2,363 matches
-
că fără ea viața nu-i întreagă și greu mi-ar fi acum s-o părăsesc. Plecați sunt Doamne Bieți români plecați departe, slugi pe la străini tocmiți, ați lăsat casa, copiii și ogrăzile pustii. Nici o lege nu ajută, să muncești ogorul tău nimeni păsul nu-ți ascultă, poate numai Dumnezeu. Biet român, sărmana-ți mamă, se usucă de-al tău dor, tot fac semne-n calendare, doar aceia ce nu mor. Ar mai vrea sărmani să-și vadă, fiii lor că
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
versuri, dar timpul foarte scurt aflat la dispoziția ei, foarte rar îi mai oferea această delectare a sufletului și a minții. AMARACIUNE Un stejar își plânge frunza, Printre brazi, freamăt de cetini, Vulturii predau înaltul, Omul, nu are prieteni. Pe ogor scrâșnește tancul, Grâul ... o ghiulea de tun, Sabie e vechea coasa, Pâinea noastră-i tot pe drum. Se așterne disperarea, Plâng copiii lângă drum, Oamenii-au greșit cărarea Și e prea târziu acum. Steaua sudului se stinge, Oamenii-și trăiesc
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
Tamaș Publicat în: Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului 8De-ale toamnei Șiruri, șiruri trec cocorii, Mic e muntele din zare, Păsările migratoare Punte fac pe largul zării. Nimeni nu mai e-n livadă, Aburește-n câmp ogorul, Bobul mic sub glii trudește, Să-și ridice capușorul. Râul noaptea-i plin de stele; Ziua pare de mărgean Și grăbind către ocean Poartă gândurile mele. Scuturate flori de măr Sunt căzute în uitare, Mere roșii fac cărare Către fânul
DE-ALE TOAMNEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348469_a_349798]
-
întors de pe coridor. - Eu sunt. - Du-l la carceră, așa dezbrăcat! Dumnezeul mătii de bandit!... Când răsărea soarele, peste pleșuvele dealuri dobrogene, se auzeau, în zbor înalt, osanalele clopotelor de la bisericile din Constanța. Către cerul albastru, ridicau scări nevăzute, cântărețele ogoarelor, ciocârliile. Și era bine! Și pace-n suflet! Însemn fruntea, pieptul și umerii cu semnul Golgotei. Diafan, transfigurat Iisus plutește pe lângă sufletul meu. Mâna Lui îmi atinge fruntea cu caldă binecuvântare. I-atâta pace-n carceră! Dulce ești Doamne, în
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
boi; Sticlete & Țigan, vaca Florica și juninca Tincuța. Numele le primiseră de la Colorado. Ciurda satului nu mai funcționa toamna și fiecare familie trebuia să-și păzească propriile animale. Toamna vitele puteau să hălăduiască pe toate câmpurile, fie pășune, fie pe ogoarele de unde se strânseseră recoltele. Cele mai căutate pășuni erau însă fânețele care fuseseră cosite prin iulie și pe care iarba avusese timp să mai crească pentru pășunatul de toamnă. Pe aici se adunau vitele și din satele învecinate. Valea Vișinei
BELDIE ÎNCEPE SĂ AIBĂ NECAZURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345185_a_346514]
-
nr. 459 din 03 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Brazde fertile peste tot cuprinsul necuprinsului... Și semănatori risipitori, blestemați să poarte păcatele firii în primăverile zămislirii. * Iertat e doar semănătorul căruia-i fură semințele vântul - și el, un semănator pe ogor sfințit sau blestemat să-i fie brazdă roditoare ori piatră stearpă. * Ce dezordine universală, cu-atâtea câmpuri mănoase și-atâția semănători risipitori! * Și-n așa haos pământesc (strunit cu greu de Sus) eu sunt sămânța norocoasă - nu pentru altceva, ci
SĂMÂNŢA NOROCULUI MEU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345296_a_346625]
-
