914 matches
-
o amintim pe Elena grecoaica, cea răpită de Paris, pentru care aheii și troienii s-au luptat 10 ani. Ulise, lăsându-le troienilor în dar un cal de lemn, a reușit s-o recupereze pe Elena care încă nu se ofilise că, altfel, războiul n-ar mai fi avut sens. Și noi avem un război, un război al lui Traian, care lansează și el o „equa Traiani”; nu scoate flăcări pe nări, nu mănâncă jeratic, numai șmacsuri și silicon, folosind ca
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
sau altceva în care lumea votantă te-a ales, cum te-a ales, rămâi acolo, bătut în cuiele unui sistem prost croit. Adică cum? Faci toate blăstămățiile, îți bați joc, îți faci cheful, calci în picioare toate angajamentele, spurci și ofilești tot pe unde calci și, culmea, rămâi în funcție hlizind ca tontu’, că uite, bă, voi ăștia, nu aveți ce să-mi faceți. Pe tine alesule, ar trebui să te intereseze că ai scăzut, din câtă gogoașă umflată ai fost
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
o carte sfântă care trebuie Învățată pe de rost, nu adaptată la cerințele și oportunitățile vieții moderne. Dar fără o cultură care să Încurajeze și să facă loc unor asemenea reintrepretări creatoare, gândirea critică și gândirea originală tind să se ofilească. Acest fapt poate explica de ce din universitățile arabo-musulmane provin atât de puține lucrări științifice de top care să fie citate de alți savanți. Dacă Occidentul ar fi făcut din Shakespeare „singurul obiect de studiu și singurul Îndreptar al vieții de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
se pune problema că aș fi ajuns să „dezaprob“ teatrul, așa cum a făcut-o, de pildă, mama mea, câte zile a avut. Pur și simplu mi-am dat seama că dac-aș mai rămâne în teatru aș începe să mă ofilesc spiritualicește, aș pierde ceva ce mă însoțise cu multă răbdare până atunci, ceva care ar fi putut să se volatilizeze dacă, până la urmă, aș fi continuat să nu-i acord atenție: ceva ce nu ținea de preocupările mele profesionale, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mi-ai fi pus vreo întrebare. Și, Charles, am părăsit teatrul și mă simt atât de bine! Ca să fiu sinceră, teatrul a însemnat întotdeauna un chin pentru mine. Am strălucit numai de dragul tău, și când m-ai lăsat, m-am ofilit! (Oricum, n-am fost niciodată o actriță bună.) Când privesc în urmă și văd ce existență jalnică, stupidă, dezordonată, plină de anxietăți am dus atâția ani de zile, nu înțeleg cum de-am putut suporta. Eram perfect aptă pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la orice categorie de material săditor se verifică vizual și prin apăsare cu unghia turgescenta țesuturilor (prin apăsare să apară puțină seva), culoarea lor normală, iar la plantele cu frunze, integritatea frunzelor, culoarea specifică și turgescenta acestora (să nu fie ofilite). La plantele care se valorifica cu balot de pământ se pune accentul pe integritatea balotului de pământ și a sistemului radicular. 2. Pentru verificarea calității exterioare la materialul de înmulțire și plantare fructifer se iau la întâmplare din diferite părți
REGULI ŞI NORME TEHNICE din 26 august 2002 privind producerea, controlul, certificarea calităţii şi/sau comercializarea materialului săditor pomicol. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/145681_a_147010]
-
două planuri ale limbii: planul semantic și planul expresiei, în constituirea unităților lexicale verbale, inventarul verbului românesc cuprinde cinci categorii de verbe: • simple: a iubi, a visa etc. • compuse: a binecuvânta, a binevoi etc. (foarte puține) • verbe pronominale: a se ofili, a-și reveni etc. • expresii verbale: a-i fi dor, a-i fi teamă etc. • locuțiuni verbale: a-și aduce aminte, a da seamă etc. Verbe pronominaletc "Verbe pronominale" Fără să le acorde o atenție specială, Gramatica Academiei consideră verbe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
hrana cea mai de preț a omenirii ! ca un vas plin de știință, cartea este păstrătoarea cunoștințelor, a gândurilor și a simțirii umane. Ea este floarea anume înflorită în mâînile unora care o deschid și totodată este o floare aproape ofilită în mâinile acelora care o închid. Cartea, prietenă fidelă, învățător supus, sfetnic înțelept, hrană a sufletului și a minții, lume a visurilor și a minunilor. Pătrunzând în minunata împărăție a cărților, simți cum treptat-treptat părăsești lumea realului și te afunzi
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
