9,947 matches
-
sclavi, în condiții de muncă deosebit de grele. Soarele ardea nemilos deasupra sclavilor care cărau piatra de construcție. Cei mai mulți supraviețuiau cel mult trei ani, iar cei care cădeau extenuați erau bătuți cu cruzime de către gărzi. În momentul în care cădeau de oboseală și nu se mai puteau ridica, erau aruncați peste zid pe stîncile de dedesubt, iar cadavrele erau strînse abia în timpul nopții. Cetățenii Babilonului vedeau zilnic aceste scene; existența sclavilor care munceau era o realitate cotidiană pentru orice babilonian de rînd
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
lui Vizanti, spunându-i prietenește: Bravo, Vizanti, iar i-ai Înroșit botu’, iar tu te ai ales numa’ c-o zgârietură! Ia de-aici și ai grijă de casă și ogradă, să nu intre nici ... leul! Abia când, răpus de oboseală și de nervi canini, Vizanti adormea Încolăcit, savurându-și victoria, tresărind prin somn (dacă ar fi fost și el dezlegat rămânea mă’șa Domnica fără Don Alba!), Va a ieșit tiptil pe ușă, a străbătut ograda și grădina uitându-se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
improvizată și a privit iar ultima strachină, „primul său caiet”, și-a fixat cuvintele În memoria sa de copil necăjit, iar când a citit un cuvânt de sus și unul de jos și a rezultat VA MAMICA, băiatului, care de oboseală aluneca spre mirifica lume a somnului, Într-un proces foarte firesc, un curent electric i-a cutremurat suflețelul și În timp ce amintirile Îl copleșeau și culminau cu acel dureros și negru „Va, mamica!” scoase un scâncet În care se Împleteau duioșia
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ostaș?! Întocmai șî la timp!, Își imita Valerică tatăl, arătându-i bucuros că În vorbirea sa Își pot găsi locul și „vorbi orășănești”, deși ardea de dorința de a-i spune un universal ... alișpranchi! Cu coada ochiului, Victor Îi observa oboseala ce se Întipărea pe fața sa și comanda: -Este timpul pentru executarea „puișorului!! Ce zici, e bine așa? Îhî! Când se trezea, mai lenevea un timp, se gândea la zilele de vară ce vor veni, va scăpa de ochial, va
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
în scopuri militare. Calculatoarele înseși s-ar bloca la analiza unor texte de genul: „La putrezirea substratului de indulgență și la siluirea mea de către ambianțe suprapuse participă și mișcarea, chemându-mă spre zone interzise. Sau când e mișcare, există și oboseală-n exces și pași aruncați peste tot ținând să se grupeze în același loc, provocând îmbulzeală, și astfel obstacolele se depășesc cu greutate: trupul rămâne suspendat într-o primejdie continuă și pașii răzlețiți nu mai au nici un rol.“ „Scorbura mea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
grăbit și se întoarce cu coșulețul. Am prins hoțul...! și rîde cu poftă. Miracolul medicului austriac După o poveste relatată de Gabi Surdu Gabriel Tiron a ajuns la Viena pe la amiază și a tras direct la amicul său, Hans. O oboseală, abia vizibilă pe fața sa, se instalase totuși după maratonul automobilistic întins pe o zi și jumătate. Hans s-a bucurat mult și a venit imediat cu vestea care îl interesa foarte mult pe Gabriel. Mîine la orele 16 ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
halat de casă și explică: Nu era nimic de făcut. Zău, crede-mă! Criminalule, țipă cei doi, izbucnind în plîns. Povestea se încheie, dar prin sat n-a mers vestea că doctorul a avut vreo indigestie. O jertfă inutilă O oboseală pe care n-a mai trăit-o a pus stăpînire pe el și simțea la fiecare pas că are picioarele de plumb. Ridica piciorul și apoi îl fixa pe asfaltul trotuarului. Se uita de jur împrejur, cu spaimă în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bîiguie inspectorul. Și două sute bonus. Știi, cheltuieli cu logistica. Cenușa s-a cărat, banii s-au luat și natura a împrăștiat-o peste sat, apa a dus-o pe Apa Sîmbetei. Deștept om Datcu ăsta! Păcat că-i cleptoman. Șmanglitorul Oboseala acumulată de Ilarion Jianu lăsase semne vizibile pe față, în ochi și în modul de reacție lentă, parcă studiată. Pășea spre casă și era absent la peisajul urban, la trecători și la toate cele oferite de scena deschisă, care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
