1,275 matches
-
coloratură și chip modern studiilor de etnologie. Este o tendință mai generală ce se constată cu precădere la tînăra generație, realitate întîmpinată totdeauna de mine cu bucurie, îndeosebi în cadrul acestei rubrici. A devenit de multă vreme cunoscut faptul că fenomenele oralității nu trebuie abordate pe fragmente și nici unidirecțional, aplicîndu-se șabloane uniformizatoare, cum se proceda cu decenii în urmă. Doina, de pildă, poate fi (și trebuie) privită din perspectivă muzical-poetică, deci potrivit aspectului ei definitoriu. Cine o încadrează în sistemul mai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în ce măsură conduce la confirmarea așteptată. Limbajul științific al savantului este conceptual și universal, o construcție artificială, convențională. Manevrarea lui nu creează dificultăți insurmontabile atunci cînd obiectul supus cunoașterii aparține aceleiași sfere de gîndire. Situația, se știe, se schimbă în cazul oralității. Aici limbajul nu iese din natură și se întemeiază pe un proces tipic de simbolizare, cunoaște o serie întreagă de „trepte”, de la intuiția difuză și mobilă la semnul fix, de la preconcept la concept-imagine. De altfel, culturile prealfabete nu se află
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
expresia lui Emil Cioran), originea lor poate fi dibuită în secolele medievale, în care Imperiul Otoman a cuprins Grecia și statele slave din Balcani, orientalizîndu-le profund și, se pare, pentru totdeauna. A rezultat o lume anistorică, multietnică, un spațiu al oralității și al fantasmelor, de o sărăcie pitorească și în același timp de o opulență de basm oriental, mai cu seamă însă o lume a toleranței fără sfârșit. Aceștia sânt Balcanii mei primordiali, care formează și azi substratul lumii sud-dunărene: biserica
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
informatizate este propus pentru a asocia mediile de masă și mediile de comunicare.49 McLuhan definește mass-media catalogând-o în medii calde, precum radioul, cinematograful, tehnica foto, alfabetul fonetic, tipăritul și în medii reci, în care se înscriu telefonul, televiziunea, oralitatea, desenele animate 50. În evoluția comunicării de masă pot fi identificate trei etape. Prima constă în ceea ce McLuhan, în stilul său caracteristic, plastic, a numit Galaxia Gutenberg 51, aflată sub semnul scrisului și, în special, al tiparului. Producția de carte
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
pe autoritatea lui. Dacă pentru studiul individual studenții au mare nevoie de pagina scrisă (și de aceea epoca despre care vorbim este una de o extraordinară expansiune a pro ducției de carte), aulele universitare rămîn În mare măsură spații ale oralității. În cadrul raporturilor care au existat În Evul Mediu Între cultura universitară și celelalte culturi, merită pusă În valoare problema lingvistică. Corpul univer sitar vorbește pretutindeni În limba latină și rămîne fidel acestei limbi de prestigiu chiar pînă dincolo de sfîrșitul Evului
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
dumneavoastră luminoasă a urâtului simț critic, care împiedică pe român să se înnămolească într-o doctrină, până la nas". În scrisorile deschise argheziene există o recuzită retorică specifică, din care interogația, exclamația, epitropa și anafora sunt figuri predilecte, mărci ale unei oralități aparent spontane, care imprimă discursului accentele unui monolog teatralizat. Fie că este ironic aluzivă (" Cine v-a împins să vă opriți la mine și să-mi afirmați [...] o iubire de care nici nu mă-ndoiam?)", fie că aluziei îi atașază
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
comediilor stradale care ridiculizează malformațiile unei lumii decăzute, în fond subiecte satirice atemporale: ipocrizia, imoralitatea, abuzurile de tot felul etc. De data asta, nu dialogismul (polifonia internă a textului), ci formula dialogică propriu-zisă dinamizează narațiunea, imprimându-i accente ale unei oralități savuroase, specific argheziene, prin versatilitatea discursivă a personajelor care trec, spontan, de la maniera dogmatic-pretențioasă de a vorbi la cea obscen-colocvială: "A! Dumnezeii m... pușlamale și scroafe! Îi văzuși... Crucea m... Mă, frate, mă, îi bag pe amândoi... Porcul cu barba
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
precum și strategiile de construcție textuală, Arghezi se concentrează asupra captării ideii într-o formă diamantină. El lucrează pe spații restrânse, filigranând meticulos expresia, pentru ca totul să fie "redus la emoție și la vibrarea neașteptată a sentimentului dormitiv"("Tableta tabletelor")223. Oralitatea, invocată de Monica Spiridon la Eminescu, este o trăsătură comună discursului jurnalistic din primele decenii ale secolului al XIX-lea, care conjugă veleitățile retorice cu rigorile tiparului. Textul pare scris pentru a fi auzit, în stilul prelecțiunilor populare, adică "regizat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
