5,006 matches
-
plătim noi? La asta te-ai gândit? Că doctorul nu ne-a cerut, dar un avocat nu mișcă un deget dacă nu-i umpli buzunarele... Of, Doamne, prin ce ne-ai dat să trecem noi acum, înainte de sfintele sărbători! a oftat femeia clătinându-și capul a neputință și disperare. - Lasă! Ne-o ajuta Cel de sus și nu ne-o lua prea mulți bani... Am să fac un împrumut, văd eu cum va fi cazul... Oricum, nu-l putem lăsa pe
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
plângere dacă Poliția l-a urmărit, l-a prins și-l va da spre judecată? - Păi, cică așa trebuie, după lege... ce să zic eu, că nu știu cum e treaba, a răspuns Silvia începând să plângă din nou, înăbușit. Tudor a oftat adânc, cu durere, a coborât din pat și a plecat la bucătărie târșindu-și picioarele. A aprins o țigară și s-a așezat la fereastră. Privea prin sticlă fără să vadă ceva. O mie de gânduri îl năpădeau și nu reușea
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
și nu mai știu ce... - Mda, mi-ai spus, dar stau cu grija asta... Poate avea nevoie s-o duci la baie ori orice altceva, a mormăit Tudor mai mult pentru el și s-a ridicat cu greu de pe scaun, oftând din adâncul rărunchilor. Hai să mergem, să mai prindem măcar o oră bună de somn. Silvia nu a mai zis nimic. Și ea era la fel de îngrijorată și regreta că nu a insistat să fie lăsată cu fata, la spital. Se
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
promoroacă ning copacii, cerșind veciei clipe de-nchinare, poștași grăbiți își umplu-n fugă sacii, cărând țărâna trupului ce moare! Mirese-aruncă peste tot buchete, din florile ce-au împletit cununa, lumina le dansează blând prin plete, tot așteptând să înflorească luna! Oftează pe sub ramuri goale merii, privind cum li se scurge lin destinul, fecioarele se-nchină-n pragul serii, prin mănăstiri de lut și-ngroapă chinul! Zadarnic dor ascund în brațe merii, buchete mari de flori se scurg tăcute, un clopot odihnește
TĂCEREA MERILOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384674_a_386003]
-
spre locul de odihnă. Timpul a zburat, a trecut ca o părere, orelele au fost minute, iar minutele secunde, când a trecut așa de repede? Începea să se însereze, trebuia să intrăm în sat, înainte de căderea întunericului. M-am ridicat oftând, iubita a înțeles motivul, m-a prins cu mâinile pe după cap apoi m-a sărutat: Nu te supăra, uite, te sărut mult, să-ți țină, până ne vom revedea. Nu doresc să intru noaptea-n sat, lumea vorbește și nu
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
Acasa > Poezie > Cantec > FRATE CIREȘ Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Eu te privesc cireș bătrân, Cum stai în mijlocul furtunii, Te-ndoi de vânt, te-apleci oftând... Mă văd pe mine-n fața lumii. Ce mult noi ne asemănăm! Trăim iubind această lume, Destinu-n ramuri ne purtăm Și înflorim pentru mulți oameni fără nume... În iarna lungă-nviforată, Tu singur plângi cu țurțuri fini, Durerea ta înăbușită O-
FRATE CIREȘ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382465_a_383794]
-
ei copilăria... Spre seară tineri amorezi Sub umbra ta își dau săruturi, Tu taci și simplu le zâmbești, Și scuturi flori ca mii de fluturi... Ce mult noi ne asemănăm! Trăim cu-n scop: ca să iubim. Ne uită lumea când oftăm, Ne caută când înflorim... Frate cireș, ce mult îmi semeni! Tot singur în necaz rămâi, Te-agăți de frunze, eu de nimeni Cu floare ta mă tot mângâi... Eu te privesc cireș bătrân, Cum stai în mijlocul furtunii, Te-ndoi de
FRATE CIREȘ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382465_a_383794]
-
înflorim... Frate cireș, ce mult îmi semeni! Tot singur în necaz rămâi, Te-agăți de frunze, eu de nimeni Cu floare ta mă tot mângâi... Eu te privesc cireș bătrân, Cum stai în mijlocul furtunii, Te-ndoi de vânt, te-apleci oftând... Mă văd pe mine-n fața lumii. 11 aprilie 2016 Referință Bibliografică: FRATE CIREȘ / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul VI, 11 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
FRATE CIREȘ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382465_a_383794]
-
îl ascult Cum flămând pândește când în pat mă-ntind, Și aș vrea deodată întreg să îl cuprind... Inima îmi bate și-n tic-tac-ul ei Parcă-mi spune-n șoapte, știu, eu știu ce vrei! Aerul mă arde și atunci oftez Cum oftează pruncul gata de botez... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Gândul... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2049, Anul VI, 10 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
GÂNDUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382519_a_383848]
-
Cum flămând pândește când în pat mă-ntind, Și aș vrea deodată întreg să îl cuprind... Inima îmi bate și-n tic-tac-ul ei Parcă-mi spune-n șoapte, știu, eu știu ce vrei! Aerul mă arde și atunci oftez Cum oftează pruncul gata de botez... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Gândul... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2049, Anul VI, 10 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
GÂNDUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382519_a_383848]
-
scurge. Ascultă liniștea cuvintelor rază, nu te fă că nu o auzi! Crezi oare că în cer îngerii aiurează sau că e nevoie ca Adam în tufiș să te ascunzi? Cuvintele te găsesc și-n a șarpelui gaură, după tine oftează, exclamă, tânjesc, omule doar tu și ele aveți aură, folosindu-le bine vă și mă folosesc! DE-A VA-ȚI ASCUNSELEA Violetul ascunde un om roșu ce zboară prin vis, violându-și propriul somn nimic nu mai simte, e în
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
mai așteptăm... să iasă analizele” îi răspunsese acesta vesel, ieșind pe ușă. Toată lumea părea mulțumită de vizită. Cineva îi spuse și bătrânei încurajator: „lasă, mamaie, că îți vine și matale rândul, ai auzit. Trebuie să mai ai puțină răbdare”. Bătrâna oftase: „da’ tare mă mai doare maică... și așa aș vrea să mă întorc acasă la mine...”. Nimeni nu mai spuse nimic. Din salonul alăturat se auzeau râsete. Cineva spunea glume. Era deja ora mesei de prânz și o altă infirmieră
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
https://youtu.be/oum1xqaSEhQ Ritmul, nebun de visare, dansează în mintea mea. E strigatul dorinței desculțe , pe clipe călcând. Goana de simțuri crescânde, Zbor de cuvinte absurde, Cumul de gânduri mărunte, Sapă adâncul, văzduhul surpând, Amorțind sentimentul candid în zeflemea. Oftează acum, amăgind pasiuni ancestrale, Ruga spre ceruri, abisuri uitând, Mistuire de doruri amare, Fulger de zvâcniri bizare, Eșecuri de lungă așteptare, Se-nfruptă din trupul arzând, Culminând cu atingeri voit arbitrare. Tânguire în noapte, pătimașa chemare, Tropot de plăceri carnale
CHEMARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383962_a_385291]
-
savanții și înțelepții care veniseră din toate colțurile lumii la curtea sa, printre aceștia, chinezi, persani, sau arabi, cele mai luminate minți ale vremii formate la înaltele universități din Samarcand ori Tibet. Mdaa, nici ei nu puteau înțelege adevăratele scopuri. Oftă și porunci să-i fie adus calul. Își îmbrăcă armura de paradă, una ușoară și strălucitoare, apoi încălecă. Nu din galop așa cum o făcea în tinerețe și călcând pe spinările unor oșteni special pregătiți pentru asta. Își aduse aminte iarăși
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
mai bun tutun de Jamaica ” Istoria nu îmi va da dreptate” mi-a șoptit filosoful Și afară se auzeau speriate câteva oi pierdute de turmă În depărtare izvorul se chinuia să urce pietrele ” Istoria m-a părăsit la tinerețe” a oftat filosoful Seara s-a ridicat repede și misterioasă cum adolescența îndrăgostită O lacrimă s-a prelins pe buze sub formă de aripă ”Istoria m-a sacrificat pentru un popor de idioți” Filosoful m-a luat ușor de mână și am
FILOZOFUL, POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384023_a_385352]
-
și te rețin, cu voia ta bineînțeles, doarcâteva minute...știi, să nu te dea ai tăi dispărută... o liniștește el cu un zâmbet ștrengar. Dar Ștefania îl privește țintă...și parcă îl hipnotizează cu privirea sa dulce, mieroasă. Apoi ea oftează și ochii i se umezesc instantaneu. Începe să vorbească poticnit, cu durere și pieptul îi tresare spasmodic. -Să știi că nu mai sunt cu el...cu Emil, băiatul șaten cu care m-ai văzut de mai multe ori.Am rupt
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
în fiecare seară ,dar nu se mai culca cu ea.Doar dormeau unul lângă celălalt, iar el mai arunca câte un braț peste corpul ei,mai mult așa, dintr-o compasiune pe care singur nu și-o -nțelegea . Iar ea ofta în continuare.... * Terminaseră filmarea mai devreme ca de obicei și se plimbau ținându-se de mână ,pe faleza umbrită de palmierii înalți.Turiști sau simpli trecători nu contenesc să ceară autografe starletei americane,coborâte din strălucirea de la Hollywood, în mijlocul cotidian