te îmbrățișează, poimâine te sărută, își povestește viață de-a fir în păr, își despletește gândurile, își radiografiază visele, își despuie moartea, își extro-vertește negânditele, nevăzutele, nesimțitele, negustatele, neauzitele, neatinsele. Fugi, Petre! Cu fiecare ușă deschisă, rămâi mai puțin, iar oboseala de a fi parte din ei te multiplică în milioane de nelocuiri. Ne cunoaștem pentru a ne pierde, dacă nu știm să ne zăvorâm inimile. Petre, întinde-le mâna, dar nu le asculta sângele! Cunoașterea mărește intervalul între oameni. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cinstea. Lucrurile ajunseseră atît de departe, încît la o armată de douăzeci de mii de soldați nu se găseau nici două mii de infanteriști. În afară de aceasta, condotierii au folosit orice mijloc potrivit pentru a-și cruța lor înșiși, precum și soldaților, atît oboseala, cît și frica, așa încît la încăierare nu se omorau între ei, ci se luau prizonieri și aceasta fără obligația de a plăti un preț de răscumpărare. Nu porneau niciodată noaptea la atacul cetăților, iar atunci cînd se găseau împresurați
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
atacau taberele dușmane; nu construiau întăritori în jurul lagărului, nici nu săpau șanțuri, nu întreprindeau acțiuni militare în timpul iernii. Toate aceste lucruri le erau îngăduite prin regulamentele lor militare pe care le născociseră pentru a-și evita, după cum am spus, atît oboseala, cît și primejdiile; și au mers atît de departe cu această metodă încît au înrobit Italia și au făcut-o de ocară. CAPITOLUL XIII Despre soldații auxiliari, amestecați și proprii Armatele auxiliare, care sînt și ele armate nefolositoare, îți sînt
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
face în două feluri: atît prin fapte cît și prin idei. În ce privește faptele, va trebui să impună oamenilor lui ordinea disciplina, iar pe deasupra, va trebui el însuși să practice vînătoarea pentru ca prin aceasta să-și deprindă corpul cu greutăți și oboseli, și în același timp să învețe să cunoască natura locurilor, să știe cum se înalță munții, cum se deschid văile, cum se întind șesurile și să-și dea seama care este natura fluviilor și a mlaștinilor, privind cu multă grijă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aibă împotriva lui din cauza jafurilor pe care le săvîrșea. Dar Antoninus, fiul lui, a fost și el un om cu însușiri deosebite care îl făceau admirat de popor și iubit de soldați, căci era războinic priceput și îndura ușor orice oboseală, disprețuia orice mîncare aleasă și orice fel de plăceri moleșitoare, ceea ce îl făcea iubit de întreaga armată. Cu toate acestea, sălbăticia și cruzimea lui au fost atît de mari și de nemaiauzite încît, după ce prin nenumărate omoruri ucisese o mare
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
duce însă problema până la ultimele consecințe, încercând să înțeleagă resorturile teologice ale trădării. În fond, aceasta ne privește pe toți, dat fiind că la originea ei nu se află altceva decât lipsa de credință, îndoiala, scepticismul sau pur și simplu oboseala în credință. * Apocrifele propun cu dezinvoltură o serie de inovații, dintre care unele vor marca imaginarul european. Iuda apare în culori sumbre. Există unele tradiții mai îngăduitoare, dar firave. În general, predomină diabolicul. Voi încerca să urmez cât de cât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fi curățită de praful și păcatele lumii. Pentru că în timpul cursei cerești razele care au atins pământul și oamenii s-au întinat. De aceea coroana trebuie spălată de către îngeri în fiecare noapte. Lângă cvadrigă, pasărea Phoenix își strânge aripile, frântă de oboseală. Dacă n-ar fi ea, lumea ar arde într-un ceas. Ecran gigantic între soare și pământ, aripile păsării protejează vietățile și oamenii de arșița cotropitoare. Sacrificiul ei zilnic menține viața pe pământ. Viziunea din al treilea cer se termină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de altă parte, optimism defulatoriu și speranță nebună legată de vârsta viitoare. Prezentul se află sub stăpânirea lui Satana (apocaliptica reactivează o serie de miteme tradiționale); viitorul, sub stăpânirea Domnului preaînalt. Lumea de acum se caracterizează printr-un soi de oboseală, de lâncezeală („Lumea și-a pierdut tinerețea și vremea a-nceput să-mbătrânească”134); dimpotrivă, lumea viitoare este preînchipuită ca o lume a maximei vitalități. Degenerarea fizică merge mână în mână cu degenerarea morală. În prezent, lumea a atins cota
