6,653 matches
-
și cu judecată sănătoasă. Ei se bazează pe forța bâtei și a pistolului... Cine nu i cu ei este considerat dușmanul lor. Iar m-a luat valul revoltei, primare. Acum mergi sănătos și, când mai treci prin târg, nu mă ocoli. Îmi face plăcere să stau de vorbă cu oameni ca dumneata, dar acum te rog să mă ierți... nu mă țin balamalele... La revedere. La revedere, domnule doctor. Costăchel a ieșit copleșit de starea în care îl găsise pe doctor
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
câteodată cu regret spre trecut, își spunea: „Și când mă gândesc că, pentru o foarte lungă bucată de vreme, ajunsesem să cred, cu toată tăria, că dragostea nu există cu adevărat, doar fiindcă ea reușise atât de abil să mă ocolească atâția ani. Și nu este greu să pricepi de unde mi se născuse gândul acesta, căci nimic nu poate fi mai rău pentru suflet, decât să vezi că tu nu placi nimănui și că nimeni nu-și găsește în tine perechea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Prin punerea În discuția părților, respectiv a proprietarilor fondurilor aflate În litigiu, pe baza unei juste negocieri și În deplnă cunoștință de cauză, se vor putea discerne și genera soluțiile cele mai adecvate si concrete care vor pune capăt diferendului, ocolind astfel calea judecării În instanță. Desigur că medierea va viza latura pecuniară a conflictului rezultat, atât din costul lucrărilor ce trebuie efectuate pentru restabilirea situației anterioare, cât și a despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate. Despre irigații În condițiile de secetă, tot
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
făcusem cu o zi Înainte. Fructele (smochine, kivi, struguri), ciocolata nu lipseau de pe masă. Seara, Înainte de culcare, am băut un ceai verde cu lămâie și miere de albine. Singura problemă, și cea mai delicată, a fost somnul care m-a ocolit, stând de veghe Întreaga noapte, iar gândurile au făcut ocolul pământului... de mai multe ori. În ziua plecării nu eram În stare să țin ochii deschiși. O greutate ca de plumb părea că atârnă de fruntea mea. Am ajuns la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o prindă de cele două cozi galbene (ca paiul de grâu care dă În pârgă) și s-o zgâlțâie binișor. Vino mai aproape, drăguțo, să-ți văd ochii! Voiai să scapi basma curată, dar se pare că norocul te-a ocolit. Ca un automat s-a apropiat de milițian, hotărâtă să nu scoată niciun cuvânt. Cum te numești? O cunoști pe colega din fața ta? Hm! Strângea din dinți și ținea capul plecat În jos. Ce s-a Întâmplat! Răspunde! Cu tine
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lan de grâu, se duceau în satul vecin. Era pe la vremea amiezii. Deodată, le apare în cale trupul unui câine mort. Ne putem imagina mirosul urât și insuportabil pe care îl răspândea în jurul său hoitul. Ucenicii se stăruiau să-l ocolească cât mai mult posibil, astupându-și nasurile cu mâinile. Iisus, însă, s-a apropiat de hoit, l-a privit o clipă și apoi a exclamat: „Ce dinți frumoși are!”. Nu știu pe cât de adevărată este aceasta istorioară, dar înțeleg bine
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
crezi cu adevărat în El. Vecinul lor, moș Ion Dascăl, își așezase toți copiii la locul lor și, de sărbători, veneau toți împreună, copii și nepoți, umplând de bucurie sufletele lor. Cu vecina lor, nu puteau discuta, deoarece ea îi ocolea pe toți. Era stranie, lucrul acesta se observa, dar nimeni nu îndrăznea să se băge în viața și în sufletul ei. Nu mai fusesem pe acele drumuri câțiva ani, ca apoi, având ocazia să trec pe lângă acele gospodării, să nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe lângă acele gospodării, să nu pot crede ochilor ce vedeam. Pe locul gospodăriei lui moș Ion Vinaru, am văzut o priveliște care inspira tristețe și frică fiecărui trecător. Oamenii din sat, cu adevărat, mai degrabă preferau să înconjoare, numai să ocolească acel loc, să nu treacă pe lângă el. Totul părăsit, urât și distrus. Doar urmă se mai cunoaștea, unde a fost gard și unde a fost poartă. Casa, care era odată cea mai mândră din sat, abia se mai ținea să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
