142,832 matches
-
lipit de suprafața ei/ cu capul mult dat pe spate și afundat în oglindă/ cînd a venit stăpînul amurgului și a plonjat/ în pieptul stăpînului viselor/ dispărînd cu totul în adîncul acestuia", "aurora este capul calului de jar/ soarele este ochiul lui/ vîntul îi este sufletul...". Orașul, prins între "oarbe oglinzi de asfalt", permite încă apariția viziunilor și a viselor care vorbesc despre o lume perfectă: "ți-ai dori să vezi prin fereastră o creangă luminată de muguri albaștri/ în formă
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
explicați puțin titlul ultimului roman tradus în românește? De ce iarnă și de ce lucidă? F. Ch.: Scrisesem deja într-o primă formă această carte, pe care voiam s-o intitulez altfel, când, la o expoziție de manuscrise literare, mi-au căzut ochii pe acest vers al lui Mallarmé. L-am găsit extrem de potrivit pentru povestea mea. Am renunțat la context și am păstrat doar substantivul și adjectivul. Aceste două cuvinte alăturate rezumă, explică frumoasa mea poveste. De fapt o pasiune nu poate
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
situații comice care, la lectură, stârnesc doar zâmbete timide. Leneșă, leșioasă, fără nerv, fără invenție comică, montarea orădeană își scutește spectatorii de efortul de a râde, rezervându-le în schimb două ore și ceva de plictis zdravăn. Se vede cu ochiul liber că lui Ion Cibotaru nu i-a făcut deloc plăcere să monteze textul, că și-a privit munca drept o povară de care s-a grăbit să scape cât mai curând cu putință. Nu-i vorbă că nici mai
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
se sinchisește cîtuși de puțin. Deși presupun că ar trebui să le vîndă. În mînă ține un exemplar pe care îl citește absorbit cu totul, într-o manieră originală, ca însăși apariția lui la capătul podului. Capul se mișcă odată cu ochii, de la stînga la dreapta, pe rîndurile articolului. Ziarele de deasupra nu se clintesc în acest du-te vino neobișnuit. Parcă este carul unei mașini de bătut. Dacă nu înțelege un cuvînt, se oprește. Dacă l-a greșit, revine. Cititorul de
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
mișcarea și paralelipipedul crescut în creștet. Oricum, va vinde în cunoștință de cauză. Dacă va avea chef. De pe locul mortului privesc o lume vie, cu alt cod, pe care altfel n-am cum să-l descopăr. Se scurge pe la coada ochiului. Proprietăreasa de maci vila unde locuiesc pentru cîteva zile la Cluj se află la mijlocul unei străzi în pantă. La capătul ei, în vîrful dealului, o panoramă grozavă a orașului se lăbărțează la picioarele mele. Într-o după amiază m-am
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
întreg ritual, că pașii ei și acel du-te-vino (mai amplu decît cel desenat de capul cu ziare) pot săpa un șanț, în cele din urmă. Vroiam să o văd din nou. Cu paginile în mînă, ridicîndu-și din cînd în cînd ochii și privind în jur, absent, își începuse traseul. De după un gard se aude o voce precipitată: "Doamnă, sînteți de la gaze? Iar ați venit? Abia am plătit, asta e bătaie de joc, vreți să ne băgați în mormînt, m-am săturat
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
repetînd ontogeneza// ți se face semn, nu, se dezaburește fereastra/ ți se face semn, nu, se aprinde un chibrit pe geam/ și cauți să faci semn măcar cu cincizeci de brațe/ măcar să pui un petec la muzele acelea neliniștitoare// tu, ochi cu o ființă în frunte" (Kant Orient-Express). Firește nu putea lipsi comedia eului, bizuită pe umilirea de sine, pe o farsă din care se degajă o stranie reconsiderare, o năzuință à rebours la spiritual, în care se simt ecouri din
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
o năzuință à rebours la spiritual, în care se simt ecouri din Arghezi și Dimov: "ghemuit, cu oasele moi/ neformate-n lichid amniotic/ stau preaplecat la gîndul că și/ prin mine va trece alaiul// și prin mine, cel ca un ochi/ de miel fiert în ciorba pascală..." (Locul de trecere). E un soi de descărnare a eului de vanități, de denudare a sa printr-o aparentă apostazie, care, prin mecanismul parodierii parodiei, sugerează o cale de purificare... Ajunsă la apogeu, parodia
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
eminesciene sînt puse a străjui miracolul scriptic: "Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,/ Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta// Eram în curtea liceului, lîngă prietenii/ care vor pleca. Eram în curtea liceului/ Lîngă prietenii care vor muri. Eram// Cu ochii în lacrimi pentru viitorul lor,/ Al meu, al nostru. Cu ochii pe ea,/ Care depunea o coroniță pe mormînt.// Metalica, vibrînda a clopotelor jale/ Întreba care este misterul ce ne leagă/ de locul nașterii noastre. Ca un tunel// În care
