1,776 matches
-
oblon în fundul căruia era icoana de lemn a maicei Domnului, dinaintea căreia ardea o candelă mică, jumătate cu untdelemn, jumătate cu apă. Pe oblon și deasupra, în cuie, era așezat busuioc uscat și flori galbene, cari asemenea se uscase. Sub oblon era masa cu cărțile bisericești ale preotului, legate în piele, vechi, risipite, unele căzute pe jos. Oblonul cu icoana erau în păretele dintre camera aceasta și alta, mai mică, alături. Preotul era spânzurat de-un cui mare de fier deasupra
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu untdelemn, jumătate cu apă. Pe oblon și deasupra, în cuie, era așezat busuioc uscat și flori galbene, cari asemenea se uscase. Sub oblon era masa cu cărțile bisericești ale preotului, legate în piele, vechi, risipite, unele căzute pe jos. Oblonul cu icoana erau în păretele dintre camera aceasta și alta, mai mică, alături. Preotul era spânzurat de-un cui mare de fier deasupra ușei... Ochii lui erau întorși cumplit, din gură, peste barbă, curgea spuma cea vânătă a morții, mînele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
încongiurai casa, intrai pe-o altă fereastră în camera de - alăturea aceleia în care se-ntîmplase catastrofa și care era despărțită numai prin o ușă (din norocire închisă cu cheia) de locul acelei barbare crudelități. În camera d-alăturea găsii lesne oblonul cu icoana maicei Domnului. Pe partea de dincoace era un geam de fereastră. Îl deschisei și luai iute icoana răzemată de geam, luând totodată și candela și stingînd-o în clipă. După obiceiul caselor de țară, între amândouă casele era un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu icoana maicei Domnului. Pe partea de dincoace era un geam de fereastră. Îl deschisei și luai iute icoana răzemată de geam, luând totodată și candela și stingînd-o în clipă. După obiceiul caselor de țară, între amândouă casele era un oblon mic de sticlă prin care puteam observa iarăși toate. Frică nu-mi era, pentru că n-am ținut neciodată mult la viață, și-apoi eram decis de-a mi-o vinde cam scump în cazul unei lupte. - Hehe! zise hâdul cel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
făcea întuneric. Se slobozi prin fereastră o pușcă, dar neci un vaiet... va să zică nu era nimeni lovit. Zgomotul de - afară se-nmulți. - În linie! țipă sonor vocea de argint a lui Ion și văzui în razele de lună pătrunse prin oblonul de lemn cum lăncile se-nșirară în linia primă, iar în [a] doua, peste umerele celor dendîi, se-ntinsese lucii puștile cele mici de munte. A fost fapta unui moment. In momentul acesta ușa cea mare trosni din țâțâni și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
folosea că mă vândusem, când tata murise, când tu te-ai dus?... Am scris testamentul meu, în care te-am pus pe tine moștenitor al micei căsuțe... apoi am făcut foc în cămin, am închis ușile și am închis și oblonul - căci ideea-mi părea dulce, ca să mor de moartea de care - ai murit tu. În atmosfera nădușitoare ți-am scris ceea ce vezi. Apoi, șezând lângă piano, începui a cânta valsul cel molatec, dulce, pe care l-am cântat când capul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sus și intră într-o cămară nalt boltită în mijlocul căreia se afla o masă de piatră sură și un scaun vechi, a cărui îmbrăcăminte de piele era toată ferfenițită... Numai luna se uita sperioasă pin fereasta veche, năruită* și fără obloane, care sămăna mai mult [cu] o găvăună de piatră de la o vizunie. Bătrânul sur se uita uimit la lucrurile ce-l încunjurau... un pas instinctiv îl dusese în această vizunie... el găsise cheia la sine... Un dulap vechi de lemn
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un val nestrăbătut, răurusca desfrunzită, neagră, ghemuită cu miile ei de ramuri încîlcite de-a lungul gardului... în mijlocul gardului era o casă cu două caturi, a cărei var era negrit de ploaie și vânturi, peste a cărei ferestre erau închise obloanele și nici pin una din ele mi se străvedea o rază de lumină... Coborâră la scara intrărei... nimeni nu le ieși înainte... Doctorul îl luă pe Angelo de mână, deschise ușa principală, o-nchise după el cu cheia, apoi coborî
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