durere. Ce să facă acum? Nu știa cum să-i spună Anei despre cele întâmplate. Își dădea seama ce suferință și ce durere o să-i provoace. Dar fu nevoit să o facă, era vorba despre ceva ce nu putea fi ocolit. Intră în casă îndurerat și îi spuse vestea tristă. Ana ieși repede să vadă și ea, căci nu putea să creadă că era adevărat ceea ce auzea. Când văzu că era adevărat, începuse a plânge și ea. Se îmbrățișară ambii și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acea bătrânii trebuie să stea acasă, nu rezistă la o slujbă de trei ore. Intrăm printr-o poartă de scândură, de parcă am fi în Prundul Bârgăului, într-o clădire care aduce cu un saivan, mare și urâtă, curtea este curată, ocolim clădirea și intrăm într-un fel de anexe. Joase, dar foarte spațioase, invadate de lumină, strălucesc de curățenie. Un șir de femei se uită la noi cu zâmbete luate de pe cutiile de ciocolată, Silvia le face semn cu mâna, hello
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
răspicat: "țin foarte mult la tine, dar nu am astfel de emoții", a încremenit, de patru ani se culca cu ea, e drept că doar de două ori pe an, dar nu uita să-i scrie, chiar dacă îi răspundea scurt, ocolind angajamentele, acum, după patru ani, îi spunea că el nu are emoții pentru ea, îi venea să se bage în pământ, îi venea să se spânzure, îi venea să-l strângă de gât, dar nu a făcut nimic din toate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mișcare. Ea strunea cu pricepere telegarii, forțându-i să o țină într-un trap continuu, măsurat, pentru a nu-i obosi, fiindcă animalele ca și oamenii șatrei nu avuseseră timp de odihnă. Toate căruțele, în alai, intrară în adâncimile nopții, ocolind drumul de piatră prin locuri dosite, pentru a fi cât mai departe de ochii stăpânirii. La o răscruce, bulibașa hotărî să o ia pe un drumeag lateral, pe lângă o lizieră de salcâmi, pentru a se depărta de un sat unde
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
bucura de darurile pe care Mama Natură le lăsase tuturor, fiind și ei trăitori pe acest pământ. Frica de necunoscut însă îi făcu pe oamenii corturilor să caute, fie și vremelnic, ascunzișuri, locuri cât mai dosnice, pe lângă păduri și lunci, ocolind satele și drumurile umblate și ferindu-se de ochii și brațul legii. De când alergau ca nebunii, fără să știe de ce, nu mai aveau răgazul să se bucure de simfoniile văzduhului. Nu se mai opreau să se extazieze când soarele tăia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Însorită zi de primăvară. Șoferul (un domn cu mișcări repezi) Împreună cu Teofil m-au ridicat din spatele mașinii, de pe patul ca o targă, improvizat din două pături groase, și m-au cărat cu mare greutate până la mormântul Otiliei, fiind nevoiți să ocolească bălțile de apă formate pe alee după ploaia recent căzută. Mormântul era acoperit cu lalele roșii, neasemuite. M-au așezat chiar la căpătâiul ei, lângă criptă, cu capul aplecat spre crucea de piatră albă. Prietenul meu a cules În grabă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și-i face semn să tacă și să treacă În pat, șoptindu-i că erau niște țigani-cerșetori, care puteau fi și "dintrăia". El pricepu imediat și pâș-pâș țopăi spre dormitor, cu discreție În mișcări, ca o pisicuță ce calcă ferit, ocolind băltoacele. Urcă În pat și, cu umerii ușor ghemuiți, se strecură sub mâna mamei ca sub o aripă. Asta-mi place mie mult fiindcă, de fiecare dată când o văd, nu știu care mă ține În brațe mai tare tu sau tata
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nou că era umbra Câinelui Negru. Consideră că se făcuse târziu și că drumul fiind lung până acolo, la Grădină, nu ar trebui să mai zăbovească aiurea. Copacii Începură să curgă prin dreptul umerilor săi. Alerga Într-o goană sălbatică. Ocoli un hambar dărăpănat, În umbra căruia văzu o cățelușă cu pui fătați, care sugeau printre scânceli de plăcere la pântecul mamei lor și o duioșie fără margini Îi cuprinse ființa, Învăluindu-l. Apoi distinse dintr-o dată strigăte și voci suprapuse
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În față. Se retrase Îngrozit când surprinse capul bătrânei Întors spre el, cu o privire languroasă, satisfăcută. Începu să alerge din nou. Avea cămașa udă În spate, iar În auz distingea o muzică cu tonalități ridicate. Galopa aproape În neștire, ocolind străduțe obscure, cu clădiri dărăpănate și puzderie de sârme cu rufe Întinse la uscat, un teren viran, plin de gunoaie și gropi la tot pasul. Încetini când descoperi lângă un pietroi ceva strălucitor. Era un ciob de sticlă colorată, În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
