8,125 matches
-
pur și simplu clișeizată: "funcționez în parametrii normali numai dacă mă trezesc după 9" (blog.mostly-harmless.ro); "am păpat și funcționez iar la întreaga capacitate" (club.neogen.ro). Desigur, metaforele tehnice, analogiile mecanice sînt mai vechi în limbă: deșurubat ("frînt, obosit") apare la Mateiu Caragiale - "Nici în pat nu mă puteam mișca. Deșurubat de la încheieturi, cu șalele frânte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie" - și se mai folosește încă, în limbajul familiar: "Am ieșit din mașină și am
Omul-mașinărie și "bateriile sufletului" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9104_a_10429]
-
un exploziv discurs împotriva cenzurii și a celor care o exercitau desfigurând publicațiile, cărțile, spectacolele, filmele. Imaginea "omului cu foarfeca" (cenzorul) a făcut carieră. Sunt publiciști de azi care și în anii din urmă ai lui Geo Dumitrescu nu au obosit să-i aducă aminte că în tinerețe a creditat proletcultismul, uitând sau neștiind că tot el, în plin comunism, a formulat de la o tribună publică cea mai drastică punere sub acuzare a cenzurii ca instituție, comițând un act de cutezătoare
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
de poezie 1980-2000, cu un cuvânt înainte al autoarei, Ed. Paralela 45, 2004, Colecția Biblioteca românească. Poezie). Surprinde, în acest ansamblu, adâncimea de implant a programului filosofico-mistico-poetic al autoarei. îl afli, interiorizat, asimilat, până în ultimele interstiții ale textului - fără să obosească, să se epuizeze, exprimat în jerbe de lumini tăioase, intermitent, de intensitatea sângerie a olmazurilor orientale. Spre exemplificare ar putea sta oricare vers al volumului, într-atât sensul și imagistica se repetă și, simultan, diferă, din intuiția, bine înrădăcinată, că
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
fără simbrie, merită să dăm cazuisticii ce-i al ei. Adică aerul relaxat, de tabloid inteligent, de badinerie înaltă și de surpriză antologică. Orice plagiat descoperit și împărtășit public sfârșește - mai devreme sau mai târziu - în uitare. Cine se mai obosește să revină asupra jenantei povești legate de Eugen Barbu și al său - vorba vine - Incognito? Cine mai are, astăzi, suficientă răbdare să urmărească scuzele ticluite și ticăite ale comilitonilor magistrului de la Săptămâna? Dacă, însă, vă spun că legislația românească privitoare
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
de Enescu, "încîntătoarea: am ascultat-o anul trecut cu Thibaud, dar o uitasem complet", o sonată în la minor de Bach, "categoric formidabil cîntată", o sonată de Mozart, Sonata lui Franck, în execuția lui Hubermann, mărturisește atît de cioranian: Sînt obosit de atîta muzică, dar e încă singurul lucru consolator din ultimul timp". Un mod probabil de defensivă morală, dar și un stimul lăuntric sui-generis îl reprezintă orgoliul pe care Sebastian nu se poate împiedica a și-l da în vileag
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
ploioase atît de umede încît nu mai văd soarele chiar și atunci cînd acesta este strălucitor sus pe cer peste ochii mei este mereu o ceață așa cum era peste pămînt înainte de facerea omului cum să fiu o ființă întreagă prea obosit să mai scriu cu sufletul împrăștiat într-o mie de cioburi fiecare reflectînd altceva cum să mai fiu o ființă întreagă cu rădăcină tulpină și flori prea obosit să mai scriu cu mai multe neîmpliniri decît un batalion de oameni
Poezie by Ion Maria () [Corola-journal/Journalistic/9389_a_10714]
-
peste pămînt înainte de facerea omului cum să fiu o ființă întreagă prea obosit să mai scriu cu sufletul împrăștiat într-o mie de cioburi fiecare reflectînd altceva cum să mai fiu o ființă întreagă cu rădăcină tulpină și flori prea obosit să mai scriu cu mai multe neîmpliniri decît un batalion de oameni cum să mai fiu o ființă întreagă cînd nu te mai am lîngă mine și sunt doar o lumină fără cer curcubeul fiecare om are curcubeul lui unii
Poezie by Ion Maria () [Corola-journal/Journalistic/9389_a_10714]
-
dar cu mare neîncredere, cu Dintr-o scorbură de morcov; eram deja în 1998! Manuscrisul mi-a fost smuls, pur și simplu, din mîini. Tot atunci, solicitat de Humanitas, nu am fost în stare să dau o antologie. Eram extrem de obosit și de deziluzionat, deziluzionat de mine. Nu am reușit să fiu poetul pe care-l visam în adolescență. Lecturile îmi potoleau scîrba asta crîncenă de mine... Sînt un amator încăpățînat. Aș citi trei sute de ani" D.P.: V-a salvat cititul
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
