1,564 matches
-
prefacerii 24. Ce intră totuși în vedere e doar o mișcare ce o afectează, perspectiva răsturnată a regresiei spre potența poetală, spre un imagem al începutului, de dinaintea lucrurilor care se văd: "La un fir de vedere, la un pas de orbire/ țărmul începe să plece, recad în șuvoi;/ umbra et pulvis sumus, iubire./ Lumina se surpă hohotind peste noi". Imaginea se ivește între vedere și nevedere, abia întrezărită în apariția ei evazivă, mișcătoare. O imagine mișcată, care începe să plece, să
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care, ajuns în lumina preagolului iradiant, vede limpede, înțelege mai presus de vedere, se abandonează acestei stări de cumpănă sărbătorească, "o stare de răpire, de pierdere de sine după acel ceva devenit realitate"3. Ceea ce devine real inundă vederea până la orbire, saturează vizibilul cu semnele manifestării sale inaparente. Este adevărata stare poetică, a vederii care intuiește mai degrabă decât întrezărește, se lasă pătrunsă de lumină primind la sine chipul noii realități care i se dăruiește: "starea autentică poetică este una universală
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
61. Întoarcerea nu este ieșire decât cu prețul acestei lepădări, al dezgolirii de toate atributele ontologice care împovărează ființa. Astfel golită, ușoară, imponderabilă, vederea nu mai atârnă de cele văzute, nu mai depinde de ceea ce vede; fără obiect, căzută în orbire, ea se lasă văzută, pătrunde în golul care o absoarbe, află "izvorul tainic/ Din pustie"62. Vederea e acum saltul în gol, salt mortal al ființei în neființă, în urma ștearsă a vieții, pe fața lumii defuncte. "Atunci să știi că
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în vedere este nevăzutul, imaginea inaparentă care strălucește atât de intens încât ia ochii, e adorată fără să fie văzută, slăvită în slava luminii sale orbitoare. "E atâta bucurie-n mine/ Că am orbit nainte de a fi/ Și cu orbirea intru în lumine.// Ce văd e demn de nevăzut/ Căci nevăzutu-n mine guvernează/ Icoana unui șarpe mort/ Cade din soare la amiază"67. Bucuria nu e starea roditoare, împlinită a făpturii care se odihnește în vederea frumuseții lumii; ea exclude exuberanța
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înțeles imaginea neînțelesului, a unei rostiri întunecate care dă de văzut? Imaginea își acoperă atât de bine sensul încât ceea ce se spune se vede precum în golul care atrage vederea spre neființă, punând-o în adânc pe orbita (și în orbirea) unei alte căi10. Într-adevăr, "Totul în juru-mi/ a nu fi, șoptește". În jurul vederii, nimic de spus, nimic de înțeles, dar de văzut ca împrejmuire evacuată, ecranată. Ce înseamnă în jurul în care șoptește a nu fi? Nu e neființa absolută
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
recapitulându-le printr-o revenire superioară (parousiacă) la ceea ce le-a făcut cu putință, cuprinzându-le în acolada unei singure mișcări: vederea nelimitată. Acum cuvântul - smuls din materia discursivității, golit de rostirea ce-și egalează rostitul, căzut în binecuvântarea propriei orbiri - vorbește în numele luminii, vede nelimitat. Cuvânt care nu mai poate fi închis, căci despovărat, imponderabil, absorbit de darul noii vederi, el rămâne veșnic deschis precum ochiul în care coboară văzul lui Dumnezeu. Exilul vizibilului (Andrei Zanca) Cum apare ființa imaginii
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fantomatic Demult și veștedul Odată./ Ca un argint ce scris a fost să-mi scape,/ imaginea ta în tremurătoarele ape/ căzu" (Neființei, vol. Pe-o gură de rai, în op. cit., p. 131). 10 "Și tot privind/ această lume fenomenală,/ începe orbirea./ Acum nu-mi rămâne decât/ un exercițiu în abis,/ o cale întoarsă,/ un drum răsucit, răsucit./ În mine însumi să încerc/ a mă strecura,/ a mă insinua în gol,/ un vierme răsucit, răsucit" (Aproape Novembre, vol. Vineri, 1971, în op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lanțul cel care nu avea veriga slabă de care a tot vorbit Lenin înfășurat în jurul gîtului sugera ideea spînzurării; legarea cu sîrmă peste mîini și întregul corp semnifica într-un fel încătușarea; punerea mîinilor peste ochii statuii se putea substitui orbirii sau chiar dorinței obscure de a extirpa cristalinul; gestul de a bate statuia cu palma peste gură sancționa evident gogomăniile și trucurile verbale comuniste; transformarea monumentului în clopot sugera ideea morții ș.a. Cel de-al treilea sens poate fi, așadar
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
primau imaginile înaltelor stări morale nu stările pasionale emotive oricât de profunde ar fi fost99. Unul dintre cei mai profunzi cercetători ai icoanei ruse, Alpatov 100, a afirmat că, idealizarea nu este o tranșare sau sa‑ crificare a adevărului, o orbire în fața adevăratei vieți, dar este un mod de a împuternici forțele morale ale omului în vederea victoriei asupra răului care domnește în lume. În perfectă simetrie și echilibru cu propagarea creștinismului are loc așa‑ dar și răspândirea artei bizantine ridicându‑se