posibil, ar fi vrut s-o reediteze. * Când se întâlniră cele două prietene și încercară să-și depene filmul tuturor poveștilor întâmplate în această primă vacanță, Ina și-a pus impresiile la păstrare, fiindcă Olga a vorbit tot timpul. Olga ocoli cu discreție voită unele secvențe din zilele, dar mai ales din nopțile petrecute la mare, punând cu precauție accent voit, pe momentele feerice, necontenind să-l ridice în cele mai înalte slăvi pe Marcel. Din această fabuloasă descriere, Ina își
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
înțelegere deplină, armonie și bună colaborare în interesele membrilor asociațiilor, apar chiar între ei disensiuni majore. Unii președinți de asociații obligă administratorii să își depășească atribuțiunile prin întreprinderea de lucrări la bloc ce nu au suport legal, impunându-le să ocolească legea licitațiilor și să accepte în schimb lucrări cu firme preferate sau cu cele la care este administrator. Nu de puține ori apar neînțelegeri între proprietari și asociație ca urmare a faptului că președintele nu are pregătirea și cunoștințele necesare
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
Trebuie să-l ascult pe tata. — Dar nu te vede. Gabi ieși din șotron. — Mai bine ne dăm în balansoar. Robert se ridică de pe roata de cauciuc. Se scutură de praf și încălecă balansoarul. Furnicile făcură un șir lung și ocoleau acum și pe Robert, și roțile de cauciuc. Creștetul lui Gabi era mai înalt când Robert atingea pământul, apoi creștetul lui Robert se înălța, iar adidașii lui Gabi găureau praful. — Când vin ai tăi? Gabi se opri. Nu știu. Te
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o durere de dinți, te ținea o perioadă și îți trecea. Zilnic se tăiau copaci pentru a face loc asfaltului și blocurilor din prefabricate. Orașul se extindea. La început te mulțumeai să îți ferești privirea, mai târziu ai început să ocolești zonele unde aveau loc defrișări. Imaginile erau crude și nimeni nu putea înțelege de ce seva rămasă pe cuțitele cu zimți era roșie. Sunetul de motor îți țiuia în ureche ziua și noaptea până când oboseala ajunse să doarmă în locul tău, în timp ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ca în această seară Vera, la fel de tânără și de frumoasă, să intre în cameră având un aer solemn și fiind pregătită să mărturisească secretul ce o leagă într-un mod necunoscut de personajul X. Poți să o vezi călcând ușor, ocolind măsuța rotundă, încărcată de reviste, și așezându-se pe canapea. Tensiunea crește din ce în ce mai mult, ochii tăi parcurg cât mai repede posibil toate aceste cuvinte care întârzie mărturisirea ei și care încep să te enerveze deoarece nu sunt cuvintele pe care
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să te surprindă. Am vrut să reconfirm ceea ce tu știi bine, că adevărul stă deasupra noastră, a oamenilor ca un soare și, cum nu poate fi ignorată puterea acestui astru ceresc, dătător de lumină și căldură, așa nu poate fi ocolit adevărul: sunt bolnavă! Sunt grav bolnavă, draga mea prietenă! Boala mea este o urmare firească a unui stres care mi-a zdrobit nu numai sufletul, ci și trupul. Mă aflu la limita suportabilității. În zilele ce urmează, mă voi interna
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Zilele treceau cum treceau și nopțile: cumplite. Bărbați mulți ar fi dorit-o. Se agățau de dânsa, ca scaiul de oaie. Ea, însă, ura acest mod de a-și trăi viața. Mai ales, viața, la acea vârstă. Îi evita. Îi ocolea. Nu lua în seamă sugestiile lor. Le răspundea cu dezinteres total. Ziua, evident, pentru că noaptea, pe mulți dintre ei, și i-ar fi dorit; teama, însă, de tragerea pe sfoară, ca a primului, o ingrozea și o demobiliza. Sănătoasă; frumoasă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
neînțeles“. A lucrat la Banca Națională a Iranului, la Facultatea de Arte Frumoase, în Biroul muzicii naționale. A colaborat la revistele de mare importanță literară și culturală Sokhan (Cuvântul) și Payyam-e nou (Mesajul nou). Două congrese n-au putut fi ocolite: Congresul scriitorilor iranieni (1945) și Congresul unei lumi a păcii (1949). Plăcerea de a călători, niciodată pe deplin satisfăcută, făcea parte din marile bucurii ale sufletului său, niciodată egal cu el însuși, dornic mereu de fulgurații ale fenomenului și căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]