6,770 matches
-
încă un plasture, de-o să facă precum trenul și-o să semene, privit din față, cu "Ecoul" lui Munch. Așa-i, dom' profesor? Luat prin surprindere, profesorul se întoarce din plimbarea lui agale, aruncînd spre cel de lîngă el o privire obosită: Ce mai vrei, Lazăre? S-ar putea să crăp, să crăpăm toți că autofreza s-a întors din drum precizează Lazăr -, și dacă așa mi-i soarta, măcar să știu cine m-a turnat cu pocherul. Tu și pocher! face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Paula. Bietul băiat!... murmură femeia, oftînd din adîncul plămînilor. "Eu pe cine o să aștept? se înfioară Paula. E mai bine că s-a întîmplat așa. Chiar dacă ar fi lăsat-o pe Aura, avea copilul... Și apoi... deja e un bărbat obosit și, cred, plictisit de mine. M-a exploatat, asta-i realitatea! În loc să mă fi dus să dau admitere la Medicină, după ce mi-am biciuit voința pregătindu-mă, l-am însoțit pe el la București, orbită de focul proaspăt aprins, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de viscol. Ăsta nu-i sănătos arată în urma lui țăranul, care se întoarce cu un alt braț cu lemne, dar nimeni nu-i răspunde. Studenta leagănă în brațe de zor unul din copii, care se uită la ea cu ochi obosiți, aproape închiși, încercînd uneori să deschidă gura, să spună ceva, dar tace, amețit de legănat și de șușotitul fetei. Celălalt băiat stă în brațele tatălui, atent la ce se întîmplă cu fratele său, apoi, cînd înțelege, lasă capul pe pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oftat de plăcere, deschizînd o clipă ochii. Vino mai aproape, te rog! șoptește, prinzînd între palme brațul care i-a servit drept pernă. Ochii actorului se întorc o clipă spre ea, subțiindu-se într-o privire tandră, apoi se închid, obosiți, strîngîndu-se mai cu putere, ca o reacție dureroasă, cînd palmele femeii îi lunecă pe braț, pînă la degete, pe care le-a cuprins să le poată duce sub obrazul culcat pe saltea. Dacă aș fi avut talent și dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și cu dumneavoastră precizează el, înspăimîntat de gîndul că Săteanu ar bănui adevăratul conflict dintre el și Maria. Se observă de la o poștă. Aveam impresia că măcar în aparență... murmură Săteanu. Ooof, 'tu-i mama ei de viață! oftează el obosit și-și lasă fruntea în podul palmei stîngi, în timp ce degetele, desfăcute, îi frămîntă părul, vrînd să-l smulgă. Nici măcar aparențele nu le mai pot înșela. Așa-mi trebuie! Ai fost seara asta la vizionare, era și Doinița? Da, am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lase ea, dar cum situația mea era incertă..., noroc de soacră-mea, care a convins-o. Apoi, timpul, obișnuința... Și uite-așa, uneori, noaptea, acasă, la ceasurile astea, în fața ceștii cu cafea, stau și mă gîndesc: ce-am realizat?! Vin obosit, extenuat de tot felul de treburi și, ca un adolescent răscolit de hormoni, visez pînă la obsesie să merg în dormitor, unde, în oboseala mea, să mai pot găsi încă putere să întind mîna, să dau plapuma la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din ei cu cîte un prosop în jurul gîtului. Cei rămași de la schimburile precedente dorm pe saltelele de burete așternute în vestiare, lîngă calorifere. Femeile de la mașinile din faza finală cară spre banda rulantă bobine mari, de zece-cincisprezece kilograme. Cîte una, obosită, stă pe vreo bobină goală, cu spatele rezemat de carcasa mașinii, cu bărbia lăsată în piept și doarme. Cele treze, care au terminat de încărcat mașinile și așteaptă să se umple bobinele, văzîndu-l pe Mihai, se grăbesc să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Pe înserat, Bull stătea în camera sa înăbușitoare. Din când în când, câte un autobuz cobora pe East Finchley High Road, iar cele două compartimente se zguduiau în contact cu benzile de cauciuc de la trecerile de pietoni. Bull se simțea obosit și amețit. Cam pe la sfârșitul zilei de muncă, își spusese că ar trebui să se întoarcă la Grove și să-l caute iar pe Margoulies. Poate era alergic la antibiotic. Dar se răzgândise. Nu voia să-l deranjeze pe bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a plecat, alergând ca vântul și ca gândul, în direcția de unde răsărea soarele. Astrul aluneca repede pe cer, iar Kuafu alerga pe pământ, străbătând munți și ape. Sub picioarele lui, pământul se cutremura cu un zgomot asurzitor. După un timp, obosit, Kuafu s-a așezat, s-a descălțat și și-a scuturat nisipul din încălțări, din care s-a format un munte înalt. Apoi și-a făcut de mâncare, sprijinind cazanul cu trei bolovani imenși, care s-au transformat într-un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