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
de sărbătoriri, scrierea unor scrisori ș.a.m.d. Afectele dinamice, motorul principal al activităților noastre, sunt tocmai sentimentele și pasiunile. Acestea din urmă diferă de sentimente numai prin intensitatea lor, care are drept urmare o viziune oarecum unilaterală asupra vieții, o orbire față de ceea ce nu are o relație cu obiectul pasiunii. Sentimentele sunt ample structuri de tendințe și aspirații, relativ stabile, care orientează, organizează și reglează conduita. Chiar din definiție se observă că sunt forțe motivaționale. Ele dirijează de fapt conduita noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
statală și legislativă , aplicată metodic, este de la început suspectă. "Zelul" despre care s-a tot vorbit pentru a așeza în contrast, și mai bine, criza, transformarea ulterioară a lui Bologa, schimbarea de atitudine etc. arată în fapt o formă de orbire, un paliativ, mască pentru golul interior al neinițiatului. Impenetrabil și perfect justificabil exterior, confundîndu-se cu execuția legală, comportamentul tînărului ofițer sugerează absența oricărei preocupări de interiorizare. Excesul de corectitudine trădează natura deliberării, fără nuanțe și străină de orice relativizare, proprii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
nu este un roman obișnuit. Învăluit în subiect epic, miezul mistic se revelează ușor, în configurația temelor specifice, care apar devreme, dintru începutul istoriei. Zbaterea paroxistică a celui lovit de nenorocire îl înfățișează pe tînărul Zahei în plină criză. Accidentul orbirii, survenit fără nici un avertisment al trupului, fără nici o altă explicație decît "otrava" băuturii, îl aruncă în chinul unei dureri care este pura expresie a neînțelegerii și a inacceptării. Este Proba prin excelență, încercarea pe care o viață altfel anonimă o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
este expresia dramatică a stării elementare, animalice, a vieții, pe care un sens de dincolo o guvernează și o modelează. De altfel, acestei supuneri treptate în umilitatea condiției îi datorează personajul întredeschiderea căii spre dincolo. Etapa revoltei este o primă "orbire" în sens hermeneutic, Zahei fiind incapabil de a înțelege, intui sau presimți și cel mai mic sens soteriologic în încercarea ce pare a-i fi fost destinată fără milă, dar care admite, camuflînd-o, ieșirea spre lumina interioară. Sub semnul azilului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
coate și se rezemau cu palmele în pardoseala rece." În tot romanul, figura personajului frapează prin dimensiunea urieșească, atenuînd impresia forței prin blîndețea nefirească, muțenia calmă, inocența deplină. Deși Zahei plănuiește răzbunarea pe cîrciumarul care l-a "otrăvit", sortindu-l orbirii, acestea rămân doar vorbe ale nebuniei, rostite în chinurile deznădejdii uimite. Treptat, statura sa herculeană, întreaga făptură gata să ducă la propriu pietre de moară îl transformă într-o forță a locului unde poposește sau este aruncat: la bîlci, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Zahei? Ajunge el să-și pună astfel de întrebări? Este un încercat, precum biblicele personaje cărora li se pune la probe credința? Sau este un inocent pedepsit, spre descrierea tiparului tragic? Acceptă, în cele din urmă, aceste mutilări începînd cu orbirea, dar variate sub forma supliciilor, precum înșelarea, umilirea, sclavia, ori pierderea ființelor apropiate (cum devenise copilul, pe lîngă ceilalți declasați, sau femeia nopților fără lună, tainica senzuală și dispărută în apele întunecate). Cum se va deștepta personajul, înțelegînd că toate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Quaireau; sursă: Psyclit, 1994) Dintre cele aproape 150 de categorii, două sectoare ocupă cel mai important loc, însumând mai mult de 20% din totalul publicațiilor; ele vizează, pe de o parte, psihopatologia, în sensul larg al termenului, incluzând deficiențele fizice (orbire, traumatisme craniene), tulburările psihiatrice, criminologia etc., și, pe de altă parte psihologia sănătății și a prevenției (stres, alcoolism, dependențe etc.). Un alt domeniu important este psihologia cognitivă, principalul obiect al acestei cărți, care se ocupă de mecanismele normale ale funcționării
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
cromozomilor ca urmare a diviziunii celulare, un cromozom își poate pierde gena verde sau chiar și pe cea roșie. Această deficiență se numește daltonism (de la numele chimistului englez John Dalton, care s-a confruntat el însuși cu acest fenomen) sau orbire pentru roșu și verde. Concluzie O importantă aplicație a teoriei tricromatice este televizorul color, plasma sau LCD-ul. Ecranul este format dintr-o multitudine de mici dreptunghiuri: pixelii. Fiecare dintre aceștia e alcătuit din două serii de mici pătrate, care
