843 matches
-
împotriva Dinastiei Qing din China, între 1856 și 1860. Cauzele conflictului au fost similare celor care au declanșat Primul Război al Opiului. Denumirea de „al Doilea Război al Opiului” se referă la unul dintre obiectivele strategice britanice: legalizarea comerțului cu opiu, al recrutării de muncitori coolie, deschiderea întregii Chine pentru negustorii britanici, și exceptarea mărfurilor importate de la plata taxelor interne de tranzit. Denumirea de „Războiul lui Arrow” se referă la vasul care a declanșat conflictul. O parte din scopurile comune ale
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
privilegiile în China, Regatul Unit a cerut autorităților Qing să renegocieze tratatul de la Nanking (semnat în 1842), pe baza statutului lor de „națiunea cea mai favorizată”. Printre cererile britanice se numărau deschiderea întregii Chine pentru negustorii britanici, legalizarea comerțului cu opiu, scutirea importurilor de la taxele interne de tranzit, suprimarea pirateriei, reglementarea recrutării de muncitori coolie, permisiunea ca un ambasador britanic să fie prezent permanent la Beijing și ca versiunile în limba engleză ale tratatelor să aibă precedență față de versiunea în chineză
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
Beijing (la care Dinastia Qing s-a opus până la sfârșit, deoarece presupunea egalitate între China și puterile europene). Chinezii au fost obligați să plătească 8 milioane de taeli Regatului Unit și Franței. Regatul Unit anexa Kowloonul (de lângă Hong Kong). Comerțul cu opiu a fost legalizat și creștinii au primit drepturi depline, inclusiv cel de a deține proprietăți și de a-și predica credința. Convenția de la Peking conținea: După două săptămâni, Ignatiev a obligat guvernul Qing să semneze un „tratat suplimentar de la Peking
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
locul XVI în lista celor 19 povestiri favorite cu Sherlock Holmes. Doctorul Watson este chemat într-o noapte de Kate Whitney, o femeie prietenă cu soția sa. Soțul ei, Isa Whitney, lipsea de câteva zile și, cum era dependent de opiu, ea era sigură că el zăcea sub influența drogurilor în taverna "Bar of Gold" de pe strada Upper Swandam din periculosul cartier East End al Londrei. Foarte îngrijorată, ea cere ajutorul dr. Watson pentru a-l aduce acasă. Watson se duce
Omul cu buza strâmbă () [Corola-website/Science/323320_a_324649]
-
de droguri din tavernă. Domnul Neville St. Clair, un om de afaceri de la țară, respectabil și punctual, a dispărut. În plus, doamna St. Clair este foarte sigură că și-a văzut soțul la fereastra de la etajul doi al tavernei de opiu de pe strada Upper Swandam, o zonă rău-famată a orașului aflată în apropiere de docurile Tamisei. El a dispărut imediat de la fereastră și doamna St. Clair era sigură că acolo se petrecuse ceva oribil. În mod natural, ea a încercat să
Omul cu buza strâmbă () [Corola-website/Science/323320_a_324649]
-
docurile Tamisei. El a dispărut imediat de la fereastră și doamna St. Clair era sigură că acolo se petrecuse ceva oribil. În mod natural, ea a încercat să intre în clădire, dar drumul i-a fost blocat de proprietarul tavernei de opiu, un lascar. Ea a adus imediat niște polițiști, dar ei nu l-au găsit pe domnul St. Clair. Camera, la a cărei fereastră își văzuse soțul, era a unui cerșetor murdar și desfigurat, bine cunoscut de poliție, sub numele de
Omul cu buza strâmbă () [Corola-website/Science/323320_a_324649]
-
cititorul isteț să-și dea seama (indiciile sunt prezentate destul de clar în povestire). Un cititor modern ar putea găsi ca un fapt izbitor că uzul narcoticelor nu era ilegal în timpul în care are loc povestirea. Deși localul unde se consuma opiu era un mediu strâns legat cu criminalitatea și lumea interlopă, el funcționa în mod deschis și legal. Vânzarea opiului sau al altor droguri nu era o infracțiune în Londra anului 1889 și nimeni nu o considera astfel. Un alt aspect
Omul cu buza strâmbă () [Corola-website/Science/323320_a_324649]
-
ca un fapt izbitor că uzul narcoticelor nu era ilegal în timpul în care are loc povestirea. Deși localul unde se consuma opiu era un mediu strâns legat cu criminalitatea și lumea interlopă, el funcționa în mod deschis și legal. Vânzarea opiului sau al altor droguri nu era o infracțiune în Londra anului 1889 și nimeni nu o considera astfel. Un alt aspect este faptul că multe mistere rezolvate de Sherlock Holmes au soluții bazate pe evenimente puțin probabile în aparență. Abilitatea
Omul cu buza strâmbă () [Corola-website/Science/323320_a_324649]
-
