3,917 matches
-
pentru cariera de magistrat, este numit la judecătoria din Pătârlagele, de unde, fire insurgentă, va fi deseori „permutat”. Demisionând în 1924, un timp e profesor suplinitor la Satu Mare și Oradea. Reintegrat în magistratură în 1930, e judecător la Câmpina, apoi la Ocna Sibiului și Brașov. Debutează în 1909, în revista vâlceană „Junimea”, cu traduceri și o proză scurtă. Publică apoi cronici teatrale în „România ilustrată” și „studii provinciale” și comentarii în „Cronica”. În primii ani de după război, semnează articole politice în „Chemarea
BOTTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285842_a_287171]
-
afla la un moment dat, reședințe și funcții: director al propagandei culturale din Ardeal și Banat (1925-1927), director al Teatrului de Vest din Oradea (1928), prefect al județului Târnava Mare, inspector în Direcția Educației Poporului, prefect de Someș, primar în Ocna Sibiului. Retras în 1940 la Tinca-Bihor, pensionat și de Societatea Scriitorilor Români, va trăi, o vreme, la București, revenind în cele din urmă la Brașov. Supranumit de confrați, cu o hiperbolă strivitoare, „un Caragiale al Ardealului”, B. are însă o
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
o plantă agățătoare de mult mai dinamica lui soție, care se agită prin apartament, pregătind bunătățile pentru ziua de Crăciun. Dacă ziua aceasta stă sub semnul vieții pașnice, vegetative, în 21 iunie, când acțiunea se mută de la Albala la Dealu Ocna, unde Antipa își desfășoară activitatea, tot ce se întâmplă intră într-un regim infernal. La o masă neagră se adună - număr simbolic - douăsprezece personaje. În fața mesenilor, cu care își face veacul în cârciumă, mai întâi neîncrezători, apoi stupefiați și la
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
s-a vorbit ca despre doi versanți opuși, domestica și infernalia, care n-ar comunica între ei. La o primă vedere, lucrurile așa stau. Sunt lesne de enumerat elementele acestei simetrii inverse. După cum se găsește la Albala ori la Dealu Ocna, Antipa e absent, adormit sau ironic și profund, e visător sau activ, jovial sau cinic, pașnic sau malefic. Blajinului August pălărierul, care întruchipează spiritul de toleranță, relația cu toposul domestic, i se opune fanaticul până la crimă Anghel. Sentimentului conjugal și
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
ceea ce autorul pare să și spună: „Vreau doar să arăt cum într-o singură ființă aceste două stări sunt active și într-un echilibru relativ.” Într-adevăr, incontestabila deosebire dintre părți este totuși una relativă. De pildă, dacă la Dealu Ocna Antipa trăiește sub imperiul agresivității și al hazardului, dincolo, în Albala, maternei Felicia nu-i lipsește o anumită agresivitate a geloziei, după cum nu lipsesc nici accidentele ori catastrofele domestice. Deosebirea e că în timp ce la Dealu Ocna ele sunt grotești, la
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
pildă, dacă la Dealu Ocna Antipa trăiește sub imperiul agresivității și al hazardului, dincolo, în Albala, maternei Felicia nu-i lipsește o anumită agresivitate a geloziei, după cum nu lipsesc nici accidentele ori catastrofele domestice. Deosebirea e că în timp ce la Dealu Ocna ele sunt grotești, la Albala sunt hazlii, burlești. Or, diferența dintre burlesc și grotesc nu este de ordinul opoziției, ci de acela al vecinătății. Poate că sărbătorirea Ajunului de Crăciun la 21 decembrie sugerează tocmai faptul că, în cadrul general al
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
Moare, a râs și Antipa și am început toți să râdem [...] asta ne-a electrizat, a readus printre noi buna dispoziție, da, vrem, am urlat unanim, am ciocnit paharele...” Veselia aceasta este însă una infernală. Când se găsește la Dealu Ocna, Antipa se schimbă, parcă, într-un diavol: „Ești dat dracu, sughița Druică și se îneca în râs. Am și certificatul, a spus Antipa.” Crima pusă la cale de personajul care decide în joacă soarta semenilor lui este una generatoare de
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
mai bine-i la Paris, I, București, 1996, II, Iași, 1998; Ecuația tăcerii, București, 1996; Ethique et esthetique, Paris, 1996; Politikon, București, 1996; Parcurs, București, 1997; Utopii, București, 1997; Poeme-Poèmes, ed. bilingvă, București, 1997; Pe muche de șuriu. Cânturi de ocnă, cu microglosare argotice și cu desene de Constantin Piliuță, București, 1999; De l’argot, Marsilia, 2000; Ceainăria de argint, București, 2001; Exil. 1. Memoriile unei memorii, București, 2003. Traduceri: Éthique et esthétique. Anthologie de poésie roumaine, Pas-de-Calais, 1996; Voix de la
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
A. Diaconu, George Astaloș sau Ecuația tăcerii, CL, 1997, 4; Ionel Savitescu, [George Astaloș], CRC, 1999, 4, 9, 2000, 2; Ionel Savitescu, Utopii, ATN, 1999, 1; Dana Puiu, Exilul ca parodie a decolării, TMS, 2000, 4; Ion Roșioru, Cânturi de ocnă, CL, 2000, 8; Ghițulescu, Istoria, 286-290; Popa, Ist. lit., II, 966-969; Manolescu, Enciclopedia, 60-63; George Astaloș - 70. Poetul, dramaturgul, omul, București, 2003. M.P.-C.
