1,827 matches
-
lui Lecoeur interogaseră toți vecinii. Nimeni nu văzuse și nu auzise nimic În seara crimei și toți spuneau că Hélène Lange nu avea prieteni, nici prietene și nimeni nu venea În vizită. — Uneori pleca, cu o valijoară În mînă, și obloanele rămîneau Închise timp de două-trei zile. Nu-și lua niciodată bagaje mai multe. Nu avea mașină și nu chema taxiul. Și nici nu fusese Întîlnită vreodată pe stradă Împreună cu altă persoană, bărbat sau femeie. Dimineața, Își făcea cumpărăturile În magazinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
domnișoara Lange Îl oprea devreme. Maigret avea aceste amănunte În minte În timp ce moțăia În pat, ca În fiecare după-amiază, iar doamna Maigret citea lîngă fereastră. Printre pleoape, comisarul ghicea penumbra aurie și dungile mai luminoase proiectate pe perete de fantele obloanelor. GÎndurile se Învîrteau În loc, deformate și, brusc, se Întrebă, ca și cum ar fi fost ceva primordial: „De ce În seara aceea?” De ce nu fusese asasinată cu o zi Înainte sau a doua zi, sau cu o lună-două În urmă? Întrebarea părea stranie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
A fost chemat la Clermont-Ferrand din cauza unei spargeri. — Crezi că va descoperi asasinul? Maigret tresări. Acum era rîndul lui să fie adus la realitate. Adevărul era că nu se gîndea ca la un asasinat. Aproape uita că proprietara casei cu obloane verzi fusese sugrumată și că problema numărul unu era găsirea asasinului. Căuta și el pe cineva. Ba chiar se gîndea la el mai des decît ar fi vrut, Încît devenea o obsesie. Îl intriga bărbatul care, la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
că acești bani proveneau din aceeași sursă. Un om care poate să trimită cinci mii de franci pe lună și, uneori, sume mai mari... Numai că acel om nu știa că Hélène Lange avea la Vichy o căsuță albă cu obloane verzi În cartierul France. Banii erau trimiși de fiecare dată la altă adresă. Banii nu erau trimiși la dată fixă și nu intenționat nu-i ridica domnișoara Lange decît cîteva zile mai tîrziu, ca să fie sigură că oficiul poștal nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
în timp ce în sinea sa cugetă la pofta de putere care l-a mânat pe Augustus o viață întreagă de la spate și l-a ajutat să rămână sus, în ciuda disprețului afișat față de diademele regale. Cezarul își sprijină gânditor spatele de pervazul oblonului care face trecerea din birou spre grădină. Oftează adânc. Intrigantul are dreptate. Societatea îi cere lui, ca împărat, întâi de toate protecție militară și victorii răsunătoare asupra dușmanilor. Dar când zăngănitul armelor se stinge și ajunge în plan secund, i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
minte. Căci viciile celor de jos rămân la nivelul lor, pe când cele ale membrilor familiei imperiale se răspândesc până departe, iar pentru un stat, ca și pentru corpul omenesc, boala cea mai gravă este aceea pornită de la cap. Ajuns în dreptul obloanelor, se oprește. Fulcinius are impresia că stă și admiră arbuștii și florile din grădină. În realitate, nu vede nimic. Se concentrează cu ochii închiși asupra lui Tiberius Nero. O altă problemă. Nu reprezintă nici pe departe solu ția ideală, deși
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
voce tare: — Claudia Appia este soția unui senator proeminent. Încearcă să strângă în glas toată severitatea de care se simte capabil. Își dă seama că nu reușește și iese furios afară. Trio ezită, apoi se ia după el. Trece dincolo de obloanele deschise și se oprește surprins. Grădina nu este deloc așa cum și-a imaginat-o. Întruchipează un cerc, de parcă arhitectul a așezat vârful compasului chiar în centru și i-a trasat circumferința. Coloanele, așezate în consolă, sunt legate între ele prin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
impunătoare care s-au numit Nerones... CAPITOLUL X O rază sâcâitoare de lumină îl face să deschidă ochii. Supărat, îi închide repede la loc. Încearcă zadarnic să cheme visul înapoi. Ce păzesc Aelius Seianus și Lygdus? Uite cum se bălăbănesc obloanele în bătaia vântului, în loc să stea închise. Să se trezească tocmai acum! Când era pe punctul să intre în erecție! Își pipăie plin de speranță organele genitale. Nimic. Fleșcăite și moi ca întotdeauna. Oftează descurajat. Păcat! A fost doar un vis
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