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-L duc, dacă vrea... dar nu mă puteam ridica. Am să mai dorm puțin, apoi Te duc, i-am spus știu drumul. Am înțeles că-și lăsase mâna pe mine și deodată mi-a trecut și foamea, și setea, și oboseala. Trupul mi s-a făcut ușor, m-am ridicat deodată în picioare și am zărit în jur lumini de toate culorile, eram lângă soare și lumina lui nu mă ardea... eram îndestulat ca atunci, când mă privise el... M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de strălucea așa, dar cum să strălucească așa, cu soarele pe dinăuntru... Nu-I vedeam fața, era cu spatele... oricum, eu vedeam bine ce se întâmpla, fiindcă omul meu căzuse cu fața la pământ, ceilalți doi, la fel... O fi fost de oboseală ?! Dar cum să obosească, doar se odihneau deja de ceva vreme... Iar celălalt cum să strălucească de soare, când soarele era hăt, departe, în spate și, oricum, lumina lui albă, vie, ardea, dar nu te usca, așa cum ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu praf în ochi ! De ce-i mai fi fiind și tu câine la stână, asta nu știu... Nu era rău Ursei ăsta, dar zicea și el așa, cu năduf, că alergase toată ziua după oi și acu' picase lemn de oboseală. Las' că-i trece, behăi ușurel Bălțata și adormi la loc așa era ea, bună și blândă, ca oaia. De asta și copilul ciobanului se ghemuise în lâna ei. Într-o parte el, în cealaltă mielul ei... Ce să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ceilalți doi copii . Am aflat mai târziu că mă căutaseră fără încetare, toată ziua numai ca să nu mă lase-n colții animalelor din pădure... Mama : Da, te-au adus, ai venit noaptea, cu ei, murdar, flămând, tremurând de frig și oboseala, dar a doua zi nu te-am mai găsit în așternut. Și nici ei nu mai erau acasă. Nevasta negustorului, mama celor trei, plânge și acuma, chemându-și pe nume fiii cât e ziua de lungă, iar negustorul, după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu familiaritate: ― Bine ați venit, domnule doctor. Poftiți cu mine, să vedeți pe doamna și minunea de băiat abia sosit În astă lume... O să vă las singuri câteva minute, până văd cine a mai fost internat... Maria, cu semne de oboseală pe chip, dar cu aer de fericire, l-a Întâmpinat: ― Uite aici, scumpule! Gruia s-a apropiat și a privit cu emoție la copilul care dormea dus după o “călătorie atât de lungă!...” “Uite-te bine la el cum arată
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
După aceste cuvinte, pe chipul lui Gruia - fără voia lui - a fluturat o umbră de tristețe: ― Ce te supără, iubitule? Te-ai Întristat fără motiv - a observat Maria, Îngrijorată. Gruia a tresărit. “Să-i spun adevărul? În starea ei de oboseală, o asemenea veste nu i-ar face bine. Ba mai mult i-aș crea o stare de tensiune nervoasă deosebită. Și, din câte am citit eu, aceasta se transmite prin lapte și copilului”... “Zâmbește-i, amice! Zâmbește-i! E singura
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prins această remarcă a mea din timpul intervenției. Și acum, cred că e cazul să plecăm acasă, pentru a fi buni de treabă după amiază. Să dai pacientul În grija „doctorașului”. ― Așa voi face, domnule profesor. Cu pas rar, purtând oboseala pe umeri ca pe un pietroi, Gruia a pornit spre casă. Gândul Îi fugea mereu la Tudorel. Îi plăcea felul cum Îl privea atunci când Îi vorbea. Era tot numai ochi, iar când zâmbea avea găuri În obraji. Semăna ruptă bucățică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ce merge În urma cuiva obosește mai repede decât cel din față. Așa am pățit și noi, cei din spatele lui Toader, care atunci când pornește la drum apoi merge nu se Încurcă. Și numai nu se gândea să treacă În urma șirului. Motivul oboselii venea și fiindcă nu mergeam tropăind precum elefanții, ci cu călcătură de pisică...Când am simțit că Încep să obosesc, am alergat să-l ajung... A Întors spre mine o privire ucigătoare. Așa mi s-a părut mie, În prag
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Lasă că mai au timp de gândire până ajungem <acasăă... Și, mai la urma-urmei, unde vor ei să se ducă? Că ai lor Îi mănâncă de vii... Doar să dezerteze” - a apreciat Toader... Când zorii răcoroși - asta o simțeam fiindcă oboseala curgea pârâu de pe noi - au tras după ei și primele raze de soare, am ajuns În punctul unde ne aștepta căpitanul - comandantul, sau mai degrabă tăticul nostru... Imaginați-vă câtă tristețe era pe chipul lui când m-a văzut Întins
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]