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
bucurase de apreciere și înlesniri din partea vechiului sistem. Și, când hotărâse schimbarea, când își luase adio de la inginerie, tot ea și numai ea decisese! Ai casei nu interveniseră. Știau ei cu cine au de-a face! În sinea ei, Mira ofta că nu avea nici o putere, că n-avea cum să-și ajute copila, deh! Asta nu contase pentru Renée! Descoperise reperele destinului. E drept, calea devenirii sale nu fusese deloc netedă și nici în linie dreaptă, dar se descurcase, căci
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
Până nu trăiești cu omul, nu ști ce-i poate... pielea. Sigur că Renée știa acest adevăr, dar, de modă veche fiind, ca și educația primită, ajunsese să-l nesocotescă. Se lăsase dusă de sentimente, de atracție și-atât! Mira oftă, regretând anii risipiți în această experiență a fetei. Își reveni totuși repede: cel puțin nu pierduse ca ea... o viață! Când termină cu toate gândurile astea, abia atunci observă că Bubă, motanul ei, se uita la ea insistent. Din privirea
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
pușcărie e mai tare decât teama de ridicol. • Căsnicia trebuie păstrată! Numai așa te vei păcăli numai o dată (Jean Anouilh). • Cine nu muncește nu greșește!? Păi, greșește că nu muncește. • Ignoranța nu este un argument, dar este o explicație. • Nu oftezi sincer decât în limba maternă. • Iertarea nu schimbă trecutul, dar poate modifica viitorul. Scepticii nu câștigă niciodată (Robert T. Kiyosaky). • Degeaba faci pe deșteptul când la modă e prostia. Dacă nu ai nici o părere, n-are rost să ne-o
ZICERI (233/234) – CUIB DE VULTUR & UN LOC CIUDAT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383328_a_384657]
-
lui: „Atâta foc, atâta aur/ Și-atâtea lucruri sfinte/ Peste întunericul vieții/ Ai revărsat, Părinte!” Apoi, spunea Vlahuță, a lăsat tăcut privirea în pământ. După câteva minute de tăcere și-a împreunat mâinile, și ridicându-și ochii în sus, a oftat din adânc și cu un glas nespus de sfâșietor a rostit: „Of, Doamne, Doamne!”. Istoricul, politicianul, botoșăneanul Nicolae Iorga spunea că „Eminescu este expresia integrală a sufletului românesc”, iar în volumul său „Istoria românilor prin călători”, a consemnat constatările din
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
lui: „Atâta foc, atâta aur/ Și-atâtea lucruri sfinte/ Peste întunericul vieții/ Ai revărsat, Părinte!” Apoi, spunea Vlahuță, a lăsat tăcut privirea în pământ... După câteva minute de tăcere și-a împreunat mâinile, și ridicându-și ochii în sus, a oftat din adânc și a repetat rar, cu un glas nespus de sfâșietor: „Of, Doamne, Doamne!” O, Doamne, Doamne, zic, dă-ne puterea să-l înțelegem și să-l iubim pe Eminescu al nostru! Referință Bibliografică: 167 DE ANI DE LA NAȘTEREA
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
de prosternare și mister, O piatră din tărie prăvălită, Ce leagă pe vecii pământ și cer. Și poate că-n eternă nemișcare Magnetul care-l poartă va chema Un alt asteroid pierdut în zare, Iar floarea ca o sferă va ofta. Tot plină floarea-albastră de mistere Corola-și va deschide luminând, Să crească flori și fluturi peste ere, Nuntirea meteorilor căzând. Din toată această strașnică poveste Cuvine-se să ținem doar un rând: Că-n fiecare om oglindă este Anticul meteor
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
timpul. Am vorbit cu amica mea Dana, la telefon, am povestit despre evenimentul la care am fost invitată. Ea mă sunase să mă invite să fac sărbătorile la ei, dar aflând ce eu voi participa la evenimentul vostru, Dana a oftat. Atunci mi-am permis Ștefan să întreb dacă le-ar surâde să vină și ei ca invitați ai mei. Am făcut o gafă, Ștefan? — Nici gând, familia ta de prieteni este bine venită alături de noi. Prietenii tăi vor deveni și
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383543_a_384872]
-
l-ai părăsit! Cum te-a trădat? Nu pare să fie genul de fustangiu. Și după cum am remarcat cu bucurie, te iubește, fată dragă! Delia zâmbi trist. Se aplecă să culeagă de pe covor o scamă invizibilă. Apoi se ridică și oftând îi spuse Danei: — Au fost niște întâmplări, niște vorbe, niște fapte, care toate au dus la un deznodământ nefericit. Rupse o frunză imaginar ofilită, dar gestul o propulsă în altă dimensiune. Știi, Anton nu a venit pentru mine, el va
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383548_a_384877]