26,624 matches
-
el însuși. în închisoarea de la Aiud, își declară patetic admirația față de poporul român: "Fraților, am zis, dacă murim toți aici, în haine vărgate și în lanțuri, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el!" Pentru ca după alegerile de la 20 mai 1990, să exclame: "Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniță pentru un popor de idioți! De asta numai eu am fost în stare
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
cinci, modul cum istoria secolului i-a afectat pe fiecare, coincidența de teme în operele lor atît de diferite. Doi dintre ei - chiar cei distinși cu Premiul Nobel, Hemingway și Kawabata - se sinucid, alți doi, Borges și Nabokov, "au avut onoarea de a fi considerați de imbecili niște trădători ai "geniului lor național"", cu toții aspirau la universal. Concluzia lui Rolin este că: "Peisajele originare sînt spații sentimentale prin care sîntem legați de lume, istmurile memoriei, dar scrisul aspiră și la libertatea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
care au descoperit că s-au temut zadarnic de acest aspect, să-i zicem, al biografiei lor după toate schimbările și siluirile prin care a trecut legea lui Ticu Dumitrescu. Scăpați de rușinea posibilă, foștii încep să vadă treptat o onoare în faptul că instituția pe care au servit-o, în secret, odinioară, se dovedește, citez: "la fel de puternică, azi ca și ieri, recondiționîndu-și emulii și adaptîndu-i vremurilor noi. În plus, aceștia au acum libertatea de a nu se mai ascunde, de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
unor opțiuni multiple. Căci viața este o grădină a potecilor care continuu se bifurcă. Și mult prea rar știm dacă alegem bine. Ca să nu mai vorbim de faptul că reperele nu sînt întotdeauna clare, iar codul (fie el și al onoarei) e adeseori confuz. Privind înapoi cu stupoare, te întrebi atunci unde ai greșit. Valorile în care crede cavalerul sînt anulate pentru tine într-o asemenea măsură încît îți pare că se termină o lume. Nu toți avem norocul să ne
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
s-a stabilit la Paris, Sergiu Huzum, propune în premieră absolută, publicului român, o carte - "Obiective subiective" - în care, cum zice chiar subtitlul, "Ochiul cineastului privește lumea prin cuvinte". Citind tabletele, botezate, toate, " Cîteva cuvinte despre..." (despre... Europa, piper, utopie, onoare, frig, limba română...), despre fix 108 subiecte, ai senzația că filmele nefăcute se-ntorc în cuvinte, în familia unui "august pe un bloc de gheață..." Cele mai multe dintre "cuvintele" lui Sergiu Huzum sînt scrise la Tréport, un port pitoresc pe malul
Cîteva cuvinte despre Sergiu Huzum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17378_a_18703]
-
compromisuri, iar a umanității sub dictatul biblic al văii plângerii, ca expresie a unei tragice incompletitudini. Ne mărturisim doar scepticismul în clasificarea unor epoci mai sălbatice, ori, dimpotrivă, mai luminoase decât altele. Când, considerând veacul XX, ai cărui fii avem onoarea de a fi, cu bagajul a două pustiitoare războaie mondiale și un număr dificil de precizat de conflicte locale nu mai puțin sângeroase, cu holocaust, lagăre de concentrare și două uriașe blocuri militare la un pas de a se congratula
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
de Literatură Română, colabora cu articole la Gazeta literară, Viața Românească și Contemporanul, iar uneori răspundea și comenzilor venite de la Scînteia, fiindcă apariția acolo "însemna o consacrare. Chiar și o simplă menționare a numelui era o mult rîvnita, o invidiata onoare". Aceste colaborări au fost se pare foarte apreciate, de vreme ce redactorul-șef adjunct Nestor Ignat, i-a forțat mîna tînărului critic, înscriindu-l fără consimțămîntul lui pe statul de plată. N-a mai avut ce face: "Refuzul de a lucra la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18017_a_19342]
-
Domnule Gérard Genette, ultima dumneavoastră carte, Operă artei, în două volume, Imanenta și transcendență și Relația estetică, este în curs de apariție la Editură Univers, unde s-au publicat deja o antologie din Figuri, Arhitextul și Ficțiune și Dicțiune. Am onoarea, plăcerea, si, în același timp, misiunea dificilă să traduc această lucrare solidă și ambițioasă care deschide poetica înspre estetică, sau, care, cum spuneați în Introducere, își propune "să urce la etaj". Va rog să aveți amabilitatea să o prezentați pe
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
ani in Luceafărul și mai ales textele polemice scrise - cu intermitenta - de-a lungul întregii lui cariere (dintre care se evidențiază cele apărute în ultimii ani în România literară) îi asigură un capitol în istoria publicisticii românești. Volumul recent apărut, Onoarea de a înțelege, cuprinde interviurile publicate de Dorin Tudoran în perioada 1974-1978 în revistă Luceafărul, la rubrică Biografia debuturilor. Scopul declarat al tânărului poet și publicist (are 29 de ani când începe să susțină această rubrică) este să obțină de la
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
pantoful lui ortopedic îl botezasem o cutie de ăvioară), încet, încet, căpătasem o repulsie față de el." Asemenea informații, de o concretețe sugestiva, există cu sutele în masivul volum și prezintă interes pentru orice istoric literar. Comedia (neagră) a bătrâneții Dar Onoarea de a înțelege nu este doar o carte despre literatura, ci și literatura. Se observă imediat că ea aparține unui literat rafinat și nu unui simplu gazetar. Dorin Tudoran angajează dialoguri, dar se și joacă de-a dialogul. El simulează
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
694 de pagini ale volumului lui Dorin Tudoran nu îl plictisește pe cititor. Trecerea a peste douăzeci de ani de la apariția interviurilor în revistă le-a mărit valoarea documentara și nu a reușit să le diminueze valoarea literară. Dorin tudoran, Onoarea de a înțelege, interviuri, București, Ed. Albatros, 1998, 694 pag.ecunoastem!...