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
și să respecte cel mai elementar drept proprietatea privată asupra vieții, care a ajuns pe nesimțite un bun comun. Societatea are nevoie de viața ta ca să o poată curma în războaie, în accidente de muncă, în incendii, în condamnări la ocnă sau la moarte, în chinurile unor boli incurabile, în cataclisme naturale sau artificiale, în durerile facerii, de bătrânețe, din neatenție, din sacrificiu, din eroism, din prostie, din nepăsare, din întâmplare... ți se oferă atâtea posibilități de a muri; nu-ți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
toate colțurile lumii, însoțit de Rufus, bătrânul său slujitor. Fost pădurar, la care trăgea graful în tinerețe pentru a vâna împreună, Rufus își împușcase propria fiică, găsind-o în pădure împreunându-se cu câinele său lup. Jordan îl scăpase de ocnă și de atunci nu s au mai despărțit, călătorind și vânând împreună. Principalul lor venit era acum datorat câtorva sute de broaște țestoase, pe care bătrânul slujitor le creștea în beciul umed și întunecos al castelului și a căror carne
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
al cămătarilor și al funcționarilor, așa încât imediat datina fu categoric interzisă de primărie, ca nefiind conformă cu constituția și de preotul paroh, ca nefiind în acord cu morala creștină. Zlota, instigatorul și organizatorul prăpădului a fost arestat și osândit la ocnă pe viață. Totuși, obiceiul nu a putut fi stins, continuând să fie practicat în afara legii, cu toată opoziția oficialităților și a jandarmeriei. În fiecare an, de "Ziua de pravilă", târgul era împresurat de jandarmi, morți și ei de frică, reușind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la capătul puterilor, fără sânge în vine și fără lumină în ochi, îl îngrozi pe Patruțâțe dezvelind din niște zdrențe murdare un bulgăre de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și înfrigurat, cu trupul vlăguit și rana piciorului infectată, se furișa prin târguri, hărțuit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și înfrigurat, cu trupul vlăguit și rana piciorului infectată, se furișa prin târguri, hărțuit de hăitași. învățase în ocnă semnele secrete pe care vagabonzii și cerșetorii le fac cu cioburi de cărămidă pe porțile curților și acum se slujea de acest cod. O cruce însemna bunăoară "Oamenii care locuiesc aici dau de mâncare cerșetorilor", un pătrat încercuit însemna "Au
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și să respecte cel mai elementar drept proprietatea privată asupra vieții, care a ajuns pe nesimțite un bun comun. Societatea are nevoie de viața ta ca să o poată curma în războaie, în accidente de muncă, în incendii, în condamnări la ocnă sau la moarte, în chinurile unor boli incurabile, în cataclisme naturale sau artificiale, în durerile facerii, de bătrânețe, din neatenție, din sacrificiu, din eroism, din prostie, din nepăsare, din întâmplare... ți se oferă atâtea posibilități de a muri; nu-ți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
toate colțurile lumii, însoțit de Rufus, bătrânul său slujitor. Fost pădurar, la care trăgea graful în tinerețe pentru a vâna împreună, Rufus își împușcase propria fiică, găsind-o în pădure împreunându-se cu câinele său lup. Jordan îl scăpase de ocnă și de atunci nu s au mai despărțit, călătorind și vânând împreună. Principalul lor venit era acum datorat câtorva sute de broaște țestoase, pe care bătrânul slujitor le creștea în beciul umed și întunecos al castelului și a căror carne
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
