4,258 matches
-
unui exces de emisii infraroșii din partea stelei, care ar indica spre particule calde de praf, dovadă a unei coliziuni catastrofale de meteori sau planete în acest sistem. Absența acestor emisii sprijină ipoteza unui „roi” de comete reci aflate într-o orbită neobișnuit de excentrică și ar putea fi responsabilă pentru curba luminoasă neobișnuită pentru această stea, dar mai sunt necesare studii pentru pentru stabilirea definitivă a acestui fapt. Un studiu spectroscopic ulterior făcut în banda de 0,8-4,2 microni de către
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
subțire. Oamenii de știință au doi parametri pentru a vedea dacă și cum o planeta poate susține viața: ESI și PHI. O planetă extrasolară, sau exoplanetă este o planetă care orbitează o altă stea decât soarele. Cele mai multe exoplanete descoperite pe orbită până în prezent în jurul valorii de stele în termen de 400 de ani-lumină de sistemului solar (un an lumină = lumina călătorește la distanță într-un an = 9460000000000 km). La data de 23 noiembrie 2010, 504 de exoplanete au fost descoperite, aproape
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
plăcilor. Așa, orice planetă de densitate similară cu densitatea Pământului cu o rază inferioară la poate a fi adaptată cu viața. Totuși, alte studii indică că niște lumi acvatice reprezintă o tranziție între mini-Neptunurile și planetele terestre, în particular dacă orbită în jurul la pitici roșii sau de pitici portocalii. Heller și Armstrong afirmă că cu toate că niște planete acoperite întregime cu apă ar puter să fie locuibile, adâncimea medie de apă și absența de pământuri nu ar trebui să rapoarte super-locuibile. De
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
Jupiter și a condițiilor care pot exista la suprafața unei comete. Au existat și idei mai fanteziste ale scriitorului francez, încă nepuse în practică și care, de altfel, "au dat greș" și în romanele sale. Este vorba despre modificarea înclinației orbitei terestre, demers încercat în "Întâmplări neobișnuite", sau realizarea unei mări interioare în Deșertul Sahara în ultimul roman finalizat de Verne, "Invazia mării".
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
indiciu a influenței relative pe care fiecare stat îl va exercita pe viitor. Se preconizează că turismul spațial va demara în primul sfert al secolului al XXI-lea, deși prin comparație cu destinațiile tradiționale numărul turiștilor care vor zbura pe orbita spațială va rămâne redus, până când tehnologii moderne ca „"elevatorul spațial"” (space elevator) vor contribui la ieftinirea călătoriei în spațiu. Optimizarea tehnologică va face posibilă cazarea în nave spațiale-hotel, amenajate pe aeroplane bazate pe putere solară sau sau în dirijabile de
Turism () [Corola-website/Science/297475_a_298804]
-
II-lea să-și îndrepte atenția spre Italia bizantină, pe care voia să o cucerească. Această pace a fost percepută negativ de roberțieni, care au fost excluși din negocieri. Pacea de la Margut a condus regatul franc să fie inclus în orbita ottoniană, și, în consecință, a slăbit influența roberțienilor în cadrul guvernului regal în favoarea nobilimii din Lotharingia. Temându-se să nu fie prins între regele carolingian și ottonian, Hugh Capet a plecat la Roma în 981 pentru a-l contacta pe Otto
Lothar al Franței () [Corola-website/Science/335941_a_337270]
-
scriitorul saudit Abd al-Rahman Munif ), în 1982, al-Ġuraf al-uḥră ( Celelalte Camere), în 1986, Yawmiyyat Sarăb ‘Affăn ( Jurnalul lui Sarab ‘Affan), în 1992. Interesante sunt și cele trei volume de versuri, Tammūz fī al-madīnah ( Iulie în oraș), în 1959, al-Madăr al-muġlaq ( Orbita închisă ), în 1964 și Law‘at al-šams ( Arșița soarelui), în 1981, care vor avea un rol important în impunerea poemului în literatura arabă. Preocupat permanent de deschiderea de noi orizonturi în literatura arabă, Jabra s-a concentrat asupra structurării unor
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]
-
în special pentru PNȚ. Deși a câștigat voturile funcționarilor de stat și a clasei mijlocii evreiești, BPD nu a reușit să obțină câștiguri demne de luat în seamă în fiefurile țărăniste sau liberale. Rezultatele alegerilor au confirmat intrarea României pe orbita Uniunii Sovietice și apartenența ei efective la blocul răsăritean odată cu izbucnirea Războiului Rece. Pe 19 noiembrie, cele trei partide de opoziței: Partidul Național Liberal, Partidul Național Țărănesc și facțiunea lui Constantin Titel Petrescu desprinsă din Partidul Social Democrat, au protestat
Alegeri generale în România, 1946 () [Corola-website/Science/305872_a_307201]
-
