337,371 matches
-
jurnal, ce-și asumă confesiunea, precum și elemente de narațiune (în completare, ne întrebăm dacă și "critica de întîmpinare", înțeleasă în acest chip generos, nu se interferează cu jurnalul, n-ar putea fi socotită la rigoare ca un jurnal avînd ca obiect preponderent lectura!). într-un duh al "autenticității" împletite cu utopia, criticul nostru meditează la umplerea "golului" dintre viața "obiectivă" a operei și cea "subiectivă" a glosatorului său. Acest spațiu nul "dintre viața străzii și viața cărților, dintre existența cotidiană și
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
mai îndeaproape". În plus, în titlul citat sensul cuvîntului nu este unul imediat motivat, ci reprezintă o extindere accidentală. Sensul de bază al unui derivat cu sufixul -ar suferă de o anume ambiguitate, pentru că asociază calitatea de agent cu un obiect, fără a indica exact tipul acțiunii: căpșunarul este, în principiu, cel care cultivă căpșuni, dar poate fi și cel care le culege, sau (cazul insectei, probabil) cel care le mănîncă. În utilizarea actuală, sensul dominant, impus de limbajul jurnalistic, a
"Căpșunar" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12309_a_13634]
-
termitieră gigantică, scoasă de sub acțiunea forțelor firești, sensibile ale umanității ș...ț, un laborator suprapopulat de cobai umanoizi fără reflexe, fără identitate, fără destin, supuși unei uniformizări totale ș...ț Idealul lor - omul fără sentimente, fără decizie, omul instrument, omul obiect." Iordan Chimet nu și-a arogat după '89 merite de disident și nimeni nu s-a grăbit să i le recunoască. Atunci cînd cei care au slujit, contra privilegii, cultul personalității lui Ceaușescu au intrat în parlament și fac pe
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
corect spus, l-a zdruncinat moral atât de mult, încât într-una din seri a întrebat micul ecran dacă o poate cere în căsătorie pe MISA Simona Lungu... Posibilul mariaj a declanșat acasă la el războiul civil precedat de distrugerea obiectelor de cult din apartament: farfurii sparte, linguri îndoite, telefonul dezmembrat de-o lovitură de sucitor a neveste-si, lovitură țintită greșit spre fruntea lui Haralampy, paharele de cristal și câteva statuiete făcute zob... Ca pradă de război, moldoveanca, dotată cu
Prima navă bordel din România by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12342_a_13667]
-
denumi postideologie. în loc de-a elibera o conștiință care, înainte de 1989, era grevată, în felurite proporții, de cenzură și de ceea ce era acceptat ca autocenzură, d-sa își exprimă atașamentul la factorii distopiei, pronunțîndu-se împotriva criticii care-i are ca obiect. Circumstanță cu atît mai delicată cu cît dl Poantă nu e doar ,cronicarul", ci și unul dintre eroii echinoxismului, pus în chestiune, prin urmare, și din interior. Astfel, în loc de-a le spulbera, criticul confirmă suspiciunile unor adaptări conștiente, unor
Un "cronicar" al Echinoxului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12351_a_13676]
-
argumente justificatoare în fața ideologilor (pseudo) culturali oficiali, care aveau ordin Ťde susť să joace pe cartea sacralizării trecutului (Ťepuratť în prealabil, după cum se știe)". Rostul cronicii a sporit pe seama rolului său de "exercitare publică a spiritului critic", spirit ce depășea obiectul literar strict, pe măsură ce autoritarismul dictatorial s-a intensificat, străduindu-se a strangula orice manifestare de libertate în obștea românească. Puterea comunistă nici n-a interzis-o (pentru că "era o instituție", e de părere Ion Bogdan Lefter, însă cîte instituții n-
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
Bogdan Lefter este, spre onoarea d-sale, tranșantă: " Fie că își dau ori nu seama, cei care se revoltă astăzi împotriva dezbaterilor asupra lui G. Călinescu - sau asupra lui Arghezi, a lui Marin Preda ori a mai-știu-eu-cui - fac un deserviciu obiectului adorației lor. Zgomotul controverselor indică existența unui interes viu, Ťfierbinteť, pe cînd surdina elogiului pios nu face decît să mențină marile figuri ale trecutului în spațiul rece al convenționalismului, în imperiul inert al clișeelor". Regretabil că exegetul nu se ocupă
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
Lucian Raicu iluzia unor intenții profunde ori a unor înțelesuri adînci privitoare la opera și conștiința marelui scriitor". Trecută prin filtrul imaginativ, percepția lui Alex. Ștefănescu răspunde la imagini prin imagini. O undă de reverie se propagă dinspre subiect spre obiect, dar și dinspre obiect spre subiect, sudîndu-le într-o figură a comunicării sugestive: "Ceea ce validează în primul rînd permanentele analogii pe care scrisul lui Alex. Ștefănescu le conține e plasticitatea lor, apropiată de cea a picturii naďve. Atunci cînd, meditînd
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