al cămătarilor și al funcționarilor, așa încât imediat datina fu categoric interzisă de primărie, ca nefiind conformă cu constituția și de preotul paroh, ca nefiind în acord cu morala creștină. Zlota, instigatorul și organizatorul prăpădului a fost arestat și osândit la ocnă pe viață. Totuși, obiceiul nu a putut fi stins, continuând să fie practicat în afara legii, cu toată opoziția oficialităților și a jandarmeriei. În fiecare an, de "Ziua de pravilă", târgul era împresurat de jandarmi, morți și ei de frică, reușind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la capătul puterilor, fără sânge în vine și fără lumină în ochi, îl îngrozi pe Patruțâțe dezvelind din niște zdrențe murdare un bulgăre de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și înfrigurat, cu trupul vlăguit și rana piciorului infectată, se furișa prin târguri, hărțuit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și înfrigurat, cu trupul vlăguit și rana piciorului infectată, se furișa prin târguri, hărțuit de hăitași. învățase în ocnă semnele secrete pe care vagabonzii și cerșetorii le fac cu cioburi de cărămidă pe porțile curților și acum se slujea de acest cod. O cruce însemna bunăoară "Oamenii care locuiesc aici dau de mâncare cerșetorilor", un pătrat încercuit însemna "Au
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Întotdeauna sunt o categorie socială și umană importantă. Educație proastă. În literatură, În special franceză. La Colegiul Sarah Lawrence. Iar domnul Sammler trebuia să se chinuie să-și aducă aminte Balzacul citit În Cracovia, În 1913. Vautrin, criminalul evadat. Din ocna plutitoare. Trompe-la-mort. Nu, chiar nu-i păsa de romantismul proscrisului. Angela dona bani la fonduri care finanțau apărarea ucigașilor și a violatorilor negri. Asta era treaba ei, bineînțeles. Cu toate astea, domnul Sammler trebuia să recunoască faptul că după ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în mână, cu ochii crunți, cei patru țigani deodată izbucniră din desiș, strânși alături, încolțiți de toate părțile de românii care săltau în juru-le și-i ajungeau. —Îs de la Ciohorăni! strigă cineva. Îi cunosc. Cel lung a fost și la ocnă! Țiganii voiau să se năpustească peste mort, pe lângă răchită, spre huceagurile apropiate ale Moldovei. Dar din toate părțile deodată, scurt, izvorâră oamenii întinzând cu brațe tari toporâștele; coasele încovoiate fulgerară în lumină, se atinseră, se opriră cu sunete domoale, în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cătră mijlocul lui noiemvrie și femei jalnice călcau prin râurile de noroi, lăcrimând și clătinând din cap, petrecându-și la gară feciorii palizi. Se duceau la oaste feciorii lor; se duceau în alte târguri; se duceau spre întunericul acela, spre ocna aceea, la care se gândeau de multe zile, de multe luni, cu carnea încrâncenată pe ei. Ș-o femeie, o prietină, întoarsă c-o lumină de bucurie, chemă pe Rifca la cerdac și-i vorbi lămurit, cu ochii mari, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un om... Noi am aflat îndată și l-am primit sara la focul nostru și l-am hrănit. Ne-a spus că vine de departe - și-l caută calarașii. Acu de unde venea, Dumnezeu știe... Poate a scăpat de undeva... de la ocnă. Boierul a cunoscut că este om străin pe moșia lui. L-a zărit chiar în vârful girezii și între păpușoaie, dar l-a lăsat în pace. Jandarmii parcă dau vreodată pe aici? Și pe fugar dacă nu-l lași în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bătrân... Cuconu Iordache a avut vătav la Avrămeni pe unu Neculai Arnăutu... Era vrednic și rău - ia așa cum îi Faliboga al nostru... Ș-apoi în vremea lui și Neculai Arnăutu fusese hoț de codru și-și făcuse și osânda la ocnă... L-a scos boierul și l-a adus la moșie - ca să mai îngrozească oamenii... că și pe vremea aceea oamenii erau mai leneși... Țiganul privi în depărtări pe ușa deschisă - parcă din neguri chema amintirile. Lepădatu, c-o custură ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
C-aveam felicitare dă cinci metri. Da’ uite c-acu’ trag la chingi la monoment. Și-l mai înjură pă toarșu’ Ceaușescu. Da’ de nu venea el, ca un barosan de l-a făcut partidu’, cu ideea de demolizare a ocnei, nu mai era ș-acu’ gherla aci pă deal? Da’ uite că comunismu’ ține cu poporu’. Ne dă și de muncă.“ Nu aveam chef să-l ascult. În fața bisericii aceleia ruinate mă simțeam chiar vinovat, rușinat. O stare confuză, grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]