90,777 matches
-
o întâmplare. Lucram împreună cu un pictor celebru. Un om de mare cultură, de mare sensibilitate, George Tomaziu. Scoteam împreună un buletin cultural pentru străinătate. El se ocupa de partea grafică a acestei tipărituri. Deschid acum o paranteză. Cum bine ați observat mai înainte, există în viața mea ceva ce arată o continuitate: în liceu, am scos o publicație care se chema Caiete culturale. M.I.: În ce an se întâmpla asta? B.E.: În 1943. M.I. : Cînd făceați munci forțate. B.E. Exact. În
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
autor. M.I.: Domnule Elvin, contactul dvs. îndelungat și strâns cu lumea teatrului se datorează așadar unei răsuciri a destinului! La urma-urmei, unei decizii administrative, unei sancțiuni... B.E.: Da. Eu am stat trei ani de zile fără slujbă. Mă mulțumesc să observ: condiția de șomer... M.I.: În socialism... B.E. ...în socialism, era foarte grea. Poate mai grea decât într-un regim capitalist. erai amenințat să fii socotit un parazit. În plus, nimeni nu se uita la tine; toată lumea se ferea de tine
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
salveze identitatea spirituală a unei Românii reale". Virgil Ierunca s-a înscris - prin viață și prin operă - în acest ,spațiu blestemat" al istoriei țării noastre. Cu prețul sacrificării. De aceea, unii dintre cei care l-au cunoscut îndeaproape au putut observa că Virgil Ierunca își ascunde, cu pudoare, o profundă tristețe identitară. Nu-mi aduc aminte să-l fi văzut vreodată rîzînd degajat. Cu o maximă demnitate el pare a-și fi trăit anii lungi de exil într-o gravă tensiune
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
curs de elaborare. Am tot așteptat (câteva luni!) să se pronunțe despre Puterea nevăzută actuala noastră critică de întâmpinare. Și abia de curând am putut citi, în ,Cuvântul", un comentariu semnat de Ovidiu Verdeș. S-au dus vremurile, după câte observ, în care cronicarii literari se îmbulzeau să scrie primii despre cărțile lui Breban, ca semn al capacității de reacție promptă. Nu uit, pe de altă parte, că Bunavestire de N. Breban pătrundea în lotul primelor zece romane românești din toate
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
finanțat de o universitate de renume nord-americană. Mi se părea interesant să analizez reprezentarile corpului uman (corporeitate și imagine DE SINTEZĂ), să-i reconstruiesc tipologiile, via artele numerice și digitale, și asta pînă acum cîteva zile. Am abordat tema transexualității, observând dezangajat viața unor transsexuali (artefacte ale tehnologiei și ale dopajului) și am aflat că sunt depășit de operatorii din tufișuri (telefon mobil, via noi tehnologii spațiale și nanotehnologice) care transmit senzualitatea orală a unor minore de 12 ani, direct prin
Pre-Apocalipse now by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11439_a_12764]
-
francez a supraviețuit pînă în secolul XX. E o banalitate să spui că proza clasică a lui Yourcenar te izbește prin măsură și echilibru, în schimb mai greu e să spui în ce anume constă acest echilibru. Tot ce poți observa, și încă de la prima vedere, este că în scrisul ei nu sunt de găsit excese sau exuberanțe. Atîta doar că lipsa exceselor nu este rezultatul unei înclinații spontane prin care scriitoarea extirpă excrescența cantitativă sau deraierile de perspectivă psihologică, ci
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
sufletul țăranului român și pe care le-am publicat în Personalismul energetic, în Țărănism, în Românism, precum și în scrierea ce pregătesc acum despre Psihologia etnicului românesc își au baza de documentare în experiențele făcute dimpreună cu tatăl meu." Autorul monografiei observă chiar că în altă privință filosoful și-a urmat tatăl, adică a folosit unele convingeri ale lui, și anume în critica politicianismului epocii, arendașul de la Butoiești fiind un acerb critic al lui. Prin studiile sale în străinătate, prin opera sa
Viața și opera unui filosof by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11436_a_12761]
-
un cap mare, disproporționat față de corp, și extrem de elegant. E întotdeauna la costum și cravată. Eu sunt înalt și corpolent, port cămăși largi peste pantaloni și am fost văzut și în espadrile la Ducasse de Paris. Vânzătorii trebuie să fi observat și comentat contrastul. Și-ți voi mai spune că magazinul era gol și că am intrat în vorbă în fața vinurilor de Bordeaux și am străbătut apoi magazinul împreună, iar la vinurile chiliene păream deja niște vechi prieteni. Poate-și mai
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
Motivația, iluzia, pofta... - Tot, în afară de foame. - Tot, în afară de foame. Începea aglomerația de seară la shopping mall. Am mai cerut două cafele. Ca de obicei, mi-am umplut-o pe-a mea cu zahăr, vărsând puțin și în farfurioară. Când am observat, povesteam nu numai lenta dezagregare a grupului, ci și biografia foamei noastre. Ce s-a întâmplat cu ea și cu noi în douăzeci și unu de ani. La început, nu ne unea doar plăcerea să mâncăm, să bem și să fim împreună
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
dumneavoastră? Alt răspuns în plic... l La Realitatea Tv, În ziua de 15.07.2005, într-un chenar din josul micului ecran scria: ,Între bilanțuri și potoape". Atât de puternic era moderată emisiunea de către Mihai Tatulici, încât nu s-a observat că pluralul de la potop nu este potoape... Deși, cu atâtea inundații, n-ar fi exclus... l Domnul prim-ministru Tăriceanu, la TVR1, în ziua de 19.07, după renunțarea la demisie: - ,Cine ar fi făcut altfel, să dea cu piatra
Numai presa e de vină... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11487_a_12812]
-
CFR Cluj. Scor 2 - 2. S-au calificat clujenii. Un sincer bravo! l Gheorghe Roșoga, cunoscutul și iubitul solist gorjan de muzică populară, într-un recital foarte frumos la TVRM. Și melodii, și texte... Oare de la Etno Tv s-a observat?