intenții profunde ori a unor înțelesuri adînci privitoare la opera și conștiința marelui scriitor". Trecută prin filtrul imaginativ, percepția lui Alex. Ștefănescu răspunde la imagini prin imagini. O undă de reverie se propagă dinspre subiect spre obiect, dar și dinspre obiect spre subiect, sudîndu-le într-o figură a comunicării sugestive: "Ceea ce validează în primul rînd permanentele analogii pe care scrisul lui Alex. Ștefănescu le conține e plasticitatea lor, apropiată de cea a picturii naďve. Atunci cînd, meditînd la opera unui critic
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
România. Romanul basarabean e un capitol exotic, derutant, stânjenitor, greu integrabil în istoria literaturii române contemporane. De aceea, printre alte motive, am spus că literatura basarabeană e a cincea roată la căruță, una de rezervă, pusă deoparte, dosită printre alte obiecte plasate într-o așteptare nedefinită până să li se dea atenția cuvenită. Lipsa de sincronizare modernă e o carență frapantă. Dacă e întrucâtva explicabil că romanul basarabean nu are punți de comunicare cu romanul din România, e destul de ciudat că
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
ar trebui să figureze în toate manualele de psihiatrie. Din aceste construcții aberante, în care aroganța se întîlnește cu veleitarismul, cel mai păgubit iese, pînă la urmă, modelul însuși care devine peste noapte, dintr-un reper eroico-metafizic, o biată caricatură, obiect al unui spectacol degradant și inutil. Monumentul public și instituțiile ierarhice Dacă spunem, la capătul acestei radiografii, că spațiul artei noastre monumentale este stăpînit de sindromul absolutei dezordini, încă n-am spus nimic. Cele mai grele deșertăciuni, cele mai naive
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
din perspectiva cunoașterii: "În epoca premodernă, de la nașterea filozofiei pînă la apusul Iluminismului, adevărul venea de la Dumnezeu. Perioada modernă, începută cu Revoluția Franceză s-a încheiat o dată cu căderea zidului din Berlin. Timp de două secole rațiunea și știința au fost obiecte de cult. (...) Postmoderniștii simt nevoia de alt fel de logică, nearistotelică. Singurul obstacol în calea eliminării blestemului roșu este legea care exclude terții, conform logicii cu două valori. (...) Adevărul depinde de culturile indivizilor. Fragmentarea lui, această tendință pe care o
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
Pavel Șușară I. Artiștii și piața Pe o piață de artă în plină formare, așa cum este piața românească, problema acordului dintre valoarea artistică a unui obiect și valoarea lui comercială este una legitimă. Atunci cînd un fenomen nu este încă structurat, cînd normele juridice nu funcționează la parametri normali și cînd spațiul spontaneității este mult mai mare decît acela supus unor reguli stabile, este de bănuit
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
de bănuit că echilibrele obligatorii dintre valoarea culturală a operei de artă și valoarea ei de piață sînt grav perturbate. Și, în pofida unor aparențe, lucrurile chiar așa stau. În absența unei informații largi și libere, în afara unei circulații neîngrădite a obiectelor artistice, în condițiile de pîndă și de suspiciune în care colecționarii de artă se manifestau pînă acum cîțiva ani, era de așteptat ca receptarea artei să fie viciată, iar judecarea ei sever pervertită. Însă tocmai în momentele grele, atunci cînd
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
octombrie , Cosmin }upa semnalează un fapt care arată, încă o dată, că legea drepturilor de autor nu se aplică în România. Filmul Maria regizat de Călin Netzer, premiat la Locarno și în alte festivaluri, a folosit o poveste reală care făcuse obiectul unui documentar al lui Vladimir Brilinsky la postul de televiziune din Deva 3 TV, premiat în 1955 de APTR. Netzer mai făcuse anterior un scurt-metraj plecînd de la documentarul cu pricina. Mihai Tatulici a prezentat, la rîndul lui, trei reportaje în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
lungă! O poți răsfoi din cînd în cînd, poți alege la întîmplare un text, fie. Mai degrabă e o carte de ținut în bibliotecă, de decor. Nu din alt motiv a fost ea concepută. O carte de muzeu, apărută ca obiect de muzeu. De la bun început, cititorul o pune bine. N-o așază la căpătîi - nu încape, oricum. Intenția ei e limpede, în orice caz: literatură nu e ceea ce citește toată lumea. Dacă, prin absurd, oamenii ar începe să citească pe rupte
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
ea rămîne acolo, adică la marginea socialului și (în) inima literaturii, invizibilă dar reperabilă la palpare, ca orice inimă, atunci cînd ceea ce se publică astăzi sub formă de literatură urmărește - vînează - cititorul, deghizîndu-se în mode, tendințe, la adăpostul sistemului de obiecte. Literatura "pură" continuă să dăinuie în Franța însă, semn irefutabil de îmbătrînire, este astăzi confirmată cu statutul de doctrină academică: literatura adevărată este poetică: Chevillard, Echenoz - toată literatura Minuit, în curs de monumentalizare - au o dimensiune poetică (ludică, loufoque, umorală