stau astfel până ce nu-i scoate mâna vreunui romanțier indiscret, căci acești nefericiți sunt în genere mai interesanți pentru toți indiscreții decât cei ce se pierd în complexul flecărirei și a petrecerei. Alături cu căminul, lungindu-și picioarele în curmezișul oblonului, ședea un bătrân cu fața prietenoasă și senină. El era ras și rădăcinele albe ale bărbei îi pudruia fața. Părul alb de la tâmple și de la ceafă era pieptănat în sus, poate cu prea multă îngrijire, spre a acoperi fruntea pleșuvă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
du-te, prostule, și vinde inelul la Târgoviște, pe la prăvăliile de pe strada pe care îl întâlnise pe ciung și pe care o vedea cu ochii minții, luminată de soarele lunii mai, când privise cu uimire toate lucrurile frumoase, agățate pe obloanele prăvăliilor. Du-te și vinde inelul și cumpără-ți ceva, o bucată de pământ - ori pleacă în lume! Însă știa bine că Iscru nu-l aude. Ajunsese la pământul negru și acum făcea groapă răsucind într-o parte și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a plăcut zborul. O dată ajuns pe masă, m-am îndreptat iute-iute spre cutie. Ia să vedem, eram norocos sau nu? Eram, domnule! Simțeam mirosul pâinii de la distanță. Bineînțeles că nici cutia nu era bine închisă și am intrat ca pe sub oblonul culisant al unui hangar. M-am înfruptat la greu, trăind o adevărată euforie a mâncatului. Băgasem în mine o cantitate care mi se părea impresionantă, încercând senzații nemaipomenite cu cele două perechi de mandibule ale mele. Senzații pe care totuși
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
reforma presei sunt bune de ținut la cursurile de jurnalism. Toată durerea și compasiunea pentru ziarele oneste care se târăsc prin deșertul crizei, sperând să supraviețuiască. Toată solidaritatea cu jurnaliștii de bună-credință, atâția câți sunt, de la ziarele care au tras obloanele. Niciun regret pentru hoitarii, vidanjorii și ciomăgarii de presă care dispar astăzi în neant, aerisind puțin locul. Parcă se respiră mai ușor fără ei, fără toxinele lor. HotNews.ro, 6 ianuarie 2010, 127 comentarii dorubarbu 1) Cum este posibil ca
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
lumină și râsul erau unul și același lucru. Râsul exista numai înăuntrul razei de lumină. Cu această forță grea și corozivă în față, el se simțea expus cum nu se mai simțise vreodată. ă Spune-i că o caută Virginski. Oblonul se închise. Un moment mai târziu ușa se deschise și figura plăpândă și mică a unei fete fu împinsă afară. ă Pevel Pavelovici, ce cauți aici? ă Lilia? Ești tu, Lilia, nu-i așa? Virginski abia de apucă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
crime de neocolit în inima orașului. Marea aglomerare lucea și fumega, printre blocuri de locunițe așezate de o parte și de alta, prezentând rânduri și rânduri de ferestre care se pierdeau în zare. Porfiri avu revelația tuturor vieților trăite în spatele obloanelor închise, și chiar dacă pentru unii, asemenea priveliști nu erau decât butaforie, pentru Porfiri fațadele uniforme ale orașului păreau mai degrabă o cortină impenetrabile de piatră. La urma urmei, tragediile au loc în spatele și nu în fața cortinei. Virginski zâmbea privind amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
un membru CRS*. * CRS (Companies Républicaines de Sécurité), element civil al forței publice, formînd rezerva generală a Poliției Naționale (n.t.) Locuința era drăguță, ca majoritatea caselor de pe stradă. Fațada fusese proaspăt zugrăvită Într-un alb cu nuanțe roz, iar obloanele și balconul erau verzi ca smaraldul. Pe o placă de marmură se putea citi, scris cu litere fanteziste: Stînjeneii Pe cer nu se vedea nici un nor. Strada era curată, aerul era proaspăt, ușor, și parcă te Îndemna la voioșie. Puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Închiriate. Prima e ocupată de un inginer din Grenoble, un anume Maleski, și de soția lui. Au ieșit și ei la cîteva minute după domnișoara Lange, să meargă la cinematograf, și s-au Întors abia la unsprezece și jumătate. Toate obloanele casei erau Închise, ca de obicei, dar la parter se zărea lumină. CÎnd au ajuns pe coridor, au văzut lumină sub ușa salonului și cea a dormitorului domnișoarei Lange, care se află În dreapta. — N-au auzit nimic? — Maleski n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
avea În gură. Să nu bea mai mult de una-două guri de apă, la nevoie cu puțin vin. Prefera să nu bea vin deloc. Trase de cîteva ori din pipă, urcînd scara, Înainte de a se culca, Îmbrăcat, pentru siestă. Prin obloane intra destulă lumină, ca soția lui, așezată Într-un fotoliu, să poată citi și ea ziarul și, cît ațipea, auzea uneori foșnetul paginilor. Nu se Întinsese În pat nici de douăzeci de minute cînd, deodată, cineva bătu la ușă. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
