785 matches
-
interjecții, nu-i nevoie să fie demonstrată în continuare. Poezii de mântuială sunt și Echipa fetelor și Ulița colectiviștilor semnate de Petre Solomon în Cultura poporului nr 5-6. Echipa felelor este o alcătuire de versuri inutile - corect versificate dealtfel - și orânduite fără nici un miez: Măi băiete, măi băiete Ce-o fi acolo pe tarla, Numai fete, numai fete Să tot stai privind așa. O alcătuire de versuri la fel de nepoetică este Plotonierul de Ion Zăgan (Viața militară) în care ni se înfățișează
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ei definitivă la mânăstire, ea și-a luat rămas bun de la suveran, el a vărsat o lacrimă. Cina de adio a fost organizată de rivala ei de temut, doamna de Montespan. Louise, adoratoarea regelui, s-a călugărit la Mânăstirea Carmel, orânduită după regulile Sfintei Tereza, unde a mai trăit în rugăciune și penitență autoimpusă încă 36 de ani. Fosta metresă en titre a Regelui Soare, devenită călugăriță carmelită, s-a stins din viață, ducând cu ea iubirea pasională pentru rege, probabil
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
În care starea de conștiință alterată, esențială pentru „șaman”, dobândește un rol important, iar omul cucerește - printre alte medii intacte ale planetei - „viscerele pământului”, peșterile adânci. În consecință, schimbându-și modul de viață, omul reinventează non-umanul sau supraumanul, pentru a orândui creșterea animalelor, legătura cu pământul, viața sedentară tot mai aglomerată. Se afirmă religii ale regenerării ciclice, ale anotimpurilor, ale strămoșilor sau religii oculte ( În privința cărora, locurile ascunse ale megaliților se alătură peșterilor); În același timp, după chipul și asemănarea omului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înaintea celor care țin Balanța. Tu ești al meu ka ce se află În trupul meu, Khnumxe "Khnum" care-mi readuce membrele la viață! Dacă te vei Îndrepta spre bine, vom fi salvați. Nu defăima numele meu În fața curții care orânduiește locul oamenilor. (cap. 30) Finalul este tipic tradiției magiei, cu precizarea materialului care va fi folosit, indicarea misiunii, mărturiile legate de origine: Cuvintele se spun pe un scarabeu de jad, montat În electrum 1 și al cărui inel este de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un imn al lui Ramses al IV-lea2 dedicat lui Ra (și lui Osiris); acesta vede În Osiris Lunaxe "Luna", Nilul și stăpânul lumii de „dincolo”, iar În Ra pe cel care răsare În fiecare zi și traversează cerul „pentru a orândui planurile acestei țări și pe cele ale țărilor străine” și pe amândoi Îi vede „șezând Împreună”. Acestei simplificări și Înghețări a religiei oficiale i se opune Înflorirea unor culte noi care se celebrează În sanctuare mici sau În case particulare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ieșită din capul lui Zeus (ibidem, 924-926), zeiță a ordinii și a Înțelepciunii, fecioară prin excelență și expresie a puterii politice. După Metis, Zeus se unește cu Themisxe "Themis" (ibidem, 901), care este „ordinea legilor”, dar și ansamblul normelor care orânduiesc legăturile naturale Între muritori și Între aceștia și zei1. Garantul legilor, expresie a puterii care le aplică cu dreptate rămâne Însă Zeus, care păstrează totuși În nume, dar numai În nume, originea indo-europeană, derivând, ca și romanul Jupiter din Dyaus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a) Cultul public Dacă celebrarea cultelor implica Întreaga pătură socială, distribuirea lor În cicluri festive contribuia la organizarea timpului, așa cum dislocarea edificiilor cultuale exprima o ordonare a spațiului fizic (subcapitolul 2.2). Aceasta era o modalitate de a reprezenta și orândui spațiul și timpul asupra cărora cetatea pretindea să exercite un control absolut. În acest sens, cultul adus celor doisprezece zei pe un altar comun În agora din Atenaxe "Atena", dacă admitem că În ei trebuie recunoscute cele douăsprezece luni ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale mântuirii În Întâmplările mărunte ale vieții cotidiene, se simte parte a unui plan universal, În privința căruia zeul, milos și „manifest” (epiphanès), gata să Îi apară În somn și să vindece orice boală, este cel care Îi hotărăște și Îi orânduiește desfășurarea. O inscripție votivă din Serapeumul C din Delos, datată pe la jumătatea secolului al III-lea Î.Hr., documentează foarte direct acest scenariu, arătând că și credincioșii simpli erau pe deplin conștienți de valențele cosmozofice ale acestuia. Departe de a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sfinți și ale marilor mucenici aleși și ale tuturor sfinților însemnați, care se adaugă cu psalmul ales, când se cântă Polieleul, începând din ziua a opta a lunii septembrie. Alcătuirea lui chir Filothei monahul, fost logofăt al lui Mircea voievod. Orânduite după calendarul bisericesc, cele trezeci și trei de pripeale glorifică în scurte versete principalele sărbători, precum și pe unii sfinți; de exemplu, La Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos: „Veniți, împreună cu cetele îngerești, să cântăm slavă celui dintru înălțime, lui Dumnezeu, zicând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
se hrănesc pe dânsa”. Boierii consideră că, după 1749, „din vreme în vreme ștergându-se de istov numele vecinătății și rămâind și aceia ce s-au numit vecini în rândul celorlalți lăcuitori, au început unii dintr-înșii nici slujba cea orânduită pe an la stăpânii moșiilor a face, alții din stăpâni, iarăși, sălindu-i mai mult și peste putința lor”, motiv de numeroase „pricini și judecăți; și așa din an în an mergând această rânduială tot spre cădere”; invocând ei, boierii, că
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]