325,543 matches
-
a început într-o dimineață de toamnă... / Și câinii? / Da, și câinii! Și mă-ta mare care a văzut Cehoslovacia invadată de roboți? Da, și mă-ta mare!" (Conversația) sau „A sosit clipa înduplecării și a bătut în ceasuri / până când orelor li s-a făcut dor de secole". (Ceas) Un poem e dedicat lui Mihai Ungheanu, un altul, firav însă, pare că vrea să spună ceva mai mult (Monotonia spălătorilor de parbrize), iar două versuri, stinghere, par într-adevăr rătăcite în
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
cineast. Redăm mai jos un fragment din cartea sa de memorii, în curs de aparițe la Editura Humanitas. Dacă mi s-ar spune: mai ai de trăit douăzeci de ani, ce ț-ar plăcea să faci în cele douăzeci și patru de ore ale fiecărei zile pe care o s-o mai trăiești, aș răspunde: daț-mi două ore de viață activă și douăzeci și două de ore de vise, cu condița să mi le pot și aminti ulterior, căci visul există doar prin memoria
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
aparițe la Editura Humanitas. Dacă mi s-ar spune: mai ai de trăit douăzeci de ani, ce ț-ar plăcea să faci în cele douăzeci și patru de ore ale fiecărei zile pe care o s-o mai trăiești, aș răspunde: daț-mi două ore de viață activă și douăzeci și două de ore de vise, cu condița să mi le pot și aminti ulterior, căci visul există doar prin memoria care-l păstrează. Ador visele, chiar dacă sunt coșmarele de care am parte cel mai
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
mai ai de trăit douăzeci de ani, ce ț-ar plăcea să faci în cele douăzeci și patru de ore ale fiecărei zile pe care o s-o mai trăiești, aș răspunde: daț-mi două ore de viață activă și douăzeci și două de ore de vise, cu condița să mi le pot și aminti ulterior, căci visul există doar prin memoria care-l păstrează. Ador visele, chiar dacă sunt coșmarele de care am parte cel mai des. Sunt totdeauna presărate cu obstacole pe care le
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
a urmărit multă vreme, în diferite variante, în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Ea viza îndeosebi noțunea de ultimatum. Mâna mea invizibilă îi întindea lui Hitler o foaie de hârtie pe care scria că avea la dispozițe douăzeci și patru de ore ca să ordone împușcarea lui Goering, a lui Goebbels și a întregii bande. Altminteri avea să fie vai de capul lui Hitler își chema aghiotanți și secretarii și urla: Cine a adus hârtia asta?" Eu asistam, invizibil, la această scenă și
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
și ceilalți, Hogaș este intelectualist și un estet (deși face caz de "mojicie", respingînd "literatura de salon"), ironic, clasicist în mentalitate și academizant în stil. Nu e cine știe ce deosebire de natură a mijloacelor între De la Văratic la Săcu și Cîteva ore la Snagov, după cum nici vechiul Alexandrescu vizitînd mănăstirile din Oltenia nu se află prea departe. Așezarea lui Hogaș în această filieră nu ne poate împiedica să-i remarcăm originalitatea prozei sale de călătorie. Entuziasmul lui Ibrăileanu (mai mult o acoladă
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
istoriei acestei prezențe a lui Paul Morand în România. Corespondența Doamnei Morand deține aici locul central, pentru a mărturisi deopotrivă despre amărăciunile anilor postbelici și despre o a numită fidelitate față de credințele trecutului, puse în cumpănă cu teroarea stalinistă a orei. Veștile primite de la rudele rămase în România nu sunt deloc încurajatoare, teroarea anilor ’50 conferindu-le un aer de tragedie, și abia prin 1966 se poate nota o anumită destindere. Se adaugă acestor ecouri nota elegiacă a anilor târzii de
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
dulce și sărată/ brânza ce mâncăm,/ altă brânz-adevărată/ ca ea nu aflăm./ Chiar și-atunci cînd este iască/ sau duhnește a seu,/ mîncați brînză românească,/ pentru Dumnezeu"- Caragialeta bis p. 8 ) sau poate lua în bășcălie jargonul tehnic de ultimă oră, ca în sonetul Softul român: „Softul român,/ Soft,/ nu e un moft/ ca ăl bătrîn,- // prin care, în/ alt ev, la Brofft,/ Marele Kopht/ ți-era frățîn...// Fraților, softul/ este un Hopa-/ Mitică... Moftul// rămâne hardul,/ prin care gardu-l/ sări
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
