965 matches
-
mediile aulice și la curțile aristocratice. Bibliotecile confesionale, care au vechimea cea mai mare în spațiul românesc, cuprind manuscrise și cărți, multe păstrate până astăzi. Fonduri bogate s-au constituit la Mănăstirea Neamț, la Putna, la Dragomirna. „Neprețuite și rare odoare” adăpostește biblioteca Bisericii „Sfântul Nicolae” din Brașov. Cel mai vechi catalog („izvod”) al acesteia datează din 1750. El consemnează cărți și manuscrise provenind dintr-un larg spațiu al ortodoxiei, satisfăcând trebuințele „oamenilor iubitori de cetanie” de aici. Biblioteca Mănăstirii Galata
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
care ne-au păstrat-o străbunii în timpul barbariei, chiar cu răpunerea vieții a fost totdeauna și este adevărata limbă a acestei țări și nici un drept nu s-ar afla în putere s-o desființeze. Biserica țării noastre, este biserica ortodoxă, odorul cel mai scump al sufletului nostru”. În încheiere la fel ca și Ienăchiță Văcărescu care își îndemna urmașii să contribuie la sporirea tezaurului limbii moderne, Doxachi Hurmuzaki spunea: “să vă nevoiți cu toată virtutea, nu numai să apărați drepturile, religiunea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
Nu-ți tresare oare-n sânge, cu acorduri lungi și vii, coarda dorului ce plânge sub arcuș de pribegii? Ai lăsat țara desculță, înglodată-n umilință, cu pestelcă sărăcuță și c-o singură catrință, o găsești împodobită cu avuturi și odoare ca-ntr o neînchipuită, mândră zi de sărbătoare.“ („Chemare“, Glasul Patriei, 10 decembrie 1957) PETRESCU Gh., prof. dr. „UN MOMENT de largă referință în întregul proces al dezvoltării economice și sociale a țării îl reprezintă Congresul al IX-lea al
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a fost prădată și jefuită de tătari în marea invazie din acel an. Călugării papistași și-au luat atunci lumea în cap și împreună cu populația Cârței s-au refugiat pe Bâlea în sus, luând cu ei și bună parte din odoarele mânăstirii pe care se pare că le-au îngropat undeva sub munte în zona care și astăzi mai e cunoscută sub numele de «La Comori», ce ar fi fost descoperite ulterior. De altfel în Istoria Românilor editată de Academia R.P.R.
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
încurajate pentru că ele fac deliciul celor din jur), în minciunele istețe care sunt percepute ca semne de deșteptăciune sau sclipiri geniale, ajungându-se treptat la obrăznicia și nerușinarea cu care sunt respinse observațiile sau reproșurile părinților, toate contribuind la transformarea odorului într-un mic tiran. Aproape fără să-și dea seama (orbiți de dragostea fără limite), părinții ajung în situația nefirească de a se subordona copilului, de a-i executa ordinele, de a juca după cum acesta le cântă. În cazul nesupunerii
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
icoană, cum se spunea pe atunci, îi iniția în treburile din gospodărie și în cele ale câmpului, pregătindu-i să devină harnici și buni gospodari la casele lor. Era o înțelegere sănătoasă a modului de a-și crește și educa odoarele gândește Dumitru Dascălu cu mintea lui de om al școlii, deținător al unei bogate experiențe de viață. Interesul copilului Dumitru Dascălu pentru învățătură, pentru lectură și pentru înțelegerea mersului vieții s-a manifestat încă de pe băncile școlii primare, când sprinteneala
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
din copilărie, unde am muncit cu mintea și Instantaneu în insula visurilor adolescentine cu brațele, pe durata celor opt ani petrecuți acolo înfrățiți cu locurile, cu natura înconjurătoare, cu școala, și le purtăm pe toate în suflet, ca pe niște odoare. Din acest motiv ne socotim îndreptățiți ca, din când în când, să revenim în acest loc drag nouă, să depănăm amintiri, să retrăim emoțional clipe din anii copilăriei și adolescenței petrecuți acolo. Ne simțim frustrați de dreptul de a avea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
crearea unui fond arhivistic Mihai Munteanu cu toate documentele rămase etc. ...Cu sufletul îndoliat, te încredințez, prietene Mihai, că nu te voi uita niciodată, iar chipul și spiritul tău le voi păstra în memoria afectivă ca pe cele mai prețioase odoare. Un poet care nu trebuie uitat Mihai Munteanu Toamna autentică își etalează fără rezerve splendorile în întregul lor. Aria coloristică a naturii îi pune la grea încercare pe artiștii plastici care, oricât s-ar strădui, nu ar reuși să-i
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