fi atinse cu mâinile goale, iar intervalul de timp dintre cules și prepararea remediului, trebuie redus la minim. Florile se introduc în farfurii sau boluri de sticlă cu apă de izvor și se lasă la soare câteva ore, până se ofilesc și transmit apei energia și forța de vindecare. Din acest moment se va evita orice contact cu alte plante sau obiecte, pentru a nu modifica esența respectivă. Scoaterea petalelor se face cu o rămurică din planta mamă, clătită bine cu
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
a intra în societatea în care iau naștere toate relele. Este esențial să întîrziem cît mai mult posibil ieșirea din copilărie și intrarea în societate. Copilul este produsul naturii și, dacă este scos prea timpuriu din starea de copilărie, se ofilește departe de natură. Ce reprezintă însă natura pentru Rousseau? Tot ce există înainte "de a fi degenerat în mîinile omului", tot ce n-a fost încă atins de om, viața la țară, unde moravurile sînt curate și naive. Copilul trebuie
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
liricii nipone, prin viața aventuroasă, a intrat în legendă și a inspirat mai multe piese de teatru. A fost uneori comparată cu grecoaica Sapho. Exemplificăm câteva dintre creațiile 1 ei: * În lumea aceasta Floarea inimii bărbatului Este ceva care se ofilește Fără a da vreun semn. * În noaptea asta fără lună Nu pot să-l întâlnesc. Mă trezesc plină de dor Simt cum îmi plesnește pieptul Și inima arde ca o flacără. * Fiindcă am adormit Gândind la tine, de-aceea Mi-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sunt totuși cum e gheața. Ușoară mult dar și prea grea mi-i viața. Dureri și-n bucurie mă petrec. Deodată râd și-mi scaldă plânsul fața; În desfătare sub amar m-aplec; Ce am rămâne însă toate trec; Mă ofilesc și îmi redau verdeața. Astfel se joacă Amoru-n veci cu mine, Și când durerea pare că m-a frânt , Deodată piere, spulberată-n vânt. Dar când mă-cred în bucurii depline Și ceasului dorit în culme sunt, Recad în jalea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
piatră ce sapă în firide. Ascult acolo comori ce am pierdut Pe timpul ce-am trecut prezent E Țipătul din vise ce se aude mut Și viitor ce în lumină îl ascund. Plâng lacrimi ruginite-n ploi Pe macii ce se ofilesc în noi. SINE NOMINE II Mi-e sufletul de piatră spartă Nisipul inundat Într-un ocean Mi-e glasul blând care mă ceartă Mi-e sufletul și stâncă și mărgean. Ți-e sufletu-mpietrit în veșnicie În unda mărilor secate
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
fragilitate, gata oricând să se dizolve: "albatrul oceanului s-a evaporat spre alte sfere". De cele mai multe ori o astfel de reverie se asociază cu sugestiile unei sexualități și senzualități visate, "Dragostea mea cu zâmbet neutral și pulpe carmine prelungi/ se ofili cum prin paloare clapele învechite de pian;/ eu din licoare i-am oferit ultima picătură păstrată atent/ să graviteze melancolic în jurul sexului ei brun încă un an". Desigur dorința de a șoca a fost preluată de la avangardă și se referă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Alecsandri tînăr. Iată-l: „Floricică albă-n foaie/Ceai crescut lîngă izvor,/ Oare jalea mea te-ndoaie/ Cînd mă plîng eu florilor?// Cînd te-am sărutat eu, floare/ Albă și nevinovată,/ De ce-ai tremurat tu oare/Și te-ai ofilit îndată?//... înțelegi tu vieții șirul/ Floricică de izvor, -/ Ori te-a tremurat zefirul/ Pe cînd eu plîngeam de dor?...” Cum se vede: o retorică facilă, diminutive folclorice, epitete uzate. Lîngă „Marguerite”, „Alean” apare mult mai pregnant decît ar fi fost
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
E frig, iarnă.../ Vreau să gîndesc la anii mei pustii -/ Nu mai aștept pe nimeni,/ Nici o speranță./ Nimeni nu mai este liber.../ Vreau să gîndesc la anii mei pustii -/ închide oriunde,/ închide ușa, - e frig, iarnă”. Pătruns în conștiință, frigul ofilește totul în afară de ideea de nimicnicie, singura care nu numai că rezistă, dar și crește într-un asemenea climat. Bacovia a exercitat o influență à retardement, dar persistentă. A influențat, neîndoielnic, realitatea băcăuană de după el mai mult decît oricare alt scriitor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
l-a îngropat. Bush făcea următoarea afirmație despre jurnalismul lui Dekker: "În general, schimbările unei existențe precare [Dekker a petrecut șase ani în închisoarea datornicilor] au rezultat într-o cunoaștere bogată și oarecum ciudată a Londrei și, fără să-și ofilească pofta de viață, și-a adâncit sentimentul pentru cele nouă zecimi scufundate" (40). Altundeva, Bush adaugă că Dekker înfățișează "o imagine urbană alcătuită din căruțe și trăsuri zgomotoase, oale care se ciocnesc, rezervoarele cu apă care gonesc cu viteză maximă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