Cântau flăcăii în delir, Adunați în jurul lui Lican, Demult, pe când eram copil. Mai târziu, fiind un copilandru, Ascultam cântecul de bucium, De la stâna lui moș Lixandru, Având farmec, dar și zbucium. Erau odată mulți țărani, Care își arau cu sârg ogorul, De atunci trecut-au ani, De pământ m-apuca dorul. Horele din sat la noi, Jucau după banda lui Jumară, Purtate de flăcăi vioi, La hramul cel din vară. Amintiri sunt pentru mine, Care-n suflet le mai port, Azi
REMEMBER RURAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345290_a_346619]
-
de Nistru, Dunăre, Tisa, Bega și Mare Neagră. Sunt mulți promotori culturali de origine română răspândiți pe meridianele lumii, de la Polul Nord până în Australia, de la Marea Japoniei până în pădurile de nepătruns ale Amazoniei, s-au însămânțat acolo ca semințele pe un ogor, însă iubirea de Patria Limbii Române și a științei, face să rodească „fructele” promovării culturii noastre, printr-o dăruire necondiționată. Printre astfel de oameni, enumerăm câțiva: Ligya Diaconescu, George Roca, Elena Buică, Mariana Zavati Gardner, Florentin Smarandache, Gheorghe Stroia, Constantin
GENEROZITATEA UNEI ISTORII OBIECTIVE A SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI DE PRETUTINDENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345319_a_346648]
-
pasăre ! Transformasem visul în realitate. Simțeam o bucurie covârșitoare, îmi împlinisem dorința cea mai mare a vieții din acel moment. Mi-am ridicat ochii spre Cer, am mulțumit Divinului că mă adusese până în acest punct și am mângâiat cu privirea ogorul, care era aerul, unde trebuia să-mi plantez propriile semințe, din care așteptam să răsară propriile aripi de împlinire și mulțumire personală. Rezumând cele spuse, pot spune că m-am simțit potrivit de tânăr la manșă. Este acea certitudine pe
PARTEA A V-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345326_a_346655]
-
scoatem fasolea de prin rînduri ,care era luată cu căruța de șefii de atelaj așa se numeau cei ce conduceau boii,cai și căruța.Doamne ce bucurie aveam când ne trimiteau la apă de la Lanul lui Neagu așa se chema ogorul unde aveau porumb. Apa o aduceam de la Cârța,dar ne făceam cârțe și noi.Cârța era un loc unde se afla un izvor cu apă rece, limpede ca și cristalul. Uneori uitam să mai venim cu apa ,acolo era așa
COPIL DIN ALTE TIMPURI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376852_a_378181]
-
apoi așteptam uratul ca să avem banii necesari pentru caiete.Învățam și la școală despre agricultură și nici acolo nu scăpam de muncă.,, Agricultura'' era obiect la care pe lângă învățat trebuia să facem practică.Toamna ne prinde la cules porumb pe ogoarele patriei câte trei săptămâni sau o lună.Mereu îmi repetam trebuie să învăț, ca să scap de colectiv și de țară.Cartea era pentru mine o mare dragoste de aceea citeam foarte mult chiar dacă nu aveam lumină electrică,citeam învățam la
COPIL DIN ALTE TIMPURI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376852_a_378181]
-
casă, să vadă ce se petrece nou pe ulița care trece prin toloacă. Făcea acest lucru în fiecare zi, mai ales când mare lucru nu avea de făcut pe lângă casă. Ieșea pe uliță, se cățăra pe răzlogii de la gardul dinspre ogor, de unde admira fel de fel de treburi ce se petreceau pe uliță și pe la gospodăriile din jur, îndeosebi cele de pe dealul Paltin, de vizavi. De cele mai multe ori, Motocel, pisoiul, îl căuta pe uliță, făcându-i mare plăcere să se gudure
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