Numai presa e de vină... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11487_a_12812]
-
și nu reușesc să uit cum arătau cele două corpuri ale Palatului Mogoșoaia cu o pânză cu domul Vaticanului spânzurată între ele. Bizareria a fost că spectatorii străini alături de care am văzut filmul erau așa de absorbiți că n-au observat că stilul arhitectonic al Vaticanului nu coincide pe de-a întregul cu cel brâncovenesc... Enfin, punctul de vedere al acestui film e că tăcerea, chiar a liderilor unui cult, înseamnă complicitate la holocaust. Constantin Costa-Gavras adaptează piesa Der Stellvertreter de
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
la urechile Vaticanului (fapt declarat de personajul istoric la procesul de la Nürenberg), altul încearcă să îl determine să acționeze în baza acestor cunoștințe. Fontana, jucat de Mathieu Kassovitz, debordează de un idealism care îl duce până la martiriu și - criticii au observat deja acest lucru - e parcă o variantă tânără a lui Pius XII, tocmai acel papă care a reușit să își astupe urechile atunci când a fost confruntat cu dovezi. Doar nu vă așteptați la un Costa-Gavras fără o "șopârlă"... Regizorul se
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
și-au propus nici o competiție, și n-au vrut nici să-și demonstreze personalitatea! Motiv pentru care, s-ar părea, că nimeni n-a mai înțeles nimic... Sau poate, cine știe, indirect, unii s-au simțit vizați. Ar fi trebuit observat totuși că, din punct de vedere pictural, atât în ce privește gradul de finețe al sensibilității cât și calitatea mijloacelor de execuție, în detaliu ca și în ansamblu, expoziția a fost de o ținută admirabilă. ,Banalitatea" ei a avut o strălucire, asociind
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
balcon, dar vîrful de formă stilistică îl atinge în 1979, cu Ucenic la clasici, carte pentru care primește Premiul Uniunii Scriitorilor. Remarcabil la C. Olăreanu este modul cum transformă cele mai năstrușnice idei în teme epice. Astfel, mergînd prin oraș, observă într-o bună zi frumusețea balcoanelor. Notează în jurnal în ce constă ,personalitatea" fiecăruia, apoi citește o carte numai în partea de sus a filelor, într-un intens exercițiu aplicativ de admirație. Urmarea, titlul primului său volum publicat : Vedere din
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11502_a_12827]
-
a avut cu totul altă motivație decît activitatea parlamentară sau de partid). Dacă privim cu atenție această listă (completată, eventual, cu nume precum Cristian Tudor Popescu, Dan Diaconescu, Mircea Radu, Dan Negru, membrii grupului ,Vacanța Mare" sau Marius Tucă însuși) observăm că toate personalitățile înscrise pe ea au un numitor comun: sunt aducătoare de rating, funcționează ca o cale sigură de captare și/sau păstrare a interesului pentru emisiune în momentele de acalmie ale unei vieți politice suficient de imprevizibile, precum
Seniorii rating-ului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11513_a_12838]
-
să colaboreze. Sorin Antohi, de pildă, care va face și el articole și așa mai departe. Noi continuăm, în ciuda dificultăților și în ciuda indiferenței generale, să ne vedem de treabă. Cred că România va fi prezentată în mod onorabil. Și am observat cu această ocazie încă ceva: nu există până în ziua de astăzi o istorie a cenzurii în România. Este pe bucăți, așa, dar o sinteză, o carte, o teză de doctorat, o... cum să vă spun, o lucrare de referință nu
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
pe care eu cred că am câștigat-o. Dar e mai bine să o pledeze alții în locul meu, ar fi idealul, nu! Uite, vă las pe dumneavoastră să mă apărați, dacă puteți. Foarte bine, comentați Revenirea în Europa, dar am observat un lucru în legătură cu această carte, în care figurează șefi de partide, miniștri, deputați, cutare... Nici un ecou. Toate ecourile sunt de ordin eseistico-ideologico-literar și marginal. Clasa politică în România văd că nu prea se preocupă de astfel de cărți. Nu prea
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