totuși să se ducă sâmbătă prin oraș. Era bine de știut. Capitolul 5 Cei șase miniștri fură executați la șase și jumătate dimineața, la zidul spitalului. Curtea era plină de băltoace. Pe pavaj erau frunze ude, moarte. Ploua tare. Toate obloanele de la ferestrele spitalului erau bătute-n cuie. Unul dintre miniștri avea tifos. Doi soldați Îl căraseră pe scări. Au Încercat să-l sprijine de zid, dar el s-a așezat Într-o băltoacă. Ceilalți cinci se sprijineau liniștiți de zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dar puteam să-l văd pe bătrân, purtând jacheta neagră cu o cruce albă și cu șapca neagră pe cap, cum Îl mângâie pe Gilford. Cu un salt, porniră și se pierdură după niște copaci, iar gongul suna Întruna și obloanele de la ghișeele pentru pariuri se-nchiseră cu zgomot. Dumnezeule, eram așa de nervos că mi-era frică să mă uit, dar mi-am fixat binoclul pe locul În care trebuiau să apară din spatele copacilor și iată-i apărând și jacheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
jumătate de peseta. Chelnerul Îl privi În timp ce se Îndepărta pe stradă, un bărbat foarte bătrân care se cam clătina, dar cu demnitate. De ce nu l-ai mai lăsat să bea? Întrebă chelnerul care nu se grăbea prea tare, În timp ce trăgeau obloanele. Nu-i Încă două jumate. — Vreau să mă duc să mă culc. Și ce mai era, o oră? — Pentru mine Înseamnă mai mult decât pentru el. — O oră e la fel pentru toată lumea. — Vorbești și tu ca un bătrân. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Atât că se grăbea. — Ei, și tu? Nu ți-e frică s-ajungi acasă mai devreme decât de obicei? — Încerci să mă jignești? — Nu, hombre, glumeam și eu. — Nu mi-e, spuse chelnerul care se grăbea, ridicându-se după ce trăsese obloanele până jos. Am Încredere, am Încredere deplină În ea. — Ești tânăr, ai Încredere și ai o slujbă, spuse chelnerul mai În vârstă. Ai totul de partea ta. — Și ție ce-ți lipsește? — Toate, În afară de slujbă. — Ai tot ce am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
șoproane pe picioroange, cu pereții din Împletitură de ratan și acoperișurile din iarbă uscată. Casele mai bogate aveau parte de acoperișuri din tablă ondulată care sclipea de-ți lua ochii. Într-o după-amiază călduroasă de iarnă ca aceea, ferestrele aveau obloanele trase, obloane decolorate de soare și spălate de muson, evocând un stil care oglindea vicisitudinile istoriei și pe care Roxanne Îl admira mult. Marlenei, pe de altă parte, clădirile i se păreau suprarealist de frumoase, dând naștere unui efect opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
picioroange, cu pereții din Împletitură de ratan și acoperișurile din iarbă uscată. Casele mai bogate aveau parte de acoperișuri din tablă ondulată care sclipea de-ți lua ochii. Într-o după-amiază călduroasă de iarnă ca aceea, ferestrele aveau obloanele trase, obloane decolorate de soare și spălate de muson, evocând un stil care oglindea vicisitudinile istoriei și pe care Roxanne Îl admira mult. Marlenei, pe de altă parte, clădirile i se păreau suprarealist de frumoase, dând naștere unui efect opus celui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
stil care oglindea vicisitudinile istoriei și pe care Roxanne Îl admira mult. Marlenei, pe de altă parte, clădirile i se păreau suprarealist de frumoase, dând naștere unui efect opus celui de trompe l’oeil, o iluzie a simțurilor care făcea obloanele să pară pictate pe case. Uite câte flori de Crăciun, spuse Esmé. Numai astea ar face cam o mie de dolari. Poinsettia se Împletea cu bougainvillaea la baza smochinilor indieni, În perfectă armonie cu omniprezentele tufe de panpuia cu pompoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu o cunoască și familie despre care să nu-i povestească întâmplări ciudate, lovituri ale soartei, destine anonime, mici bucurii sau neștiute drame ale semenilor. Le vegheau visele, rătăcind prin labirintul fără ieșire al târgului, încercând să și imagineze, pe după obloane închise și perdele înflorate, trupurile lor lungite în poziții incomode, între faldurile unor așternuturi îmbibate de transpirație... trupuri abandonate cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și rituală a morții. Filip mergea și povestea fără să se oprească și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și grâu. Caii sprinteni, bine hrăniți și țesălați, cu picioare lungi și subțiri, aveau cozile înnodate în scurt și, petrecută pe sub crupe, câte o pânză țeapănă în care se strângea bălegarul. Neguțătorii își goleau prăvăliile în căruțe, trăgând cu zgomot obloanele. Ornate cu gablonțuri ieftine, târfe cu pielea lividă și priviri obosite se mișcau alene, precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
