6,675 matches
-
sînt predispuși la schizofrenie și tulburări de personalitate". Se remarcă lesne că tema speculației lui Judt cu privire la culturile multiple, precum aceea a Europei Centrale dintre 1818 și 1918, și tema lui Steiner, cu privire la poligloții din naștere revin la o unică obsesie, a identității. S-ar părea că și multiculturalismele de felul celui central-european, și multilingvismul unor inși născuți în spații multietnice conduc uneori la schizofrenie sau la tulburări de personalitate adică din care ia naștere obsesia cu pricina. Culturile monocolore sau
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
naștere revin la o unică obsesie, a identității. S-ar părea că și multiculturalismele de felul celui central-european, și multilingvismul unor inși născuți în spații multietnice conduc uneori la schizofrenie sau la tulburări de personalitate adică din care ia naștere obsesia cu pricina. Culturile monocolore sau cu dominante nete suferă mai puțin de neîncredere în ele înseși și nu țin numaidecît și la tot pasul să se autodefinească. Există totuși unele excepții de la această regulă empirică, dacă o pot numi așa
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
sensul strict, dialecte, cu peste optzeci de procente de ortodocși și cu peste nouăzeci de români etnici își are de cîteva secole, dacă nu chiar de la formarea statului, în orice caz de la apariția conștiinței naționale și a conștiinței originii latine, obsesiile ei identitare. Mai concret spus, de fiecare dată, în acest timp, cînd românii au fost puși în situația de a fi integrați în comunitatea supranațională de care țineau firesc, în Europa, cu alte cuvinte, s-a născut în ei impulsul
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
pricina. În ce ne privește, am totuși de făcut unele precizări. Schizofrenia, pomenită de Steiner și evidentă în subtext și la Judt, nu e chiar boala de care suferă cultura română. Să ne reamintim că Judt notează că, la central-europeni, obsesia autodefinirii vine dintr-o combinație de doi termeni morali. Schizofrenia e cuprinsă în cel de al doilea: nesiguranța identității. În cel dintîi, siguranța intelectuală, se poate dimpotrivă întrevedea, dacă ne gîndim bine, o înclinație paranoică. Trebuie să spun că, în
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
cuprinsă în cel de al doilea: nesiguranța identității. În cel dintîi, siguranța intelectuală, se poate dimpotrivă întrevedea, dacă ne gîndim bine, o înclinație paranoică. Trebuie să spun că, în comportamentul românesc, prevalează mai cu seamă siguranța decît nesiguranța de sine. Obsesia noastră nu-și are la propriu vorbind cauza în dileme identitare, ci, tocmai invers, în prea apăsate convingeri cu privire la însușirile și originile noastre. Naționalismul românesc e mai puțin tulburat de îndoieli decît animat de certitudini, este arogant, nu umil. Și
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
însușirile și originile noastre. Naționalismul românesc e mai puțin tulburat de îndoieli decît animat de certitudini, este arogant, nu umil. Și dacă dorim să căutăm aici un complex, căci poate exista și așa ceva, el este de superioritate, nu de inferioritate. Obsesia noastră de a ne autodefini nu izvorăște din spaima că n-avem identitate, ci din iritarea că identitatea nu ne este recunoscută la valoarea ei. Cu excepția tînărului Cioran, nici unul din gînditorii noștri naționaliști nu are comportare schizofrenică, defensivă, autocritică și
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
plină de culori și parfumuri" (Lecția) sau, într-unul dintre poemele inedite: "mai ai de făcut pasul/ pe care Iubiții tăi/ l-au făcut/ în așteptare/ ești tu/ mai fericită/ sau poate ei?" (Pasul). Senzualitate, moarte, viață, lumină, iubire, căutări, obsesii, dorințe, alcătuiesc un sentiment difuz, care pare a fi același în toate poeziile și pe care doar timpul îl modelează, dându-i mereu altă formă. Viața și cuvintele devin un joc sobru. Finalul" tinde către armonie, dar sentimentul fricii nu
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
ce adăpostește copii nelegitimi, adultere, ură, boală, moarte, dar și dragoste, multă dragoste. Bîntuiți de demonii păcatelor și amorurilor de tinerețe, Teresa și Salvador, apoi Sofia și Eladi trăiesc cu iluzia evadării, sfîrșind inevitabil prin a fi devorați de propriile obsesii. Adăpost al misterelor, al începuturilor și sfîrșiturilor, vechea reședință a marchizilor de Castelljussà își construiește ea însăși o personalitate întru totul pe măsura celor ce-o locuiesc și cărora nu ajunge să le supraviețuiască: cînd Sofia hotărăște s-o dărîme
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
