895 matches
-
a produs lent și invizibil, departe de ochiul public al ziarului și o figură a înlocuit-o pe cealaltă. Nu avem o explicație în acest sens și putem, cel mult, vehicula câteva scenarii, unele care pot aduce în discuție atât oportunismul per so- najului, cât și o maturizare a sa. Liberatorul a devenit fac- tor de constrângere, rebelul, o încarnare a autorității etc. Drăgănescu se investește la fel de plenar în actul „repre- siunii” ca și Coriolan în actul rebeliunii. Poate că primului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
duinței, ci salvarea evreilor, amenințați În mod repetat cu anihilarea. Lamm crede Ins) c) Ben-Gurion a avut un caracter mesianic. În Israel a ap)rut „etnocentrismul” sau un „narcisism” național. Pan) În 1956, Israelul Începuse s) fie dominat de un oportunism agresiv. S-a apropiat imprudent de puterile marginalizate, dec)zute, Franța și Anglia, „f)r) s) ia În considerare viitorul”. S-a bazat pe forță militar) și a urmat o politic) de gen „ne oferim serviciile militare”, În loc s) caute
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
plecare nu ni s-a dat. Nu ni s-a dat nici măcar un răspuns negativ. Pur si simplu, n-am primit nimic de la „ei”, nici un fel de înștiințare. De parcă „depunerea actelor” n-ar fi fost decât un apăsător coșmar. * Ultimul oportunism, oportunismul de bătrânețe, este cel mai dezgustător și totodată cel mai feroce. Calcă peste cadavre! Inclusiv peste cele ale prietenilor... * În aprilie 1991, la Paris, îmi propusesem să-l întreb pe vechiul meu prieten, „bătrânul Bernard”, expatriat în 1986, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu ni s-a dat. Nu ni s-a dat nici măcar un răspuns negativ. Pur si simplu, n-am primit nimic de la „ei”, nici un fel de înștiințare. De parcă „depunerea actelor” n-ar fi fost decât un apăsător coșmar. * Ultimul oportunism, oportunismul de bătrânețe, este cel mai dezgustător și totodată cel mai feroce. Calcă peste cadavre! Inclusiv peste cele ale prietenilor... * În aprilie 1991, la Paris, îmi propusesem să-l întreb pe vechiul meu prieten, „bătrânul Bernard”, expatriat în 1986, dacă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
i le bănuiam. A ști să trăiești și a ști să mori... Se pare că una o presupune pe cealaltă. Pot exista surprize în ambele sensuri. * Efectul lamentabil pe care îl produce erupția de obrăznicie după ani și ani de oportunism și lașitate. * Inadvertențe. Îmi amintesc că, pe la mijlocul anilor ’80, am auzit BBC-ul proclamând-o „martiră” (chiar așa!) pe o poetă care, exact în acel moment, când i se dăruia cununa de mucenică, iar eu ascultam cu evlavie postul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Occidentului. Sunt împotriva temenelelor de rit oriental pe care unii le fac de zor Occidentului. E, totuși, altceva. * Unde și cum a dispărut gălăgioasa noastră obsesie cu privire la independență, neamestec în treburile interne etc.? A dispărut, pur și simplu. * Câte lașități, oportunisme, mici și mari compromisuri pentru o viață de numai 70 și ceva de ani - îmi spun citind cifrele anilor nașterii și morții unui scriitor pe care l-am mai apucat în viață. Omul acesta - care s-a străduit ca puțini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Cu toate acestea, dacă a fost o eroare a considera bogăția o culpă, ar fi o absurditate să vrei să proclami îmbogățirea drept scop suprem. De ce proprietăți a dispus Iisus? În ce branșă s-a privatizat Sf. Francisc d’Assisi? * Oportunismul post-revoluționar luând, ca în anii de după război, un uriaș avânt fanariot. * Iosif din Arimateea, membru al Sinedriului, făcea parte, am spune astăzi, din „nomenclatura” vremii. Cu toate acestea, Iisus nu l-a respins, după cum nu a respins pe nimeni, sărac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în gură cuvântul disperare? * Orice om are dreptul să-și schimbe convingerile, mi se spune. Orice om onest și serios, aș adăuga, căci altfel riscăm să deschidem larg porțile (le-am și deschis oricum, de mult, imediat) turmei de rinoceri, oportunismului. * Între disidența prerevoluționară și ciocoismul postrevoluționar n-ar trebui să existe nici o legătură. Și totuși, uneori, există. * Deși de la Aristotel încoace știm că omul e un zoon politikon, nu mică ne-a fost totuși mirarea văzând ce animale politice au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
