1,702 matches
-
de pașii ce coboară, Desenele lui Theo, o altă femeie, cu trupul luminat întins ca o coardă și chipul ascuns mereu de vârtejul bogat al părului, chiar și-n genunchi rugându-se, chemând dorința, Răsfoind caietul și mereu trupul ei, obsedant, ghemotocul de fire negre apăsat în cărbune, Theo, dormi?! Nu! după un timp, răspunsul lui, scuturându-se de greul amintirii, Poate ar trebui să mă bag în pat, deși nu mi-e somn, aș deschide fereastra! Îmi spune el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
devin eroii unor potriviri memorabile de cuvinte. De fiecare dată suprinde felul în care scriitorul știe să combine rigoarea erudiției cu umorul și ironia fină. Însă dramaturgia este, poate, latura cea mai rezistentă a unei opere subordonate, în mare măsură, obsedantei teme a exilului, remarcabilă fiind flexibilitatea de care dă dovadă autorul atunci când schimbă registrele. Discursul său, de o eleganță mereu egală sieși, îmbracă pe rând haina comediei (cu multiple valențe germinative) și pe cea a unei drame necanonice, așadar lipsită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
moderniste) despre timp. Odată cu Desfacerea (1994), titlu care reia titlul mai multor poeme din Lumină de la foc, se propune o „lirică de semne”, realizată uneori și prin intermediul ludicului de limbaj, dar fără intenția parodică optzecistă. Timpul, trecerea, moartea devin teme obsedante, înscrise în confesiuni discursive (Locul de trecere, Corabia) sau în false scenarii narativ-alegorice (Formele interioare, Nici o inimă). Se remarcă tendința spre un limbaj cât mai concret, spre conglomeratele de imagini și desfășurările lingvistice stufoase (Nici o inimă, Etcetera), mai ales în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
albastre, în care evocă euforic peisajele natale și meditează asupra biografiilor contemporane. Volumele Îndărătnicia pietrei (1967) și Feciorii (1971) extind considerabil zonele de explorare a realității, întemeiază un univers liric mai particularizat, învederând apetența autorului pentru experimentul novator. Dintre motivele obsedante se remarcă în primul rând cel al pietrei, care vehiculează o plurivalență de semnificații artistice și prin care se surprind unitatea și contradicția interioară a lucrurilor. În planul expresiei, C. efectuează saltul calitativ de la metafora „plasticizantă” la metafora „revelatorie”, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286320_a_287649]
-
domeniului fantastic, ceea ce oamenii acceptă fără uimire. Realismul magic aplicat la realitățile sociale din comuna Vintileasa oferă un amalgam insolit și captivant, tratat cu o ironie conținută. Se folosesc adesea și trimiteri la tehnicile „textualizării”, într-o epocă de discuții obsedante despre modul de alcătuire a unui text. În Cântarul, de exemplu, Agripina Popescu descoperă în piață că un cântar public cântărește fără fise. Se formează imediat o coadă imensă, lumea se înghesuie la chilipir, până când cântarul obosește și cere bani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
devenise clar că în vederile și pozițiile lui [ale lui Ceaușescu, n.n.] avusese loc o anumită metamorfoză, cotitura în unele probleme fiind de aproape 180 de grade. înainte, el punea mai presus de toate independența țărilor și partidelor, se vorbea obsedant și insistent despre inadmisibilitatea aprecierii activității acestora. Acum însă conducătorul român începuse să vorbească despre necesitatea de a se porni de la legitățile generale, de la principiile fundamentale ale marxism-leninismului. Mai mult, acesta începuse să pretindă la rolul de judecător care emite
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
deosebit pentru anumite obiecte, fără însă a le utiliza în sensul lor simbolic ci numai pentru a le agita, învârti, etc. Are o memorie bună pentru diferite aranjamente spațiale și preferință pentru ordonarea unor obiecte, deoarece el manifestă o "nevoie obsedantă" pentru identic. Astfel poate intra într-o criză de manie și panică drept răspuns la schimbarea mediului sau la schimbarea secvențelor de timp din rutina zilnică. Afectivitatea copilului cu autism este modificată: lipsit de atașament față de părinți, în mod ciudat
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
și executat din rațiuni terorist-propagandistice: „stârpirea sabotorilor” regimului, „sabotori”, de altfel, reabilitați, tot propagandistic, de N. Ceaușescu în 1968. Dincolo de radiografia unui/unor destine tipice epocii, D. întreprinde și o analiză drastică a discursului ideologic al anilor ’50, de la temele obsedante la limbaj, imagini-pilot și sofisme juridice. Telejurnalul de noapte propune o mostră de „literatură de sertar”, cu însemnări din ultimul deceniu, sumbru și delirant, al ceaușismului. Această dragoste care ne leagă este o anchetă-eseu care supune din nou reflecției un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286814_a_288143]
-