fi condusă la morgă să identifice cadavrul. Lecoeur o așteaptă acasă la victimă. Întreabă dacă ți-ar face plăcere să te duci și tu să asiști la interogatoriul. Maigret se ridicase deja din pat, bombănind, și În primul rînd deschise obloanele să readucă În cameră lumina și viața. — Ne Întîlnim la izvor? Izvorul, primul pahar cu apă, scaunul de fier, toate acestea erau programate la cinci după-amiază. — Nu va dura chiar atît de mult. Așteaptă-mă mai bine pe o bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
a scotocit prin casă, ori ea l-a surprins În timp ce căuta prin sertare și el a sugrumat-o. — Știi ceva despre bărbatul pe care doamna Vireveau pretinde că l-a Întîlnit la colțul străzii? — Lucrăm... Patronul unui bar, care trăgea obloanele, a văzut cam la aceeași oră un individ corpolent care mergea repede. A avut impresia că gîfÎia. — În ce direcție? — Spre Celestini. — N-a putut să-l descrie? — N-a fost atent. Știe doar că era Îmbrăcat În negru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
lui Lecoeur interogaseră toți vecinii. Nimeni nu văzuse și nu auzise nimic În seara crimei și toți spuneau că Hélène Lange nu avea prieteni, nici prietene și nimeni nu venea În vizită. — Uneori pleca, cu o valijoară În mînă, și obloanele rămîneau Închise timp de două-trei zile. Nu-și lua niciodată bagaje mai multe. Nu avea mașină și nu chema taxiul. Și nici nu fusese Întîlnită vreodată pe stradă Împreună cu altă persoană, bărbat sau femeie. Dimineața, Își făcea cumpărăturile În magazinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
domnișoara Lange Îl oprea devreme. Maigret avea aceste amănunte În minte În timp ce moțăia În pat, ca În fiecare după-amiază, iar doamna Maigret citea lîngă fereastră. Printre pleoape, comisarul ghicea penumbra aurie și dungile mai luminoase proiectate pe perete de fantele obloanelor. GÎndurile se Învîrteau În loc, deformate și, brusc, se Întrebă, ca și cum ar fi fost ceva primordial: „De ce În seara aceea?” De ce nu fusese asasinată cu o zi Înainte sau a doua zi, sau cu o lună-două În urmă? Întrebarea părea stranie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
A fost chemat la Clermont-Ferrand din cauza unei spargeri. — Crezi că va descoperi asasinul? Maigret tresări. Acum era rîndul lui să fie adus la realitate. Adevărul era că nu se gîndea ca la un asasinat. Aproape uita că proprietara casei cu obloane verzi fusese sugrumată și că problema numărul unu era găsirea asasinului. Căuta și el pe cineva. Ba chiar se gîndea la el mai des decît ar fi vrut, Încît devenea o obsesie. Îl intriga bărbatul care, la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
că acești bani proveneau din aceeași sursă. Un om care poate să trimită cinci mii de franci pe lună și, uneori, sume mai mari... Numai că acel om nu știa că Hélène Lange avea la Vichy o căsuță albă cu obloane verzi În cartierul France. Banii erau trimiși de fiecare dată la altă adresă. Banii nu erau trimiși la dată fixă și nu intenționat nu-i ridica domnișoara Lange decît cîteva zile mai tîrziu, ca să fie sigură că oficiul poștal nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
orbitoare roșiatică cu tresăriri de cenușiu și negru și am auzit bubuitul surd al tunetului. - E mai bine să intrăm în casă, am spus. Numai ce am închis ușa odăii mele, când a început să urle un vânt năpraznic. Cu toate că oblonul era tras, auzeam gemetele arborilor și simțeam cum se lăsa întunericul. Furtuna, cu fulgere și tunete îngrozitoare, a revărsat asupra curții o ploaie în cascade, amestecată cu grindină, părând că vrea să smulgă ușile, să ia pe sus acoperișul. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se strâmbaseră din pricina artritei. - Vrei să te las singur? m-a întrebat Rotari, punându-mi o mână pe umăr. Am clătinat din cap. Eram mândru de faptul că în curte se măturase bine, zidurile erau proaspăt văruite, iar porțile și obloanele, unse. Mi-au dat lacrimile privind banca de piatră de lângă puț; în locul acela de sub rodiu obișnuia să stea maică-mea când cosea și broda. Taică-meu a apărut în ușa casei, sprijinindu-se în toiag. S-a uitat la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]