820 matches
-
-i recunoască titlu de rege primit de tatăl său. Papa îi răspunde că îl recunoaște deocamdată dominus al valahilor și bulgarilor ceea ce stîrnește supărarea lui Ioan Asan, desprinderea pe față de Roma și reîntoarcerea la biserica Bizantină. Papa Grigorie lX este ofensat și-l consideră pe regele valaho-bulgar ,,schismatic” și ,,protector de eretici” rupt din Antihrist și cere regelui Ungariei Bela lV în ianuarie 1238 să plece cu armele într-o cruciadă asupra acestui lepădat de legea romană și să-i supună
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
sugerează dansul discursiv din lungul desfășurării narațiunii. Pentru a se ține aproape de acumularea evenimentelor despre viața naratorului, discursul ar trebui să se desfășoare în linie dreaptă dar fiecare arabesc arată că narațiunea se abate de la această linearitate. Cele cinci diagrame ofensează rectitudinea narațiunii clasice. Abaterile lor ascuțite de la linearitate: . În Narrative Cartography Ryan se referă și la situația în care textul tinde spre condiția hărții sau poate chiar să devină hartă. Este cazul cărții A Humument: A Treated Victorian Novel de
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
Giordano, maestrul general al Predicatorilor, a spus că diavolul, apărându-i o dată, i-a spus că această expresie «mea culpa» distrugea tot ceea ce el crezuse că reușise să smulgă de la frații minori, fiindcă își mărturiseau vina în mod reciproc imediat ce ofensau un confrate. 28. Frații erau întotdeauna atât de amabili și de veseli, încât cu greu se abțineau să nu râdă atunci când se întâlneau. Dar fiindcă frații tineri de la Oxford râdeau prea des, i-a fost poruncit unuia dintre ei că
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
refuzat în mod categoric și nici măcar nu s-a mișcat de la locul său, spunându-i: «Dacă eu aș accepta, ei m-ar trage cu hamurile lor în infern». 120. Robert Grosseteste, episcopul de Lincoln, s-a simțit odată atât de ofensat, deoarece ministrul provincial nu-i permisese unui frate să locuiască în casa sa, așa cum făcuse și în alte ocazii, încât nu a mai vrut să vorbească cu niciun frate, nici măcar cu confesorul său. Atunci, fratele Petru i-a spus că
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
vorbindu-se atât de bine despre acest venerabil părinte Ioan din Parma, încât nu aș refuza să mă arunc la picioarele sale mărturisindu-mi vina și sperând în bunătatea sa. Dar sunt îngrijorat de miniștrii provinciali, pe care i-am ofensat, să nu mă înșele, aruncându-mă legat în închisoare, și să mă hrănească doar cu pâine uscată și puțină apă (cf. Is 30,20). În afară de aceasta, știind că am ofensat Curia Romană, cu siguranță cardinalul protector al Ordinului s-ar
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Dar sunt îngrijorat de miniștrii provinciali, pe care i-am ofensat, să nu mă înșele, aruncându-mă legat în închisoare, și să mă hrănească doar cu pâine uscată și puțină apă (cf. Is 30,20). În afară de aceasta, știind că am ofensat Curia Romană, cu siguranță cardinalul protector al Ordinului s-ar implica în stabilirea pocăinței mele. De asemenea, nu vreau să pierd nici protecția împăratului, de care mă bucur în acest moment». Fratele Gerard s-a oprit la Chilii pentru o
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
întregime cu cruci, iar apoi le-a spus celor prezenți: «Chemați-l acum pe acel om, ce pare a fi un creștin adevărat. Dacă pentru a veni la mine va călca pe covor peste cruci, îi vom spune că îl ofensează pe Domnul său; dacă însă va refuza să treacă, îl voi acuza de lipsă de respect fiindcă nu vine le mine». După ce l-au chemat pe acel om, care era plin de Dumnezeu și din această plinătate era bine pregătit
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
din această plinătate era bine pregătit cu privire la ceea ce trebuia să facă și să spună, trecând peste acel covor, s-a apropiat de sultan. Acesta, considerând că avea un motiv suficient pentru a-l certa pe omul lui Dumnezeu fiindcă îl ofensase pe Domnul Cristos, îi spuse: «Voi creștinii adorați crucea, ca semn special al Dumnezeului vostru; de ce atunci nu ți-a fost teamă să calci peste aceste cruci?». Fericitul Francisc a răspuns: «Trebuie să știți că împreună cu Domnul nostru au fost
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în fiecare zi - fie împotriva prelaților, fie a clericilor, pe care, din respect pentru Religie (Ordin), considerăm potrivit să-i trecem sub tăcere. Prin ei, fără îndoială, se lezează dreptul enoriașilor, este încălcat dreptul anumitor biserici, se insultă religia, este ofensat chiar și Dumnezeu și, ceea ce este mai periculos, sunt târâte sufletele credincioșilor în lațul morții și în groapa pierzaniei. 8. De aceea, noi, care, prin oficiul apostolatului primit, avem misiunea de a face dreptate tuturor, aceasta fiind datoria noastră, considerând
