2,025 matches
-
Onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan a căutat zadarnic timp de nouă săptămâni! atât în Codul Penal, cât și în jurisprudență, modul cum trebuie procedat cu un "criminal nepericulos care a comis o crimă onirică" și, negăsind nimic pentru respectiva situație, l-a condamnat pe S. S., așa cum l-ar fi condamnat și dacă ar fi fost un "criminal periculos". De atunci, și cazul acesta a intrat în jurisprudență. 5. Urmări: Deci, datorită maestrului Ludovic L.
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
h. C. Julius Zimberlan pentru că a intrat în jurisprudență cu amendamentul prin care nu se face deosebirea dintre "criminalii periculoși" și "criminalii nepericuloși", așa-numitul "Amendament Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan cu privire la spețele cu crime onirice"; S. S. pentru că a trebuit să fie pus în libertate, întrucât nu a fost găsită nici o victimă cu numele Icob R. Iată încă un caz rezolvat, un caz exemplar prin faptul că n-a fost lăsat nimic la voia întâmplării! 7
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
om! Al doilea nivel e de adîncime, dramaturgul sondînd în ființă, în straturile subconștientului, acolo unde bîntuie fantomele spaimei, acolo unde rațiunea nu are bilet de liberă circulație. Și cum "somnul rațiunii zămislește monștri", transferul din real în imaginar, în oniric se produce pe neobservate, "binevoitorii" vecini de bloc ai profesorului devenind creaturi suprarealiste, întruchipări grotești ale fricii funciare, ale spaimelor acumulate pe traiectoriile unei vieți de supunere lașă, de compromisuri și alinieri obediente. Sub agresiunea acestor făpturi goyești, viața de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Dan Nasta e fidel textului, regizorul fiind, în mod declarat, un adept al respectării paginii literare și al dicteului estetic desprins din ea. Am asistat, ca urmare, la o reprezentație în care cheia realistă a tratării se interferează cu cea onirică,, plonjonul din real în imaginar pe care îl efectuează regizorul și interpreții avînd suficiente motivații, chiar dacă acestea sînt foarte discrete, depistarea lor în imaginea scenică presupunînd un ochi exersat și experiență din partea spectatorului. Deși demarează greoi, spectacolul are un crescendo
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
fund. Așa cum afirmă Gaston Bachelard, casa reprezintă non-eul care protejează eul. Ființa adăpostită spiritualizează spațiul adăpostului său. Ea „trăiește” casa ca realitate, dar și ca virtualitate, atât prin raționare, cât și prin visare, astfel Încât orice adăpost dă prilejul unei desfășurări onirice. Locuința nu este numai adăpostul de fiecare zi, implicând prezența, unicitatea și identificarea. Adaptarea sau traiul Într-o locuință nouă reînvie și actualizează trăirile in absentia, pe axa „paradigmatică”, a experienței căminului de altădată (cel al părinților, de pildă). Din
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
condiție de viață pentru societate"1133. Tocmai pentru că se trezea, omul începe să adune frustrări. Este meritul lui Mises de a fi sesizat că: "Succesul incomparabil al marxismului se datorează perspectivei pe care o oferă, de a împlini acele aspirații onirice, acele vise de răzbunare care au fost atât de adânc împlântate în sufletul omenesc din timpuri imemoriale. Marxismul promite un paradis pe pământ..."1134. Da, există și această față a originii socialismului. Mereu cel aflat în sărăcie va considera că
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
frenetic, dar aleator și nebulos. Acest tratament oarecum experimental al stării lirice este continuat la alt nivel expresiv în Un anumit anotimp (1977), în care apar și unele reflexe filosofice, de nuanță existențialistă. Cum pentru poet viața este o călătorie onirică sub semnul veșnicei enigme a genezei, traversând un spațiu lipsit de repere, călătorie sfârșită cu „un naufragiu” „în toamnă și ceață”, iar „sensul poetic” „deformează cuvintele până la sânge”, textele sale au și ele o formă incoerentă și ludică. Aglomerări de
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
sau o propensiune autentică congenitală spre crimă. Hățișurile de stări sufletești se complică prin apariția, la un moment dat, a sentimentului de impostură, de „minciună”, și a unei anxietăți obscure, ce amintește de Kafka. Indistincția între situațiile reale și cele onirice, întreținută în Minciuna și în Înapoi la Savina, se accentuează în Ramayana, roman totalmente oniric, definit în subtitlu prin calificativul „zadarnic”. SCRIERI: Minciuna, București, 1969; Ramayana. Roman zadarnic, București, 1970; Înapoi la Savina, București, 1975; Risipa, București, 1979; ed. București
COJOCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
la un moment dat, a sentimentului de impostură, de „minciună”, și a unei anxietăți obscure, ce amintește de Kafka. Indistincția între situațiile reale și cele onirice, întreținută în Minciuna și în Înapoi la Savina, se accentuează în Ramayana, roman totalmente oniric, definit în subtitlu prin calificativul „zadarnic”. SCRIERI: Minciuna, București, 1969; Ramayana. Roman zadarnic, București, 1970; Înapoi la Savina, București, 1975; Risipa, București, 1979; ed. București, 1998. Repere bibliografice: Damian, Intrarea, 107-111; Al. Piru, Patru debuturi în roman, R, 1969, 10
COJOCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
înfăptuită de un individ care se crede Dumnezeu (Jucătorul de table) sau perspectiva apocaliptică a sfârșitului lumii moderne, paralizată de dezvoltarea vertiginoasă și sufocantă a tehnicii (Adio, Julieta, adio). Interesate de alterarea valorilor prin stereotipii și formalizare, piesele, cu accente onirice, pline de umor, dar și de anxietate, pun în discuție prin experimentare parodică diferite formule dramatice moderne, de la teatrul absurdului la cel parabolic, de la teatrul de idei la cel cu substrat mitic. Romanul Carnaval la Constanța (1978), ce împrumută cadrul
COJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286323_a_287652]
-
vorbesc „limba moldavă” și întrețin cultul mântuitorului lor, Alexandru. În plan alegoric, eroul parcurge un drum inițiatic, marcat de probe/încercări fundamentale. Acțiunile personajelor includ tâlcuri simbolice. Ambasadorul este, citit în dublu registru, roman de aventuri, frescă istorică în cheie onirică și o poveste pasională stranie, dar și meditație asupra istoriei și asupra condiției individului. Alexandru participă la dedesubturile luptei pentru putere și este mesagerul, trimisul, „ambasadorul” unei puteri. Motivele medievale, magice și alegorice, ale romanului sunt dublate de motive atemporale
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
asupra condiției individului. Alexandru participă la dedesubturile luptei pentru putere și este mesagerul, trimisul, „ambasadorul” unei puteri. Motivele medievale, magice și alegorice, ale romanului sunt dublate de motive atemporale, polivalente ca semnificație. Atmosfera de magie, de erudiție ezoterică, de transparență onirică și de supranatural amintește de Mateiu I. Caragiale (Craii de Curtea-Veche) sau de Ștefan Agopian (Sara, Tobit), dar și de realismul magic sud-american. Stilistic și compozițional, romanul trimite la structura poeziei, prin forța simbolurilor și rigoarea simetriilor interioare. Rock & Depeche
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
Bittel), apelând adică la „limba lor”, pe care o transcrie cu o plăcere similară aceleia etalate, pe alte coordonate, în rafinatele pagini din Ambasadorul. În Visul de iarnă al Isabellei. Insula (1996) sunt cuprinse proze scrise în registru ludic și oniric, care configurează o lume de carnaval fantezist, cu figuri și întâmplări parcă desprinse din universul desenelor animate. Imaginația povestitorului este prodigioasă, iar discursul său, dens, este modulat cu virtuozitate într-o structură original construită. Tratatul de caligrafie (2001) cuprinde, sub
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
nu mai au luminozitate, dar stăruie aspirația evaziunii spre undeva, departe (Prore spre sud). Domină totuși sugestia spaimelor expresioniste, a scenariului misterios, a nesiguranței, poetul fiind bântuit de himere neprietenoase. Elegiac, livresc, echilibrat și calofil, înclinat spre reverie, uneori vag oniric, C. este marcat de spiritul epocii, de modelele culturale și de direcțiile contemporane în poezia românească. În romanul Tinerii noștri bunici (1967), structurat în patru părți (Pastorala, Traversarea prin sărituri, Tinerii noștri bunici și Viața de cuvinte) care sunt variațiuni
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
și viziunile nebuloase, versul nervos fiind răsucit și frânt, într-o violentă mișcare prozodică, tentată de ritualul abscons. În poeziile de după Aliquid, fizionomia eului liric se modifică. Captând ecouri barbiene, poetul cultivă acum un balcanism cutreierat de vedeniile unui delir oniric, în turnură expresionistă. Dincolo de asemenea înrâuriri și contiguități, B. este, nu încape îndoială, un poet autentic. Lirica lui exprimă armoniile și dizarmoniile unui „cântec bizar”. SCRIERI: Aliquid, Silistra, 1933. Repere bibliografice: Victor Corcheș, Gavril Voșloban, Lirica dobrogeană, Constanța, 1984, 308-311
BATOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
natura miraculoasă a existenței, întrepătrunderea dintre fantastic și real. Obscur, pierdut în, nerecunoscute de ceilalți, hierofanii, miracolul nu se refuză eroilor lui A. Cum realul e simplă fațadă, dincolo de care joacă altceva, cum observația fixează conținuturi ce scapă conștiinței (prin oniric, halucinații, nevroze), proza rupe cu tradiția realistă, purtând, în chiar acest efort, însemnele modernității. Romanele sunt proiecții ale unei ideale quête: emanciparea provizoriului către durabil și etern. Visul pe care, în Ochii Maicii Domnului, Vintilă Voinea nu vrea să-l
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