războiului. Din trauma asistării la dezmembrarea realității naționale dar și dintr-o sensibilitate exacerbată a naturii proprii poetului, agravată de consumul de droguri și alcool, de singurătate și înstrăinare, eșecuri și deziluzii, se naște o poezie extrem de stranie, plină de obsesii apocaliptice, populată de umbre difuze, figuri demonice, simboluri sordide (paianjeni, șobolani, corbi), tensionată de insistarea într-o atitudine beligerantă fără un obiect clar, de refuzul capitulării, al resemnării. Toate arborate sub egida expresionismului: "Pe fruntea mea trece metal înghețat/ Paianjeni
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
consecventă a moralității. Monica Lovinescu nu este anticomunistă de meserie, așa cum alții sunt de meserie comuniști. Anticomunismul ei nu are nimic dintr-o ideologie de partid și nu intră într-un raport de simetrie cu comunismul. Femeia-instanță care ajunsese o obsesie pentru securiști (în realitate o ființă plină de căldură și solicitudine) este anticomunistă numai în măsura în care inteligența, spiritul critic, bunul-gust, sentimentul responsabilității, demnitatea sunt anticomuniste. Este vorba de anticomunismul inevitabil al unui om superior. Cea mai bună dovadă că Monica Lovinescu
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
a avut curtoazia de a se gândi că organismul meu nu funcționează dacă nu i se oferă lapte dimineața. Probabil că l-aș putea numi drogul meu. Unele persoane apropiate mie susțin că și această dependență este strict legată de obsesia mea pentru alb. Poate. Și poate acesta e motivul pentru care nu mă deranjează atât de tare să ies în loc să stau să lenevesc în așternutul perfect curat și alb, desigur. E zăpadă, iar asta sună reconfortant, chiar dacă implică și frig
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
rugat pe mircea i-am zis mircea zidește odată/ fereastra asta, aici nu stă nimeni,/ haide, umple-o cu mortar și cărămizi, altfel într-o zi/ are să mă smulgă iar afară, n-o să pot sta tot timpul ghemuit sub ea." Obsesia încăperilor, cu ferestre și uși zidite, fără nici un fel de deschidere, cu pereți care nu pot cuprinde între cadrele lor un spațiu securizant, este asociată cu obsesia interiorității. Trupul devine încăpere, casă, iar propria interioritate este adevăratul spațiu de locuit
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
mă smulgă iar afară, n-o să pot sta tot timpul ghemuit sub ea." Obsesia încăperilor, cu ferestre și uși zidite, fără nici un fel de deschidere, cu pereți care nu pot cuprinde între cadrele lor un spațiu securizant, este asociată cu obsesia interiorității. Trupul devine încăpere, casă, iar propria interioritate este adevăratul spațiu de locuit. Unghia cu care sapă în peretele propriului trup, ca și în peretele casei, nu-l ajută să iasă; poate privi doar prin "geamul eului" rareori, ca să descopere
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
ne-am năpustit cu lăcomie înapoi asupra propriului trup/ am coborît și am tras cu furie trapele deasupra...". Poemele următoarelor volume vor transforma această complacere/ închidere în propriul "eu" în revoltă împotriva acestuia. Ieșirea în necunoscut, înfruntarea lui resemantizează vechile obsesii, mutîndu-le în afară. Toate sunt adunate și păstrate însă cu grijă într-un muzeu interior. Acesta este și titlul unuia dintre ultimele poeme, în care Ioan Es. Pop se-ntoarce în Ieudul fără ieșire, se-ntoarce la Mircea, colegul de
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
noi nu ne-am dat seama de denivelări sau mutații flagrante de la o carte la alta, de la Renga la Apex, (ciudate titluri!) de la Floralia la Magice ceea ce ne face să credem într-o iscusită selecție, acreditând omogenitatea, coerența și deci obsesia acelorași motivații semantice pe tot parcursul carierei lirice. Declarându-ne încă din start dezacordul față de acel neologism din titlul cărții, imergente, vom aminti că pe lângă cele 240 de pagini de poezie în limba română, volumul mai cuprinde cca 33 de
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
pe mîna stîngă, de care și-a agățat și un muțunache", Evenimentul zilei = EZ 2134, 1999, 1), sufixul apare și în alte formații, mai mult sau mai puțin recente, în orice caz neatestate în mai vechile articole: de pildă românache ("obsesiile lui românache", Dilema 230, 1997, 15) și străinache ("de ce să nu cîștige și al nostru cît cîștigă "străinache"", EZ 2135, 1999, 1). Bine cunoscută e și formația glumeață în care sufixul e atașat cuvîntului șest în expresia pe șestache. O
"Românache", "străinache" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16336_a_17661]
-
ar fi spus, de o mână stângace. Ce e mai ciudat, crapul ăsta gras privea cruciș în așa măsură încât îmi producea amețeli și un fel de greață adâncă, rău prevestitoare." În a doua povestire, peștele a devenit deja o obsesie. Iar în cea de-a treia, el apare în picturile lui Abraham van Beyeren. Prezența lui semnalează o continuitate posibilă între cele trei povestiri. Făcându-ni-se această sugestie descoperim că, într-adevăr, există o continuitate: ea constă, printre altele
