918 matches
-
a lua decizii în mod autonom și argumentat. Luminile au redus omul la rațiune și raționalitate, ceea ce, în mod evident a însemnat o reducere a ariei sale de nespecializare. Dar gânditorii luminiști au acționat în acest sens de fapt, pentru că oportunismul/supraviețuirea maimuței goale au drept suport creierul/gândirea, iar în epocă tocmai gândirea era asfixiată. Specializarea educațională de astăzi și dependența omului de o meserie (despre care doar răuvoitorii sau cei ce au interese în domeniu nu știu că este
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
dintr-un spital, unde se întâlnesc protagoniștii romanului, doctorul Radu Harega și solista de operă Domnica, două destine similare prin obstacolele sociale și morale ce le stau în cale. Ei au de luptat cu favoritismele și impostura, cu demagogia și oportunismul, cu minciuna și spiritul de șicană, cu ticăloșia, tare pe care le încarnează personaje ca „marele regizor” Eunucul și Le Petit (nume antitetic și simbolic pentru tipul ambițiosului), „fâșneața” Vipereasca sau directorul Bârsa, un fel de Tartuffe contemporan. Protagonistul, doctorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
chiar nedrept, o conspirație a unor dușmani pitici, invidioși pe realizările acestor personalități, gata să se răzbune pentru traumele lor istorice (cum ar fi Holocaustul). În câteva ocazii, când deschiderea unor astfel de dosare politice avea elemente de amară frustrare, oportunism și crudă ingratitudine, a fost relativ ușor de susținut că totul reprezenta o copie la indigo a scandalului politic din jurul lui Heidegger, dacă nu chiar o parodie ieftină a lui. Cu toate acestea, când sunt confruntați cu principiul că intelectualii
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
stau la fel, părând să urmeze fluctuațiile empatiei hermeneutice: „etapa” Hayek a coincis cu sprijinirea thatcherismului, despărțirea de New Right s-a produs exact atunci când Tony Blair și al său New Labour câștigau alegerile. Nu cred că e vorba de oportunism, pur și simplu, ci mai curând de o evoluție individuală și de „adecvarea intelectului la lucruri” (de exemplu, cred că Gray le reproșa sincer conservatorilor că au compromis coeziunea socială a Marii Britanii). Totuși, acuzații de „cameleonism” și „migrație politică” au
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
anume) la Lisabona, tocmai sub Salazar - acest din urmă detaliu nu înseamnă totuși solidaritate cu extremismul nazist. În privința atitudinii lui „Grielescu” față de evrei, ultima remarcă a lui „Chick”, în ultimul pasaj în care vorbește de altminteri pitorescul savant român, sugerează oportunismul, ceea ce poate nici nu este incorect: „Grielescu” nu era un malign antisemit, ci doar a votat astfel când a fost să voteze, s-a declarat ca atare când a trebuit. Celelalte pasaje relevante sunt însă fără acest echivoc: „Grielescu”, „în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
face pe nesimțite, atât din perspectiva individului implicat în proces, cât și din cea a observatorilor; printr-un derapaj fără sfârșit pe slippery slope; sau brusc, printr-un act de adeziune, printr-o conversiune, printr-o formă sau alta de oportunism, prin șantaj și sub amenințare, mereu sub presiunea istoriei. Cedând „tiranului interior”, intelectualul se prăbușește asemenea unui înger damnat, subjugat de demonia puterii, apoi de puterea însăși. Căderea sa în plasa tiraniei este ultimul pas într-o tragedie a spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
din iulie 1971. Din atitudinea față de fenomenul excepțional al noului val din cinematografia cehoslovacă se putea înțelege că stalinismul ceaușist n- are nici o tangență cu reformismul lui Alexander Dubček și că atitudinea lui Ceaușescu din august 1968 va fi doar oportunism politic personal, fără nimic „liberal” în ea. Studii de caz Setea (1961) sau Propaganda cu artă Ce uriașă diferență între filmul lui Titus Popovici și Mircea Drăgan și peliculele despre țărani și pământ de la începutul deceniului precedent ! Aidoma lui Mitrea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
al lui Mihai Titus, acuzându-l pe nedrept. Or, orice analiză lucidă a comportamentului politico-militar și diplomatic al domnitorului român arată că scopul lui a fost mărirea necontenită a puterii personale. În atingerea lui a dat dovadă de curaj, inteligență, oportunism, tenacitate, cinism, de calități de strateg militar și diplomat ieșite din comun. Un adevărat Principe al lui Machiavelli, „viteaz ca Ahile și viclean ca Ulise”. În toate tratatele pe care le-a negociat, formula ca principală pretenție calitatea de monarh
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
parte chiar a celor din 2004, fosta opoziție n-a putut exercita integral puterea politică și nu a fost recunoscută decât superficial și incomplet de către aparatul de stat ca deținător legitim al acesteia. Forma clasică de reacție a aparatului administrativ oportunismul "de bine" al unui complex de instituții care servesc orice guvern legitim nu s-a manifestat decât superficial, victoria electorală suscitând mai degrabă reacții mai mult sau mai puțin explicite de rezistență și chiar de sabotaj. Cazul cel mai flagrant
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