În astronomie, precovery (din engleză: „pre-discovery recovery”) sau predescoperire este procesul prin care se găsește o imagine a unui obiect nou descoperit în imagini arhivate sau plăci fotografice create anterior descoperirii, pentru calculul mai precis al orbitei obiectului. Asta se întâmplă deseori cu planete minore, dar uneori o cometă, planetă pitică, un satelit natural sau o stea pot fi găsite între imaginile vechi arhivate; s-au obținut chiar și observații de predescoperire pentru exoplanete. Calculul orbitei unui
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]
-
al orbitei obiectului. Asta se întâmplă deseori cu planete minore, dar uneori o cometă, planetă pitică, un satelit natural sau o stea pot fi găsite între imaginile vechi arhivate; s-au obținut chiar și observații de predescoperire pentru exoplanete. Calculul orbitei unui corp astronomic implică măsurarea poziției acestuia cu mai multe ocazii. Cu cât sunt mai separate în timp măsurătorile, cu atât crește precizia orbitei determinate. Pentru corpurile nou descoperite există deseori doar zile sau săptămâni de măsurători, ceea ce permite doar
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]
-
găsite între imaginile vechi arhivate; s-au obținut chiar și observații de predescoperire pentru exoplanete. Calculul orbitei unui corp astronomic implică măsurarea poziției acestuia cu mai multe ocazii. Cu cât sunt mai separate în timp măsurătorile, cu atât crește precizia orbitei determinate. Pentru corpurile nou descoperite există deseori doar zile sau săptămâni de măsurători, ceea ce permite doar o determinare imprecisă a orbitei. Când se descoperă un obiect de importanță mare (ca asteroizi cu o șansă de a lovi Pământul), cercetătorii încep
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]
-
măsurarea poziției acestuia cu mai multe ocazii. Cu cât sunt mai separate în timp măsurătorile, cu atât crește precizia orbitei determinate. Pentru corpurile nou descoperite există deseori doar zile sau săptămâni de măsurători, ceea ce permite doar o determinare imprecisă a orbitei. Când se descoperă un obiect de importanță mare (ca asteroizi cu o șansă de a lovi Pământul), cercetătorii încep o căutare a imaginilor predescoperite. Pentru aceasta se folosesc calcule preliminare ale orbitei pentru prezicerea locațiilor în care ar putea apărea
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]
-
măsurători, ceea ce permite doar o determinare imprecisă a orbitei. Când se descoperă un obiect de importanță mare (ca asteroizi cu o șansă de a lovi Pământul), cercetătorii încep o căutare a imaginilor predescoperite. Pentru aceasta se folosesc calcule preliminare ale orbitei pentru prezicerea locațiilor în care ar putea apărea pe imaginile arhivate, imagini care au uneori o vechime de decenii. Dacă se găsesc astfel de imagini, acestea pot fi folosite pentru calculul mai precis al orbitei. Până la apariția calculatoarelor performante era
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]
-
se folosesc calcule preliminare ale orbitei pentru prezicerea locațiilor în care ar putea apărea pe imaginile arhivate, imagini care au uneori o vechime de decenii. Dacă se găsesc astfel de imagini, acestea pot fi folosite pentru calculul mai precis al orbitei. Până la apariția calculatoarelor performante era impractică analiza automată a imaginilor pentru descoperirea de planete minore, iar procesul manual era foarte laborios. De obicei, aceste imagini au fost realizate cu ani sau decenii mai devreme pentru alte scopuri (studiul galaxiilor, etc.
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]
-
stelare care conțin până la 1 miliard de poziții stelare, pentru a vedea dacă una din acele „stele” (puncte luminoase) este de fapt o predescoperire a unui obiect deja descoperit. Tehnica a fost folosită până la mijlocul anilor 1990 pentru a determina orbitele unui număr foarte mare de planete minore. Într-un caz extrem de predescoperire, un obiect a fost descoperit la data de 31 decembrie 2000, cu numele provizoriu "2000 YK66", în urma căreia i s-a calculat o orbită apropiată de Pământ. Imaginile
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]
-
1990 pentru a determina orbitele unui număr foarte mare de planete minore. Într-un caz extrem de predescoperire, un obiect a fost descoperit la data de 31 decembrie 2000, cu numele provizoriu "2000 YK66", în urma căreia i s-a calculat o orbită apropiată de Pământ. Imaginile arhivate au surprins obiectul încă de pe 23 februarie 1950, când a primit numele provizoriu "1950 DA" și apoi a fost pierdut timp de jumătate de secol. Distanța mare dintre observații a permis o precizie neobișnuit de
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]
-
Imaginile arhivate au surprins obiectul încă de pe 23 februarie 1950, când a primit numele provizoriu "1950 DA" și apoi a fost pierdut timp de jumătate de secol. Distanța mare dintre observații a permis o precizie neobișnuit de mare a calculului orbitei și în urma acestuia s-a dovedit că asteroidul avea de fapt o mică șansă de a se ciocni cu Pământul. După determinarea orbitei cu suficientă precizie, corpul poate primi un număr alături de nume (în acest caz, (29075) 1950 DA). Asteroidul