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
Cronicar "Un document al obsesiei românești" Editura JURNALUL LITERAR a început publicarea, în volum, a Caetelor de dor, revista scoasă în exil de Virgil Ierunca și Constantin Amăriuței între 1951 și 1960. Din cele 13 numere care s-au urmat la intervale neregulate, primul volum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
unul al lui Nae Ionescu din Cuvîntul din 1933 sau texte inedite (aici apar primele pagini din Jurnalul lui E. Lovinescu ). Răsfoind cu emoție după vreo 40 de ani Caetele, pot spune fără sfială că ele constituie un document al obsesiei românești", declară V. Ierunca în convorbirea cu Ileana Corbea reluată ca prefață la ediția de la "Jurnalul literar". Cultura cu epoleți. Așa se cheamă un articol al prozatorului Hanibal Stănciulescu din ROMÂNIA LIBERĂ (19 februarie) a cărui idee bizară este că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
Pe parcurs afirmația se nuanțează: "Adevărul, adevărul gol-goluț, e că scriu bărbaților, pentru bărbați, pentru ei. Scriitura este firul care trebuie să ne unească. Scriind mă semnalez, atrăgîndu-le atenția". Aventura scrisului dublează permanent și explicit aventura ficțiunii. Senzualitate și sexualitate, obsesie și detașare, iluzie și realitate, provocare și supunere, dorință, gelozie, tristețe, resemnare, luciditate, fidelitate, maternitate, ruptură, singurătate, porniri și trăiri etern umane, toate acestea sînt racordate la mentalitatea actuală în care constrîngerile morale, sociale și chiar verbale au fost abolite
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
îl sărbătorim pe Eminescu nu diferă deloc de felul în care îl recităm: gălăgios și retoric, după modelul unei chermeze promiscue, în al cărei abur fiecare își dă în petic. Toți îl sărbătorim ca pe un precursor al micilor noastre obsesii și al firavelor noastre ideologii.[...] Îl sărbătorim într-un soi de falsă unanimitate, ca și cînd toți îl iubim la fel și pentru aceleași motive." Realizatorii acestui spectacol își propun, măcar, să iasă din niște șabloane, chiar dacă punerea în scenă
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
problemei - unul din "condeiele" lui Eminescu, și încarcă totul de atmosfera purtată de personalitățile politice și, nu numai, de atunci cu care Eminescu avea contacte. Sigur că femininul nu poate lipsi și capătă două ipostaze: Veronica Micle și Mite Kremnitz, obsesii și nevoi, rezolvate scenic în apariții-șablon, previzibile, soluții cumva lăsate la prima mînă. Fără să aibă profunzimi, fiecare personaj (aproape un simbol al culturii. Și, vai, cît e de greu să joci simboluri!) poate fi o schiță recognoscibilă, un chip
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
trupul unei prostituate; mit indian, cu carieră europeană, ce i-a inspirat pe Goethe și pe Thomas Mann în încercarea de a găsi un sens contradicțiilor umane în mistica hindusă. Cea din urmă dragoste a prințului Genghi caută să refacă - obsesie europeană - moartea eroului, pasaj-lipsă al romanului lui Murasaki. Cu ochi de pictor, dar de pictor european, privește mâhnit Cornelius Berg, eroul ultimei povestiri, contrastele Orientului, ce-i apar drept ireconciliabile. O antiteză, doar sugerată, cu Wng-Fo, pictorul chinez din prima
Fascinația Orientului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16408_a_17733]
-
mire, ba chiar să-l îngrijoreze, pe cititorul care ar porni de la definiția din DEX - "care s-a format și s-a dezvoltat pe teritoriul unde trăiește (și în prezent), care este originar de aici": termenul ar părea să implice obsesii etniciste, să evoce eternele dispute despre etnogeneza și continuitate, daca nu chiar discursul naționalist interbelic. e de altfel ipostază românească a unui cuvînt internațional; fr. autochtone, engl. autochthonous, germ. autochthon, sp. autóctono, it. autoctono etc. au semnificații perfect echivalente, destul de
Autohton by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16452_a_17777]
-
gust amar al nefericirii, al frustrărilor, umorilor și invidiilor. Lumea este mare și, cum se spune, totuși, atît de mică. Că sînt frații nevoiași din Praga, că sînt cuplurile snoabe din Australia sau artiștii rătăcitori pe aleile Hollywood-ului, toți au obsesia aceluiași personaj, Anna, rămas în țară și, culmea, realizat din plin deși nici unul dintre protagoniștii noștri nu și-ar fi închipuit vreodată realizabila o minune că ăsta. Acest personaj atît de prezent în absența lui (care nu stiu ce traiect are în
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]