1,566 matches
-
1997 de Universitatea "Ovidiu" din Constanța, suspendat fiind în lipsă din funcția de decan. Rod al acelui exil și război este și un terifiant pamflet pe adresa urbei Tomisului (p. 92), fotografie a complexului maxim numit provincialism: "acest fel de orbire maladivă a facultății de evaluare, un fatum exasperat pentru toți, un jeg, o râie, un sabat al formelor fără fond" (...). Așadar Marin Mincu, slătinean ca Ionesco și muntean ca Heliade, își atribuie ca primă vocație poezia (zece volume), urmată de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și continuă să o facă. Anticălinescian (deși "divinul" critic este invocat, analizat deferent și citat copios), dar și antimaiorescian (prin grilă lovinesciană), profesorul Negrici nu pregetă să acuze spiritul critic românesc (inclusiv pe sine), diacronic și sincronic vorbind, de slăbiciuni, orbiri și nevolnicii, de obediența retoricii magnificării unor tabuuri naționale, a idealizării și mitizării unor opere și scriitori care persistă și azi în climatul public. Vinovatul principal: prezența mereu și încă iradiantă a unor mituri ce se bazează pe o psihologie
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
statală și legislativă , aplicată metodic, este de la început suspectă. "Zelul" despre care s-a tot vorbit pentru a așeza în contrast, și mai bine, criza, transformarea ulterioară a lui Bologa, schimbarea de atitudine etc. arată în fapt o formă de orbire, un paliativ, mască pentru golul interior al neinițiatului. Impenetrabil și perfect justificabil exterior, confundîndu-se cu execuția legală, comportamentul tînărului ofițer sugerează absența oricărei preocupări de interiorizare. Excesul de corectitudine trădează natura deliberării, fără nuanțe și străină de orice relativizare, proprii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
nu este un roman obișnuit. Învăluit în subiect epic, miezul mistic se revelează ușor, în configurația temelor specifice, care apar devreme, dintru începutul istoriei. Zbaterea paroxistică a celui lovit de nenorocire îl înfățișează pe tînărul Zahei în plină criză. Accidentul orbirii, survenit fără nici un avertisment al trupului, fără nici o altă explicație decît "otrava" băuturii, îl aruncă în chinul unei dureri care este pura expresie a neînțelegerii și a inacceptării. Este Proba prin excelență, încercarea pe care o viață altfel anonimă o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
este expresia dramatică a stării elementare, animalice, a vieții, pe care un sens de dincolo o guvernează și o modelează. De altfel, acestei supuneri treptate în umilitatea condiției îi datorează personajul întredeschiderea căii spre dincolo. Etapa revoltei este o primă "orbire" în sens hermeneutic, Zahei fiind incapabil de a înțelege, intui sau presimți și cel mai mic sens soteriologic în încercarea ce pare a-i fi fost destinată fără milă, dar care admite, camuflînd-o, ieșirea spre lumina interioară. Sub semnul azilului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
coate și se rezemau cu palmele în pardoseala rece." În tot romanul, figura personajului frapează prin dimensiunea urieșească, atenuînd impresia forței prin blîndețea nefirească, muțenia calmă, inocența deplină. Deși Zahei plănuiește răzbunarea pe cîrciumarul care l-a "otrăvit", sortindu-l orbirii, acestea rămân doar vorbe ale nebuniei, rostite în chinurile deznădejdii uimite. Treptat, statura sa herculeană, întreaga făptură gata să ducă la propriu pietre de moară îl transformă într-o forță a locului unde poposește sau este aruncat: la bîlci, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Zahei? Ajunge el să-și pună astfel de întrebări? Este un încercat, precum biblicele personaje cărora li se pune la probe credința? Sau este un inocent pedepsit, spre descrierea tiparului tragic? Acceptă, în cele din urmă, aceste mutilări începînd cu orbirea, dar variate sub forma supliciilor, precum înșelarea, umilirea, sclavia, ori pierderea ființelor apropiate (cum devenise copilul, pe lîngă ceilalți declasați, sau femeia nopților fără lună, tainica senzuală și dispărută în apele întunecate). Cum se va deștepta personajul, înțelegînd că toate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
nu i-au făcut, nici cămășile nu i-au spălat“. În timp ce un alt soț cere dreptul de a se recăsători cu o femeie sănătoasă, „nemaiputând răbda văduvia și necăutarea de soție“. Bolile invocate sunt teribile: lepra, ologeala, lingoarea (febra tifoidă), orbirea, epilepsia, sifilisul, nebunia. Aceste maladii apar de obicei după căsătorie, căci dacă ar fi existat înainte bărbatul ar fi refuzat să se însoare cu o femeie bolnavă. există însă și cazuri când atât femeia, cât și rudele ei ascund boala
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
