809 matches
-
persoanele căsătorite sunt mai sănătoase decât cele care trăiesc singure, iar durata spitalizării e mai scurtă (căci soțul valid poate prelua servituțile asistenței medicale pentru partenerul său bolnav). La vârsta tinereții, prima în topul cauzelor de deces se plasează cu obstinație accidentele rutiere, urmate de maladiile neoplazice, cele cardiace și, în fine, de sinucidere și crimă. Vorbind despre configurația psihologică a adultului tânăr, vom observa că persoanele de sex feminin versus cele de sex masculin au un tonus psihologic mai bun
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
persoanele căsătorite sunt mai sănătoase decât cele care trăiesc singure, iar durata spitalizării e mai scurtă (căci soțul valid poate prelua servituțile asistenței medicale pentru partenerul său bolnav). La vârsta tinereții, prima în topul cauzelor de deces se plasează cu obstinație accidentele rutiere, urmate de maladiile neoplazice, cele cardiace și, în fine, de sinucidere și crimă. Vorbind despre configurația psihologică a adultului tânăr, vom observa că persoanele de sex feminin versus cele de sex masculin au un tonus psihologic mai bun
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
discuții; recitind cu ochii cineastului modern textele lui Al. Sahia, Alexa Visarion și-a apropiat simbolistica lor intrinsecă, concepându-și filmul ca pe o parabolă a condiției artistului într-o alcătuire socială indiferentă dacă nu ostilă față de adevăratele valori... Cu obstinație, ideea revine în cel puțin trei dintre "întâmplările" importante ale filmului: dezvelirea monu mentului (secvență în care recunoaștem înțelese foarte personal; adică aproape exclusiv pe linia sarcasmului aluzii din I. L. Caragiale), spectacolul funambulesc oferit de Valentin (a cărui perfecțiune trezește
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
efectelor biopsihosociale ale traumelor, în general, și respectiv de terapia lor, psihotraumatologia implică și o importantă acțiune de prevenție. Interesant de menționat este că o traumă năucitoare, dar singulară, este mai puțin destabilizatoare, comparativ cu experiențele traumatizante, care revin cu obstinația insidioasă a unei picături chinezești. Rezultă că o traumă acută corodează mai puțin sever ca una cronică (Cyrulnik, 2006). Reluând firul cronologic al principalelor evenimente care au dus la fortificarea noului domeniu, menționăm că, în luna mai 1991, a luat
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
care-l poartă. în ultimele două decenii, tot mai multe studii (unele derulate pe mulți ani), relevă consecințele dramatice ale atitudinii unei femei ce nu-și dorește copilul. Este vorba e o traumă de maximă gravitate, care se conservă cu obstinație și poluează neîncetat existența individului. Bustan și Coker (1994, apud Chamberlain, 1995) au constatat, pe un eșantion format din 8.000 gravide, că mortalitatea infantilă în prima lună postnatală a fost de 2,4 ori mai mare la copiii nedoriți
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
metodelor de terapie, o viziune holistică asupra maladiei presupune cooptarea unor strategii specifice pentru fiecare nivel, din dorința de a activa resursele tămăduitoare, indiferent unde sunt capitalizate. Desigur, contribuția medicinei alopate și a psihiatriei clasice trebuie conservate cu respect și obstinație. Dar în același timp, și fără a leza orgolii de castă, asocierea în demersul terapeutic și a altor metode, care aparțin de medicina complementară și alternativă, sporesc șansele de vindecare (sau remisie) ale pacientului. Acupunctura, homeopatia, fitoterapia etc. trebuie promovate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sau poate, toate acestea la un loc? Sub influența unor interese nu tocmai greu de ghicit, cancelaria "diplomatică" de la Chișinău, școlită în bună parte la Moscova, pășește viguros pe urma precedentelor periculoase practicate de Kiev cu Bucureștiul și cere cu obstinație ca viitorul Tratat de bază ce se negociază cu România să nu conțină referiri la relațiile SPECIFICE care ar trebui să guverneze cooperarea și interesele celor din dreapta și stânga Prutului. De pildă, în textul acestuia să nu se vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
invitații lor, alde Gadafi și compania. O circumstanță atenuantă: oare imperialul Versailles nu-i bîntuit și el, zi-noapte, de papugiii globului? Totuși, un bemol la cheia deriziunii regizate: n-am mai auzit, anul ăsta, ca-n ceilalți, cu atîta ignară obstinație, întrebîndu-se de traiul celor doi dictatori aici, în castelul regal. În schimb, multă lume străină. Venind, probabil, și din regatele veșnice ale lumii. Să vadă, oare, că România a fost și ea o țară civilizată și nobilă? Sau să constate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
