967 matches
-
este... 3 [ÎI ZIC: MĂ LESE-N PACE] 2260 [ANA] îi zic: mă lese-n pace, Nu voi să mă cuprindă, Iar el, râzând, răspunde: O, uită-te-n oglindă Și spune-mi dacă omul, Găsind în a lui viață Odor așa de dulce Nu l-a cuprinde-n brațe. Îi zic: mă lese-n pace, Ce are cu-a mea gură, Cu ochii mei ce are, De-a merge nu se-ndură? {EminescuOpVIII 351} Iar el, râzând, răspunde: Că nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-a În codru singurel Pîn'ce un dor de moarte Topi inima-n el... Și iată câte astăzi Din oameni mai ascult, Că s-a-ntîmplat acolo - - în vremea de demult. PARTEA ÎNTÎI COR DE FETE (soprani) Râzi dar, Marie! Joacă, Marie! Odorul tău la munți porni, La horă azi nu va veni. COR alt Râzi dar, Marie! Joacă, Marie! Păstorul tău uitat-a iară Iubita lui pentru-o mioară. {EminescuOpVIII 380} COR alt și sopran Râzi dar, Marie! Joacă, Marie! Mai sunt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sună pin popor Că s-a-ntîmplat odată Pe vârful cel cu dor. {EminescuOpVIII 407} Și vouă povesti-voi Ce spune azi poporul Că s-a-ntîmplat odată Pe vârful cel cu dorul. PARTEA ÎNTÎIA COR DE FETE (soprani) Râzi dar, Marie, Joacă, Marie, Odorul tău la munți porni, La horă azi nu va veni. COR (alt) Râzi dar, Marie, Joacă Marie, Ciobanul tău uitat-a iar Iubita lui pentr-o mioară. COR (alt și sopran ) Râzi dar, Marie, Joacă, Marie. Mai sunt băieți cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la nebunia de-a te vinde chiar pe tine? CHALKIDIAS Da, căci tu mi-ai smintit capul. Am crezut cu-așa tărie - Nu prea râde de-o nătângă dar pioasă erezie - Cum că ținta cea mai mare, cel mai scump odor al sorții E să te posed pe tine, fie chiar cu prețul morții. LAIS De-ți știam eu nebunia... CHALKIDIAS Alungai de lângă tine Pe-ndrăznețul care cearcă a ta cale a aține. Bine-ai fi făcut PSAMIS El spune ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dori viața-ntreagă a ta mână s-o dezmierd... Doar veriga asta-i strică... LAIS Nu-nțeleg de ce. CHALKIDIAS Nu știi? Pentru mine însă-i semnul vrunei mari ticăloșii. (furios) Căci eu văd mult mai departe și-nțeleg c-acest odor Îți trezește-n amintire jurăminte de amor. Cine ți l-a dat? LAIS (scoate inelul repede și-l aruncă departe) Dar nimeni. CHALKIDIAS Cum, tu plîngi? (aparte) Ea plînge-acum? SCENA A ȘAPTEA CHALKIDIAS, LAIS, BOMILKAR BOMILKAR (în fund, încet cătră
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ai suferit tu din cauza unei fufe, care nici măcar să te alinte ca lumea nu e în stare, ca să nu mă gîndesc mai departe. Îmi vine să mă reped la tine să-ți smulg părul din cap, îi mărturisește, animăluț mic, odorul meu, îi merge gura, i-auzi, cum să facem, să scăpăm de profitoarea de Delfina, de planuri din astea vă arde vouă, cine e? Să știi că nu scapi de mine pînă nu-mi spui cine e prospătura, îl amenință
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce nu puteau lua. Făcuseră cele mai mari ticăloșii. Acum, deși om în puterea vârstei, nu-și stăpânea tremurul mâinilor și-și lăsa lacrimile să-i scalde obrazul când îl privea pe fiul său. — Nu luăm nimic decât slugile și odoarele, strigă Papa către cei care-l puteau auzi. Îl văzu în clipa aceea pe taică-său, descumpănit, cu două icoane în brațe, și strigă: — Și icoanele, și talgerele de argint... Atât. Grăbiți-vă! Țigăncile așezară pruncii pe o laviță înaltă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
masă în odaia cea mare, fără să aibă dreptul să scoată o vorbă. Acum, văduve, aveau un cuvânt greu de spus, pentru că averea care nu fusese cuprinsă în foile dotale ale copiilor era a lor - a lor casa, ale lor odoarele și banii. Tata povestea despre Polonia și despre Ian Sobieski, care fusese ales rege. Ea le privea pe cele două bătrâne pe sub pleoapele lăsate. O, Doamne, cum dansase ieri! În biserică, la cununie, a plâns. Străinii credeau că plângea cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pașa din Cerneți, trece Dunărea în fiecare primăvară și stă acolo câte o săptămână sau chiar mai mult. Atunci îi trimit solie popi și călugări românii și aromânii din toată împărăția padișahului. El le dă cărți de liturghie, bani pentru odoare bisericești și stă să-i asculte ceasuri întregi. Ia și câte un episcop sau patriarh mazilit. Selin se ridică și ceru permisiunea să se retragă. Domnitorul i se adresă blând în