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
s-a răspuns tăios. Ciudată replică, m-am gândit eu, mai ales că nu a fost urmată de nici o explicație. Mai târziu, i-am povestit unui inginer de acolo ce se Întâmplase și l-am Întrebat dacă nu cumva o ofensasem pe doamnă cu cererea mea. „Nu”, mi-a răspuns el, „nu ați ofensat-o. Imaginea de pe afiș este un tabu pentru companie.” Apoi mi-a explicat că, atunci când afișul respectiv fusese prima dată expus În sala de conferințe, angajații companiei
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
nu a fost urmată de nici o explicație. Mai târziu, i-am povestit unui inginer de acolo ce se Întâmplase și l-am Întrebat dacă nu cumva o ofensasem pe doamnă cu cererea mea. „Nu”, mi-a răspuns el, „nu ați ofensat-o. Imaginea de pe afiș este un tabu pentru companie.” Apoi mi-a explicat că, atunci când afișul respectiv fusese prima dată expus În sala de conferințe, angajații companiei reacționaseră la fel ca mine. „Cu toții voiam câte un exemplar”, a recunoscut el
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
error, nu ca scelus, iar în alte versuri a fost numit culpa, crimen, stultitia, simplicitas, imprudentia, săvârșit din întâmplare, în nici un caz intenționat. Acest delict, necunoscut nouă, a lezat cercul imperial (Tristia 4, 10, 98 și 2, 108) și a ofensat pe Augustus. Poetul putea să fie pedepsit, cum spune singur, mai dur (Tristia 2, 125; 5, 11, 10; Pontica 3, 3, 76). În privința culpei sale față de împărat, Ovidiu nu poate să se apere, ci încearcă să se scuze (Tristia I
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sau mai puțin gravă, după voia lui Augustus. Ovidiu e conștient de acest lucru, din moment ce, în repetate rânduri, afirmă că pedeapsa lui este inferioară vinii lui101. În consecință, marea greșeală a lui Ovidiu a fost aceea de a-l fi ofensat pe Împărat: e vorba de o ofensă directă, nu indirectă, fiindcă altfel poetul ar fi avut grijă să ne dea de înțeles acest lucru. Astfel, prin această recunoaștere explicită și categorică a lui Ovidiu, avem fără îndoială genus proximum, adică
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pe femeile de rasă străină"452. Nec tamen ingenuam ius est servare puellam; Hic metus externae corpora gentis agat! În concluzie, o nouă săgeată la adresa neamului lui Augustus, potrivit tradiției acceptate de Vergiliu: "E prea necioplit cel care se simte ofensat de adulterul soției și nu cunoaște îndeajuns obiceiurile Urbei, în care nu s-au născut fără de vină progeniturile lui Marte, Romulus, fiul Iliei și fiul Iliei, Remus" (v. 37-40). Făcând trimitere la cea care a fondat neamul lui Augustus, vestala
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ochiul liber. Cât despre faptul că cei ofensați au mijloace legale pentru a se apăra... nu pot decât să râd. Să râd cu tristețe, evident. Parcă aud discursul unor politicieni autohtoni. Când liderii comunităților musulmane din Occident s-au simțit ofensați de publicarea caricaturilor cu Profetul Mohamed într-o revistă daneză din 2005 au mers la redacție pentru a fi ascultați. Ce-au primit? Nimic. Doar un nepoliticos refuz... Evident că ceea ce se numește a fi o blasfenie nu se pedepsește
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
ne edifica asupra conținutului lor - aproape „universal” -, am apelat la prevederile cuprinse de Regulamentul orașului Piatra Neamț (1896): „Primăria, cu concursul Poliției și al Medicului comunal, va veghia: ca în strade, locuri publice și în locuri deschise publicului să nu se ofenseze morala și decența prin provocațiune directă ori indirectă la prostituțiune; ca să se oprească lățirea bolelor venerice prin căutarea urgentă și gratuită a persoanelor de ambe sexe, afectate de asemenea boli. (...) Este interzis persoanelor de ambe sexe invitațiunea ori provocarea directă
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
în aprilie 1834, cînd sînt ridicate baricade în cartierul primăriei, la Paris, și cînd soldații îi masacrează pe locuitorii unei case de pe strada Transnonain, din care s-a auzit un foc de armă. Legea din septembrie 1835 asupra presei pedepsește ofensa adusă regelui, atacul împotriva principiului sau formei de guvernămînt. Republicanii renunță la acțiunea violentă și iau numele de "radicali", împrumutat din Anglia. Ei nu sînt decît o mînă în Cameră, în jurul lui Ledru-Rollin. Opoziția legitimistă care se plasează pe terenul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