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
frumoasă Bucovină,/ Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta// Eram în curtea liceului, lîngă prietenii/ care vor pleca. Eram în curtea liceului/ Lîngă prietenii care vor muri. Eram// Cu ochii în lacrimi pentru viitorul lor,/ Al meu, al nostru. Cu ochii pe ea,/ Care depunea o coroniță pe mormînt.// Metalica, vibrînda a clopotelor jale/ Întreba care este misterul ce ne leagă/ de locul nașterii noastre. Ca un tunel// În care ne aruncăm spre o apă mai pură/ Amniotică, letală, maritală./ Colo
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
ușoare-ușoare/ peste zăpada sfîșiată de culoare/ creierului prin care au crescut dinții/ e o icoană și noi ne-am întors de la fața ei// poate norii care știu unde se duc/ poate vatra de sînge a străzii/ poate soarele într-un ochi de ulei/ e o icoană, un zîmbet și noi ne-am/ întors de la fața lui// poate pescărușul - un coșmar al vîntului/ iarba care caută verdele ca un orb/ sînt o icoană și noi ne-am întors/ de la fața ei// poate
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
al acestei circumspecții restauratoare este ambiguitatea. Categoriile contrare cooperează în virtutea unor enigmatice impulsuri unificatoare ce zac în adîncul lor. Aproapele și departele: "O, de cît mă apropii/ Cu atît mă desfac// Ceva ce ar aduce cu/ oamenii înfloresc/ În tr-un ochi// Tu, petală căzută,/ La cine mai cugeți?// Nu te întoarce/ Nu te opri// Răscrucea e-o cruce" (Plimbări și popasuri). Obiectul și subiectul, în aventura unei picturi rupestre care le inversează subtil-spectaculos: "Desenez mereu același cerb cenușiu pe pereți/ același
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
aș umbla la cuvinte, care dincolo de sensul și întrebuințarea comună, au o latură periculoasă - un fel de focos al lor cu care se joacă scriitorul declanșând un fel de forțe amorțite care te iradiază... sensuri vechi se trezesc... stai cu ochii holbați și te uiți la hora cuvintelor - dănțuială, zbenguială, vârtej... Slăbești, ești "fermecat". Aștepți să te vindeci terminând ce aveai de spus sau lăsând totul baltă și evadând. Plecând în lume."
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
din cea mai fină și ipoteze bazate pe texte-document (scrisori în principal). Matei Călinescu nu abordează direct trecutul tulbure al lui Eliade. Două sînt modalitățile prin care amortizează orice efect inutil într-o astfel de problemă delicată: privește problema prin ochii lui Culianu sau interpretează texte. în felul acesta își absolvă "eul critic" de prejudecăți... Primul pasaj surprinzator al cărții apare în articolul O crimă perfectă. Autorul își transcrie și analizează notițele mai vechi pe care le pregătise la scurt timp
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
critice - nu speculează niciodată mai mult decît trebuie, întotdeauna își "pigmentează" articolele cu amintiri sau cu citate extraordinare, citate care ne dau gustul adevărat al criticului și teoreticianului literar care nu se ferește să facă investigație, care are mereu un ochi curios, extreme de agil. Astfel de citate redau dimensiunea umană a relațiilor dintre Ionesco și Eliade, spre exemplu. Iată un fragment dintr-o scrisoare pe care Ionesco i-o adresa lui Tudor Vianu, în 1945: "Noi am fost niște bezmetici
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
se bizuie pe alta, în valuri variate, nu identice." Iar în Prefața din 1947: "...și astfel puteam acum cu ajutorul istoriei literaturii să-mi rotunjesc monografia, și cu sprijinul acesteia din urmă să adîncesc pe cea dintîi." Un amănunt poate scăpa ochiului încă nedeprins cu scrisul lui G. Călinescu. Etalîndu-și atît de atent modul de lucru, el afirmă, la un moment dat, în 1947: "Nimic nu mă împiedică pe mine însumi să scriu un eseu critic cu totul nou." Fără să fi
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
auzit ca vreunul din marii mahări provenind din Securitate sau controlat de Securitate să-și fi trimis copiii la studii la Moscova sau la Beijing. în schimb, Harvardul, Oxfordul, Cambridgeul, Princetonul gem de fumurile fiilor și fiicelor vechilor băieți cu ochi albaștri. Din acest punct de vedere, lucrurile sunt limpezi. Partea proastă e că tranziția se derulează greu și încă n-am reușit saltul de la miliardarii de carton la miliardarii de oțel. Averile colosale, adunate prin inginerii financiare, dacă nu chiar