care se produc decisive revelații. Așa cum realitatea, în strategia acestor texte dramatice, imită „jocul”, jocul, la rându-i, poate oferi soluții vieții înseși, soldându-se cu edificatoare dezvăluiri. Și în Suspiciunea (Plus sau minus viața), care întreprinde o incursiune în „obsedantul deceniu”, înțesat de culpe de neiertat și de erori traumatizante, și în Viața și dragostea într-o vilă stil, politicul, miză secundă, capătă înfățișări sumbre sau sinistru-caricaturale. Tema vinovăției, manifestată prin convulsii de conștiință ce pot duce la suicid, vizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
poezie și critică nu este atât de pașnică pe cât ar lăsa impresia. E drept că poetul practică o formulă mereu în ton cu epoca, dovedind, de la un volum la altul, o capacitate notabilă de autoregenerare; și că, totodată, unele „metafore obsedante” (copilăria, masca, ritul, jocul, convenția și revolta etc.) reverberează adesea în exegeză, devenind „teme” sui-generis ale discursului critic. Dar, pe de altă parte, lirica reprezintă o perpetuă încercare de emancipare a poetului de sub tutela criticului. Livrești, reflexive și autoreferențiale, poemele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
pentru propria poezie) și impune „filonul de aur” al operei în diversele variante ale sublimării prin creație. Psihocritica i-a sugerat un instrument de cercetare (rețelele de imagini) care poate servi la configurarea devenirii operei, de la intuiții poetice spontane la obsedanta aspirație spre „excelsior”. Rețelele de imagini, adică disperarea și sarcasmul, postura egolatră, mirajul, lumina, cu modificările de raporturi dintre ele, „scriu” destinul unui poet ce a debutat grăbit, fără o conștiință scriitoricească sigură, dar s-a restructurat profund după drama
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]
-
iluziona, la rându-i, căci acestea i-au fost lui Nicolae Ceaușescu limitele. Dictatorul nu s-a putut desprinde nici în clipa morții de Internaționala, primită ca mângâiere și autoprohod în fața gloanțelor de la Târgoviște. Comunismul bolșevic a fost deschis de "obsedantul deceniu", cum l-a numit Marin Preda, și s-a închis cu deceniul negru al înfometării și frigului, alimentând "legenda neagră" a României în lume. Pe bună dreptate conchide Larry Watts: Întrebarea era dacă el dorea să continue traseul de la
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
comunitate și pentru activitățile militare. Fetele primesc și ele o instruire fizică și civică menită să facă din ele "mame viguroase", gata să-și sacrifice fiii pentru națiune și pentru Duce. A doua cale este propaganda, care capătă un aspect obsedant și utilizează masiv mijloacele moderne de informare și de manipulare a spiritului. Presa, radioul, actualitățile cine matografice, afișele uriașe, benzile desenate, marile competiții sportive, toate controlate îndeaproape de putere (care a creat un Minister al Presei și Propagandei, transformat în
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
prin minte să noteze pe vreo pagină de sbornic decizia sa de a părăsi viața publică spre a se retrage în mănăstire, probabil că însemnarea lui ar fi arătat la fel (proclamând, adică, aceeași fuga mundi pe care o repetă, obsedant, tâlcuirile gesturilor care duc la monahism) ca mărturisirea pe care o va insera în propria cronică, peste secole, marele vornic Radu Popescu, și el autor al unui gest asemănător ce l-a „ transformat” în monahul Rafail de la Mănăstirea bucureșteană Radu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
țările care l-au știut și carii nu l-au știut, ci numai de numele lui au auzit, pentru multă înțelepciune și bunătate ce făcea în toate părțile”. Sunt adunate aici, într-o aglomerare pe care repetițiile anaforice o ritmează obsedant, cadențându-i fluxul de litanie, toate calitățile care făcuseră și urmau să facă gloria perenă a marelui bărbat. „Recapitularea” aceasta - prin care Anonimul Cantacuzinilor se singularizează între cronicarii secolului al XVII-lea - esențializează, asociind repetiția, insistența și plasticitatea, secvențe evenimențiale
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a vibra la "timbrul unic" și de a-l circumscrie, în comentariu strâns analitic, de-a dreptul exemplar." Într-o mereu reînnoită tentativă exegetică, Vladimir Streinu a tins, așadar, sisific - "spre nucleul iradiant al operei și spre un mereu altceva, obsedant, virginal, fremătător." În suita de contribuții exegetice contemporane, unele aplicate și exacte, altele mai expediate și complezente și doar puține substanțiale ca densitate ideatică, paginile lui Lucian Raicu sunt profund instructive și pilduitoare din perspectiva exigențelor critice autentice: o sagacitate
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
pe celelalte este înrămată, la rândul ei, de aceea a unui narator secund, interlocutor discret al domnului Ispas, care se mulțumește să afirme sec: "Poate să ai dreptate, domnule Ispas. Dar eu nu mă pricep la lucrurile astea". Suspensia secvențialității obsedante a tramei reprezintă semnul unei bune execuții. * * * Nebănuite nuclee de teroare epică se pot descoperi în lungul și prolixul roman neterminat al lui C. Stere, În preajma revoluției (1931-1936), tablou al Rusiei surprinse în plin proces al insurecției comuniste, puțin citit