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
Pentru că ei sunt leneși,...și fiindcă acea unicitate atârnă de un lanț de osteneli și poveri. Fără îndoială că pentru omul obișnuit, care se împovărează cu lanțul acesta, viața pierde tot ceea ce așteptăm de la ea în tinerețe, seninătate, siguranța, lejeritate, onoare; destinul însingurării e cel pe care i-l fac cadou semenii; puștiul și peșteră îl așteaptă, să trăiască unde-o vrea." Schopenhauer că educator e un text fundamental pentru cine vrea să înțeleagă opera lui Eminescu, Slavici, Blaga. Lenea și
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
în teribile imprecații. Fanatismul lor (că și al lui cioran) trebuie numit într-un context al exasperării. ei scriu o literatura a exasperării. dar monologul de "conducător", de întemeietor al lui Șaguna nu e în afara unei relații imperiale: "Manifestațiunile de onoare ce d. voastră... le aduceți nu numai demnității, ci și persoanei mele, mă îmbucura foarte. Eu le primesc pe acestea sub condițiunea că d. voastre, precum până acum, așa și în viitor, veți rămâne credincioși Casei imperiale austriece." Fidelitatea față de
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
neorientat în ale literaturii române, o desconsidera, socotind opera lui Hogaș o expresie a mitocăniei.) Dl Alexandru Săndulescu are dreptate să considere opera lui Hogaș, scriitor, indiscutabil, ocazional că origine, cu o expresivitate involuntara care îi asigură un loc de onoare în literatura muntelui, fiind un clasicist barochist. PLIMBÎNDU-NE aproape prin toate epocile literare, dl Alexandru Săndulescu se oprește și la secțiuni ale operei lui Rebreanu. Are dreptate să aprecieze că românul Adam și Eva nu este o capodoperă (venit
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
la five o^clock, îmbrăcat a quatre épingles, dar taciturn și țeapăn, abia puteai să scoți un cuvînt de la el. Noi eram exuberanți, Titel Comarnescu și Ionel Jianu erau niște animatori extraordinari, plini de spirit, în schimb oaspetele nostru de onoare stătea solemn și închistat, nu părea deloc să se bucure sau să se distreze. Poate era intimidat, nu știu. În jurnalul lui, acea sărbătorire e consemnata într-o singură frază neutră. Atît. - Să revenim la studenție. I-ați mai prins
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
Quijote și-o construiește (și care nu e nici aceea a sătucului din La Mancha, nici aceea a cavalerilor rătăcitori din romanțurile picarești), cu ajutorul lecturilor sale necritice și neselective, este ea însăși sublima, o lume a altruismului, curajului, dezinteresului și onoarei. Efectul quijotic de lectură este idealist, individualist, cu urmări pe planul imaginației fiecăruia dintre noi, fără implicații sociale sau pragmatice, nu ne ajută să trăim mai bine, dar ne revelă adîncă frumusețe ascunsă în sufletul oamenilor, ne învață să visăm
Două efecte ale citirii cărtilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18129_a_19454]
-
dramatice pentru echilibrul familiei; cartea și cititul ajuta pe nesimțite la deslușirea din întuneric a vieții, a ființei, a legăturilor reale dintre oameni și interese. Viața, care nici nu e măcar o fericire, necum o fericire brutală, cîștigă demnitate și onoare; bucuria de a trăi, atîta cît îi este dată omului trecător și provizoriu, devine o aproximație înțeleasă cu modestie, si muncitorul cultivat un înțelept". De aici nu rezultă însă, cum s-ar putea prezuma, o cădere în brațele ideii socialist-comuniste
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
metri, ca și cum mizeria guvernanților n-ar fi plutit ca osânza pe burta mitocanilor, două noi sfidări ale bunului simț se adaugă infinitului lanț al rușinii publice care a dominat anul 1999. Mai întâi, primirea lui Teoctist Arăpașu ca membru de onoare al Academiei Române, iar mai apoi respingerea de către comisia mixtă "de specialitate" a Parlamentului a candidaturii lui Horia-Roman Patapievici pentru un loc în Colegiul Consiliului Național pentru Studiul Arhivelor Securității. Să le analizăm pe rând. Va să zică, Teoctist academist! Și încă "de