poate c? adultul Iorga �ncerca zadarnic s? recupereze o copil? rie de care nu se bucurase niciodat? cu adev? raț. Doamna Zulnia era st? p�na gospod? riei lui Iorga. Toat? lumea �i spunea Grand�maman; doamna Catinca era u? or ofensat? de atitudinea soacrei ei, cu toate c? le unea o mare afec? iune. Doamna Zulnia �? i �ncepea �ntotdeauna scrisorile cu: �Drag? Catinca ? i Nicu�124. Dintre copii, fetelor le? a mers mai bine dec�ț b? ie? ilor. Doamna Zulnia pomenea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
un drept f]r] a inc]lca un altul. De exemplu, dreptul unui autor de a publica ceea ce dorește f]r] a fi cenzurat ar putea intra în conflict cu dreptul susținut de un grup religios de a nu fi ofensat cu privire la convingerile sale profunde. Sau, într-un alt exemplu, un polițist poate rechiziționa o mașin] privat] pentru a urm]ri un criminal. Dac] respectivele drepturi sunt drepturi la bunuri, atunci devine tot mai clar c] nu se poate ca toat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de spirit al poporului fiind preluată, interpretată și dezvoltată prin sintagma "conștiința colectivă" (conscience collective). Conceptul este introdus în explicarea unui tip de solidaritate specifică în societățile tradiționale, numită solidaritate mecanică pe baza ideii de comunitate de ofensă: "Actul criminal ofensează sentimente care, pentru un sistem social dat, se găsesc în toate conștiințele sănătoase" (Durkheim, 1964:73). Aceste sentimente "se disting de altele numai prin aceea că sunt comune masei de indivizi obișnuiți care compun o societate" (Durkheim, 1964:74). Prin
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
acordă primul zîmbet: Nu, nu sînt Mircea Crișan, sînt din Canada, din Vancouver, dar... m-am născut în Iași, în Tîrgu Cucului. Ooo! zic și-mi aprind țigara. Fumezi, domnule? se arătă el scîrbit. Arunc țigara, gîndindu-mă că l-am ofensat aprinzînd-o pe stradă. De ce-ai aruncat-o? se miră contrariat. Mde! zic eu. Și urmează, fără să-l provoc, istorioarele lui cu indivizi care apar în ușa camerei de hotel cu automatul, gata să tragă, cu partuze care, cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
alifiile (albastre) Salomir, la centru, cine putea cîștiga decît Dinamo? A și cîștigat. Acum, momentul doi. Puhoiul de lume ce se scurge dinspre stadion e răvășit brusc de o coloană urlătoare de microbuze cu, se-nțelege, batalionul dinamovist. Ce tocmai ofensase un Iași nu oarecare. Ei, bine, ieșiți de pe terasa unui birt din Sărărie, și spurcîndu-i, în dialect, pe invadatori, naivii cheflii au parte de un fulgerător spectacol ca-n Fîșia Gaza: din microbuze se năpustesc pe ei killeri în negru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să prevină intrarea, dar nu există nici un semn de lascivitate... Bărbații se Întâlnesc cu femei pe jumătate goale, iar femeile cu bărbați nuzi... Oamenii mănâncă adeseori În apă... Soții priveau În timp ce soțiile lor erau atinse de străini, dar nu se ofensau, nici măcar nu erau atenți, interpretând totul În manieră cea mai bună... Zilnic, se duc să se spele de trei-patru ori, petrecând o bună parte din zi cântând, dansând și bând27. Băile publice au fost disprețuite de reformatorii protestanți care se
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
să sublinieze superioritatea perfecționării interioare și a dispoziției cu care se cântă. De fapt, alte pasaje demonstrează eficacitatea cântecului îngrijit: „Corul reprezintă unitatea spirituală a cântăreților; când cântăm în cor, trebuie să existe o unitate perfectă: dacă o voce falsează, ofensează urechea și deranjează corul”; „În timp ce cântăm uneori un verset de psalm, ni se oferă posibilitatea unei rugăciuni arzătoare; alteori, modularea armonioasă a vocii unui confrate de-al nostru este cea care îndeamnă sufletul la o rugăciune vie”. Concluzionând, putem spune
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și organizațiile de dimensiuni reduse, În orașele cu populație puțin numeroasă sau În orice comunitate care reprezintă o combinație a acestor situații. În asemenea cazuri, comunitatea dezvoltă norma aversiunii față de conflict, care presupune că: 1. membrii comunității nu vor să ofenseze alți membri sau să tulbure statu-quo-ul ei și 2. un membru al comunității „ăriscă prea multe relații când nu e de acord În publică” (Flora et al., 1992). În timp ce o astfel de situație guvernată de norma aversiunii față de conflict poate
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]