co existenței, legea păstrării valorilor umane în contextul social și istoric. Civilizația societății se menține printr-o subtilă rețea de compromisuri. Nu se poate trăi în acest context refuzând orice compromis, după cum nu se poate realiza ceva fără un anumit oportunism, mai corect spus un anumit simț al oportunității. Trebuie să știi ce e oportun de făcut pentru ca o valoare să se poată afirma și menține. Valoarea poate fi în speță viața ta proprie - nu e în principiu nimic infamant în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tact al tranzacțiilor abile. Intransigența nu trebuie să fie căpoasă, îndărătnică, ci lucidă, degajată, curajoasă și demnă. Maleabilitatea să nu fie lașă, complezentă, defetistă. Trebuie să rămâi arbitrul compromisurilor tale, simțul oportunității să nu te facă să luneci pe panta oportunismului rentabil, conjunctural. Poți concede, dar nu trebuie să cedezi. Când ți se pune problema compromisului, ți se pune și cea a distingerii esențialului de inesențial. Trebuie să știi să alegi și să decizi ce e esențial, și deci nu poate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
l-ar fi vrut curat. Ficțiunea omului nou, pentru dânsul, cel care alesese dintre tendințele vremii pe cea mai generoasă, era o realitate. În chip mai mult sau mai puțin abil, alți poeți făceau partidului interesante declarații de atașament. Când oportunismul regimului comunist a ajuns evident, Labiș s-a dezis de fostele sale idealuri și a dezgropat securea războiului. Cum rămâne cu aserțiunea că poetul aparține literaturii comuniste? E o minciună. Labiș a rămas poetul romantic al unei generații înșelate. POM
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ideatică și, atâta timp cât nici un teoretician n-a găsit acestei doctrine o aplicare, nimeni nu poate reproșa unui copil idealismul. În cazul „Labiș” răspunsul este clar: a fost - cât timp a fost -, din generozitate, comunist. Nu din obediență și nu din oportunism. Mai mult. Obediența și oportunismul au avut în poet un dușman de neîmpăcat. De asta ele s-au și unit ca să-l doboare. Inocență copilărească Dacă ipocrizia interesului creează legături durabile, felul acesta de legături nu țin de prietenie. Condiția
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
n-a găsit acestei doctrine o aplicare, nimeni nu poate reproșa unui copil idealismul. În cazul „Labiș” răspunsul este clar: a fost - cât timp a fost -, din generozitate, comunist. Nu din obediență și nu din oportunism. Mai mult. Obediența și oportunismul au avut în poet un dușman de neîmpăcat. De asta ele s-au și unit ca să-l doboare. Inocență copilărească Dacă ipocrizia interesului creează legături durabile, felul acesta de legături nu țin de prietenie. Condiția prieteniei e inocența, poate de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
le-am cunoscut mai mult în vis. Și nu s-au apucat să scrie romane fără o documentare temeinică, aceasta fiind mama literaturii realiste, așa cum au învățat în timpul comunismului de care au fugit apoi care încotro. Cotidianul, 8 noiembrie 2002 Oportunism idealist (I) — De ce ești atât de antiamerican? se oțărăște la mine un amic care îmi vrea binele și crede că dacă declar că nu-mi plac americanii îmi periclitez cariera scriitoricească. Trebuia să fii antiamerican, adaugă el, pe vremea când
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
capul cu isprăvile lui diplomatice, cât de amical îl tratează Blair și cum se bate el pe burtă cu D’Alema. Îl ascultai, o vorbă nu scoteai. Ia spune, de ce te-ai dus, de ce-ai acceptat invitația? Nu din oportunism? Nu pentru că sperai să obții parale pentru revista amicului Breban? Măcar dacă ai fi obținut! Dar când ai adus vorba despre intelectuali - care, în frunte cu Paler și Ana Blandiana, l-au sprijinit să ajungă la putere -, te-a întrerupt
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
frază pe care o vrea memorabilă: — Breban crede că prin gesturile și vorbele lui își ocrotește opera, dar de fapt opera îl ocrotește pe el și-i scuză gesturile și vorbele. Pastenague surâde în sfârșit satisfăcut. Cotidianul, 15 noiembrie 2002 Oportunism idealist (II) De câteva zile sunt la cuțite cu Pastenague. Ni s-a mai întâmplat să ne ciondănim pentru un motiv sau altul, însă acum îmi pare că se îngroașă gluma! Mă scol în mijlocul nopții și nu mai pot să
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
și vorbele lui își ocrotește opera, dar de fapt opera îl ocrotește pe el și-i scuză gesturile și vorbele”. La prima vedere, fraza asta părea spirituală, dacă nu și adevărată. Cu alte cuvinte, Breban nici măcar abil nu este în oportunismul său. Dar poți fi oportunist fără să fii abil? Aici e contradicția. Breban ar fi deci oportunist în intenții și inabil în practica lui oportunistă. Iar Pastenague dă exemplu de inabilitate intrarea lui Breban în partidul țărănist, uzat și divizat