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
într-un trecut, ca evenimente precursoare în raport cu mișcarea cu adevărat vie, care este și ultima, cea mai nouă. „Negarea avangardelor anterioare” ca „vocație a avangardei” - despre care vorbește Adrian Marino - e confirmată și prin glasul lui Ilarie Voronca, din perspectiva obsedantei simultaneități cu „pulsului epocei”. Trecând în revistă principalele mișcări de avangardă anterioară (expresionismul, cubismul, futurismul), constructivismul îi apare drept „a patra dimensiune”, „stilul epocei, expresia secolului”. Semnificativă sub acest unghi este și categorica respingere a suprarealismului, orientare foarte recentă, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
conduc fiecare cu un pas mai aproape de India Sufletească actuală. Dintre premergătorii aceștia se va înălța mâine Columbul unei lumi cu existența virgină” (s.n.). Negația, existența înnoirii și funcția prospectivă a avangardei aflată în permanentă căutare a ineditului, a unui obsedant „pământ virgin” ca emblemă a inovației absolute sunt și pentru Voronca teme constante ale reflecției. Glosase pe marginea lor încă în manifestul din 75 H.P., al cărui prim imperativ era: „Cetitor deparazitează-ți creierul”; iar „deparazitarea” însemna radicala punere în
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
formulelor purgative și când formulă va deveni ceea ce facem ne vom lepăda și de noi în aerul anesteziat”... La fel ca și adeziunea la „pulsul epocei”, tema rupturii, în conjugare cu cea a exaltării noului, a invenției și spontaneității revin obsedant de-a lungul întregului său itinerar de militant al avangardei. Este de precizat însă că poetul se arată de la început conștient de imposibilitatea unei totale rupturi de trecut. Din acest punct de vedere, poziția sa e mai nuanțată, îndepărtându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
vase comunicante”. Iată, de pildă, poemul care deschide Act de prezență, intitulat Pe cine căutați?. Debutul e de „reportaj liric” - notație impresionistă a unui itinerar citadin (și e de remarcat că motivul peregrinării, al călătoriei, al evaziunii în reverie străbate obsedant întreaga carte): „Am mers cu dimineața pe trotuarele sonore și pașii mei sunau în minutele clare ca niște gonguri ale soarelui unanim. Prin curți, rufele întinse chemau o albeață distinctă și, între sărăcia zidurilor jupuite, cearșafurile păreau obrajii reveniți la
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
interferenței și osmozei nivelelor existențiale. „Viziunea descuiată”, despre care se vorbește într-un poem din Invitație la bal, ar putea fi o formulă sintetică a acestei căutări permanente. Mișcarea de deschidere, numită fie prin verbul generic, fie prin echivalențe, devine obsedantă: „La câțiva pași liniștea s-a deschis coridor”, „orașul s-a deschis ca un porte-cigarettes”, „ca un păun anotimpul în piept s-a desfăcut”, „pasul ca un cuvânt, geam deschis / Câmpul între coaste plug sau pian”, „Noaptea despletire albă...”, „În
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o doresc, îi dau târcoale circumterestre, o pețesc. (...) Fiecare protagonist al scenariului trage firește spuza pe turta lui și-și cheamă partenerul în locurile unde se simte (și este) la el acasă. Fascinația celuilalt (celeilalte) se afirmă totuși atât de obsedant, încât mult nu lipsește ca fata să se descotorosească de cele familiare ei de cele lumești și prealumești iar voievodul din înălțimi să se întrupeze, lepădându-se de nemurire și slavă. O lecție utilă ne poate oferi, cred, și metoda
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
că a fost "o poamă bună", un "turnător" chiar. Articolul, nesemnat, e scris parcă în amintirea vremurilor suferințelor lui Steinhardt și ale întregii intelectualități românești. Nicio dovadă, niciun argument, doar acuze, jigniri. Cât de mult se apropie de stilul articolelor "obsedantului deceniu". Nici nu-ți dai seama dacă redactorul nu e cumva vreun securist. Capitolul VII Steinhardt și Securitatea Încă de la început se cade a preciza că întreg demersul acestui capitol, analiza în întregimea ei pleacă de la studierea documentelor publicate în
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Eliade. Dacă sunt creditate autopropunerile de personalitate pe care le face N. în cartea sa de convorbiri cu Michel Camus, Les Racines de la liberté (2001), poate fi obținut profilul spiritual al unui monoman superior care, până să formuleze o idee-cheie obsedantă, o sinteză a elementelor reveriei sale intelectuale, o încercuiește și o aproximează pe diferite căi, văzute apoi prin prisma rezultatului final ca trepte necesare ale unui proces labirintic de inițiere. În cazul lui N., transdisciplinaritatea poate fi această „blestemată chestiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]