turcește: — Îmi pare rău că pleci, Selin aga. Mă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vine, este lung cât trupul lui, e prins undeva de picior, poate la gleznă. Lui Ștefan îi trecuse prin minte și chiar i se păru că vede prin fața ochilor imagini cu fugari care, de spaima năvălitorilor, își adunau întro boccea odoarele și plecau luându-și doar copiii în căruțe. Povestea Tudora, roaba doamnei Stanca, că pe drumurile băjeniților se ațineau tâlhari care-i omorau să le ia avuția, dar omorâtul își ținea cu atâta putere bocceaua în mâini încât îi retezau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ievodul valahilor și osmanlâii mă silesc să le plătesc un haraci peste puterile noastre. Din totdeauna ne-au plăcut lucrurile frumoase, lucrate măiestrit, așa cum sunt cele pe care ni le-ai arătat. Pentru noi este o cinste să avem asemenea odoare, dacă crezi că pentru domnia ta este totuna cui anume le vinzi, caută-ți oameni mai bogați decât noi, nu te uita la ranguri și demnități. Noi nu putem plăti decât prețul drept, spuse și lăsă safirul în căușul său de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ale unei prăpăstii de netrecut. Până atunci și de atunci încoace la toate sfințirile de biserici noi, indiferent cât de modești ar fi fost ctitorii, vodă cu tot neamul lui apărea ca un bazileu cu daruri de cărți sfinte și odoare, „spre slava lui Dumnezeu”, spunea el. Acum privea biserica mânăstirii și cele trei turnulețe ale paracliselor incluse în clădirile care adăposteau spitalul cu spițeria, casa doftorului, școala cu odăile dascălilor și chiliile călugărilor. Toate îndoielile i se stinseră, admirând silueta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cioplitură părea o frânghie argintie răsucită. — Doamne, dar frumoasă mai este! — Am lucrat-o la Sfetagora la mânăstire, după icoanele ivirilor. Acum nu mai sunt georgieni la mânăstire, a rămas doar numele. Aproape toți monahii sunt greci... Dar cărțile și odoarele ivirilor s au păstrat toate... Ei o zugrăveau cam tot așa, în tonuri aprinse, dar icoanele ca asta aveau alt scop, erau icoane pentru popii de mir, pe o parte Nașterea iar pe cealaltă Botezul. Era făcută ca să se meargă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Gheorghe Nou, Sfântul Ion grecesc și la Sfântul Sava, apoi la Dintr-o Zi, biserica începută și târnosită în aceeași zi după un an, la biserica Tuturor Sfinților din Podul Târgului de Afară, apoi la lăcașurile dăruite de domn cu odoare și cărți: biserica de lemn a Oltenilor, biserica Sfântul Nicolae din Prund, apoi cea a Cărămidarilor, a Sloboziei a lui Leon Vodă, dăruită de vodă cu o cruce de piatră, cea a Staicului și Schitul Hagiului, a Sfântului Nicolae de lângă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Atunci probabil „marea idee” s-a transformat în mintea Brâncoveanului în altceva, căci de atunci luptă în alt fel ca să readucă la viață Bizanțul... Crede că este alesul lui Dumnezeu pentru asta, tipărește cărți de liturghie în toate limbile, trimite odoare, ctitorește biserici, ține în școli teologice tineri. Valahia a devenit limanul tuturor creștinilor care se simt năpăstuiți de iatagan. Brâncoveanul îi primește, îi lasă să-și facă meseriile, le ia dări cu care plătește la turci dreptul său la liniște
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai vie decât i-o cunoșteam: maica arhondară se înamorase de Adela. Deocamdată, însă, după dulceața de zmeură și cafelele cu rom (Adela trebui să bea cafeaua -cu rom, servită ei anume de maica înamorată), doamnele se duseră să vadă odoarele și instituțiile mănăstirești. Adela și cu mine "făcurăm" (cum se zice aici) Filiorul. Printre chilii, apoi pe drumul din sat, pe la crâșmă epică a lui Ichim, și în urmă pe cărări întortocheate și încrucișate, am ajuns la poalele muncelului și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
căutam eu prin Țicău. Păi, le știu toate acestea pentru că eram muzeograf la bojdeucă. Mănăstirea „Buna Vestire” care era puțin mai în deal (astăzi e doar biserică) - și se spune că și Titu Maiorescu ar fi avut aici adormit “un odor” - cum scrie Creangă într-o scrisoare către mentorul său la București, avea în stăpânire pe veci toată întinderea pământurilor Țicăului de Sus, Șorogari și Ciric și până la Sărărie și Cucu. Și această epitropie (administrație) a sfintei biserici “Buna Vestire”, fiind