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
de mine când mă lansez în asemenea considerații filosofice. El și-a ales rolul de procuror. Nu mă lasă în pace nici măcar noaptea. Îmi șușotește la ureche, mă zgâlțâie, face ce face și mă trezește. Vrea să continue discuția despre oportunism. N-am nici un chef, mi-e somn, sunt obosit, dar până la urmă tot trebuie să accept. Și Goma ăsta, când făcea pe disidentul, nu era și el un fel de oportunist? — Nu înțeleg ce vrei, zic eu și casc de-
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
să exprimăm în limbaj pur verbal schița motorului unui avion cu reacție, sau să explicăm o teoremă de algebră folosind un limbaj vizual. 7.2.3 Blocaje ale caracteristicilor gândirii 1. Conformismul intelectual. Este tipic persoanelor care se supun din oportunism părerilor altora sau persoanelor cu deprinderi consolidate, cu stereotipii, cu gândire șablonardă. Mulți indivizi simt că trebuie să respecte tiparul pe care alții înaintea lui l-au identificat sau pe care se așteaptă să-l vadă. Exemplu: Un caz de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
a politicii liberalilor, T. este scrisă aproape în întregime de Al. Macedonski. Poezia satirică, înrâurită de Béranger și în linia lui N. T. Orășanu, dar cu resurse superioare de versificație, își găsește temele în tarele vieții politice: demagogia, venalitatea și oportunismul, goana după chiverniseală. Întâmplări în aparență neînsemnate declanșează verva poetului, care extrage de aici efecte polemice și de umor neașteptat. Date reale, altele fanteziste, aluzii la secrete și intrigi de cabinet ministerial sau la afaceri veroase (afacerea Strousberg, de pildă
TARARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290084_a_291413]
-
mirat (cînd, căci plecase de cîteva zile la București?) de lipsa de orientare a redacției”, ba chiar ar fi întrebat „Dar ce, sîntem reacționari?”. Culmea, povestioara „tovului” (mare meșter într-alde astea) a prins. Ca întotdeauna sfîșiat între loialitate și oportunism, S. mi-a relatat-o în felul său ambiguu, din care se vedea, pe de o parte, că încearcă să fie solidar cu prietenul și șeful care, temporar, îi sînt, iar pe de alta că îi este teamă: „Bătrîne, cred
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu cît ieri îmi puneam speranțe în întoarcerea zilelor bune, de calm. * Cred că Ovidiu e surprins de exigența mea. Cum, tocmai eu, care prin natura serviciului de redactor sînt supus „comenzilor sociale”, îi cer să renunțe la actele de oportunism literar? N-ar fi exclus să susțină că le face din motive financiare. Dar această scuză nu i valabilă: de-a lungul anilor, a cîștigat din publicarea propriei literaturi și din ajutoarele de la Uniune (inclusiv - susține Sergiu - pentru o inundație
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
rusoaică, văduvă de aviator, cercetătoare în domeniul limbilor slave, sau că de la Moscova a ajuns la Cățălești! Biografia sa e o lungă serie de zigzaguri, de suișuri și coborîșuri, de elanuri și reculuri, de dorințe și dezgusturi, de disidențe și oportunisme etc. De lucruri pentru care - obiectiv fiind - nu poți decît să-l respecți (inteligența, cultura multilaterală) și lucruri detestabile (duplicitate, versatilitate). Am avut și am, așadar, numeroase motive să fiu mefient față de el. Am ajuns chiar să-l consider malefic
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
m-am întors, habar nu mai am. *Deși scrise în 1935, aceste rînduri de Al. Philippide sînt iarăși actuale: „(Literatura noastră) nu mai este o literatură țîșnită dintr-un conflict între scriitor și societate, ci de cele mai multe ori un comod oportunism. O perfectă adaptabilitate la mediu și absența oricărui spirit critic serios și cinstit tinde să devină caracteristic literaturii române contemporane. Cauza acestui oportunism o văd în bună parte și într-o greșită interpretare a gustului public” (despre care autorul crede
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
este o literatură țîșnită dintr-un conflict între scriitor și societate, ci de cele mai multe ori un comod oportunism. O perfectă adaptabilitate la mediu și absența oricărui spirit critic serios și cinstit tinde să devină caracteristic literaturii române contemporane. Cauza acestui oportunism o văd în bună parte și într-o greșită interpretare a gustului public” (despre care autorul crede că e mediocru și facil). Acum, odată încheiată răfuiala cu „obsedantul deceniu”, alte mari conflicte nu se întrevăd. Prinde contur o proză cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]