1,082 matches
-
scrise. Făcu ochii mari, plini de mirare: Liviu Livianu?! Luana crezu că leșină de furie. Întinse mâna dar, mai iute, Violeta ascunse caietele la spate. Trebuie să citesc asta. Te rog, Luana, dă-mi-le și mie. Îți trebuia oarece opincă în loc de obraz ca să faci față Violetei. Insistă într-atât, încât Luana cedă. Să ai grijă de ele și într-o săptămână să mi le înapoiezi. Cred că nu mai e nevoie să-ți spun că nimeni, dar absolut nimeni, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
numai capul, ci și gâtul și umerii. În picioare aveau niște tălpici de piele, legați de picioare și de glezne cu nojițe. Iarna își trăgeau pe picioare niște cizmulițe de lână pe care le numeau ciorapi, și apoi își puneau opincile. Dormeau îmbrăcați și nu-și dezlegau sfoara de la brâu. În timp ce benedictinii de la mănăstirile obișnuite făceau o baie pe lună, ei se mărgineau la două pe an, din care pricină miroseau cam urât, deși își spălau deseori hainele, fiecare având câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sergentul zece Și nu era, zău, nimănui În piept inima rece. Voioși ca șoimul cel ușor Ce zboară de pe munte, Aveam chiar pene la picior Ș-aveam și pene-n frunte. Toți dorobanți, toți căciulari Români de viță veche Purtând opinci, suman,ițari Și cușma pe-o ureche. Ne dase nume de Curcani Un hâtru bun de glume, Noi am schimbat lângă Balcani Porecla în renume! Din câmp, de-acasă, de la plug Plecat-am astă vară Ca să scăpăm de turci, de
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
rupt Și o cămeșă ruptă bucăți pe dedesupt Pășea trăgând piciorul, încet, dar pe-a lui față Zbura ca o lumină de glorie măreață, Și-n ochii lui de vultur, adânci, vioi și mari Treceau lucioase umbre de eroi legendari. Opinca-i era spartă, căciula desfund Dar fruntea lui de raze părea încoronată. Calică-i era haina, dar strălucea pe ea Și crucea „Sfântul Gheorghe” ș-a „României Stea”. Românul venea singur pe drumul plin de soare, Când iată că aude
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
în Moldova se numește noua direcție” ce cultivă „materialismul abjectului Schopenhauer care propagă concubinajul, dreptul bătăii cu biciul, disprețul amorului de patrie și sentimentelor de onoare”. Un liberal, D. Brătianu, declara despre același Maiorescu, un nomina odiosa, că „este din opincă și trebuie să muncească pentru a trăi”. Tacit spunea că îndepărtarea mărește respectul, iar scurgerea timpului crește prestigiul unor personalități. Cu toate acestea, posteritatea critică a lui Maiorescu și a „Junimii” a înregistrat nu doar discipoli, ci, mai ales, adversari
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
între 24 august 1935 și 9 ianuarie 1936, editată de un comitet condus de avocatul I. E. Vasiliu. Primele numere poartă ștampila CENZURAT, din cauza materialelor protestatare cu o vădită tendință de stânga. Literatura se rezumă la poeziile lui Aron Cotruș (Pătru Opincă), Emilian Bâcov și Pavel Prundu. Semnificative sunt omagierea lui Romain Rolland la împlinirea vârstei de șaptezeci de ani și necrologul Henri Barbusse. Articolul lui Miron Radu Paraschivescu Radicalizarea maselor, în care autorul subliniază formarea unei „conștiințe de clasă”, și cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286933_a_288262]
-
Ursu Maria, Apostu Vergina, Grigoriu Maria, Florea Elena, Cojocaru Elena, Pulpan Elena etc. Prelucrarea lemnului se face de către Pintilie Vasile, Condrea Gavril, Brâncă Gheorghe, Jugănaru Ionel, Sănuță Ion, Cucaș Vasile, Florea Neculai, iar Comanduru Vasile încă mai știe să confecționeze opinci. în comuna Drânceni (de fapt, în satul Ghermănești) sunt tâmplari - Alexandrache Vasile, Manolache Vasile, Moraru Petru, Ene Dănuț, dogarul Onofrei Georgel, cojocarii Trofin Jan, Ignat Vasile, Dinică Neculai și practicantul unei vechi meserii, fântânarul Burhuc Costel. Cei mai prestigioși meșteri
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
un neam făcut pentru a iubi. Dacă prietenul călărețului este calul, câinele este prietenul ciobanului, se iubesc și se ajută unul pe altul. Costea pleacă la oraș ca să cumpere sare pentru oi, tărâțe pentru miei și haine pentru ciobani și opinci pentru slugi. În lipsa lui, Fulga îi fură turma. Costea se întoarce, constată furtul, se plânge. Câinii lui tineri nu spun nimic. Vine atunci încet, făcând ocoluri largi și cu urechile pleoștite, Dolca, o cățea bătrână și credincioasă. Ciobanul întreabă pe
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