domnișoara Burnet cu el. Fostul grădinar a reușit însă să o smulgă din mâinile lui Henderson, si a adus-o cu o birja la hanul unde erau cazați Holmes și Watson. Guvernanță fusese incapabilă să meargă pentru că era drogata cu opiu. “Henderson” a fost identificat de inspectorul Baynes. El era Don Juan Murillo, Tigrul din Sân Pedro, un dictator sângeros din America Centrală, care fusese răsturnat de la putere cu mai mulți ani în urmă. Garcia, care era din Sân Pedro și nu
Aventura din Wisteria Lodge () [Corola-website/Science/324168_a_325497]
-
După suprafață, acesta a fost unul dintre cele mai mari imperii din istorie. În secolul al XIX-lea, Imperiul a stagnat pe plan intern iar pe plan extern era amenințat de imperialism. Înfrângerea de către Imperiul Britanic în Primul Război al Opiului (1840) a condus la Tratatul de la Nanking (1842), în care Hong Kong a fost cedat britanicilor iar importul opiu a fost legitimat. Înfrângerile militare ulterioare și tratatele inegale cu alte puterile imperiale, au continuat chiar și după căderea dinastiei Qing. Pe
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
Imperiul a stagnat pe plan intern iar pe plan extern era amenințat de imperialism. Înfrângerea de către Imperiul Britanic în Primul Război al Opiului (1840) a condus la Tratatul de la Nanking (1842), în care Hong Kong a fost cedat britanicilor iar importul opiu a fost legitimat. Înfrângerile militare ulterioare și tratatele inegale cu alte puterile imperiale, au continuat chiar și după căderea dinastiei Qing. Pe plan intern, Rebeliunea Taiping (1851-1864), o mișcare religioasă cvasi-creștină condusă de „Regele Ceresc” Hong Xiuquan, a atacat aproximativ
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
versiune mai lungă intitulată „Life in Death” în numărul din aprilie 1842 al revistei "Graham's Magazine" din Philadelphia. „Life in Death” includea câteva paragrafe introductive care explicau modul în care naratorul a fost rănit și că el a consumat opiu pentru a-și calma durerea. Poe a eliminat această introducere probabil pentru că nu era deosebit de relevantă și ar fi lăsat impresia că povestea nu era nimic mai mult decât o halucinație. Versiunea mai scurtă, redenumită „Portretul oval”, a fost publicată
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
Lady Rowena, care se îmbolnăvește curând și moare. Înnebunit de durere, el rămâne peste noapte lângă trupul soției și privește cum Rowena se întoarce încet din morți, transformându-se în Ligeia. Povestea poate fi o halucinație a naratorului, indusă de opiu, și nu există o dezbatere dacă povestirea era o satiră. După prima publicare a povestirii în revista "The American Museum of Science, Literature and the Arts" din Baltimore, ea a fost revizuită substanțial și republicată pe tot parcursul vieții lui
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
cu părul blond și ochii albaștri”. În a doua lună a căsătoriei, Rowena începe să sufere de febră agravantă și de anxietate. Într-o noapte, când femeia era pe cale să leșine, naratorul îi aduce o cupă de vin. Drogat cu opiu, el vede (sau crede că vede) picături dintr-„un lichid strălucitor și rubiniu” căzând în pahar. Starea femeii se agravează rapid și ea moare câteva zile mai târziu, iar trupul ei este înfășurat în giulgiu pentru înmormântare. Pe când naratorul priveghea
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
pe care el a retractat-o mai târziu). Dacă Rowena s-ar fi transformat de fapt în moarta Ligeia, acesta este evidențiată doar în cuvintele naratorului, punând la îndoială validitatea sa. Naratorul s-a afirmat deja ca un dependent de opiu, făcându-l un narator nesigur. De fapt, e poate grăitor faptul că naratorul descrie la începutul povestirii frumusețea Ligeii ca „strălucirea unui vis de opiu”. El povestește că „în ațâțarea viselor de opiu, o strigam pe nume cu glas tare
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
naratorului, punând la îndoială validitatea sa. Naratorul s-a afirmat deja ca un dependent de opiu, făcându-l un narator nesigur. De fapt, e poate grăitor faptul că naratorul descrie la începutul povestirii frumusețea Ligeii ca „strălucirea unui vis de opiu”. El povestește că „în ațâțarea viselor de opiu, o strigam pe nume cu glas tare, în liniștea nopții... de parcă... aș fi putut s-o mai aduc din nou pe cărările părăsite... ale acestui pământ”. Acest lucru poate fi interpretat ca
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
a afirmat deja ca un dependent de opiu, făcându-l un narator nesigur. De fapt, e poate grăitor faptul că naratorul descrie la începutul povestirii frumusețea Ligeii ca „strălucirea unui vis de opiu”. El povestește că „în ațâțarea viselor de opiu, o strigam pe nume cu glas tare, în liniștea nopții... de parcă... aș fi putut s-o mai aduc din nou pe cărările părăsite... ale acestui pământ”. Acest lucru poate fi interpretat ca o dovadă că întoarcerea Ligeii nu a fost