astăzi răcnete sinistre în nopțile cu lună plină. Capitolul VIII CAMERA BĂTRÂNULUI SE UMPLUSE de obiecte stranii. De mobilier și alte nimicuri se lepădase rând pe rând, uitându-le până și rostul. închise ochii și urechile încăperii, trăgând zăvoare și obloane. Întoarse pendula cu fața la perete. Sparse clepsidra, cu un sentiment de vinovăție că pune capăt zilelor unei viețuitoare. își șterse instinctiv mâinile de nisipul scurs din trupul de sticlă. încăperea Bătrânului era aglomerată până la refuz. Spiritul lui meticulos și ordonat, de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de-a treia zi a lui Sebastianus în Aureliana, vremea se schimbă: după o dimineață caldă și însorită, în orele târzii ale după-amiezii cerul se acoperi în scurt timp cu nori grei, ca de cerneală, aduși de un vânt umed; obloanele caselor începură să se zbată, iar rufele întinse prin ulițe porniră să fluture ca niște stindarde, în vreme ce nori de praf se ridicau de pe străzile bătătorite. într-un apus sumbru și lipsit de culoare, semn prevestitor al unei furtuni apropiate, Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu o cunoască și familie despre care să nu-i povestească întâmplări ciudate, lovituri ale soartei, destine anonime, mici bucurii sau neștiute drame ale semenilor. Le vegheau visele, rătăcind prin labirintul fără ieșire al târgului, încercând să și imagineze, pe după obloane închise și perdele înflorate, trupurile lor lungite în poziții incomode, între faldurile unor așternuturi îmbibate de transpirație... trupuri abandonate cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și rituală a morții. Filip mergea și povestea fără să se oprească și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și grâu. Caii sprinteni, bine hrăniți și țesălați, cu picioare lungi și subțiri, aveau cozile înnodate în scurt și, petrecută pe sub crupe, câte o pânză țeapănă în care se strângea bălegarul. Neguțătorii își goleau prăvăliile în căruțe, trăgând cu zgomot obloanele. Ornate cu gablonțuri ieftine, târfe cu pielea lividă și priviri obosite se mișcau alene, precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
astăzi răcnete sinistre în nopțile cu lună plină. Capitolul VIII CAMERA BĂTRÂNULUI SE UMPLUSE de obiecte stranii. De mobilier și alte nimicuri se lepădase rând pe rând, uitându-le până și rostul. închise ochii și urechile încăperii, trăgând zăvoare și obloane. Întoarse pendula cu fața la perete. Sparse clepsidra, cu un sentiment de vinovăție că pune capăt zilelor unei viețuitoare. își șterse instinctiv mâinile de nisipul scurs din trupul de sticlă. încăperea Bătrânului era aglomerată până la refuz. Spiritul lui meticulos și ordonat, de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
șaizeci și nouă de pisici. Seara bătrâna se despuia de haine și umbla prin casă În pielea goală, de se adunau la ferestre toți puștanii, strigând În gura mare fel de fel de măscări. Măcar să-și fi pus la geamuri obloane sau perdele; se pare Însă că bătrânei poloneze acest gen de spectacol Îi producea plăcere, căci târându-se În patru labe, cu țâțele măturând podeaua, poloneza miorlăia precum motanii În călduri. În afară de asta, bătrâna tăiase toate pernele din casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
frumoasă trebue să fie fata...!” „De data asta n-ai greșit patroane, un al doilea exemplar nu stă la Îndemâna oricui...!! Plăti regește, grăbind să abordeze repede strada. Ajunse la florăria de peste drum În momentul când negustorul se pregătea să tragă obloanele. Intră totuși În prăvălie secondat de vânzător, căutând cu privirea cam ce anume i s’ar potrivi sărbătoritei. Se opri totuși În dreptul unui vas În care se aflau mai multe garoafe roșii, privindu-le admirativ. „Azi dimineașă au fot aduse
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mutării la un hotel În orașul Munchen. Evadații noștri triumfau, suspenda-ți În culmea incredibilului...!! Cât era ziua de mare colindau acest pitoresc oraș așezat În inima Bavariei, căutând să Înregistreze tot ce vedeau. Vitrinele magazinelor nu erau echipate cu obloane de oțel pentru a proteja obiectele expuse, ele erau luminate multi color de o așa manieră Încât efectiv, nu mai știai care vitrină s’o admiri...!! Adeseori, Atena de mână cu Tony Pavone uitau de mănâncare dar cu toată foamea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]