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
al Academiei Române, iar mai apoi respingerea de către comisia mixtă "de specialitate" a Parlamentului a candidaturii lui Horia-Roman Patapievici pentru un loc în Colegiul Consiliului Național pentru Studiul Arhivelor Securității. Să le analizăm pe rând. Va să zică, Teoctist academist! Și încă "de onoare"! După zece ani în care am învățat să nu mă surprindă nimic, mărturisesc spășit că inițiativa "nemuritorilor" m-a uluit! Nu mi-aș fi imaginat că instituția care pe vremea comunismului s-a umplut de atâta rușine va avea curajul
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
la mijloc e un curaj al sfidării!) s-o ia de la început cu mișmașurile, minciuna și nesimțirea. Nu mi-ar fi trecut prin minte că președintele Academiei e atât de orbit de patimi încât să nu-i pese nici de onoarea numelui său și nici de regulamentele instituției pe care o conduce! N-a trecut chiar atât de multă vreme de când aula academică era spurcată de prezența celor doi analfabeți de "geniu". încă n-au fost deratizate cum se cuvine scaunul
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
fi stat la baza uneia cu același titlu apartinăndu-i lui Vladimir Nabokov. La Cehov, ca și la Nabokov, duelul are cu totul alt rost an construcția intrigii și a personajelor decât cel consacrat, ca să zic așa: nu de a dovedi onoarea, ci de a scoate la iveală acea frică animalica din om, disperarea ridicolă și tragică totodată de a rămâne an viața. Dar numai această frică poate trezi din abrutizare eroi precum amorezul plictisit de viață calmă și banală alături de amantă
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
că popular și învechit. (Oscilația formelor feminine este imperfect demonstrată de secvență următoare, în care apare mai întîi un derivat al substantivului cetățeanca: "Focșănenii o cinstesc pe marea lor concetăteancă"; "o stradă a orașului să poarte numele cetățenei sale de onoare" - RL 2692, 1999, 24). Oricum, conotațiile peiorative ale cuvintelor, mai ales în măsura în care nu sînt deductibile din sensul de bază, ar trebui studiate și indicate în dicționare: în cazul dat, s-ar evita astfel mai ales riscul de a fi luată
Ca simplu cetătean... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17466_a_18791]
-
nu achitați la zi datoriile pe care le aveți, se va proceda la ridicarea dreptului de folosință a atelierului și repartizarea lui unui coleg ce va putea prelua integral și datoriile acumulate de dvs., după cum se va cere Comisiei de Onoare retragerea dreptului de membru al UAP" (s.n. P.S.). În situația lui François Pamfil se găsesc mulți artiști din România și prima explicație este sărăcia gravă în care ei trăiesc, absența unei piețe de artă și, în același timp, o cvasiinexistentă
O executie sumarã by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17452_a_18777]
-
o problemă economică și ea trebuie rezolvată în spațiul unei relații economice stricte. Numai că Secția de pictură adaugă un lucru uluitor: după ce lui François Pamfil i se va retrage dreptul de folosință asupra atelierului "se va cere Comisiei de Onoare retragerea dreptului de membru al UAP". Cu alte cuvinte, ideea sună astfel: odată rămas fără atelier pentru că nu și-a plătit chiria și întreținerea, François Pamfil va fi dat afară din Uniune. Adică își va pierde statutul social, va fi
O executie sumarã by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17452_a_18777]
-
ar fi că destinul să se ămplinească de la sine, dar destinul trebuie din când an când ămpins de la spate. an această versiune scenica, acțiunea soților criminali nu clintește morală, ci ordinea. Odată, Macbeth "a fost crezut de toți om de onoare", acum "n-ai să găsești un demon mai hârsit an rele că Macbeth". Cand urmașul legiuit la tron, Malcom, ași sondează poftele, crede despre sine că ar putea fi, fără prea mare efort, mai rău decât Macbeth: "Dă-mi sceptrul
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]