perspectiva ideologică a anti-liberalului) lipsa de rigoare și de metodă în cercetare, vidul conținuitstic, mascat de forme promițătoare, falsul progres, sincronizarea forțată cu apusul etc., adică tot atâtea metehne ale politicii liberale. Textul în sine, destul de amplu, poartă marca unei oralități de tribună, uzând din abundență de interogații, exclamații, false îndemnuri și încurajări, prescripții, verdicte etc. (de altfel, următoarea indicația metatextuală: "Această încercare critică, să nu se uite, era menită a se citi ca o conferență la Ateneul român", indiferent de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și sudul, ieri, ca și azi, alfabetizarea și democratizarea sunt inseparabile. Se va spune că imaginea-sunet este și mai democratică, de vreme ce chiar și analfabeții au acces la ea. Asta înseamnă să uităm că societățile aristocratice vezi Sparta au favorizat mereu oralitatea, la fel de improprie regulii de drept ca și imaginea. Videosfera slujește aristocrația banului și dăunează celei academice. Ea retrezește, în orice caz, o apăsare oligarhică pe care grafosfera republicană, prin școala laică și ziarul ieftin, o atenuase considerabil. Imaginea înghite economic
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
este formulată prin cuvintele „gură către gură“ sau „față către față“. Autenticitatea culturii orale și puterea ei, înțeleasă ca autoritate „invizibilă“, sunt ușor de recunoscut în orice discurs al oricărei tradiții religioase atunci când se raportează la propriile „contexte“ caracterizate prin oralitate (v. hinduism, budism, zoroastrism etc.). Ce înseamnă, de fapt, trans miterea în scris sau pe orice alt tip de suport a învă țăturii? înseamnă trecerea ei, cu același chip, înspre comunitate și posibilitatea găsirii și impunerii unei înțelegeri comune sau
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
text-gazdă înspre lumea și viziunea critică al lui Caragiale, de a căror complexitate se contaminează automat. Însă mai valoroase pentru importanța caragialismului în literatură ni se par reconfirmările și reconsiderările unor trăsături care vizează compoziția artistică și calitățile stilului caragialian. Oralitatea, concizia, referențialitatea, mixarea deliberată a registrelor stilistice, procedee precum "tema și variațiunile", colajul de texte, lista etc. vor antrena un traseu evolutiv îndeosebi datorită "nepoților" din valul optzecist, care îl vor acredita pe Caragiale drept precursor pe linia "textualismului" românesc
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu le-am discutat încă, precum și alte câteva procedee caragialiene care vor face carieră în special prin contribuția prozatorilor optzeciști. 4.4.1. Oralismul Una dintre cele mai emblematice trăsături ale stilului caragialian, comentată de majoritatea cercetătorilor operei sale, este oralitatea, generată în primul rând de caracterul dialogic al tuturor textelor sale, inclusiv al celor din publicistică și din corespondență. Atunci când afirma că marele Caragiale "s-a cheltuit în literatură vorbită"165, Zarifopol face mai mult decât un reproș la adresa lenei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a cheltuit în literatură vorbită"165, Zarifopol face mai mult decât un reproș la adresa lenei de meridional a prietenului său, întrucât indică și specificul profund scenic al creației acestuia, în sensul că textul întreține un permanent dialog cu cititorii intentionați. Oralitatea și "stilul simpatetic"166 sunt ingredientele de bază ale "feliei de viață" realiste caragialiene, a cărei rețetă a fost redescoperită și îmbogățită în special de prozatorii din generația "de creație" (Tudor Vianu) optzecistă. Cu deosebire formula "transmisiunilor directe" frecvent utilizată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
făcând inutilă depistarea altui sens. Descoperit astfel în chiar primele rânduri ale scrierilor urmuziene, procedeul sfărâmării clișeelor mentale prin dezmembrarea structurilor lingvistice și literare osificate, poate fi cheia decriptării "paginilor bizare". În ciuda caracterului cooperant al textului narativ caragialian care, prin oralitate și dialogism ilustrează preocuparea pentru anticiparea și respectarea preferințelor cititorilor 122 interpelați, întotdeauna, reverențios, devierea sensului dinspre cel pretins înspre cel intenționat este o constantă și în publicistica lui Caragiale și în Momentele bazate pe disimulare ironică. Deși mult mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
altceva decât să te lași scris de textul care s-a acumulat În tine și care nu găsește decât o supapă de expresie. Convenționalitatea limbajelor artificiale Îndepărtează de acest text originar, a cărui schemă trebuie să fie genuină, nemaiîncercată. Fragmentarismul oralității ar fi probabil asemenea tentativă de sustragere de la convenționalitate, iar pericolul de a institui o altă convenționalitate este oricum mai redus. Când scriu, mă străduiesc să comunic stări și expresii reale, iar nu stereotipii de limbaj; dacă individul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întâmplări. Își nara prost invențiile, tocmai pentru că știa că Timpul avea să le șlefuiască, dacă meritau, așa cum făcuse deja cu Odiseea și O mie și una de nopți. La fel ca literatura la Începuturile sale, Nierenstein s-a redus la