convinși că doar așa trebuie să dansăm, că așa arată, trebuie să arate dansul nostru, văzut? nevăzut? de cineva. Uluitor! Scena: doar trei ecrane albe, cîteva bizare obiecte, reflectoarele și... și... hăul sufiturilor negre. Proiecții video, imagini digitalizate, de o obstinație năucitoare, o muzică, muzică? bubuitul marelui cord intergalactic, parfumuri, parfumuri? dar aer nu există aici, în spațiul ăsta în care cei opt alternează spasme fulgerătoare cu lentori agonice. Zvîrcolire, aparent haotică, dar cît de supusă unei ascunse ordini! E ordinea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la scandaloasele matrapazlîcuri ale CEC-ului de azi?), un simpozion al Societății Scriitorilor, Regele Mihai aruncînd de Bobotează crucea în Dîmbovița, o demonstrație stradală a PNL, cortegii regale, multe alte festivități consumate în vitala arteră. Dar imaginile pe care, cu obstinație, le tot derulează visătorul anticar Mitică Grumăzescu în vitrina sa din Lăpușneanu? Dar cu voia dumneavoastră și propriile-mi Uși ieșene celebre? Ce sînt toate astea, decît dătătoare de puteri și speranțe, "iluzii formatoare", în expresia sagacei Andreea Deciu, bucureșteanca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în care pot fi integrați producătorii de frumos (să-i numim astfel, oarecum materialist), cu minima convingere că nu dăm greș în schema noastră. Evident, ne referim la relația deja pomenită: artist-mediu ambiant. Autistul. Specie nobilă/ ce se dorește cu obstinație nobilă, în sensul neraportării. Al plasării orgolioase între pereții atelierului și, în consecință, al consumării actului creator în sine, suficient sieși. Așteptîndu-se calm, neagitat-conjunctural, verdictul valorizării, al omologării. Sosit imediat/ sosit în timp: nu prea contează. De observat, imediat, că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a lăsat un spațiu liber, de joc, pentru evaluarea propriu-zis judicativă a unor fapte, pentru a-și reconfigura domeniul de aplicație. În felul acesta, după ce au fost "reduse" la timp cele mai semnificative elemente ale dictaturii judicativului, urmărite fiind cu obstinație acele elemente care se înrădăcinează în aspectul formal al judecății și judicativului, a ieșit la iveală un grup de elemente aparținând dictaturii în cauză, dar mai depărtate de aspectul formal, aflate, în schimb, sub condiționarea mai puternică a pragmaticului și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este una de serie. Ceea ce, la vremea alcătuirii acestei piese. autorul nu putea decît să strecoare, esopic, devoalăm, fără a privi în stînga și în dreapta, acum. Într-un sistem (se înțelege ce fel de sistem) unde valorile sînt, cu demonică obstinație, pervertite, schimonosite, ucise, cum să mai fii tu însuți, dacă nu ai în tine resurse să te împotrivești?... Există, în teatrul lui Constantin Popa, nu doar un etaj de semnificații. Miezul politic trebuind să fie camuflat, ambianța, al o primă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
științifice în tratarea evenimentelor din anul 1940. În urma încheierii Pactului Molotov-Ribbentrop, „Uniunea Sovietică a considerat extrem de judicios să folosească situația dată pentru a putea rezolva pașnic problema basarabeană”, concentrând trupe ale armatei sovietice la granița cu România ! Este reluată cu obstinație „teza” caracterului ilegal al unirii Basarabiei cu România în 1918, iar împărțirea României în 1940 a fost rezultatul politicii nerealiste a oligarhiei românești din perioada interbelică. Aceasta a manifestat un apetit teritorial care nu corespundea posibilităților de a găsi, pe
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
răzlețe, dar pline de vigoare tinerească, capabile să-și delimiteze un spațiu geografic, politic și uman pe care l-au omogenizat puțin cîte puțin. În schimb, monolitul bizantin a murit intact și unificat din punct de vedere cultural, indiferent cu obstinație față de resursele spirituale pe care și le-ar fi putut asuma din marea diversitate etnică. Astfel, cînd turcii otomani l-au cucerit, multe dintre teritorii erau demult abandonate unei "balcanizări etno-religioase " avansate. Se impune acum să ne referim la impactul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
celor mai reacționare cercuri imperialiste”, aceasta nefiind doar o problemă internă a Poloniei, ci una a tuturor statelor socialiste. Conducătorul român va fi taxat dur pentru Îndepărtarea de la principiul neamestecului În afacerile interne, pe care, pînă atunci, Îl susținuse cu obstinație. Pe măsură ce reformele din celelalte țări evoluează, iar În România nu pare să se Întîmple nimic, apar reacții vehemente fie la nivel de partid (așa cum e comunicatul prezidiului CC al Uniunii Comuniștilor Iugoslavi din 28 noiembrie), fie din partea formațiunilor civice, care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
o impotență nihilistă a felului său de a gândi și refuzul constant de a face parte dintr-o gașcă intelectuală (franceză). Foucault este un model de intelectual așa cum Heidegger nu este. În acest refuz foucauldian de a fi clasat, în obstinația lui Foucault de a nu fi pus "la stânga", "la dreapta" sau în altă parte, observăm un totalitarism taxonomic modern, care operează cu elementul lingvistic și cu incapacitatea de a pătrunde într-un mod dezinteresat (politic!) o cunoaștere, o idee, un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