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
“Cultura surzilor” - repere conceptuale Prof. Mariana Pârcălăbescu Școala pentru Hipoacuzici București Motto:"Orbirea îi îndepărtează pe oameni de lucruri; surzenia îi îndepărtează pe oameni de oameni”.( Helen Keller) Termenul „cultura” își are originea în cuvântul latin colere care se traduce prin "a cultiva"/"a onora" și se referă în general la activitatea umană
?Cultura surzilor? ? repere conceptuale by Mariana P?rc?l?bescu () [Corola-publishinghouse/Science/84061_a_85386]
-
de îmbunătățirea performanțelor generale ale ființei umane, această terapie, adresată propriilor noastre gene este, în momentul de față, posibilă. Cercetători de la Universitatea din Florida au folosit terapia genică pentru a reda vederea cobailor ce sufereau de o formă ereditară de orbire. Dr. Richard Weleber, profesor la genetică moleculară și medicină la Universitatea din Oregon, SUA, afirma referitor la reușita colegilor de la Universitatea din Florida: „Această reușită validează conceptul posibilei folosiri a terapiei genice asupra sistemului format de celulele conuri din ochi
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
ei erau totodată protejați de puterea statală și chiar de Biserică, cu tot antiiudaismul profesat de aceasta, deoarece ei nu recunoșteau mesianismul și divinitatea lui Iisus, și chiar dacă starea de inferioritate în care erau ținuți reprezenta în același timp sancționarea orbirii lor și semnul de autenticitate al mesajului lui Hristos. De asemenea, când se pomenește despre "ghetourile" din Evul Mediu, este vorba mai întâi de cartiere unde evreii se grupau de bunăvoie și unde locuiau și câțiva creștini. Abia mai târziu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
tranșantă nu putea să nu atragă reacții de dezaprobare, unele îndreptățite, judecând după contradicțiile care au marcat uneori opiniile filosofice, social-politice și religioase ale scriitorului 103. "Omul liniei drepte", cum îl numește G. Nivat, a primit acuzații de nerecunoștință, de orbire și egocentrism de la câțiva dintre cei care l-au cunoscut, precum fosta soție Natalia Reșetovskaia, de la Vladimir Lakșin sau Olga Carlisle 104. Desigur că toate acestea nu au legătură cu arta scriitorului și nu aduc nici un fel de prejudiciu operei
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
care se clatină la numai doi ani după moartea lui Stalin. Se schimbă completul de judecată și se conturează amenințarea că urmează să se fie eliberați din lagăre cei care au ajuns acolo în urma denunțurilor. Justificarea lui este grăitoare pentru orbirea și lașitatea comune, de altfel, tuturor funcționarilor din sistem: "Nu eu condamnam! Și nici ancheta n-o conduceam eu! Eu semnalam doar bănuielile [...]. Eu nu făceam decât să-mi îndeplinesc o simplă datorie cetățenească"380. Zbuciumul reflectat în coșmarul său
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Aberații împotriva naturii, dar care au făcut istoria. Gîndirea iacobină? O himeră, dar care a prins contur printre noi. Ceea ce nu trebuia să se întîmple, s-a întîmplat. Cum a fost posibilă o asemenea idioție, o asemenea iluzie, o asemenea orbire? Imediat ce a fost ridicată problema prin refuzul instinctiv al fondului, prind contur în mod vădit formele de expansiune, canalizările, nodurile de sociabilitate, mijloacele de transmisie care au dat viață absurdului sau dezgustătorului. Cunoaștem toți, deoarece Tocqueville e la modă (se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
se întâmplă. O carte despre pierderea auzului. Adică, pe undeva, sunt conștient că tema trebuie să fie alta decât pierderea auzului în sine. Cred că aici bătea R.T. când îmi spunea, bătea șaua cu acel scriitor care a scris despre orbire. Trebuie să ai un pretext cu care să pătrunzi în lume. Un anume tip de tăietură în real. Lumea trebuie văzută din punctul de vedere al unui exceptat. Adică doar deteriorarea simțurilor poate duce la acuitate. Paradoxal, previzibil sau nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
decăzute într-o “cumplită inferioritate”, lipsa de principii și puținătatea minții fiind responsabile de înfrângerea lor în planul ideal. Cantemir și dublul său ideal par a fi văzut “jocul ielelor”, jocul ideilor absolute, care provoacă contemplatorului - conform mitului - sucirea minții, orbirea, infirmitatea, sau, mai rar, în cazul personajelor de excepție, o irezistibilă nostalgie de absolut. în acest puternic sentiment al propriei valori, situată la mare distanță de restul lumii, aflăm mobilul teribilei caricaturizări grotești realizată prin fiecare personaj. Stau față în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]