fapte, planuri, schițe de atac, substanță pentru alte texte: "Ar trebui mai multă subtilitate, mai multă libertate în acest scris intim... Cred că îmi mai trebuie exercițiu pentru asta și mai ales, dat fiindcă gîndul însuși de a aprofunda mă obosește, cred că e necesar ca mai întîi să se constituie aci o bază de fapte, ca să nu mă mai descurajeze și să mă abată complicația, densitatea și subtilitatea celor care năvălesc în mine cînd mă gîndesc să scriu. Va trebui
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
locuiam la Cluj, nu aveam telefon...), în Partidului. Evident, și Vadim Tudor, care m-a "demascat" în mai multe rânduri, și tinerii porniți "în căutarea comunismului pierdut" au fost fericiți să-l găsească în paginile mele și nu s-au obosit să înțeleagă nici sensul poemului, nici povestea lui pe care am spus-o în mai multe rânduri. Oricum versurile " Candoarea mi-a-nflorit-o în ochi definitiv/ Întâiul plâns în curtea școlii sub castani/ Când clasa mea primea cravata roșie festiv/ Și sufeream
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
religia cea mai expansivă din lume. Chiar dacă pe creștini lucrul acesta nu are cum să-i bucure, deoarece o religie care și-a pierdut forța misionară e totodată o religie pe cale de dispariție - iar creștinismul dă toate semnele că a obosit să mai lupte cu ideologiile secularizante -, chiar dacă așadar suntem oarecum siliți să privim cum Europa creștină începe să fie punctată de vîrful tot mai multor minarete, putem totuși sesiza că forța acestei religii nu vine doar din vitalitatea demografică a
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
fără îndoială, aceasta mi-a explicat melancolia și ușoara distanță. Cum să te eliberezi de timp, care nu e obligatoriu festiv și de scepticismul motivului care mi s-a impus de la început: "aceeași piesă cu aceeași actori"? Și eu sunt obosit de ceilalți, așa cum ei sunt obosiți de mine, îmi spun în mod lucid. Ne recunoaștem dar nu ne mai descoperim... momentul îndepărtării de festival a venit. Pentru a mă îndrepta spre altundeva? A căuta altceva? Pentru a mă elibera de
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
melancolia și ușoara distanță. Cum să te eliberezi de timp, care nu e obligatoriu festiv și de scepticismul motivului care mi s-a impus de la început: "aceeași piesă cu aceeași actori"? Și eu sunt obosit de ceilalți, așa cum ei sunt obosiți de mine, îmi spun în mod lucid. Ne recunoaștem dar nu ne mai descoperim... momentul îndepărtării de festival a venit. Pentru a mă îndrepta spre altundeva? A căuta altceva? Pentru a mă elibera de riscul repetiției. Dar, dincolo de această stare
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
plăti veșnic acel moment de neatenție. Totuși, oare chiar nu aveam nici o scuză? Eram copleșiți de prezicători, augurii mișunau peste tot, la fel psihagogii, cresmologii, haruspicii. Pythiile nu lipseau nici ele. Nu eram sceptici din fire, dar atâtea preziceri ne oboseau. Comunicarea cu viitorul era blocată. Nu mai vor-besc de cea cu lumea de dincolo. Începutul acestui fenomen de clarviziune colectivă nu ne-a trezit suspi-ci-uni. Atunci când, în piața publică, trei astrologi au strigat în cor: "Cireșele nu vor mai avea
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
a II-a Eu și cu mine, amândoi singuri în real Vezi cum ești? Nici n-ai observat că afară s-a făcut iarnă. Unde pleci? Hei, omule, ai să răcești! Pune-ți haina de blană și nu te mai obosi între zgomotul sinistru al ceasului de dimineață și miezul nopții, ca-ntr-un cerc ce se strânge mereu. Cauți motivații, orele pierdute și minutele, pentru a le smulge îndatoririlor tale... Te scuturi floare... veștede petale Iar ochii tăi nu sunt
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
izgonit, din timp și spațiu Și viața-mi pământească - o aripă, Lumina să o soarbă cu nesațiu. O clipă doar, desprins de toate aceste, să scap de gând, obositorul gând, să scap de timpul care viața-mi este și-mi obosește pasul prea curând. Din haos, înfășoară-mă uitare, nu mai sunt vis și nu mai sunt poveste, mi-e sufletu-nsetat de toate aceste: Odihnă, liniștire, împăcare. 30 noiembrie 1982 Treapta a V-a Rostesc, iubire Rostesc iubire și nu
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
trecătorilor cărora le stau în cale, pe străzi. Te-am așteptat de dimineața până seara și toate nopțile. Știu, trebuia să te caut, dar eu te-am așteptat. Acum... cred că s-a făcut târziu. Trupul acesta al meu a obosit, iar sufletul se ghemuiește într-un ungher. Încep să înțeleg că sunt unele lucruri care mor definitiv, că există flăcări ce se sting pentru totdeauna. Greu, cu pâlpâiri prelunge, dar se sting. Dacă exiști tu, jumătate a mea, nu întârzia