8 mai, ziua în care, în 1921, a fost înființat Partidul Comunist. În perfect acord cu logica mitică, evenimentul a fost transformat într-un mit fondator cu puternice valențe simbolice. Evenimentul este descris drept "o victorie istorică a leninismului împotriva oportunismului și reformismului în mișcarea muncitorească din România" (Gh. Gheorghiu-Dej) (Roller, 1952, p. 553). Ziua de 1 decembrie (1918), la care "Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească" a adoptat Rezoluția de la Alba Iulia prin care se
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a forței clasei muncitoare, aceasta a eșuat datorită "trădătorilor social-democrați" care au tratat cu guvernul. Lipsa unei conduceri revoluționare avea să fie suplinită prin crearea Partidului Comunist din România la 8 mai 1921, moment semnificând "victoria simbolică a leninismului împotriva oportunismului și reformismului în mișcarea muncitorească din România" (Roller, 1952, p. 553). Triumful organizațional al mișcării muncitorești avea să fie umbrit însă de un alt capitol tragic, procesul din Dealul Spirii, început în 1922 împotriva liderilor comuniști. "Teroarea a domnit înaintea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
81 Sunt multe voci în Povestirile din Canterbury, dar sunt și multe tipuri de tăcere, de la neajutorarea Emiliei până la 78 Ibidem, p. 219. 79 Ibidem, p. 220. 80 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 390. 81 Priscilla Martin, op. cit., p. 220. 38 oportunismul lui Mai, de la rezerva fermecătoare și căutată a stareței până la zgârcenia diacului de a rosti mai mult decât este necesar sau decât crede că se cuvine. Când sunt neajutorate sau le lipsește orice forță de a se impune, eroinele lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
depresia, anxietatea - aspecte ale depersonalizării).................................................................................................... 166 Egocentrismul psihologic, orgoliul, invidia, egoismul moral - alteritatea, altruismul, spiritul empatic .............................................................................................................. 170 Responsabilitate, seriozitate, simț al datoriei - iresponsabilitate, superficialitate .............. 179 Recunoaștere, remușcare, smerenie, căință („lacrimi” ale eului moral) ..................... 182 Păcatul, pedeapsa și iertarea .................................................................................. 186 Conformism, oportunism atitudinal .................................................................... 189 Respectul față de sine Însuși - deprecierea de sine, culpabilitatea, umilința ................. 190 Recunoștință - nerecunoștință, ingratitudine .................................................. 194 Sentimentul libertății umane ........................................................................................ 195 Autocontrolul conduitei: răbdarea, amînarea, renunțarea - exces ale dorințelor și ale trăirilor, personalitate impulsivă, primară ..................................................................... 198 Frumosul și urîtul .............................................................................................. 201 Valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
manifestate de cei puternici. „Să cugeți mereu la cele prin care poți fi liniștit.” (P. Syrus) Recomandarea aceasta se impune nu numai prin Înțelepciunea ei, ci și pentru motivul invocat de Solon: „Totdeauna vine, În cele din urmă, pedeapasa”. Conformism, oportunism atitudinal „Parveniții sînt ca maimuțele, avînd aceeași dibăcie ca ele; te uiți la ei de jos În sus, le admiți agilitatea la cățărat; dar cînd ajung la culme, nu mai vezi decît părțile lor rușinoase.” (H. de Balzac) Mediocritatea ajunsă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
din Vietnam, energiei atomice, expulzării străinilor clandestini, mondializării; în general, împotriva "sistemului". Turnura imprimată de schimbarea unui regim politic este mai importantă, după cum demonstrează trecerea a numeroși cetățeni francezi de la Pétain la de Gaulle. Scriitorul Jean Dutourd descrie magistral arta oportunismului, practicată de unul dintre personajele sale, un lăptar; acesta își schimbă punctul de vedere pe măsură ce germanii sunt învinși, iar Aliații obțin primele succese. "Opera schimbările sale de alianță la momentul potrivit: nici prea devreme, astfel încât să nu fie periculos sau
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
învinși, iar Aliații obțin primele succese. "Opera schimbările sale de alianță la momentul potrivit: nici prea devreme, astfel încât să nu fie periculos sau să nu mai poată beneficia de avantajele obținute, dar nici prea târziu, ca să nu fie acuzat de oportunism." (Dutourd, Au bon beurre, p. 365) Există în acest exemplu o schimbare manifestă în va-lorile proclamate, care se adaptează circumstanțelor, dar această schimbare este guvernată de o valoare structurantă, care rămâne aceeași: reușita profesională în detrimentul altor valori, ca fidelitatea sau
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
pe soțul ei, dar și pe Tipătescu; nu e vindicativă, iar Cetățeanul turmentat are dreptate atunci când o numește damă bună. 4.4. „Pristandanismul“ În cartea sa, Jurnal de atelier (Editura Eminescu, 1978), Aurel Baranga introduce termenul pristandanism pentru a defini oportunismul acelora care trec de partea cealaltă a baricadei, abandonându-și patronii, spre a-și oferi serviciile noilor oameni ai zilei. Categoric autorul noii vocabule se referă la scena VII din actul II al Scrisorii pierdute, când polițaiul Pristanda îl arestează
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