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
de identitate disociativă. Tulburarea mintală este, de asemenea, evocată prin intermediul temelor de melancolie, posibil incest și vampirism. O relație incestuoasă între Roderick și Madeline nu este afirmată niciodată în mod explicit, dar pare să explice ciudatul atașament între cei doi. Opiul, pe care Poe îl menționează de mai multe ori în proza și în poeziile sale, este menționat de două ori în povestire. Senzația sumbră ocazionată de peisajul trist din jurul conacului Usher este comparată de narator cu boala cauzată de simptomele
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
mai multe ori în proza și în poeziile sale, este menționat de două ori în povestire. Senzația sumbră ocazionată de peisajul trist din jurul conacului Usher este comparată de narator cu boala cauzată de simptomele de sevraj ale unui dependent de opiu. Naratorul îl descrie, de asemenea, pe Roderick Usher ca un „consumator irecuperabil de opiu”. S-ar putea argumenta că hipersensibilitatea și ipohondria lui Roderick Usher sunt în concordanță cu simptomele de sevraj ale dependenților de opiu. Multiplele menționări ale opiului
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
în povestire. Senzația sumbră ocazionată de peisajul trist din jurul conacului Usher este comparată de narator cu boala cauzată de simptomele de sevraj ale unui dependent de opiu. Naratorul îl descrie, de asemenea, pe Roderick Usher ca un „consumator irecuperabil de opiu”. S-ar putea argumenta că hipersensibilitatea și ipohondria lui Roderick Usher sunt în concordanță cu simptomele de sevraj ale dependenților de opiu. Multiplele menționări ale opiului de către Poe și descrierile sale exacte cu privire la efectele sale și a simptomelor dependenței de
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
ale unui dependent de opiu. Naratorul îl descrie, de asemenea, pe Roderick Usher ca un „consumator irecuperabil de opiu”. S-ar putea argumenta că hipersensibilitatea și ipohondria lui Roderick Usher sunt în concordanță cu simptomele de sevraj ale dependenților de opiu. Multiplele menționări ale opiului de către Poe și descrierile sale exacte cu privire la efectele sale și a simptomelor dependenței de opiu i-au făcut pe mulți să creadă că Poe a experimentat el-însuși opiul și că el ar fi fost dependent de
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
opiu. Naratorul îl descrie, de asemenea, pe Roderick Usher ca un „consumator irecuperabil de opiu”. S-ar putea argumenta că hipersensibilitatea și ipohondria lui Roderick Usher sunt în concordanță cu simptomele de sevraj ale dependenților de opiu. Multiplele menționări ale opiului de către Poe și descrierile sale exacte cu privire la efectele sale și a simptomelor dependenței de opiu i-au făcut pe mulți să creadă că Poe a experimentat el-însuși opiul și că el ar fi fost dependent de opiu. Adevărul este că
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
S-ar putea argumenta că hipersensibilitatea și ipohondria lui Roderick Usher sunt în concordanță cu simptomele de sevraj ale dependenților de opiu. Multiplele menționări ale opiului de către Poe și descrierile sale exacte cu privire la efectele sale și a simptomelor dependenței de opiu i-au făcut pe mulți să creadă că Poe a experimentat el-însuși opiul și că el ar fi fost dependent de opiu. Adevărul este că opiul și laudanumul (tinctura de opiu) erau în secolul al XIX-lea la fel de comune cum
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
concordanță cu simptomele de sevraj ale dependenților de opiu. Multiplele menționări ale opiului de către Poe și descrierile sale exacte cu privire la efectele sale și a simptomelor dependenței de opiu i-au făcut pe mulți să creadă că Poe a experimentat el-însuși opiul și că el ar fi fost dependent de opiu. Adevărul este că opiul și laudanumul (tinctura de opiu) erau în secolul al XIX-lea la fel de comune cum este astăzi aspirina și multe scriitori romantici din secolul al XIX-lea precum
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
Multiplele menționări ale opiului de către Poe și descrierile sale exacte cu privire la efectele sale și a simptomelor dependenței de opiu i-au făcut pe mulți să creadă că Poe a experimentat el-însuși opiul și că el ar fi fost dependent de opiu. Adevărul este că opiul și laudanumul (tinctura de opiu) erau în secolul al XIX-lea la fel de comune cum este astăzi aspirina și multe scriitori romantici din secolul al XIX-lea precum Samuel Taylor Coleridge și Charles Baudelaire, au fost, de
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]