apunea. Cu trupul scăldat în razele aurii aruncate de uriașa minge de foc, Kuafu și-a deschise cu o bucurie neasemuită brațele, încercând să îmbrățișeze soarele. Însă acesta era mult prea fierbinte. În plus, îi era sete și se simțea obosit. S-a dus la Fluviul Galben, a cărui apă a băut-o dintr-o singură sorbitură. Dar tot nu-și potolise setea, așa că a băut și toată apa din râul Weishui. Și pentru că îi era sete în continuare, s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
broască țestoasă de mare s-a apropiat din întâmplare de marginea fântânii. Văzând-o, broscuța îi spuse plină de sine: Vezi cât de fericită mă simt aici. Când îmi vine pofta, pot să sar nestingherită de ici-colo. Iar când sunt obosită, mă ascund într-o crăpătură a peretelui stâncos al fântânii ca să trag în liniște un pui de somn. Este aici și o mică baltă în care pot să înot în voie când doresc. E o plăcere și atunci când mă plimb
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și a luat calea capitalei. Obosită de drumul lung și căzând, mai târziu, în capcana întinsă de Sun Bin, armata statului Wei a suferit o înfrângere catastrofală. Armata statului Qi, ferindu-se de o ofensivă puternică și atacând forțele inamice obosite, nu numai că a salvat statul Zhao, dar a și slăbit puterea statului Wei. Această tactică din istoria militară chineză a lăsat posterității o experiență remarcabilă. Odată, într-o discuție cu Sun Bin despre tactica militară, regele l-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
se retrăgea. Odată ce grosul armatei din Chu revenea la bază, o altă divizie a armatei din Wu ajungea la graniță și desfășura o nouă provocare. Astfel de hărțuieli au durat șase ani. Armata statului Chu a ajuns să fie foarte obosită și puterea ei a slăbit considerabil. În 506 î.e.n., Sun Wu a considerat că a sosit momentul să treacă la adevăratul atac. În fața armatei statului Chu, de câteva ori mai numeroasă decât armata proprie, Sun Wu a decis să adopte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
gândea că până atunci doar citise și brodase în camera sa, iar tinerețea ei, la fel ca primăvara, vor trece repede. Ce rost ar avea frumusețea primăverii dacă nimeni nu ar admira-o? S-a întors tristă în dormitor și obosită, a adormit imediat. În vis, a revenit în grădină unde s-a întâlnit cu un băiat un tânăr sensibil și învățat cu o ramură de salcie în mână. Cei doi tineri s-au îndrăgostit pe loc, iar zeii florilor din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
el știe. Oricum, un lucru n-a reușit să-l prindă cu de-afurisenie: să fie „popular” cu masele. Deși se sforțează în direcția asta de când a început campania: bine instruit probabil de „stafful” său, și-a tras o geacă obosită și a pornit să alerge cu mâna întinsă după muncitori și să pupe sute de femei. N-a pierdut nici o ocazie să repete că a umblat pe șantier la viața lui, în cizme de cauciuc murdare de noroi. A comis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
drumul, pământul, lava. E mai mult loc liber, ne putem întinde în fusul spațiului gol - orgoliul, slava. Chiar și aerul și-a tocit vânturile de penele, și ele tocite. E mai mult loc liber, ne putem întinde mai leneș zborurile obosite. Sufletul s-a tocit de alte suflete, Iar bătăile inimii, nemaiîntâlnind nici un spațiu care să le răsfrângă, se umflă și explodează, rând pe rând. Ce lumină slăbită! Raza joacă-n ea însăși Ca-ntr-o țeavă prea lungă, și sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