în timp, al desacralizării, demagizării ritului și mitului deopotrivă. O contribuție originală, chiar dacă prea puțin cunoscută pe plan internațional, la elucidarea originii b. aduce B. P. Hasdeu, care, în Etymologicum Magnum Romaniae (1898), întrevede ca sursă a acestuia visul (teoria onirică). Independent de Ludwig Laistner (Das Ratsel der Sphinx, 1889) și de Edward Clodd (Myths and Dreams, 1890), savantul român identifică o serie de asemănări între b. și vis (zborul ca „mijloc foarte îndemânatec de locomoție”, comprimarea și dilatarea timpului și
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
personajelor fantastice - zei, zâne, sfinți, monștri -, inexistența deosebirilor dintre limbi, chiar „dobitoacele” vorbind omenește, prezența metamorfozelor „celor mai extravagante”, „suferințele și nenorocirile cele mai cumplite se încheie sistematic printr-un bun deznodământ”). Fără a fi validată în chip științific, teoria onirică deschide drumul cercetării psihanalitice a b., de la S. Freud la cei din școala lui, Karl Abraham (Dreams and Myths, 1913), Erich Fromm (The Forgotten Language. An Introduction to the Understanding of Dreams, Fairy Tales, and Myths, 1951), Geza Roheim (The
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
Caragiale, comediograful. Partea a doua a romanului, mai extinsă ca spațiu narativ, se constituie din aventura urmăririi, luării în captivitate și eliberării Inorogului, spirit ales, opus lumii și de aceea netolerat de ea și de adversarul personal, Corbul. Conform premoniției onirice, totul se încheie cu recunoașterea dreptății Inorogului. În tehnica narativă sunt antrenate procedee anticipatoare, caracteristice prozei moderne. Într-o secvență, personajele discută despre măștile atribuite lor de autor în acest roman. În întregime, partea a șasea e o rememorare a
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
anticipatoare, caracteristice prozei moderne. Într-o secvență, personajele discută despre măștile atribuite lor de autor în acest roman. În întregime, partea a șasea e o rememorare a cauzei conflictului Inorog-Corb, după cum partea a șaptea e o interesantă și modernă inserție onirică, mijloc de analiză psihologică a unui mare intrigant politic, Hameleonul. Subconștientul personajului este sondat cu minuție, evident acuzatoare, și figurat în simboluri sugestive. În ultima parte sunt inserate numeroase epistole ce denunță întâmplări din culise. Scrisorile substituie povestirea autorului. Textul
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
la rândul lor de o spaimă ancestrală. Spaimă decelabilă atât în structura psihică a omului primitiv, cât și în cea a copilului, atât în ficțiunile mitice ale omului arhaic, cât și în cele literare ale omului modern, atât în fantasmele onirice ale omului sănătos, cât și în fobiile psihopatului. Am văzut că unicul criteriu după care dragonul Tiamat concepe și înarmează pe cei 11 demoni care urmează să înfrunte zeii este producerea spaimei („așa ca cel care i-ar privi să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din lemnul) copacului la rădăcina căruia a fost găsită „gâsca de aur” s-a meșterit o corabie năzdrăvană. În basmul românesc, „pasărea măiastră” este adusă „de pe tărâmul celălalt” și pusă pe turla bisericii care se năruia întruna. Conform unei revelații onirice pe care a avut-o împăratul (tatăl celor trei frați), aceasta era condiția ca turla să nu se mai surpe și ca mănăstirea să fie terminată. 68. Andrei Oișteanu, Grădina de dincolo. Zoosophia. Comentarii mitologice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980 (între
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fi mai degrabă imaginea degradată, folclorizată a unui preot arhaic decât cea a unui zeu arhaic. Pentru mentalitatea populară, solomonarul este o apariție concretă, pământeană, o ființă reală deci, și nu una „divină”. Și cu atât mai puțin o imagine onirică, generată de subconștientul colectiv, cum crede P. Ursache, care a încercat o abordare psihana- litică a problemei (7, pp. 109-110). În tradiția populară nu este vorba de un singur solomonar - unic stăpân al fenomenelor meteorologice, cum este cazul Sf. Ilie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se cufundă într-un somn profund : „visele pe care le au în această stare sunt considerate a fi preziceri” (69, p. 170). De data aceasta, contextul ritual este evident (izolare în peșteră, sacrificii de animale, agapă rituală, narcoză, incubatio, profeții onirice etc.). La sfârșitul secolului al XIX-lea, Erwin Rohde era de părere că planta al cărei fum stupefiant îl inhalau tracii, sciții și masageții era Cannabis indica, din care se extrage hașișul (70, p. 223). Pe de altă parte, Mircea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
regulă precedată de alte tehnici ce favorizează extazul.” Dintre aceste tehnici, Culianu menționează în primul rând „absorbția și/sau ingerarea de halu- cinogene” (248, pp. 22-24). Nu se știe cu exactitate ce plante se foloseau pentru provo- carea halu cinațiilor onirice în templul consacrat lui Asklepios (asklepeion) sau fiului acestuia, Machaon. Foarte probabil, unele plante dintre cele din care era împletită misterioasa cunună de ierburi, kiphos, de pe capul statuii zeului din incinta templului : La Gerenia - scrie Pausanias - există un templu consacrat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]