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
ți-a fost dată prin naștere, ține de felul tău de ființă și de felul tău de ființă nu poți scăpa decât prin moarte, decât prin har, decât prin iubire... Caută, însoțindu-te cu celălalt, cu ceilalți, să nu-ți obosești prea mult singurătatea. Nu uita: înțelesurile, atâtea câte ți-au fost date, din singurătate s-au născut. Neodihnirea le-a sădit, ploile lacrimilor tale le-au udat și singurătatea felului tău de ființă le-a odrăslit. 3 decembrie 1985 Treapta
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
încovoaie sufletul. Știu asta. Și totuși, Eli, Eli, lama sabahtani! 8 septembrie 1985, prima lună ca angajat Treapta a XXIV-a A doua scrisoare către cel născut, al meu Dragul meu, când vei veni pe această lume, să nu te obosească înțelegerea faptului că micimea oamenilor este felul lor de ființă, că stomacul plin și sexul sunt suficienta lor sferă, că neliniștile lor iau sfârșit, când cauzele ce le-au provocat au fost potolite. Numai neodihnirea de spirit e rostitoare, dragul
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
se desprinseseră toți buștenii deodată, însă nu mai avea importanță. Ne era clar că n-aveam cum să ne întoarcem tot pe aici, pe unde venisem. Spre seară, Portocala a venit să ne spună că nu se simțea bine, amețea, obosise... se făcuse palidă și chiar dacă nu voia să recunoască, fiind ambițioasă și mândră, totuși nu prea mai reușea să se țină de noi. Am decis să ne oprim. M-am întrebat de ce tocmai ei nu-i era bine, și mi-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
reci între noi. unde te încumeți pe albul acesta osos? niciunde nu-i soare, doar pâclă, perete sticlos, nici cer, nici pământ, glaciala lumină în cuptoare stinse dospește, se umflă, lucește ca un solz uriaș într-o rază de lună. obosiți de alcoolul din alb, din străvezimea arterelor cositorite, unul spre altul suflăm aburii ce ne-au rămas calzi în rozul înnorat al vălului palatin, căzut peste ultima vorbă ca un boreal baldachin. îndoiala dar, dacă, în locul altcuiva respir? dar, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
trece de la jocurile copilăriei la filozofie?“ „În coaie“, îi răspunde Demonax cinicul. (Lucian din Samo sata, Viața lui Demonax.) * De ce ne este atât de greu să credem că neantul e chiar sentimentul eliberator pe care îl trăim atunci când ne prăbușim obosiți în fotoliul din sufragerie după o zi infernală? * Un individ fericit e fericit pentru că se vede confirmat în micul lui neant personal (de iubire, de succes, de destin...). Neantul nu suferă de logoree și uneori ascunde îngeri... Atâta doar că
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
împiedică să mai iasă din casă, cuprinsă de lehamite. Înapoi, în trecut, o lume așteaptă să fie iarăși consumată: această furie care ți-a mai rămas. În tine, un imaginar mort, o substanță putredă, pentru care ființa nu se mai obosește. Imaginația, ea privește numai înainte, în acest cuvânt mai mare decât o lume. Nu are ce face cu amintirile, excrementul exemplar. Dacă mai poți filo zofa, o faci doar ca să te scuzi că mai trăiești. Până unde merge gustul morții
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
într-un instrument de satisfacere a unor plăceri, vizuale în cazul picturii. Ea trebuie să placă pentru a fi cumpărată. Nu mi se pare că pictura lui Philippe Caracostea scapă acestei primejdii, ci dimpotrivă, răspunde exact așteptărilor unui public poate obosit de avangardisme și doritor să-și decoreze interioarele. Și totuși Van Gogh nu a vândut decât un singur tablou în timpul vieții... Temele sunt variate: peisaje, scene de concert, flori, imagini din pădure. în expoziția din ianuarie 1995 lipseau cu desăvârșire
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
o armeancă bătrână în rochie cu paiete, cam beată, care dansa singură cu pași împleticiți, cu capul pe umărul unui partener imaginar, în timp ce trecătorii de pe străduța vecină se înghesuiau la intrare să caște gura la spectacol. Eram în familie. Când oboseam, Merry maker's Band ne susținea cu efecte de baterie și prelua ștafeta. Publicul cerea, iar și iar, Le Temps des cerises: ..."cerises d'amour /aux robes vermeilles /tombant sur la mousse /en gouttes de sang..." Terence traducea pentru vecinii
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]