bere rece de la cel mai serios chioșc. Mă întorc cu sticlele în brațe, le simt aburul pe piept și-mi dă fiori. Chipul pianistului mi s-a întipărit pe retină și abia mai văd pe unde calc. E trecut de ora unu din noapte. Pare pustiu în jurul meu? Doar o senzație. O viermuială ciudată animă, nocturn, drumurile mele. La rotiserie, taximetriștii, polițaii și aurolacii stau la rînd vorbind zgomotos despre fotbal și femei. Prietenul meu, căruia i-am promis că înființăm
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
de slugoi se mândreau cu titulatura de activiști ai partidului, că „propagă" învățăturile lui Stalin și Pingelică, până n-am aflat că sunt foarte bine plătiți pentru aceste ticăloșii. În naivitatea mea, îmi imaginam că ne otrăvesc mințile benevol, după orele de serviciu în fabrică sau la birou. Nu făceam, pur și simplu, legătura între politic și social. Într-un mod curios, istoria chiar mi-a dat dreptate: ocupația bizară a acelor secături nu era deloc politica, ci jaful sistematic, pe
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
Cronicar? O fi simțit ironia din faimos? Nu băgăm mîna în foc. Îmi cer public scuze, și pe această cale, celor care m-au auzit cîntînd în acel context, așa cum am făcut-o și la TVR în direct, la o oră de maximă audiență, față în față cu profitorul politic Adrian Păunescu, de care m-am despărțit public, în termeni foarte clari și energici. Sînt dispus, în continuare, să fac penitență publică la solicitarea oricui (gest pe care Cronicarul R.L. nu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
an de an, înainte de 1990, în calitate de "om al muncii", cu amenințările de rigoare ("ți se taie ziua, nu ți se mai dă primă tot anu^, o să ai calificativ «satisfăcător» și vei fi prelucrat la cadre"), eram silit să ajung la ora 7 dimineața în Piața Unirii spre a pleca în marș către Piața Aviatorilor, cu cămașă albă și cu pancarta de rigoare ("răspunzi dă ia cu capu^"), parcă-mi era înfipt un piron în palmă Timpul trecea extrem de încet. Epuizam în
1 Mai muncitoresc by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13891_a_15216]
-
Unirii spre a pleca în marș către Piața Aviatorilor, cu cămașă albă și cu pancarta de rigoare ("răspunzi dă ia cu capu^"), parcă-mi era înfipt un piron în palmă Timpul trecea extrem de încet. Epuizam în primele trei sferturi de oră subiectele posibile cu vecinii de marș ("ochii și urechile" erau superactive mai ales în astfel de împrejurări), așa încît mă lăsam asaltat de gînduri diverse, omorîndu-mi timpul, ca în gară, după o pierdere a trenului sau într-un pat de
1 Mai muncitoresc by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13891_a_15216]
-
Eugenia Vodă La ora apariției acestor rînduri, Festivalul de la Cannes s-a încheiat. La ora expedierii lor, el se află abia la jumătate; pînă acum, selecția s-a dovedit una de substanță; și, conform unei tradiții nescrise, lucrurile cele mai bune sînt programate în
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
Eugenia Vodă La ora apariției acestor rînduri, Festivalul de la Cannes s-a încheiat. La ora expedierii lor, el se află abia la jumătate; pînă acum, selecția s-a dovedit una de substanță; și, conform unei tradiții nescrise, lucrurile cele mai bune sînt programate în partea a doua. Totuși, s-ar putea ca filmul pe care
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
punctul de vîrf al selecției. E vorba de DOGVILLE, al lui Lars Von Trier ; un film care ar merita să-l introducă pe cunoscutul cineast danez unul dintre puținii cu adevărat mari cineaști care mai lucrează în lume, la această oră în foarte selectul club al regizorilor cu două Palme d or la activ. Rămîne de văzut. Oricum, despre DOGVILLE vom scrie în "sinteza festivalului" pe larg. Pe scurt - dar problema este că, la Cannes, constați cît adevăr conține formula "Nu
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
suprafața unei scene de teatru, pe care sînt desenate, cu cretă, o casă, o mină părăsită, locurile și traseele de joc, și chiar un cîine În final, cîinele desenat se transformă, pe ecran, într-unul adevărat, așa cum, cale de 3 ore, cît durează filmul, tot ce era convenție, distanțare, vid scenic capătă concretețe, carne, fibră nervoasă, suflet. Deși filmul are un "povestitor", o voce din off, și e împărțit în 9 capitole, cu "sumarul"anunțat la începutul fiecăruia, deși uneltele de
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