frumoasă. Ca s-o păstreze în forma aceasta grațioasă, el îi aruncă în foc pielea de bufniță: iar prințesa dispare. Făt-Frumos pornește în căutarea ei, trecând prin munți și păduri. Întâlnește trei draci care se ceartă pentru o pereche de opinci, o căciulă și un bici. Dar acestea nu-s niște vechituri oarecare: opincile te ajută să treci marea ca pe uscat, ca ale lui Tom degețel sau ale Motanului Încălțat; căciula te face invizibil, iar biciul îi împietrește pe dușmani
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
foc pielea de bufniță: iar prințesa dispare. Făt-Frumos pornește în căutarea ei, trecând prin munți și păduri. Întâlnește trei draci care se ceartă pentru o pereche de opinci, o căciulă și un bici. Dar acestea nu-s niște vechituri oarecare: opincile te ajută să treci marea ca pe uscat, ca ale lui Tom degețel sau ale Motanului Încălțat; căciula te face invizibil, iar biciul îi împietrește pe dușmani. Făt-Frumos îi împacă furându-le cele trei talismane; cu biciul îi împietrește și
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
ajută să treci marea ca pe uscat, ca ale lui Tom degețel sau ale Motanului Încălțat; căciula te face invizibil, iar biciul îi împietrește pe dușmani. Făt-Frumos îi împacă furându-le cele trei talismane; cu biciul îi împietrește și cu opincile fuge. Intră nevăzut la soția lui, care-i născuse un fiu. E în culmea bucuriei. Aici are loc o scenă delicioasă. Fără să fie văzut, Făt-Frumos se așează la masă lângă soție; din când în când își ridică înspre băiat
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
din istoria interbelică, din perioada războiului și din aceea a instaurării comunismului în România. Bunicul dinspre tată a participat la Primul Război Mondial și s-a numărat printre cei care au ajuns până la Budapesta și, cum spunea el, "au pus opinca pe parlamentul de acolo". A venit rănit de pe front. El m-a trimis spre o istorie pe care abia reușeam să o percep și s-o înțeleg. Bunica din partea mamei, o fire foarte evlavioasă, era foarte precaută în comentarii. Bunicul
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Iași (1948-1950) și Institutul de Arte Plastice din București (1950-1953). Curând va abandona pictura, devenind teoretician și istoric al artei. Ulterior este redactor la „Contemporanul” și „Gazeta literară” și redactor-șef la „Luminița”. Debutează în 1948 cu versuri în ziarele „Opinca” și „Lupta Moldovei”, iar cea dintâi carte, Drumuri, drumuri, îi apare în 1954. I se acordă Premiul Academiei RPR pentru romanul Cuscrii (1958), Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru romanele Recviem pentru cei vii (1972) și Lumina din adâncuri (1988
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
aici și inițiativa clubului ATC ”Alfa” (deocamdată suntem încă în faza de organizare). 4. Se zvonește prin școală că doriți să intrați în Guiness book cu o colecție de ATC-uri. Cum comentați? 4. În școala noastră, ”de la vlădică până la opincă”, sunt adevărate preocupări zvonatoare. Ceea ce este cert, și se știa de la început, e faptul că profesorul Aurel Stanciu a anunțat oficial această inițiativă, iar eu sunt alături de dumnealui și am propus ca loc de desfășurare să fie orașul nostru, pentru
Apogeul by Diana Băgireanu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1797]
-
care tot citea. În armată s-a comportat la fel, cumpărîndu-si o Biblie. Nu se gîndea la căsătorie ci la călugărie, continuînd să vestească, după un vis socotit o vedenie și o porunca dumnezeiasca, să arate tuturor, de la vlădica la opinca, în 1940, mari nenorociri și prăbușiri de rînduieli lumești. A căpătat, deodată, darul - rar - de a cunoaște păcatele oamenilor și într-o adunare începea să denunțe faptele păcătoase ale celor care îl supărau, nedîndu-i crezare. Inclusiv ale vlădicilor preoțești, dezlănțuind
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
mai garnisit; ploscă de lemn, desagi pestriți în spinare. Cel înalt, ca pădurar, avea pușcă, ceilalți - securi cu mânere lungi. Așa înaintau spre Humpleu, pe o urmă, în imensitatea de omăt neîntinat care le pudra cu minuscule cristale, până la genunchi, opincile îndesate și nădragii de țundră. Zăpada se surpa scrâșnind sub picioarele bătrânului Maftei. Și, pe unde treceau, rămânea în urma lor un șleau adânc, cu luciri albe de oțel pe suprafața înspumată a zăpezii imaculate. În câmpia de la Poieni, bătrânul se
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
vorbă, dar își ținea mâna dreaptă în cingătoare, din poală se vedeau ițindu-se două pistoale frumoase, franțuzești, cu pajură. Măcar că nimic nu dădea de bănuit la acești oameni. Își scoteau lucrurile de prin desăgi, ba câte unul își desfăcea și opincile să-și usuce la foc obielele umede din care ieșeau aburi. Și se discuta cu voia bună, la o lulea, cu vorba tărăgănată a muntenilor. Povestiră cum soldații au năpădit Câmpeniul, că sunt mulți, mulți soldați în Albac, ba sunt