merge să-i vedem din nou pe cei morți, va cădea Întunericul, liliecii ne vor atinge cu aripile și toți câți ne aflăm pe pământ ne vom găsi sfârșitul” (M. Eliade, 1994, p. 167). În miturile iudeilor, „eschatonul” descrie cu obstinație sfârșitul lumii și pedepsirea păcătoșilor (M. Eliade, 1986, pp. 241-264; M.-R. Hayoun, 1996, pp. 223-224). Temele majore sunt: „nimicirea neamurilor, eliberarea lui Israel, strângerea laolaltă la Ierusalim a celor ce fuseseră deportați, transfigurarea paradisiacă a țării, instaurarea suveranității dumnezeești
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Victimele datoriei) și, mai ales, a morții (Ucigaș fără simbrie, Regele moare, Setea și foamea, Jocul de-a măcelul) neutralizate prin parodiere, caricaturizare și cufundare în grotesc, deci prin procedeele deriziunii. În eseistica, publicistica și memorialistica ionesciană, absurdul revine cu obstinație, iar aprecierile confesive sau polemice oglindesc aceeași frământare hrănită de nevoia de ofensivă, conștient sisifică, împotriva absurdulului inexorabil, care-i stârnește "când o pornire de a lua în zeflemea tot ce există, sentimentul comicului, când un sentiment sfâșietor, al extremei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
într-unul salvator, ci într-un nou eșec. În plus, deși vede în sinucidere dezlegarea, Iona întruchipează chiar eroul absurd camusian prin meditația asupra eternei reîntoarceri în existență și prin implorarea adresată mamei: "naște-mă mereu"95 veritabilă culme a obstinației și a perseverenței absurde. Astfel că, deși nu putem susține că se produce prin această piesă o resuscitare a tragediei, Iona se înscrie printre răspunsurile originale date problematicii legate de absurdul metafizic, încă actuală în dramaturgia din deceniul al șaptelea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ocupau. Republica franceză, "unică și indivizibilă" (Constituția din 1946), nu-și poate oare strânge laolaltă și ocroti cetățenii pe baza valorilor fundamentale: égalité, liberté, fraternité? Nu mai are ea mijloacele cu care să garanteze principiile pe care le proclamă cu obstinație? Cum pot fi inserate cartierele în orașe, cum poate fi promovată intercomu-nalitatea, integrarea în mari aglomerări urbane, cum pot fi integrate persoanele în comunitățile teritoriale locale? S-a ajuns, astfel, la necesitatea punerii în act a unor politici de amenajare
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
uniforme, ar trebui să considerăm diversitatea orașelor ca pe o valoare culturală de cea mai mare importanță 1. Orașele în care trăim acum au fost (re)construite în bună parte conform logicii societății industriale, civilizației "mașiniste", adică au urmărit cu obstinație dezvoltarea materialistă, pierzând din vedere semnificația, sentimentul de apartenență. Acum ajungem tot la educație (deceniul 2005-2015 este Deceniul educației în vederea dezvoltării durabile) pentru sporirea precauției copiilor și tinerilor (în timp ce adulții și maturii încă se comportă față de ce avem tot ca
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
primului act al acestei "geografii voluntare" nu s-a produs până când guvernul și apoi parlamentul au încetat alegerile. Dar nu este vorba doar de primul act. Au rămas de îndeplinit sarcini mari și oneroase, care vor necesita multă perseverență, chiar obstinație, pentru a nu dispersa eforturile și pentru a menține ierarhia fixată în privința vocației principalelor orașe ale Franței, pe măsură ce vor fi decise implantările și vor fi repartizate creditele"108. Dacă vorbim de politica metropolelor de echilibru, ar fi mai corect să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
linia carierei mai dreaptă, dacă știai să faci concesii oportune. Penetrantă, hotărîtă să se descurce, să valorifice în beneficiu propriu orice context, ea și-a schimbat, după Revoluție, discursul, înțelegînd că principiile și limbajul sunt altele. Într-un sens, adaptabilitatea, obstinația, forța ei sunt admirabile. Demne de o cauză mai bună decît aceea a promoției de sine. Dacă o citesc bine, Mona Muscă va avea dexteritatea și energia de a se relansa. Nu pot refuza nimănui dreptul la retractare și la
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
turn de fildeș! Și, dacă toate acestea se petrec, există speranța că va produce specialiști de o calitate mai bună decât cea de astăzi, participând și pe această cale la metamorfozarea "selecției negative", moștenită de la comunism și întreținută cu o obstinație demnă de o cauză mai bună, în mult dorita "selecție pozitivă". Nu spun că acum întreaga selecție e negativă, Doamne iartă!, sunt și cazuri fericite, dar mă tem că ponderea lor e încă foarte mică! Totuși, în firmele private, de
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]