constant sprijinit de Mitropolitul Moldovei și Sucevei de atunci, Iustin Moisescu. Prin rânduiala lui Dumnezeu, în anul 1977 a fost chemat la slujirea arhierească. Ca Arhiereu-vicar la Arad și Buzău, PS Părinte Episcop Gherasim a lucrat cu multă râvnă în ogorul Bisericii. În anul 1992 a revenit acasă, în ținutul natal, slujind ca Episcop-vicar al Sucevei și Rădăuților, având reședința în incinta Mănăstirii Bogdana. S-a dovedit a fi un misionar dinamic și duhovnicesc, păstrător al tradițiilor ortodoxe românești. A călătorit
LA ÎMPLINIREA A DOISPREZECE ANI DE LA NAŞTEREA SA IN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A ÎMPĂRĂŢIEI PREASFINTEI TREIMI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376938_a_378267]
-
defectat și deposedat de feeria scenografică și de vraja muzicii. Locul fiecăruia, sub soarele muzicii este acolo unde sunetul ei se acordează sufletului fiecăruia, culturii sale, ca un pansament al inimii. După 1989, mulți oameni de la țară, părăsind sau pierzând ogorul, s-au mutat la oraș și încearcă să recupereze viața de la casă, la bloc, ridicând ulița orizontală pe verticala etajelor, săpând straturi de jur-împrejurul blocurilor, încropind coșmelii la parter, scoțând la ferestre măgăoaie care răsună asurzitor și cântă o muzică de
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
toamna, pe când nucii își dăruiseră deja recolta, mă chema la el discret și cu un aer misterios. Băga apoi mâna în sân, invariabil în dreptul inimii, și scotea de acolo o nucă scăpată de vreo cioară și culeasă de dânsul de pe ogorul dezgolit de holdă, pe care-l cerceta melancolic. Abia atunci când, cu mâna tremurândă, îmi întindea darul, licărea pe chipul lui de dăruitor luminița aceea atât de absentă în restul zilelor. Deși aveam podul plin de nuci, zâmbetul bunicului mă îndemna
BUNICUL ŞI... PUTEREA UNEI NUCI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377901_a_379230]
-
feel honored to be part of this joint billingual project and I want to use this opportunity to wish boundless inspiration to the New Zealand poets șo that their work can be known and recognised worldwide.’ *** MOMENTE DE RĂGAZ : HAIKU ogor pârjolit - de-o vreme în vechiul jgheab nicio stea tremurând *** o iarnă lungă - privirea tatei prinsă-n fînarul tot mai gol *** crengi cu măceșe - alte coroane de spini pe troița veche *** Școala de Belle-Arte - frunză cap de afiș pe șevaletul
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378064_a_379393]
-
Mare eroare!... Clica lor de derbedei... M-au adus la disperare. Doresc să le fac un bine; Te implor să mă ajuți!... Nu vreau alături de mine Doar parșivi și prefăcuți! Iar bucățica de pâine... S-aibă gustul sfintrei pite, Și ogorul să-l muncim... S-avem recolte-nzecite, Să fim frați, să ne unim, Nu vreau suflete zdrobite Și pe leneși să-i hrănim! Referință Bibliografică: ZISE-N PROST* / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1363, Anul IV
ZISE-N PROST* de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376398_a_377727]
-
POEME) Autor: Iacob Cazacu Istrati Publicat în: Ediția nr. 1351 din 12 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului CETATEA MEA DE DOR Cetatea mea de dor, tu, vatră din străbuni, Cea mai frumoasa astră dintre stele, Cu oameni dragi si buni, Ogoare-n pârg, minuni, Mă ocrotești de toate cele rele, Refren: Duc drumurile toate de pe lume, La satul meu Acasă ești În cuibul drag al doinelor străbune. E satul meu frumos, cu mândrul Foișor, Hidrocentrala-n prag, cu plopi la poartă
CÂNTECELE CETĂŢII (POEME) de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376372_a_377701]
-