politicienilor vremii, relațiile dintre diferitele categorii sociale. Dramaturgul posedă arta tipizării: Fiecare din personajele lui rezumă comportarea, poziția, mentalitatea, cultura unei întregi categorii, păstrând totuși atribute individuale, concrete - apte a le face viabile. Astfel, Prinstanda e simbolul servilismului, Cațavencu al oportunismului venal. N. Barbu propune chiar termenul de cațavencism, reprezentând comportarea demagogică, lipsită de scrupul, în scopul profitului imediat ori al parvenirii. El subliniază totodată faptul că în această piesă Caragiale nu face o critică a liberalismului, ci a politicianismului burghezo
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
apare nu ca o forță oarbă, ci ca o forță în serviciu comandat. El se subjugă de bunăvoie prințului vremii noastre: naționalismul.” Ca practici curente se cultivă ideile violent antisemite, pamfletul agresiv. De fapt, publicația va fi un termometru al oportunismului politic al lui Nichifor Crainic: anticodrenistă, prolegionară, regalistă, proantonesciană. Rubrici: „Note, polemici, înfierări”, „Ultima oră”, „Externe”, „Din toată lumea”, „Reportagii-Fapte”, „Fragmentarium”, „Economie-Finanțe-Industrie”. În acord cu orientarea naționalist-tradiționalistă a gazetei, sunt reactualizate versuri de Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, George Coșbuc. Se publică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289657_a_290986]
-
cu structuri de guvernare (instituții), apoi urmărește suprapunerea dintre modelul teoretic și realitatea empirică a organizării economice. Continuator al instituționalismului clasic, Williamson consideră tranzacția drept unitatea primară de analiză. Factorii de mediu și, În special, factorii umani (raționalitatea limitată și oportunismul) determină existența costurilor tranzacționale. Variația acestor costuri, de la o tranzacție la alta, este explicată de către unul din factorii de mediu - o variabilă tehnologică - specificitatea investiției. Atunci când investiția necesară realizării unei tranzacții este specifică acelei tranzacții, având o valoare mai mică
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
interes În detrimentul celuilalt, fiind relații de contra-sociabilitate și alterând potențialul cooperant al acțiunii. În cazul unui potențial ridicat de acțiune oportunistă, argumentează Williamson, integrarea verticală este o „structură de guvernare” (instituție) a tranzacției preferabilă pieței deoarece apelul la autoritate limitează oportunismul și astfel incumbă costuri tranzacționale mai mici. Integrarea verticală În organizații, argumentează Williamson, este rezultatul logic al economisirii costurilor tranzacționale, selecția naturală făcând ca această instituție să Înlocuiască piața acolo unde s-a dovedit a fi mai eficientă. Instituția corporației
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
este rezultatul implicării acțiunii În rețele de relații sociale și nu al unui tip sau altul de instituții. Cooperarea este explicată de patternul relațiilor sociale stabile Între actori, și nu de structura de roluri impusă de către instituții. El argumentează că oportunismul este limitat de relațiile sociale ce se stabilesc atât În cadrul organizațiilor, cât și Între managerii diferitelor organizații criticând astfel teoria lui Williamson conform căreia integrarea verticală În organizații este rezultatul eforturilor (cui? - n.a.) de a limita incidența oportunismului. Granovetter consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
argumentează că oportunismul este limitat de relațiile sociale ce se stabilesc atât În cadrul organizațiilor, cât și Între managerii diferitelor organizații criticând astfel teoria lui Williamson conform căreia integrarea verticală În organizații este rezultatul eforturilor (cui? - n.a.) de a limita incidența oportunismului. Granovetter consideră că atât piața cât și organizațiile sunt deopotrivă infuzate de relații sociale, iar acestea sunt răspunzătoare de ordinea socială Într-o măsură mai mare decât instituțiile formale specifice. Bunăoară, Într-un articol foarte des citat, apărut În 1963
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Încredere și formează așa-zisele forme hibrid de organizare, În concepția lui Granovetter (1985). Relațiile stabile astfel constituite generează angajamente reciproce credibile; ele apar a fi decuplate de logica pieței concurențiale (În care strategii individuale raționale precum abandonul relației sau oportunismul introduc potențialul conflictual) și manifestă un grad ridicat de stabilitate indiferent de viabilitatea lor imediată sau de alternativele de relaționare existente pe piață. 4. Câmpuri organizaționale Instituțiile și rețelele de relații se manifestă la nivele diferite ale sistemului social. Societatea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Prin actori raționali Înțelegem intenția și capacitatea acestora de a realiza acțiuni urmărind scopuri utilitariste și care selectează cele mai bune mijloace la Îndemână În acest sens. În concepția lui O.E. Williamson (1981a), raționalitatea actorilor include și caracteristica de oportunism a acestora; prin oportunism sunt desemnate acele acțiuni de maximizare a utilității prin fraudă, Înșelătorie și chiar furt, mai precis acele comportamente ghidate exclusiv după logica interesului și care ignoră orice considerații legale sau morale atât timp cât acestea nu au un
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]