New Deal-ului, ghiduri despre Noua femeie. Însă, firește, Flo nu știa că lucrurile astea sînt cărți. Aventuri pe planeta Pămînt. Mă amuză să mi-o Închipui cercetînd cu privirea acest peisaj ciudat - să-mi imaginez chipul ei blînd și obosit, trupul Îngreunat, nu, trupul ei rotund ca o minge, ochii strălucitori, de ființă mereu la pîndă, și felul În care Își Încrețește nasul, atît de drăgălaș. Uneori, doar așa, de amuzament, Îi pun o băsmăluță pe cap și i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care sînt lucrurile care s-au petrecut În realitate și care sînt cele pe care le-am inventat. Nu mai știam, de pildă, care dintre chipurile din mintea mea este cel al mamei, cel durduliu și lacom, sau cel uscățiv, obosit și drăgălaș, și dacă o chema Flo, Deedee sau Gwendolyn. Toate arhivele existau doar În mintea mea. Nu aveam unde să verific În exteriorul meu, nici jurnal cu care să le confrunt, nici vreun vechi prieten de familie. Cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și să amîn, zi după zi. Încă mai găseam suficientă hrană ca să rezist, deși niciodată Îndestulătoare. Demolările ajunseseră acum pe strada Brattle, și era limpede că În maximum cîteva zile or să ajungă și În Cornhill. Mă simțeam bătrîn și obosit. Viața unui șobolan e scurtă și dureroasă, dureroasă Însă se sfîrșește repede, și totuși nu pare deloc scurtă. Zile la rînd, cînd nu eram plecat să fac rost de mîncare pe străzi, cu tot mai puțin chef, rătăceam prin prăvălia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
undeva la țară - Înainte de a Începe raidul de noapte. N-ați vrea să-mi spuneți cît e ceasul?... Nu mai am ceas. — E abia patru. Ar trebui s-o pornesc la drum, dar cărțile sînt grele, iar eu sînt cam obosit. A fost o zi grea și lungă. Îmi cer scuze, dar aș sta jos o clipă. Se așeză pe valiză și scoase din buzunar un pachet de țigări, cam boțit. Fumați, domnule? Și dumneavoastră păreți destul de obosit, ca să zic așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
eu sînt cam obosit. A fost o zi grea și lungă. Îmi cer scuze, dar aș sta jos o clipă. Se așeză pe valiză și scoase din buzunar un pachet de țigări, cam boțit. Fumați, domnule? Și dumneavoastră păreți destul de obosit, ca să zic așa. — A, cîtuși de puțin! răspunse Rowe, Înduioșat de privirea blîndă și ostenită a celuilalt. Dar de ce nu luați un taxi? — Ei, domnul meu, de la o vreme trebuie să mă mulțumesc cu un cîștig foarte modest, dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
puturoasă a entuziasmatului său interlocutor. — Nu credeți că-i timpul să vă continuați drumul? Îl Întrebă el. N-aș vrea să vă pierdeți clientul din cauza mea. Abia rostise aceste cuvinte, că le și regretă. Judecînd după ochii lui blajini și obosiți, bietul om avusese o zi grea. „La urma urmei, Își spuse, Îi sînt simpatic... chiar dacă avem gusturi diferite.“ Era un gînd care Îl uimea din cale-afară pe Rowe. — Aveți dreptate, domnule, rosti celălalt ridicîndu-se În picioare și scuturîndu-și de pe haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe care ei n-ar putea să-i șantajeze ar trebui să fie niște sfinți, sau niște paria care nu mai au nimic de pierdut. — N-ai fost detectiv, ci doar autor de romane polițiste! exclamă Johns. — Mă simt cam obosit, zise Digby. Cum fac un mic efort mintal, mă cuprinde o oboseală grozavă - Îmi vine să mă Întind și să dorm. Chiar aș face bine să mă culc. Digby Închise ochii, dar Îi redeschise peste cîteva clipe, spunînd: Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să-l surprindă pe detectiv. PÎnă și Beavis șovăi Înainte de a scrie. — Doctorul Forester ți-a spus? — Da. — De unde știa el? — Cred că a citit În ziare. — Noi n-am vorbit niciodată În presă despre vreo crimă. Rowe Își prinse, obosit, capul În mîini. Încă o dată, creierul lui era copleșit de șuvoiul asociațiilor de idei. — Se prea poate... Nu știu! bîigui el. Amintirile i se Învălmășeau În minte, neizbutind să se Închege, să se cristalizeze. Detectivul deveni deodată mai binevoitor - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
discute, așa că plecă. Croitorii fuseseră greu loviți de război. Pe tejgheaua magazinului se vedeau doar cîteva suluri de stofă ieftină, iar rafturile erau aproape goale. — Cu ce vă putem servi, domnule? Îl Întîmpină un individ În redingotă, cu o față obosită, plină de riduri și parcă speriată. — Mi-am dat Întîlnire cu un prieten, Îi răspunse Rowe, aruncînd o privire În lungul Îngustului coridor dintre cabinele cu oglinzi. Cred că e la probă acum, adăugă el. — Luați loc, vă rog, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]