dragi și scumpi, pe care vă iubesc așa, cum î-mi iubesc Mama, Limba, si Vatra srămoșească... În limba mea... În limba mea zâmbește codrul cu ponoare, În limba mea izvoarelor mă vreau. În limba mea-mi șoptesc podișuri și ogoare, În limba mea și-a mamei visele mă iau... Să plâng nu pot deloc în limbi străine, Iar de vorbesc în ele tot gândesc în ea? În limba mamei în care spun povești cu zâne Și zorile-mi săruta ochii
POEZII LIMBII NOASTRE CEA ROMÂNĂ de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376459_a_377788]
-
mult până să-și afunde mâinile în grămada de boabe aurii... și, mai mult, până să frământe nevastă-sa aluatul din pulberea dalbă... Se ridică a odihnă întâi, ștergându-și nădușeala frunții cu dosul mâinii, cătând cu privirea spre capătul ogorului, acolo unde străjuia ca potera un salcâm tinerel, ivit de vreo doi-trei ani. La început, era o biată joardă la care omul privise încântat cum se lupta să supraviețuiască în câmpul deschis, hotar trimis de Dumnezeu între pogonul cumătrului și
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
Doamne al oștirei Fața Ta să lumineze Și în hăul neputinței Neamul tot să învieze. Tu ce ai sădit pe munte Rodul cel curat de vie Și ne-ai scos de-atâtea ori Din cădere și robie. Și-ai desțelenit ogorul Și-ai făcut’ nainte-i cale Viței Tale celei sfinte Și de viața dătătoare. Și în toate și din toate A prins vița rădăcină Că din ea parcă ninsese Pretutindenea lumină. Munți dormeau în umbra viței Ca în scutece de zeu
PSALMUL 80 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375875_a_377204]
-
rasară, Și păsările să se-ntoarca-n țară, S-adie iar,vântul călduț, afară! S-aud din nou un susur de izvor, S-aud pădurile foșnind ușor, Să văd pe cer că un e nici un nor, Si brazde răsturnate pe ogor! Vine primăvară Trec în carduri multe, Întuneca norii, Priviti-i cum trec, Se întorc cocorii! Berzele greoaie, Trec în carduri line, S-odata cu ele, Primăvara vine! Vin în stoluri vin, Mii de rândunele, Primăvara vine, Odată cu ele! Pastel de
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
cresc macii rosi-n grâne, Copile-ncearca de-mi poți spune, Si pentru ce bunica pune, Semințele de mac pe pâine? Cine-a dat macilor culoare Atâta roșu în petale, Și cine stie de ce oare E plin de maci peste ogoare ! O paletă de culori În paletă de culori Toate par ca niște flori Galbenul e spicul des Rodul câmpului, ales, Soarele-ncepand să ardă Poamele-n pârg din livadă, Rosie-a macului petala Inflorita-n timp de vară, Sau un fir
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
Viața și-o făceau amară. Motivul de supărare Era nucu-acela mare: În răzor a răsărit Și, în jur, tot a umbrit. Unul din vecini gândea Nucu-n cale să nu-i stea, Căci voia să-i fie soare, Raze calde pe ogoare. Celălalt, mai luminat, Pomul nu-l dorea tăiat, Fiindcă în el se-opreau Multe păsări, ce cântau. Dimineața, pe răcoare, Când mergea înspre răzoare, Triluri vesele și multe - Îi plăcea să le asculte. Dar cel care-l dușmănea, ... Citește mai
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
până-n seară,Viața și-o făceau amară.Motivul de supărareEra nucu-acela mare: În răzor a răsăritși, în jur, tot a umbrit.Unul din vecini gândeaNucu-n cale să nu-i stea,Căci voia să-i fie soare,Raze calde pe ogoare.Celălalt, mai luminat,Pomul nu-l dorea tăiat,Fiindcă în el se-opreauMulte păsări, ce cântau.Dimineața, pe răcoare, Când mergea înspre răzoare,Triluri vesele și multe -Îi plăcea să le asculte.Dar cel care-l dușmănea,... IX. CURTEA BUNICII
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]