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și un scurt istoric al liceului, aveam să aflu că e cel mai vechi liceu maghiar din Transilvania. Mi-a arătat apoi, cu mândrie și evlavie, colecțiile cele mai rare, aflate în vitrine de sticlă ferecate cu cheia, ca niște odoare pe care nu se cade să le lași la discreția tuturor, de care m-am apropiat cu timiditate și al căror miros intoxicant de piele bătrână iradia discret prin sticla vitrinei. Călătoream în timp cu toate simțurile. Din când în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
că pe locul Mitropoliei de astăzi a fost și o temniță. Sfinția ta are ureche fină, fiindcă a sesizat acest lucru... Și spune doamna Nastasia că a „îndzăstratu, după cum ne-au fostu prilegiul din darul lui Dumnedzău cu veșminte de odoare”. Mai zice apoi că i-a dăruit case și locuri de prin prejurul mitropoliei precum și sate și locuri de prisacă. La sfârșit, spune: „Pentru aceea ca să hie svintei Mitropolii toate ceste ce scriu mai sus drepte ocini și moșii în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în dreptul morii călugărițelor de la Socola, iar în pădure până la Cetățuie și pe unde curg apele către mănăstire”. Caut mai departe. La data de 20 februarie 1730 (7238) găsesc un izvod în care sunt înscrise patruzeci și cinci de obiecte: veșminte, odoare și cărți bisericești dăruite de un anonim. Printre ele se aflau: „patru candele mari de argintu, o căndeluță tij de argintu, un potiriu de argintu, un discos de argintu, o lingură de argintu, o cruce ferecată cu auru și cu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cum se adună muscăretul!... Iaca o dovadă în plus, și încă ce dovadă, că averile mănăstirilor noastre au curs fără oprire către Athos sau Ierusalim... Mai grav, fiule, este faptul că pe lângă bunuri de rând și bani s-au scurs odoare și câte alte bunuri de mare preț! Uite aici, părinte, ce scrie un slujbaș domnesc privitor la un ispisoc din leat 7166 (1658): „Ispisoc de la Gheorghie Ghica voievod precum au făcut mila sfintei mănăstiri Trei Sfetitelor” ca să ia „câte douăzeci
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Mare, numită poarta drăganilor; a treia dinspre Bahlui, ce-i zicea poarta seimenilor. Însă toate aceste zidiri cu antichitățile ce cuprindeau, cu partea ce mai rămăsese în țară din arhiva națională dusă în Polonia de către mitropolitul Dosoftei, sub Sobiețchi, cu odoarele domniei, toate fură prada unui al patrulea foc, mai cumplit decât cele dintâi trei, carele la anul 1783, sub Alexandru Mavrocordat, din toată curtea domnească nu lăsă piatră peste piatră. Domnul se mută atunci în casele Mitropoliei, care și ele
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și nu mai contenea cu vaietele, Nilda socoti că ar fi putut s-o aline aducîndu-și copilul; cine știe, poate că văzîndu-l doamna se Înveselea și mai uita puțin de durerea ei. Așa că Își făcu apariția cu odrasla ei Îngrozitoare, odorul mamei, spune sărut-mîna doamnei. Sărmana Susan, cu toată servitorimea În jurul ei și pe deasupra copilașul Nildei care era gata să scîncească, se simți complet părăsită, brațul i se umfla din ce În ce mai tare și arăta Îngrozitor; și, culmea nenorocirilor, Își aminti că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apropie de patul mare al maică-sii și să rupă bariera care-l ținuse departe, silindu-l să urmărească Întreaga scenă din pragul ușii. Vru s-o facă pe Susan să zîmbească, la fel cum Încercase Nilda cînd Își adusese odorul și Începu să-i povestească despre lecțiile lui de pian. Încerca s-o facă să simtă importanța pe care o avea pentru el măicuța Mary Agnes, pistruiata, care-și frămînta șiragul de mătănii din pricina nervilor, dar povestea se complica din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
condamnat la dispariție fizică și că doar opera lui are șansa de a se sustrage sentinței : E un decret de moarte, o știu, sunt pregătit./ Fie !... a mea cenușă de-acum pe vânturi zboare,/ Rămân a mele versuri a Patriei odoare. El este încredințat că zilele îi sunt numărate și nu mai are scăpare : De-acum grăbita moarte oriunde mă așteaptă ; sunt un om fatal./ Respiri în a mea casă un aer infernal (IV 2). Dintre invitați, patricianul Barrus simulează intenția
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]