a ansamblului, conferindu-i un statut compozițional unitar. Deși nu eludează a treia dimensiune, cea spațială, imaginea lasă mai degrabă impresia că e plană. Putem aprecia că ne aflăm în fața unui autoportret? Da și nu. Da, dacă - așa cum s-a observat - gândul te trimite, pe bună dreptate, la Velasquez și Meninele lui. Nu, în măsura în care "autoportretul" transcende episodul autobiografic și referința la faimoasa capodoperă din muzeul Prado, pentru a se insinua ca o ingerință a plasticului și picturalului, cu imperativele pe care
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
Filmul cu Tom Cruise nu se mulțumește să strice doar personajul, ci și inamicul, stereotipizându-l in extremis: extratereștrii sunt răi, le-a luat mult timp să planifice invadarea Terrei (nu se știe de ce), și, când ea s-a produs, au observat cu stupoare că strategia de-acasă nu se potrivește cu cea din târg și că aceasta e oricum incompetentă. Ironia e că marțienii (tripozi) și-au păstrat aspectul original: ei corespund ilustrațiilor originale din romanul lui Welles și mașinilor descrise
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
nu vorbește engleză normal, ci cu accent Ku! Nu mai vorbesc de condescendența arătată Africii și de clișeele aferente. Replicile sunt inepte, iar modul de filmare nu are absolut nimic original: trebuie să mă fac ecoul unui critic britanic care observa că Pollack introduce în film cea mai des utilizată imagine cu putință: cea cu New Yorkul și cu acoperișurile lui filmate de sus. Să revenim la filme ceva mai răsărite, pentru că ultimul a fost suficient de penibil ca să îi dărâme
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
impact datorat unei individualități artistice de sobră, de autentcă comunicare. Gallardo del Ray aparține acestei tradiții seculare marcând cu demnitate profesională, în egală măsură, momentul actual. Mai mult decât performanța instrumentală în sine, mai mult decât performanța muzicală, este de observat preformanța în planul culturii. Susținut la Ateneul Român și organizat cu concursul Institutului "Cervantes" din București, recitalul oferit de Gallardo del Ray a fost structurat în două secțiuni distincte dintre care prima, consistentă, a fost dedicată creației spaniole a Renașterii
Ghitara și cultura spaniolă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11526_a_12851]
-
mama mea este una dintre ele), drama se întinde și se adâncește cu fiecare forțare a ușii familiale, cu orice violare de domiciliu curat constituțională. Căci, dincolo de aberația planificării într-un spațiu al intimității celei mai gingașe, e ușor să observăm că nu spre un Eden comunist erau încolonați decrețeii, spre o lume a abundenței pe care să o întâmpine cu chiote. Cei mai mulți dintre noi am prins exact perioada cea mai neagră, mai infectă a comunismului național, varianta lui mizerabil-crepusculară din
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
Cernat, unul dintre cei patru autori ai volumului memorialistic O lume dispărută, pentru a măsura unghiul deformării mentale și sufletești operate de regimul trecut. Directiva partinică și comanda socială echivalează cu un strung funcțional în care individul e prins, fixat, observat și corectat de toate ,protuberanțele" lui, făcut să intre într-o serie omogenă, produsă după un anumit șablon de gândire și comportament. În diferențierea schizoidă dintre acestea două (conduita publică și universul lăuntric) stă, în fond, șansa tânărului - ca și
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
arest, Iacobov nu și-a pierdut îndîrjirea, chiar dacă, luat cu alte griji, a uitat să-l mai amenințe cu pușcăria pe Băsescu, ca în noaptea cînd a fost arestat. Nu sînt un admirator al acestui personaj, dar nu pot să observ că își joacă bărbătește șansa. Sechelariu pare în schimb să-și fi pierdut toată fațada lui de om instituție și de împărat al Bacăului. Mai plîngînd, mai cerîndu-se acasă din motive medicale, fostul primar îi trimite vorbă lui Băsescu, de la
Lacrimile lui Seche by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11550_a_12875]