se acordă numai separarea de corp pe o perioadă de un an, răgaz socotit suficient de către consiliu pentru ca soții să se vinde ce de sifilis. Cel de-al patrulea este ceva mai spe cial: Nița nu are dreptul să invoce orbirea soțului drept motiv de divorț, fiindcă îi cunoștea situația încă înainte de căsătorie și, de vreme ce a acceptat, înseamnă că „l-a plăcut“ așa orb, cei cinci ani de viață comună o demonstrează. Așa se argu mentează refuzul de a-i acorda
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
îi stimulează expansiunea. Lipsa de activitate a părții alese privează națiunea de îndrumare și o expune mizeriilor de tot felul: "atunci se lățește crima de care e cotropită fapta frumoasă ce fuge și se ascunde; lingușirea ce caută câștig din orbirea celor lingușiți și înaintea căreia puterea de a susține privirea adevărului slăbește din ce în ce; îngâmfarea asupra propriilor merite și lauda cu meritele altora, căreia urmează lenevirea de a mai lucra și care împreună ucid silința de a recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în film, nu are aceleași componente. Dan C. Mihăilescu sesizează în textul lui Eliade "jocul de flacăra pură al fecioarei, acea feroce provocare senzorială, melanj indiscernabil de inconștiență și fatalitate, de siguranță posesiva, indecizie și dăruire paralizanta, de calcul și orbire a simțurilor, de ocrotire maternă și triumf prin care fecioara dezlănțuie în bărbat energiile desăvârșirii, mereu la un pas de prăbușire".31 În românul lui Eliade, însă, desi accentul este pus pe senzualitate, el are alte conotații decât cele pe
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
însemne "et la vie continue"? Faptul că viața continuă și după cataclism sau că oamenii, la fel ca în finalul piesei, sunt atât de orbi încât nu-și dau seama că trec cu indiferență peste evenimentele majore? Ideea nepăsării, a orbirii în fața momentelor cu adevărat importante, a fost surprinsă pe pânză de Breugel 72. Înrudirea semantica dintre operele celor doi artiști, Arrabal și Breugel, este evidentă. Se poate spune că structurii ciclice a piesei îi corespunde, în film, replică lui Milos
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
politică de struț pe care o adoptă același om și, în acest sens, una din țintele sale este creștinismul, pentru care omul este o ființă fundamental bună, dar cu tentația păcatului. Creștinismul nu neagă existența râului, insă valul de pe ochi (orbirea) nu îi permite să vadă că Râul este un fenomen "inerent omului". Înseamnă că ignoră originea râului și, pentru că omul să nu cadă în păcat, să urmeze în viața sa binele, clerul trebuie să predice binele, spre deosebire de rău, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
somnambulism. Obsesia să pentru lumea orbilor "mărturisesc că simt față de ei o inexplicabilă senzație, ca și cum aș fi în fața unei prăpastii în întuneric"112 pe langă referire la inconștient, la lumea ascunsă a omului, cea ferita de priviri, trimite și la "orbirea mamei", în sensul că, atunci când se uită la copilul Ernesto, de fapt își vedea copilul mort, al cărui nume doar îl preluase cel pe care il "privea", era "mama oarbă", "mama-moartă", deși nu era vorba de o moarte fizică; pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ca, de altfel, toata opera să, din nevoia de a-si alunga neliniștile, ca să nu moară, cum adesea a spus-o, dar și ca să condamne, să denunțe laturi ale omului modern. Își asumă misiunea artistului care trebuie să vadă dincolo de "orbirea" sau minciună civilizației noastre, ca să ajungă la cunoașterea adevărului, la Absolut. "Prin Raport (Darea de seamă) despre orbi, Sábato a atins acel punct de care vorbea André Breton, în care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lui Sábato, nu se află la cap, ci la ombilic. Ombilicul este o cicatrice, marca pe care o lasă cordonul ombilical, care îl leagă pe nou-născut de mama, din nou referințe la cele două simboluri care revin obsesiv la Sábato: orbirea ochiul că organ al văzului, al lucidității, și mama ombilicul. Obsesiv, pentru ca, așa cum spune însuși autorul în Scriitorul și fantasmele lui: "Orbirea este metaforă umbrelor, a întunericului, coborârea în infern sau în întunecoasa lume a inconștientului, este întoarcerea la mama
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
îl leagă pe nou-născut de mama, din nou referințe la cele două simboluri care revin obsesiv la Sábato: orbirea ochiul că organ al văzului, al lucidității, și mama ombilicul. Obsesiv, pentru ca, așa cum spune însuși autorul în Scriitorul și fantasmele lui: "Orbirea este metaforă umbrelor, a întunericului, coborârea în infern sau în întunecoasa lume a inconștientului, este întoarcerea la mama sau la uter, este noaptea". Simbolul focului care apare în halucinațiile lui Fernando Vidal (ochiul gigant al statuii, a cărui fosforescenta se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Tatălui, se crede o creatură de excepție. Eu și lighioanele mele. Lighioanele, adică milioane de specii animale. Câteva milioane de specii animale strânse laolaltă, "la grămadă", dobitoacele și eu, eu, eu. Așa își pierde animalul rațional dreapta judecată. Există o orbire asociată inteligenței, și pe aceasta se bizuie omul triumfător. El se prețăluiește și se preaslăvește măsurân du-se cu animalele, dar numai cu lipsurile lor. Rațiunea, conștiința, libertatea, limbajul articulat, râsul, precum și cultul morților, care definesc omul (și constituie "omenescul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