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
Cioculescu și Tudor Vianu, și anume acela despre sfîrșitul secolului XIX și începutul secolului XX, privește literatura postjunimistă ca pe un debut al estetismului, dîndu-i lui Macedonski primul loc, în detrimentul neoromanticilor și neoclasicilor minori care păreau și mai par în ochii multora a ocupa prim-planul literar. Însușirea de căpetenie a criticii lui Vladimir Streinu trebuie considerată originalitatea. Omul era un prețios, cum este uneori și criticul. La un prim contact, îl credeai pe bărbatul superb din fața ta un arogant. N-
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
intelect adult, emancipat de elementele mistice, etice și poetice și care a devenit orânduitorul suprem al lumii; el înseamnă logica sau forța lucrurilor, destinul modern (traducere Nina Façon). Din această perspectivă, ce era ticăloșie într-un regim autocrat, retrograd, în ochii lui Machiavelli (sau Stendhal, fiindcă l-am pomenit) nu este decât un mijloc cu scopul de a dobândi un succes... Aici zace iepurele. Să recunoaștem: acel confort intelectual copleșitor primează oricând, iar morala, ne-avenită, are de regulă, în raport cu eleganța
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
scriu pasiunea, o proslăvesc. își scriu zilnic. Cuvintele înlocuiesc gesturile... Totuși, Gustave își revine repede. Această exaltare îl înspăimântă la fel de tare pe cât îl excită." îi mărturisește Louisei că amorul lor nu poate avea viitor. "De ce? Pentru că, fără încetare, am în fața ochilor antiteza. N-am văzut niciodată un copil fără să mă gândesc că va ajunge un bătrân, nici un leagăn fără să mă gândesc la un mormânt". Lucid și pesimist, Flaubert încearcă să scape, fuge în pe acea vreme "obligatoria" călătorie în
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
va lua din nou în mînă cartea o va vedea troienind intrările de pe Champs-Elysées și acoperind volumul, tot astfel, pentru mine, peste primele pagini din Du côté de chez Swan vor trece mereu umbrele caselor bătrîne, cu ferestrele ca niște ochi somnoroși în poduri, din Sibiul tomnatec al acelui an de război, apoi umbrele arinilor pe lîngă care trecea micul tramvai verde, arhaic (și care azi, ca atîtea altele, nu mai e), pe platforma căruia mă aflam, singur, cu cartea în
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
scriitorului, un portret descompus în elemente: tot ce s-a consemnat despre fața lui Creangă, despre statura lui, despre burtă (fiul și nora susțin că n-a fost niciodată "burduhănos"), despre păr (cu toții păstrăm imaginea unui Creangă brunet și cu ochii negri, în timp ce el era în realitate șaten cu ochii albaștri, ba chiar "blond, cu părul alb ca oaia"), era punctual la ore, dar bătea copiii ca un barbar, purta o batistă roșie la găt ca popii, dar era "ateu din
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
a consemnat despre fața lui Creangă, despre statura lui, despre burtă (fiul și nora susțin că n-a fost niciodată "burduhănos"), despre păr (cu toții păstrăm imaginea unui Creangă brunet și cu ochii negri, în timp ce el era în realitate șaten cu ochii albaștri, ba chiar "blond, cu părul alb ca oaia"), era punctual la ore, dar bătea copiii ca un barbar, purta o batistă roșie la găt ca popii, dar era "ateu din suflet". Ba chiar s-ar putea detecta și o
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
amîndoi malefici (Caragiale în Bubico, Creangă în Ion la Fălticeni), și deosebiri: noaptea primează la Caragiale, ziua la Creangă, satul la unul, orașul la celălalt; Caragiale e ironist, Creangă, umorist; ancorat în prezent și deci aparent mai modern Caragiale, cu ochii spre trecut Creangă. Dan Grădinaru dă impresia că a mers atît de departe tot scociorînd după documente, fișînd mărturii și comentînd orice rămășiță grăitoare, încît începe chiar să născocească posturi în care e greu să ni-l închipuim pe marele
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
moarte și prin câteva detalii prozastice care te trimit cu gândul la marele columbian. Oboseala de dimineață tentează o formulă postmodernă, fluidă și ambiguă, complicată naratologic și diluată în genul lui Barth, reușită tehnic, însă cu o recuzită destul de redusă: "Ochii se coborau, la intervale regulate, urmând parcă un ritual celest, se reflectau limpede preț de câteve clipe, suficiente pentru ca nebuloasa Andromeda să iasă cu coada între picioare din galaxie, după care se pornea un tremur în crescendo (ma non troppo
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]