oralitate, căci nu ignora faptul că anii aveau să sfârșească prin a scrie totul. Naturalism la zi Nu fără un sentiment de ușurare am observat că polemica descripționism - descriptivism nu mai ocupă prima pagină a suplimentelor literare și a celorlalte publicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ajun și cel al dimineții neînțărcate, nu vom uita cu ușurință batjocoritoarele diatribe proferate de Loomis, causeur neobosit, contra metaforiștilor care, pentru a da sens unui lucru, Îl transformă Într-altul. Atari diatribe nu au ieșit niciodată, desigur, din sfera oralității, căci Însăși severitatea operei le respingea. Nu există, oare, o mai mare capacitate de evocare În cuvântul lună - obișnuia el să Întrebe - decât În ceaiul privighetorilor, În care ar fi travestit-o Maiakovski? Datorită mai mult formulării de Întrebări decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
urmat exilul la... București, unde a dobîndit o locuință ultracentrală, pe strada numită ulterior Tudor Arghezi, nr. 26, în care primește vizitele memorialistului. Ne putem lesne imagina convorbirile lor, de facto monologurile lui Baconsky, ins cu o remarcabilă ușurință a oralității, în duhul unei cordialități condescendente. Acum poetul stelist intră în faza a doua, cu adevărat expiatoare, a biografiei sale, beneficiind de o ambianță în care fibra sa de artist putea respira în voie: Poetul avea o colecție de picturi, din
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
dramă, comedie, tragedie) prin vorbirea directă. Dialogul literar are anumite funcții: a) ca procedeu narativ, contribuie la realizarea și la desfășurarea acțiunii epice; b) conferă ritm expunerii; c) are funcție de relatare a unor evenimente sau de analiză psihologică; d) asigură oralitatea stilului într- un text epic, având același efect al impresiei de fapt trăit aievea; e) ajută la caracterizarea personajelor, prin felul acestora de a se exprima; f) creează impresia de verosimil; g) în opera dramatică, are funcție de reprezentare scenică. Cele
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
poate ...o! capu-mi pustiu cu furtune, Gândirile- mi rele sugrum cele bune...” ( M. Eminescu- Mortua est) Frecventă în folclor, forma populară de viitor dobândește valoare expresivă în opera scriitorilor culți prin faptul că dă stilului pitoresc și caracter de oralitate. Același efect stilistic se obține și prin prezența locuțiunilor verbale sau a interjecților cu valoare predicativă. Sunt frecvente episoade de acest gen în opera lui I. Creangă: "Taci, leliță, că te-am căptușit eu! Îi mai pupa tu și pe
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
-mă după dânsa!... Eu atunci, haț! de sumanul moșneagului, să-mi plătească pasărea...” Formele de viitor popular ("îi pupa”, "a ieși”, "m-oi întoarce”), locuțiunile verbale( "mă dau jos”, "își ie drumul în zbor”) și interjecțiile predicative ("zbrr!”, "haț!”) dau oralitate, vivacitate și mișcare textului. Prezența inversiunii verbale în operele literare dă frazei o nuanță arhaică și un ton ceremonios: "Deci timpul sosit-a... Semne s-au ivit pe ceriu...”( A.Russo - Cântarea României) Nu numai substantivul și adjectivul au funcție de
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
elogiul scrisului începe să fie destul de frecvent, dar motivele invocate sunt de ordin practic, economic, juridic: fixare, memorizare, consacrare, literatura constituie un corpus de scrieri, de scrieri literare. Disputa oral/scris caracterizează întreaga viață spirituală a antichității. Elogiul cuvântului, superioritatea oralității și a elocvenței stau mult timp în prim plan. Retorica are o importanță deosebită în această perioadă, iar poezia e percepută ca vorbire metrică, de unde accepția retorică a poeziei și confuzia dintre retor și poet. Definiția retoricii ca artă a
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Se constată însă și o „recuperare” a literelor seculare (literele helenice) în vederea consolidării, ilustrării și propagării credinței. Evul Mediu este totodată perioada care consacră definitiv ideea de literatură scrisă (manuscrisă). Una din notele dominante ale literaturii medievale este trecerea de la oralitate la simpla „manufactură” a scrisului, apoi la „scriitură” și la compunerea scrisă. Literatura își păstrează în continuare sensul primordial, grafic și mai ales cel gramatical, cultural. Elogiul calităților și valorilor scrisului, începute în antichitate, se adâncește în tot Evul Mediu
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
scrisului. Se va numi literatură tot ceea ce nu trebuie să cadă în uitare. Relațiile medievale între cele două tipuri de expresii orală/scrisă sunt însă extrem de complexe. Literatura scrisă apare și circulă încă într-o perioadă de predominare intensă a oralității, de unde îndoieli asupra literaturii medievale, asupra proprietății acestui termen de vreme ce această literatură nu este de fapt scrisă. Poezia, textele de orice gen sunt scrise pentru a fi citite. Deplasarea spre lectură este evidentă. Forma medievală curentă de lectură rămâne recitarea
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]