aplomb, lacrima chivuțelor, și a rezistat, sfidător, laserelor ucigașe, esență de torturi imaginare, lente și dureroase, ale șeptelului de starlete dornice să-i ia locul. A fost, pentru femeia română medie, posacă și nefericită, cocârjată de munci, suptă de vlagă, ofilită de copii și ignorată de bărbat, raza de soare și icoana dătătoare de speranță că, da, mai sunt și femei care au noroc pe lumea asta. Brava, Mihaela, maică! A fost? Ea care a făcut din panseurile de oracol școlar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
înălțătoare, un alb care ar fi trebuit să spele o casă regală bântuită de trădări și asasinate de păcate și să reconvertească energia publică în forță mântuitoare, salvatoare, a nației, în fața dezastrului cotropirii engleze. Crinul, revalorizat astfel, nu s-a ofilit secerat de înfrângere, ci a renăscut victorios, triumfător până la urmă, rezistând pe blazonul regal încă cinci veacuri. Prețul a fost minor pentru măreția țelului: asasinarea eroinei, executată pe rug de Inchiziție, după o prealabilă înțelegere a beneficiarului (Delfinul, noul rege
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
individual, o memorie înghesuită și limitată (împestrițată cu boabe de neghină), dar mai cu seamă uitarea ce se așterne peste orice fel de eveniment istoric atunci când un popor nu are conștiința renașterii sale - sau când lasă această conștiință să se ofilească și să se stingă. Poate că revoluția din decembrie 1989 a devenit orfană, de fapt. Moartea unei călugărițe Moartea în chinuri a călugăriței Irina Cornici a suscitat pe bună dreptate tot soiul de reacții în presă și o emotivitate aparte
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
nădăjduiau să-l trăiască. ("Împărăția cerurilor", în semnificația sa istorică exactă). Nostalgia devenise în această împrejurare o forță a istoriei universale. Și nu există nici o dovadă mai bună despre importanța nostalgiei decît faptul că și după ce așteptarea aceea s-a ofilit și țelul său a fost amînat spre ceva nedefinit ceea ce s-a întîmplat cînd biserica s-a adaptat confortabil la prezent chiar și atunci stările sufletești și reprezentările pe care le stîrnise au continuat să acționeze ca elemente esențiale în
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nu prea știu cum o să-ți transmit dorul și dragostea mea de astăzi. Dar ce e bou ca vaca trece și mă-ncumet să te mângâi la locul umed, nepoțica moșului, că tare singurică stai tu în fața calculatorului și te ofilești de-a dorului... care dor te înconvoaie, că, vorba ciobanului, unde nu-s coaie vai de oaie... Și uite că nice nu mai am putere la imaginațiune când știu că Animalul nu umblă din cauze sinistre și absurde de server
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
trecător ce sunt prin lumea asta mare. Vă respect și vă iubesc OAMENI BUNI. Creatoarea Rodica Teșu Iași - 2007 - Romanță 1) - „Romanța Crizantemelor” Versuri: Rodica Teșu Muzică: Rodica Teșu Iubiri, voi trecătoarelor iubiri Ca și Crizantemele-nfloriți Și-apoi vă ofiliți Și-apoi vă ofiliți Trec ani și parcă-namintirea lor Mai rămân petale ce nu mor Rămân și-mi amintesc Că tot te mai iubesc. Refren Eu știu că voi păstra mereu În suflet și în gândul meu Iubiri ce-au
Roman?? ? ?Roman?a Crizantemelor? by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84083_a_85408]
-
lumea asta mare. Vă respect și vă iubesc OAMENI BUNI. Creatoarea Rodica Teșu Iași - 2007 - Romanță 1) - „Romanța Crizantemelor” Versuri: Rodica Teșu Muzică: Rodica Teșu Iubiri, voi trecătoarelor iubiri Ca și Crizantemele-nfloriți Și-apoi vă ofiliți Și-apoi vă ofiliți Trec ani și parcă-namintirea lor Mai rămân petale ce nu mor Rămân și-mi amintesc Că tot te mai iubesc. Refren Eu știu că voi păstra mereu În suflet și în gândul meu Iubiri ce-au fost, iubiri ce sunt
Roman?? ? ?Roman?a Crizantemelor? by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84083_a_85408]
-
vârsta premiantului „cu cunună“, să mă dedic instrumentului ce-i fusese lui refuzat, tata mi-a pus de la început la dispoziție două viori: nici azi nu înțeleg de ce... Mai târziu, când m-a îndemnat să fac sport, ca să nu mă ofilesc cu nasul mereu în cărți, m-a înzestrat cu două perechi de schiuri, apoi cu două rachete de tenis! Întâia copilărie care îmi deșteaptă amintiri se leagă de casa din Strada Călugărițelor, însă primii doi-trei ani din viață i-am
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]