2,880 matches
-
de parcă ar trăi doar în Biafra. Adversare sagace ale oricărei falii strident asimetrice dintre corp și psihic, Doina și Constanța, prin însăși exemplul lor de viață și profesie, se desolidarizează de acele femei, din păcate din ce în ce mai răspândite numeric, care sunt obsedate doar de zona de expertiză de la gât în jos. Întitulându-și unul din subcapitole „Vârsta cea mai frumoasă ? Cea pe care o ai”, autoarele pledează cu vervă și aplomb pentru femeia fără complexe, chiar dacă între timp trupul i-a fost macerat
„Renaşte în fiecare zi” – decupaj de suflet şi de viaţă – [Corola-blog/BlogPost/93051_a_94343]
-
nicidecum unul ...internațional! A încerca, într-un volum conținând doar 65 de poeme, sute de hierogamii ale Logos-ului - da, acesta este un merit real și pe deplin lăudabil! Totul este, la CĂTĂLIN MOLDOVEANU, atât de proaspăt-onest, întru dilatarea pupilei, obsedată de amănuntul ne-semnificativ - întru inocența actului de auto-labirintizare! - încât i se pot/trebuie să i se poată ierta multe stângăcii! Cum remarcă și prefațatorul (de data aceasta, în mod corect!), CĂTĂLIN MOLDOVEANU experimentează și în domeniul structurii strofice: două
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
și pace sufletească, la înțelegere și iubire reciprocă. Silaba ,,Om’’ deschide calea cunoașterii lui Brahman. Importanța acestei silabe este relevată printr-o frumoasă metaforă: ea este arcul, săgeata este sufletul, iar ținta este Brahman, după cum aflăm din Mundaka-Upanișad’’. Atât de obsedat de daimonul exprimării clare, pe înțelesul tuturor eventualilor ucenici, și al respectării spiritului cvasi-matematic al demersului său a fost profesorul Ovidiu Ghidirmic încât nu s-a abătut niciun micron de la calea demonstrației sale, omițând să reliefeze realitatea cu aură magică
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
ce te mai poți aștepta de la o gâscă bătrână? MAGISTRATUL. Cei de aici mă urăsc. Sunt opusul nereușitei lor. Am știut ce vreau. Știu. Le-am făcut numai bine. Chiar și Actorului; Romancierul zice că numai rău. Părerea unui scrib obsedat de posteritate. Un scârța-scârța pe hârtie care visează să existe, după expiere, încă un secol sau două și să urmărească din cărțile de citire nu știu câte generații de copii cu balivernele lui, până la obsesie, zăpăcindu-le și pe ele. Trebuie instituită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Se ridică din albul zăpezii cu o potârniche albă; în ghearele păsării albe privitorul nu distinge o pasăre albă. Câteva puncte rubinii fac zăpada și mai albă. § Alb. Lupi albi; leul alb, hipopotami albi, negrul albinos, în Saludos; pajura albă. Obsedat de alb. La mare, într-o povestire pe care nu ai publicat-o, un bărbat desena pe spatele iubitei sale un pescăruș alb. „Îl șterg?” o întrebase A. „Până nu se usucă vopseaua.” „Nu!” îi răspunsese femeia. „E frumos; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
persecuției; după sistemul meu, semn al schizofreniei. ............................................................................................... Am încercat să discut despre personajele din Saludos, am citit un fragment, într-o revistă. E. se crede, la un moment dat, Custodele - ipostază premergătoare Castelanului -, chiar Magistratul, într-un fel. Pacientul este obsedat de fenomenul puterii, și-a dorit-o dintotdeauna; nu admite să fie contrazis, criticat, atinse viziunile lui aberante. Schizofrenie paranoică. Neuroleptice și psihotrope, doze șoc. ............................................................................................... Acasă, pe unul din pereți, are o hartă a Stațiunii. În creion, cu o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în formă de penis. „Aici” - notează E. - „vilegiaturiste din toată țara, chiar și de dincolo, se reculeg, ating piatra; unele o sărută; altele, mai sprintene, se cațără pe ea. Se roagă, toate, să le meargă bine. Vin îmbrăcate în alb.” Obsedat sexual! Toată lumea e, doctore! Instinctul cel mai puternic, precum știi; mai presus decât orice morală sau filozofie, sexul, doctore! Dacă într-o țară superbă și îndestulată ar exista, la un moment dat, numai bărbați, aceștia vor fugi, cu toții, într-alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
respectă Întotdeauna... Vă dați seama că, teoretic vorbind, la limită, Centrul ar putea chiar să-i distrugă pe Ceilalți, livrându-le informații false și tendențioase? - Nu cred că e cazul să reluăm această problemă care am impresia că Îl cam obsedează pe domnul Zoran, a replicat cu voce iritată Eveline Fontaine. Am mai discutat și altă dată, ce rost are...? Distrugerea Lor ar Însemna implicit și distrugerea noastră! - Poate da, poate nu, a insistat Zoran. Depinde În ce punct al evoluției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