su ferință“ cum a ejaculat în somn noaptea pre cedentă, cu toții stau cu urechile ciulite când băieții din casă vorbesc despre tehnicile lor de masturbare sau toată lumea exultă văzândul pe Ernest cum își bagă mâna în pantaloni ca săși dezmierde odorul. Cum care Soso sau care Ernest? Asta e o întrebare de intelectuali elitiști, șoareci de bibliotecă, insensibili la mersul lucrurilor. Toată lumea știe cinei Soso! E o rușine să nu fi auzit de el. Big Brother este o emisiune emblematică, ce
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Neagoe Basarab (1512-1521), așezată la intrarea În biserica Mănăstirii Argeș, se referă anume la acest aspect. Adresându-se „de dincolo de mormânt” succesorului său necunoscut, domnitorul muntean Îi cere acestuia să protejeze „acest hram din nou zidit” și „mai sus zisele odoare și scule [...], ca să nu fie spre batjocura limbilor [= neamurilor] străine” <endnote id=" (822, p. 369)"/>. Situația devine stranie atunci când chiar vreun domnitor se dovedește a fi „nedrept cinstitor În credință”, făcând „călcări de lege”, cum zic cronicarii despre, de pildă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Muncitoresc legionar din calea Călărași nr.37. Au fost devastate și jefuite 25 de locașuri de cult; au fost incendiate locașurile de cult evreiești: Templul spaniol, sinagoga din Calea Moșilor, Templul Fraterna, au fost arse sulurile sfinte, cărțile de rugăciuni, odoarele cultului. Au fost jefuite și incendiate în Calea Dudești și Calea Văcărești și cartierele acestora, magazine ateliere, locuințe. un număr mare de evrei au fost arestați și torturați. Între 21 și 23 ianuarie 1941 legionarii au executat un număr mare
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
solist gata să dea un mic spectacol. învățătorul Obreja, deschide reprezentația cu un cuvânt ce a ajuns la inima tuturor. Apoi continuă : - începem cu un cântec scump inimii românului: « Trei culori cunosc pe lume Ce le țin de-un sfânt odor, Sunt culori de -un vechi renume Suvenir de-un brav popor... De la începutul cântecului, asistența se ridică în picioare, stimulând puternic sentimentele patriotice prin cuvinte și sunetul muzicii. Cineva pe bună dreptate spunea : « Cântecul tricolorului este o imagine a sufletului
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
azi înainte vei avea coleg de bancă pe X, noul venit”. A plecat și imediat după aceasta, în recreația următoare, sunt chemat la biroul directorului unde era prezentă și mama noului coleg de bancă. M-a rugat să-i ajut odorul oriunde ar avea nevoie și se oferă să-mi răsplătească munca cu o sumă lunară apreciabilă. Deci, în urma unui ordin și a unei rugăminți, iată-mă în postura de meditator angajat al colegului de bancă. L-am ajutat până la sfârșitul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
țara"), le-aș fi lichidat pe toate încă de la vernisaj. Două săptămâni cât a durat expoziția a fost lume peste lume și noaptea aveam coșmaruri gândind la cariocanii cei "iuți de mână", care ar fi putut să mă lase fără odoare. Nu s-a întâmplat așa, fie din respect pentru măicuțe, fie pentru Consulat, fie pentru artă, fie că am avut noroc! La Consulatul General nu aveam "în dotare" microbuz, ci doar două autoturisme Volkswagen de mic litraj un Golf și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mâna bașbuzucilor. Trei zile de jaf și groază au rămas în istorie. Mii și mii de oameni cetluiți în lanțurile robiei; uciși; fetele, femeile batjocorite în mijlocul străzii; bătrânii și pruncii tăiați cu iataganele; altarele bisericilor profanate cu scârnă, jefuite de odoare; statuile antice sparte; palatele jefuite, arse. Focul și moartea pusese stăpânire pe oraș. Iată războiul!... După trei zile și trei nopți de groază, "Magnificul Mahomed" și-a făcut intrarea triumfală într-un oraș mort, numai ruine fumegânde, orașul ce era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
plecăciune, salută cu palma la frunte, la buze, la inimă: "Salamalec Strălucire! Athletul Creștinătății ți se închină!" Dacă altfel nu se poate... Numai domn să nu fii... Plătim haraci padișahului, plocoane Marelui Vizir, peșcheșuri pașalelor, bacșișuri dregătorilor, ciubuc slugilor și odoare cadânelor favorite. Și de-ar fi numai aiasta... 12 Pumnal sau otravă în țintirim Dacă... dacă se scoală din coșciug vreun strigoi și-mi rânjește cu hârca descarnată, de-mi îngheață sângele-n vine și damblagesc pe viață? Șuncile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