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
-sa: că estimp numai plimbărilor grijă vom avea din Obilești în București, deacii în Mogoșoaia, deacii în Potlogi, deacii în Târgoviște, vom trece vara și de toamnă la vii vom merge, unde ni se va părea". Deci "de la vlădică până la opincă" tot ce-și dorea românul era "veselirea" - cuvântul apare des în cronică - în "loc cu verdeață", fără griji și spaime. Evident, este un vis "paradisiac", o scoatere din timp, o plasare într-o eternitate radioasă - basm curat - foarte departe de
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
până acolo, pe malul Dunării, unde mulțimea așteaptă minuni noui și unde glasul ciobanului Petrache Lupu îndeamnă atât de blând: pocăiți-vă! “; cu subtitlul „Sfântul e un om simpatic“ - „L-am privit pe Petrache Lupu de aproape. E încălțat în opinci, poartă o cămașă cusută cu floricele, un brâu negru și o pălărie neagră[...] E puțin cam «tare de urechi» și gângăvește. Dar avea o putere magică: e deajuns un semn cu mâna de acolo de sus și toată lumea îngenunche. „Am
Agenda2005-25-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283842_a_285171]
-
Mircea Dinescu să facă și el ceva!... Dar Silviu Brucan, cu morga înțeleptului prezicându-ne un sejur de vreo două decenii în brambureala de-atunci... Mai ții minte cum m-am enervat? Cum adică? Noi? Români de viță veche, Purtând opinci, suman, ițari Și cușma pe-o ureche, să ne bălăcim douăzeci de ani în mocirla unei democrații-pastișă? - Șăzi, fain, unchiule!, i-am zis în fața televizoului - dacă îți mai amintești... Șăzi fain și socoate bine ce zâci, că la noi se
Când își va vedea primarul Constanței ceafa? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11377_a_12702]
-
în Bistrița-Năsăud, nici doar la Transilvania; cum o face în multe alte poeme, el extinde "teatrul" de localizare a poveștii la întreaga românitate. În "Nunta Zamfirei", nuntașii "dansează-n drum după tilinci: Feciori, la zece fete, cinci, Cu zdrăngăneii la opinci, Ca-n port de sat. Nu am multe cunoștințe asupra dansurilor populare, dar îmi amintesc că, în copilăria și în adolescența mea nu am văzut feciori cu clopoței la opinci decât prin Mehedinți și prin județul Olt: erau faimoșii, coborâții
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
după tilinci: Feciori, la zece fete, cinci, Cu zdrăngăneii la opinci, Ca-n port de sat. Nu am multe cunoștințe asupra dansurilor populare, dar îmi amintesc că, în copilăria și în adolescența mea nu am văzut feciori cu clopoței la opinci decât prin Mehedinți și prin județul Olt: erau faimoșii, coborâții din mituri, călușarii. Nici gând de vreo fată în misteriosul, neliniștitorul lor dans - cu aspect inițiatic! "Zdrăngăneii" de la opinci vor fi fost auziți de George Coșbuc în cei 29 de
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
și în adolescența mea nu am văzut feciori cu clopoței la opinci decât prin Mehedinți și prin județul Olt: erau faimoșii, coborâții din mituri, călușarii. Nici gând de vreo fată în misteriosul, neliniștitorul lor dans - cu aspect inițiatic! "Zdrăngăneii" de la opinci vor fi fost auziți de George Coșbuc în cei 29 de ani (mai bine de jumătate din prea scurta lui viață!) petrecuți la București. Contactul cu Oltenia l-a fascinat, și s-a dus adesea în acea regiune. Prin 1888-1889
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
colective, a cărei voce exponențială este poetul, prorocul menit să sufle în trîmbițele retorice ale deșteptării. El se confundă cu eroii anonimi ai neamului sau se regăsește în postura eroului providențial, a martirului tras pe roată. Horia, Ion Ciura, Pătru Opincă, Toader Săcure, Ion Roată sînt avatari ai poetului inspirat, ai celui ce se identifică pe deplin cu destinul colectivității asuprite, vocea răzbunătoare care izbește cu biciul de foc al verbului său în temeliile societății însăși. Ființă carismatică, poetul dădea adeseori
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
iobagii-n suflet să te poarte,/ în lupta lor pe viață și pe moarte...". Astfel încît poetul nu se mai înscrie în prim-plan, nu mai e focarul mărturiei sale personalizate, ci un "mijlocitor" un ins din mulțime, precum Pătru Opincă, al cărui grai e pe cît de viforos, pe atît de exponențial: "Io,/ Pătru Opincă,/ ce-ntre atîtea moșii n-am doar o șirincă,/ înfrunt strîmtele legi și năpasta/ Și-n răzmerița ce-n mine crește,/ Sudui vârtos, mocănește,/ Și
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]