soția lui James Joyce se numea Nora și că Învățase la Institutul de maici Sf. Ursula, undeva În Irlanda probabil - azi sîntem În 25 aprilie, se Împlinesc exact șapte luni de cînd scriu la această carte și de cînd mă obsedează săpunul lui Leopold Bloom. Ciudat. ...dar unde am rămas, vorbeam de o fată. Cine mai știe ce fată? „Jur că am să păstrez totdeauna, niciodată n-am să trădez vreo parte sau părți, chipul sau arta - În tulburiile nisipuri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să oprească la capătul străzii. Voiam să iau o gură de aer înainte să intru. Credeam că Walter urma să facă o criză urâtă și numai gândul mă îngrozea. — De ce să facă o criză? Privirile noastre s-au întâlnit. — Era obsedat de mine, a spus, de parcă nu ar fi fost cel mai evident lucru. Era teribil de gelos și posesiv. Era tare dificil. Atunci de ce te-ai mai dus să îl vezi, dacă te înspăimânta gândul unei crize? De ce nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fost mai aproape. Poate ai fost în apartament cu el. Dar nu era nici un juriu pe care să-l impresioneze. Va trebui să reiei povestea, am spus. Soția ta tocmai mi-a sugerat că Walter s-a sinucis din cauză că era obsedat de ea. Acum încerci să-mi pui mie în cârcă moartea lui. Ar trebui să vorbiți. Comunicarea este atât de importantă într-o relație. Nu știam cât de adânc pot lovi cu asta. Clifford Hammond s-a făcut alb ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
s-a răsucit incomod pe canapea. —într-un fel, da. De unde ai știut unde o să fie, am întrebat plină de curiozitate? —Ciudatul ăla care lucra pentru Catherine, a spus Nat. Ar fi făcut orice să ajungă la Lee Jackson. Era obsedat de Catherine, știi? De la Walter ăla știa Cliff de scrisori. Era un căcat de om. Era extrem de gelos pe Catherine - tot se lăuda cât de loial îi este, dar îți spunea tot imediat dacă îi ziceai că asta ar despărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a făcut un gest către paharele noastre goale. Au fost umplute imediat. Nu avea sens să-mi fac griji pentru ele, a spus. Lee le-ar fi pus undeva în siguranță. Și nu mai contau când a murit. Clifford era obsedat să le găsească. Are o obsesie pentru dovezi. Spune-mi, am întrebat-o curioasă, când am venit, în noaptea în care a murit Walter- știai atunci ce se întâmplă? —Walter mă sunase într-adevăr, dar nu fusese așa cum am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
automobilul echipat cu un motor cu explozie. Totuși, noua „inimă” se instalează în America: în timp ce Europa și mai ales Franța nu văd în automobil decât un vag substitut al trăsurii, coloniștii americani, aflați pe drumuri încă de la începuturile cuceririi Vestului, obsedați de reducerea duratei traseelor interioare, extrem de individualiști, prea nerăbdători pentru a accepta trenul, întreprinzători prin natura lor, sunt mai bine plasați pentru a face înaintea altora din trăsura-automobil un produs de serie. De altfel, absența tradiției meșteșugărești le permite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de droguri, impusă de Statele Unite, vor determina și ele o întărire majoră a potențialului militar mexican. Toate aceste ambiții regionale vor intra în conflict. Lumea va vedea o Americă Latină răzvrătită împotriva prezenței economice și politice americane, o lume arabă obsedată de eliminarea Israelului, un ansamblu persan dornic să îngenuncheze lumea arabă, o Rusie doritoare să domine iarăși o parte a Europei și să se știe, în același timp, la adăpost de amenințările Chinei și ale Islamului; India și Pakistanul vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
care-și vor delega puterile unor nebuni sau unora pentru care moartea îa altora, precum și a propriilor trupe) contează prea puțin. Și cu atât mai mult va crește probabilitatea ca aceste arme să fie utilizate. Așadar lumea va fi din ce în ce mai obsedată de teama unei catastrofe nucleare, a războiului miniaturizat, a războiului în rețea sau a războiului sinucigaș. în fapt, există patru tipuri de conflicte ce ar putea izbucni înaintea hiperconflictului: războaiele cauzate de lipsa unor resurse, cele de stabilire a frontierelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