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]
-
de jumătate de secol. Distanța mare dintre observații a permis o precizie neobișnuit de mare a calculului orbitei și în urma acestuia s-a dovedit că asteroidul avea de fapt o mică șansă de a se ciocni cu Pământul. După determinarea orbitei cu suficientă precizie, corpul poate primi un număr alături de nume (în acest caz, (29075) 1950 DA). Asteroidul 69230 Hermes a fost descoperit în anul 2003 și numerotat, dar a mai fost descoperit în imagini de arhivă din 1937, când a
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]
-
2060 Chiron a fost descoperit în 1977, iar imaginile predescoperite datau încă din 1895. Un alt caz extrem de predescoperire este asociat planetei Neptun. Galileo Galilei a observat Neptun la 28 decembrie 1612 și 27 ianuarie 1613, când o parte din orbita sa se afla direct în spatele lui Jupiter (privit de pe Pământ). Deoarece Neptun se mișcă foarte încet și nu este foarte luminos (comparativ cu alte planete de la acea vreme), Galileo a confundat planeta cu o stea fixă și Neptun a rămas
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]
-
adus unele rezultate pozitive, mai tarziu combătute de mulți cercetători. În laboratorul Lyndon B. Johnson Space Center din Houston, Texas s-au găsit componente organice în asteroidul "ALH84001", care se crede că ar proveni de pe Marte. Zeci de sateliți pe orbită, rovere și vehicule spațiale au fost trimise de Uniunea Sovietică (iar apoi de Rusia), Statele Unite, Europa și Japonia să studieze suprafață, climatul și areografia planetei roșii. Aproape două-treimi dintre acestea au eșuat într-un fel sau altul înainte de a termina
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
subgrup a celei mai mari familii de obiecte transneptuniene. Obiectele din discul împrăștiat au o excentricitate orbitală mai mare ca 0,8, înclinație mai mare de 40° și un periheliu mai mare ca 30 UA (4,5×10 km). Aceste orbite extreme se consideră a fi rezultatul „împrăștiererii” gravitaționale de giganții gazoși și obiectele care continuă să fie supuse perturbării de planeta Neptun. În timp ce cea mai apropiată distanță de la Soare a obiectelor impraștiate este de aproximativ 30-35 UA, orbitele lor se
Discul împrăștiat () [Corola-website/Science/328800_a_330129]
-
km). Aceste orbite extreme se consideră a fi rezultatul „împrăștiererii” gravitaționale de giganții gazoși și obiectele care continuă să fie supuse perturbării de planeta Neptun. În timp ce cea mai apropiată distanță de la Soare a obiectelor impraștiate este de aproximativ 30-35 UA, orbitele lor se poat extinde mult dincolo de 100 UA. Acest lucru face ca obiectele împrăștiate să fie „printre obiectele cele mai îndepărtate și reci din Sistemul solar”. Partea din interiorul discului împrăștiat se suprapune cu o regiune în formă de tor
Discul împrăștiat () [Corola-website/Science/328800_a_330129]
-
o echipă de ingineri și fizicieni, proiectul demarând încă de când aceștia erau studenți la Universitatea București și la Universitatea Politehnica București. Satelitul va transporta trei experimente științifice: determinarea fluxului de micrometeoriți (SAMIS), măsurarea dozei produse de radiațiile cosmice la nivelul orbitei (Dose-N) și de asemenea va avea instalat un captator de imagine cu senzor de 3 megapixeli și o rezoluție la sol de 21x28m pentru observarea Terrei și mediului circumterestru. Proiectul a fost finanțat de Ministerul Educației Cercetării și Inovării prin
Goliat (satelit) () [Corola-website/Science/312797_a_314126]
-
agenția spatială europeană ESA, cea care va opera racheta Vega, pentru 9 februarie 2012. Ulterior și această dată a fost modificată pentru 13 februarie. Alături de încărcătura principală — satelitul italian Lares și Goliatul românesc — în cadrul aceluiași zbor vor fi trimiși pe orbită încă alte 8 platforme Cubesat: Din cauza întârzierii, se va opera și o modificare de orbită. Cei 9 sateliți atașați platformei de susținere a satelitului Lares vor fi puși într-o orbită eliptică cu înălțimea între și cu o înclinație de
Goliat (satelit) () [Corola-website/Science/312797_a_314126]
-
și această dată a fost modificată pentru 13 februarie. Alături de încărcătura principală — satelitul italian Lares și Goliatul românesc — în cadrul aceluiași zbor vor fi trimiși pe orbită încă alte 8 platforme Cubesat: Din cauza întârzierii, se va opera și o modificare de orbită. Cei 9 sateliți atașați platformei de susținere a satelitului Lares vor fi puși într-o orbită eliptică cu înălțimea între și cu o înclinație de 71°. Orbita anunțată inițial de ROSA era polară circulară cu înălțimea de , modificarea fiind astfel
Goliat (satelit) () [Corola-website/Science/312797_a_314126]