1476). 14 Un hodorog viteaz Un lung șir de omenire, femei, bătrâni, copii care cu bocceluța la spinare, care cu căruciorul vârfuit -, a luat calea codrului. Câțiva călugări tăbârcesc icoana făcătoare de minuni a Sfintei Fecioare, cărți ferecate, alte sfinte odoare. Suceava se băjenește la codru. La cârciumioara "LA MOLDOVANU ȘUGUBĂȚ", cârciumarul, un bărbat în puterea vârstei, ciung de dreapta, bate în scânduri ferestrele cârciumii. Apăi, să fie cu sănătate, Culaie! îl îmbie cu butelcuța un moșneguț afumat, călcând pe două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în clepsidră... Doborât de somn, capul greu îi cade pe masă. A adormit. Clopotele... Broaștele Sucevei... 17 La mănăstire, Maria !? Pe culoarul luminat de două torțe, e vânzoleală mare. Un du-te-vino de țărăncuțe ce aleargă lipăind cărând felurite lucruri și odoare: o icoană a Maicii Domnului ferecată în aur și argint, un sfeșnic cu șapte brațe, brocarturi, lădițe, cărți ferecate în argint, covoare, scoarțe... Dați zor fetelor! Zor! Zor! Vin turcii! le îndeamnă Sora. Pe treptele ce coboară de la turn, două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
capăt al culoarului, intră Maria, urmată de unchiul Țamblac. Maria ține în mâini o casetă din lemn de chiparos, încrustată cu arabescuri de fildeș. Îi întinde caseta și spune cu tristețe: Unchiule, bijuteriile... resturi... rămășițe... Țamblac deschide capacul și contemplă odoarele cu durere, cu nostalgie. Asta îmi amintește de balurile de la Curte. Câtă splendoare... Cu câtă măreție le purtau domnițele din neamul Paleologilor... A fost odată... oftează el. Maria ridică o splendidă diademă bătută numai în diamante, o contemplă lung, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lui Bogdan... Acu, strălucirea lor deșartă mă otrăvește cu amintirea vieții de odinioară... Și-apoi, se cheamă că "lupt și eu"! Nu-i așa? Nu sunt eu "Doamna țării?!" zâmbește ea cu o ironică infatuare. Acolo unde plec, altele-s odoarele mele... Și... și chiar te-ai hotărât? Te retragi la mănăstire? întreabă el cu durere. Mai gândește-te, Maria... Nu se poate! Nu se poate!... Nestrămutat, unchiule! În umbra Preacuratei și Binecuvântatei Fecioare Maria, căreia îi închin puțina viață ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu sec. al XV-lea și au sprijinit arta și ortodoxia Athosului. Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Neagoe Basarab, Alexandru Lăpușneanu, Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir, alături de mulți credincioși, preoți și ierarhi, au donat moșii, vii, case, iazuri, odoare și robi. La fiecare pas În cele 20 mănăstiri istorice, sute de chilii, colibe și schituri se vădește dărnicia și generozitatea românească În decurs de cinci secole. Un condei românesc Întârzie să vină să facă cunoscut lumii aportul românilor pentru
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
trimițând o secetă cumplită cum n-a mai fost, de pe timpul lui Papură vodă, secetă activată tot în Moldova. Din cauza secetei oamenii au mâncat tot felul de buruieni, dacă le mai găseau, au cutreierat sudul și vestul țării cumpărând pe odoarele ce le aveau fiecare: bijuterii, covoare, macaturi, costume populare, 2-3 saci cu grăunțe de porumb, aduse cu vai nevoie cu „trenul foame” tren format din vagoane de marfă. Distanța dintre Timișoara și Suceava era parcursă în cca 14-20 zile. Pe lângă
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
trimițând o secetă cumplită cum n-a mai fost, de pe timpul lui Papură vodă, secetă activată tot în Moldova. Din cauza secetei oamenii au mâncat tot felul de buruieni, dacă le mai găseau, au cutreierat sudul și vestul țării cumpărând pe odoarele ce le aveau fiecare: bijuterii, covoare, macaturi, costume populare, 2-3 saci cu grăunțe de porumb, aduse cu vai nevoie cu „trenul foame” tren format din vagoane de marfă. Distanța dintre Timișoara și Suceava era parcursă în cca 14-20 zile. Pe lângă
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
vindeau, vorba lui Topârceanu, fitil de lampă și covrigi. Prăvăliile copilăriei mele erau totuși, pentru mine, niște locuri fermecătoare. Când deschideai ușa se auzea un clinchet de clopoțel care mă fascina. Pe urmă, erau mirosurile... Stăruia, în aer totdeauna, o odoare de scrumbie sărată și de gaz. Și, pe urmă, acolo găseai totdeauna niște "tocuri" (cine mai folosește cuvântul... nici "condeiul" nu mai este la modă, nici sticla de lampă). Despre aceste prăvălii se poate scrie o carte în care mirosurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
adevărat că sunt refractar. Iubesc Istoria ca pe o femeie superbă care trebuie privită în toată splendoarea ei, iubită pe măsura măreției ei, întreagă, nu prin numărarea anilor și nici a siglelor, bijuteriilor, actelor de vânzare și cumpărare a nu știu ce odoare. * "Nici nu-ți poți imagina cât am devenit de indiferent la spațiul nostru, mioritic sau nu, în afară strict de locurile unde m-am născut", spune Cioran în "Mon pays". Toate vorbele lui Cioran pot fi suspectate de un genial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]