să-și aleagă modelul de reușită, să-și dezvolte talentele, inclusiv pe cele pe care nu și le cunoaște încă. „A te bucura de niște clipe plăcute” va însemna să trăiești liber, vreme îndelungată și rămânând mereu tânăr, și nu obsedat de ideea de a te grăbi „să profiți”, ca în Ordinea economică. Aceste două proiecte îindividual și colectiv) de hiperdemocrație se vor alimenta reciproc: inteligența universală a omenirii va crește odată cu timpul plăcut de care va dispune fiecare și, reciproc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
produce treptat, după cum o piatră poate să fie roasă de căderea neîncetată a unei picături de apă. Strickland avea caracterul neabătut al unui fanatic și ferocitatea unui apostol. Totuși, pentru mintea mea pragmatică rămânea de văzut dacă pasiunea care-l obseda avea să fie justificată de rezultatele ei. Când l-am întrebat ce părere aveau despre pictura sa colegii lui de la cursurile acelea serale pe care le urmase la Londra, mi-a răspuns rânjind: — Li s-a părut că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tabloul, (căci aveam impresia că rareori ducea vreun lucru la bun sfârșit), ci patima care-l ardea, înceta să-i mai pese de el. Nu era niciodată mulțumit de ceea ce făcuse; i se părea fără importanță în comparație cu viziunea care-i obseda mintea. — De ce nu-ți trimiți niciodată lucrările pe la expoziții? l-am întrebat. Credeam că te-ar interesa să știi ce părere au oamenii despre ele. Dar ce, pe tine te-ar interesa? Nici nu pot descrie disprețul nemărginit cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
scris niciodată cartea asta. Într-acolo a ajuns după multe rătăciri Charles Strickland, și acolo a pictat tablourile pe care se întemeiază în mod cert faima lui. Presupun că nici un artist nu-și dobândește pe deplin împlinirea visului care-l obsedează, dar Strickland, hărțuit neîncetat de lupta lui cu tehnica, a izbutit poate și mai puțin decât alții să exprime viziunea pe care o vedea cu ochii minții; însă în Tahiti mediul i-a fost favorabil. A găsit în împrejurimi accidente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vreun vas cu destinația Australia sau Noua Zeelandă și, de aici, să-și croiască drum spre Samoa sau Tahiti. Nu știu cum îi intrase în cap ideea de a se duce în Mările Sudului, dar îmi amintesc că imaginația lui fusese multă vreme obsedată de o insulă toată verde și însorită, înconjurată de o mare mai albastră decât se vede în latitudinile nordice. Presupun că se ținea gaie de căpitanul Nichols pentru că acesta cunoștea părțile acelea ale lumii și chiar căpitanul l-a convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Ziua, strada e pur și simplu sordidă, dar seara, fiind luminată de lămpile din căsuțele acelea, are o frumusețe sinistră. Poftele hidoase care îmbâcsesc aerul sunt apăsătoare și oribile și totuși e ceva misterios în priveliștea respectivă. Ceva care te obsedează și te tulbură. Simți nu știu ce forță primitivă respingătoare și fascinantă totodată. Aici, orice decență a civilizației e măturată din cale și ai senzația că oamenii sunt puși față în față cu o realitate sumbră. E o atmosferă deopotrivă intensă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de fapt amândoi aveam același țel. — Cum ar fi putut doi oameni atât de diferiți ca dumneavoastră și Strickland să aibă același țel? l-am întrebat zâmbind. — Frumusețea. — Grea treabă, am murmurat. — Dumneavoastră știți cum pot fi oamenii atât de obsedați de dragoste, încât sunt surzi și orbi la orice altceva de pe lume? Sunt la fel de puțin stăpâni pe ei ca și sclavii legați de băncile unei galere. Pasiunea care-l robea pe Strickland nu era mai puțin tiranică decât dragostea. — Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ureche muzicală, ritm, picai la proba de aptitudini, nu treceai mai departe în nici un fel. Te trimiteau să te faci economist sau profesor. Artistul trebuie să aibă ureche muzicală și voce. Basmele erau preferatele lui taică-meu, pe mine mă obseda Sarea-n bucate (fata cea mică a împăratului, ce sta deoparte cu sfială, că ea se rușina văzând că tată-su o băgase și pe ea în seamă, ca cea mai mică ce era), pe preot - Tinerețe fără bătrânețe, amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
knockout, era OK, nu...? (A fost cinică.). Mi-am revenit greu, eram lac de lacrimi și de transpirație, ruptă toată, mâna mă durea, tăietura aia nenorocită de la încheietura mâinii stângi, imaginile cu Anita mea mângâiată pe fund de idiot mă obsedau. Se tot derulau în fața mea și strigam încontinuu: nu vreau, nu vreaaaau, nu mai vreau... Când am crezut că mi-am revenit și că pot pleca s-o caut, că eram și eu mai bine, așa, un milimetru, cam după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]