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
este mereu recuperată ca semn de literatura poetică: negată, cum ar veni. Numai că ea s-a perfecționat în ultima vreme atît de mult încît știe să recupereze ea însăși ca semn tot ceea ce oferă spectacolul societății de consum: violență, obiecte, trupuri, exotic etc. E drept, ea nu reușește să recupereze însăși moda, noutatea ca semn, pentru că noutatea este chiar garanția vizibilității. Mai mult, ea nu recuperează ca semn nimic literal, nu poate sau refuză să aplice limbajului tratamentul aplicat decorului
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
am remarcat încă un lucru pozitiv: băieților noștri chiar nu le era frică de fotbal - deloc! ...Și la megavijănul meu aveau, parcă, această tendință, dar ceva mai pe abscons... Sau poate fiindcă nu se despleticeau la minte ce era cu obiectul acela rotund care se lovea din când în când de picioarele lor și ricoșa la adversar, poate că antrenorul nu le explicase că aveau datoria să colaboreze pentru finalizarea cu gol a fazelor, poate nu aveau aceeași culoare politică, poate
Fotbalul - acest joc miraculos... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12390_a_13715]
-
prezentate în competiție = curse de trenuri/ mașini/ avioane. Nu mă pot abține să nu vorbesc de realizarea filmului, cel puțin spectaculoasă: s-au printat imagini din aproximativ patru sute de filme; apoi paginile au fost folosite pentru confecționarea manuală a unor obiecte tridimensionale; obiectele au fost aranjate în tablouri (fiecare tablou conținând minimum trei imagini, una pentru fiecare plan), care au fost apoi fotografiate; fotografiile au fost încărcate în calculator și procesate cu Adobe After Effects. Realizarea unui film de paisprezece minute
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
competiție = curse de trenuri/ mașini/ avioane. Nu mă pot abține să nu vorbesc de realizarea filmului, cel puțin spectaculoasă: s-au printat imagini din aproximativ patru sute de filme; apoi paginile au fost folosite pentru confecționarea manuală a unor obiecte tridimensionale; obiectele au fost aranjate în tablouri (fiecare tablou conținând minimum trei imagini, una pentru fiecare plan), care au fost apoi fotografiate; fotografiile au fost încărcate în calculator și procesate cu Adobe After Effects. Realizarea unui film de paisprezece minute a luat
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
doar că, în loc să devină insectă, Rebeca ajunge, inexplicabil și fără a părea obeză, să cântărească enorm - cade prin câteva etaje de bloc. Morala? Hmm, foarte feministă: dacă nu ne conformăm cu standardele acceptabile social, ne pierdem statutul de "persoană", devenind "obiect" în ochii celorlalți (vezi imaginea în care Rebeca e lăsată să atârne în chingi în fața blocului). Au mai concurat și Accident, realizat de James Leech (impresionant prin filmarea exclusiv manuală, dar dezamăgitor prin scenariu) și Triptikul regretatului Cătălin Cocriș: trei
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
hîrtie, faptul că poți lua revista cu tine în metrou, săli de așteptare, în bucătărie și în pat nu se compară cu lecturile înțepenite, de lucru, de pe ecran. Cu textele de pe Internet, relația e obligată, restrictivă și interesată, pe cînd obiectul revistă îți aparține și lectura e de plăcere în primul rînd. E o deosebire ca între zilele lucrătoare și week-end pentru un elev. Răsfoind colecția mea de "Magazine..." pot vedea cum s-a modernizat subtil, în pas cu timpul, păstrîndu-și
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
iar esența erotismului este pîngărirea". Funciarmente asociată cu pofta profanării, dorința erotică duce, într-o sferă mai puțin brutală, cotidiană, la desconsiderarea femeii, la un misoginism prezent din plin în paginile camilpetresciene. Femeii i se rezervă un rol funcțional, de obiect al plăcerii, inteligența ei se cade ignorată, fiind stînjenitoare. "Autoritatea" sa nu iese din raza capriciului delectant pentru partener, id est pentru stăpîn: "Așa o doream". "Gravă ca un copil care cere luna sau pasărea de aur", "îmbufnată și copilăroasă
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
Petrescu întîlnim trei tipuri de erotici, între care se țes relații de complementaritate sau de sinteză. Ștefan Gheorghidiu ilustrează Erosul primar, fenomenul pasional aproape fără rest, deoarece autoscopia sa nu e decît o punere în oglindă expresivă prin însăși tensiunea obiectului ce se oglindește. Sangvin, gelos, suferind la culme contrarietatea, poate fi raportat, firește, la "cristalizarea" stendhaliană și în genere la Eros ca "boală", obsesie, monoideism. E vorba de Erosul obștesc care instituie o imagine cultică a idolului său, dogorîtoare emanație
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]