asigurare medicală pentru bolile de care suferă. Așa stau lucrurile, de pildă, în cazul unei persoane care, deși a orbit într-un accident de care nu este vinovată, a avut, înaintea acestui accident, oportunitatea de a se asigura împotriva riscului orbirii (pe piață exista o astfel de asigurare, persoana în cauză cunoștea acest lucru și avea suficiente resurse financiare pentru a-și procura fără prea mari sacrificii această asigurare) dar a ales să nu o facă În mod tipic, însă, egalitarienii
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
perspectiva egalitarianismului, ar trebui să le considerăm legitimate în numele dreptății, am fi de-a dreptul oripilați: spre exemplu, în privința ideii (politicii) de a egaliza oportunitățile de sănătate ale persoanelor cu vedere normală și ale celor lipsite de simțul văzului prin orbirea celor dintâi. Spre deosebire de obiecțiile anterioare la adresa egalitarianismului, în cazul obiecției "nivelării în jos" nu există nicio umbră de îndoială în privința faptului că ea afectează inclusiv legitimitatea morală a idealurilor egalitariene ale dreptății în sănătate. Altfel spus, dacă acceptăm că situații
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
de infiltrații „amiloidice” pe rădăcinile nervoase. Neuropatia periferică - cu evoluție cronică, însoțește adeseori mielomul multiplu. În funcție de localizarea procesului patologic și de traiectele nervoase interesate, bolnavii pot prezenta: sciatalgii, pareze sau paraplegii, nevralgii intercostale și radiculite, modificări de vedere (mergând până la orbire, somnolență, obnubilare, dezorientare în timp și spațiu). Una dintre cele mai impresionante manifestări neurologice semnalate la acești bolnavi este encefalopatia hiperalcemică, mai frecventă în mielomul multiplu, decât în alte stări, care evoluează cu hipercalcemie (cum ar fi hiperparatiroidismul), nivelul calciului
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
fiind "antitetică" această legătură dinamică și legală dintre supraconștientul etic și subconștient. Antiteza supraconștientă se referă la diferența dintre spaima subconștientă față de adevăr și față de bucuria supraconștientă a cunoașterii de sine, problemă esențială a vieții. Subconștientul nu este altceva decît orbirea vanitoasă a supraconștiinței. Termenii de "supraconștient" și "subconștient" nu diferă decît prin prefixele lor, primul însemnînd "mai mult decît conștient", iar celălalt "mai puțin decît conștient". Legea subconștientă a dizarmoniei trăită afectiv în angoasă este un caz special al armoniei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
insistăm asupra lor. Căci în diferența dintre semnificațiile lor se află cheia științei motivelor și scoaterea în evidență a ei va facilita considerabil expunerea. Atît afectul cît și emoția sînt forțe motivante. Ar fi însă impropriu să vorbim despre o orbire emotivă. Orbirea spiritului este de natură afectivă și ține de forța subconștient motivantă. Termenul "afectiv" îl include implicit pe cel de "afectare", sinonim cu vanitate. Dimpotrivă, termenul "emotiv" include clar rădăcina "motiv" și implică sub formele "emoționat, emoționant" dinamismul activant
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lor. Căci în diferența dintre semnificațiile lor se află cheia științei motivelor și scoaterea în evidență a ei va facilita considerabil expunerea. Atît afectul cît și emoția sînt forțe motivante. Ar fi însă impropriu să vorbim despre o orbire emotivă. Orbirea spiritului este de natură afectivă și ține de forța subconștient motivantă. Termenul "afectiv" îl include implicit pe cel de "afectare", sinonim cu vanitate. Dimpotrivă, termenul "emotiv" include clar rădăcina "motiv" și implică sub formele "emoționat, emoționant" dinamismul activant, "mișcarea" (a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
posibilitate de a se înălța. Mușcătura lui veninosă e mortală. El mușcă pe neașteptate, Ară șanse de scăpare. Cum de știa omul primitiv că, transpuse în plan psihic, aceste trăsături se aplică vanității? Vanitatea înseamnă lipsa elevației sublime și spirituale (orbire afectivă). Omul este pradă vanității, fără să prevadă pericolul care îl pîndește. Mușcătura veninoasă și dureroasă a șarpelui poate fi tradusă pe plan psihic prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decît vanitate. Consecința "mușcăturii" remușcării
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]