dispărut, ambianța e alta, a amintitei camere sau a curții de bloc, a încăperii de café-internet în care se poate consulta mizeria unei lumi întregi și retrăi aceeași stare de precaritate a eului, plus nevoia urgentă de asistență fraternă: "14 ore continuu pe internet la romană/ profitând de o mare reducere de preț/ cu ochii în situri de boli infecțioase/ copii mutilați femei în haine de cauciuc/ fetițe de opt ani cu chiloții rupți/ execuții cu public în arabia saudită/ și
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
23 de ani, într-o cameră din casa vieneză în care murise și Beethoven. Închiriată de Weininger special pentru acest moment. Își va îndrepta pistolul către inimă și va apăsa pe trăgaci. Rezultatul nu este însă cel scontat, agonizând câteva ore înainte de a-și afla sfârșitul. Pe coperta a IV-a a ediției române este reprodusă celebra fotografie a lui Weininger mort, cu puțin înainte de a fi așezat în sicriu. Locul ales pentru a ținti s-ar explica, s-a spus
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
poezie și proză. Recentul ei volum de poezie Orașe vertebre (2002) a câștigat marele și prestigiosul premiu "Nordiska rådets litteraturpris" 2003. Prezentăm aici câteva poeme traduse din acest volum ce va apărea la Editura Polirom. (G.M.) Zona Timpului Zbor împotriva orelor Una din ele va fi exterminată Ora ținută la păstrare nu va fi recâștigată niciodată Soare răsucindu-se dincolo de Augustinus Se întunecă în afara ferestrei aeroportului Arterele au pompat sângele lor Vocea chilimbarului Umplută de adio ea merge pe coridorul cu
Eva Ström by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13913_a_15238]
-
poezie Orașe vertebre (2002) a câștigat marele și prestigiosul premiu "Nordiska rådets litteraturpris" 2003. Prezentăm aici câteva poeme traduse din acest volum ce va apărea la Editura Polirom. (G.M.) Zona Timpului Zbor împotriva orelor Una din ele va fi exterminată Ora ținută la păstrare nu va fi recâștigată niciodată Soare răsucindu-se dincolo de Augustinus Se întunecă în afara ferestrei aeroportului Arterele au pompat sângele lor Vocea chilimbarului Umplută de adio ea merge pe coridorul cu linoleum în lumina din camera zilei în
Eva Ström by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13913_a_15238]
-
absolut toate restaurantele comuniste. Scârba față de murdărie și de mirosurile pestilențiale emanate de closete chiar în localurile de bună calitate m-a ținut, în perioada critică a adolescenței și în prima tinerețe, departe de tentațiile băuturii fără măsură și a orelor nesfârșite petrecute „la un pahar". Albul dubios al faianțelor ce acopereau pereții W.C.-urilor, mirosul înțepător al clorului ce nu făcea față avalanșei de urină și escremente, scoicile fără capac și stativele pentru hârtie igienică smulse din pereți fac parte
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
isprăvile cel mai adesea imaginare de pe câmpiile de luptă, transpuse ideologic în manualele de istorie. Am locuit vreo șapte ani într-un mic apartament la etajul patru al unui bloc unde nu urca apa rece. Ea picura, totuși, cam între orele două noaptea și patru dimineața. Printr-o ciudățenie firească doar într-un regim descreierat, apa caldă avea un debit excesiv. Si nu era caldă, ci clocotită. Firește, „se dădea" doar între opt și zece seara. Asemeni tuturor vecinilor, stocam în
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
1991-2001, ecou al unor memorabile prezențe în mari teatre lirice ale lumii Scala, Metropolitan, Gran Teatre del Liceu, Grossesfestspielhaus din Salzburg, Tokyo Bunka Kaikan, San Francisco War Memorial Opera House ș.a. sau pe legendare podiumuri de concert. Compact-discurile ( aproape trei ore de muzică) reprezintă în sine mai mult decât o culegere de 28 de arii cunoscute, punând la dispoziția auditorului o veritabilă antologie a artei lirice, a artei cântului, a vocalității și interpretării stilistic-rafinate, făcută prin vizorul unei soprane absolute. Pentru că
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
Telefil În fiecare seară la ora 19, după ce îl rog pe prietenul meu, psihologul Haralampy, să mă chestioneze asupra stării mele psiho-mentale și dacă nu am vreo alunecare de teren cenușiu sub scăfârlie, adăst în fața televizorului știrile. Iar ele vin. La TVR1 e ora 19.01
Mustața lui Radu Coșarcă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13915_a_15240]