14,562 matches
-
Ne-am făcut loc potrivit fiecare, pentru a avea câmp vizual cât mai bun. Zgomotul motoarelor grele s-a topit undeva În dreapta. „Păpădie, ia fă tu câțiva pași până pe șosea și poate Îți dai seama ce mașinării au trecut” - a ordonat Toader. Cercetașul n-a așteptat să-i spună de două ori. În câteva minute, s-a și Întors cu răspunsul: „Pe omătul bătătorit sunt urme de cauciucuri de mașină și de șenile, dar se pare că nu au fost prea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Să aduci și sforile”. Undiță nu a Întrebat de ce. A făcut stângamprejur și a plecat, nu Înainte de a lăsa cele trei grenade ale lui. Nu a durat multă vreme până s-a Întors. După ce a predat grenadele, Toader i-a ordonat: „Fuga la locul tău și nu slăbiți atenția! Ai grijă cum treci peste urmele patrulei de aseară. Să nu lași vreun semn!”... ― Da’ cum se face de eu n-am auzit niciodată cum cântă cucuveaua - a intervenit provocator soția lui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
umbrele noastre și urmele pe zăpadă puteau să ne dea de gol... Până la râpa salvatoare mai era ceva cale. Se vedea gura văii, dar era departe Încă. „Dacă apare avionul, adăpostirea și să nu mișcați nici dintr-un deget!” - a ordonat Toader. ― Mă trec fiori de frică, dragule - i-a șoptit Maria lui Gruia. ― Fii pe pace, scumpo. ― Nu a durat prea multă vreme și dinspre soare s-a arătat un avion de recunoaștere... S-a rotit de câteva ori deasupra
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
râpei, când un picaj nebun al avionului, Însoțit de o rafală prelungă de mitralieră, ne-a forțat să ne facem una cu zăpada... ― Ooo! - a exclamat Despina. ― „Când avionul va urca, să ne atace din nou, <salt Înainte!ă - a ordonat Toader, din spatele grupului... Am zvâcnit ca aruncați din praștie. Vânătorul a pornit din nou să Împroaște omătul din jurul nostru cu gloanțele mitralierei... Un „ah!” pornit din străfundurile ființei lui Toader m-a făcut să tresar și să-mi Întorc privirea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de pași Înainte și observați vreo jumătate de ceas creasta dealului prin care am trecut. Cine știe ce se putea Întâmpla cât noi ne-am târât prin văgăună? Pe mine trageți-mă la soare, că m-a cam luat cu frig” - a ordonat Toader, lucid și precaut... ― Se arătau deja urmările pierderii de sânge - a apreciat Despina cu glas moale, ca și cum ar fi reprodus un pasaj dintr-un curs de chirurgie... Nicu a privit spre ea cu zâmbet aprobator. Petrică a continuat: ― Nici
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nu care cumva să greșească, tocmai el, vreo manevră... În tot timpul desfășurării intervenției, profesorul a făcut doar o singură observație, minoră... Când apendicele a fost extirpat și totul era pregătit pentru sutura plăgii, Despina - cu un ultim efort - a ordonat: ― Suturați plaga, domnule profesor. Comandă la care a adăugat un „tati” șoptit... Când și-au scos masca, printre șirurile sudorii de pe chip au mijit două zâmbete calde. ― Îți mulțumesc, tati. Întâi, fiindcă ai avut Încredere În mine și apoi pentru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întrece Închipuirea mea. ― Dacă această ființă a avut curajul să te secondeze pe tine, când m-ai operat, de această dată a acceptat să fie numărul unu În echipă. Iar eu am fost pe post de „ține cal”. Adică, căpitanul ordonă și „ține cal” execută, fără să crâcnească. „Dă-i calului ovăz, adapă l, țesală-l, Împletește-i coma și coada, verifică potcoavele, lustruiește șaua și scările și În final ajută-l pe căpitan să Încalece” - a sfârșit profesorul povestea, Într-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ochi cu șeful cel mare se fâstâci atât de tare, încât fu cât pe-aici să scape dosarele din mână și se înroși până în albul ochilor. Lasă, Caterino, că nu sunt papa de la Roma! îi vorbi el familiar și îi ordonă santinelei să-i dea fetei o mână de ajutor. Coborâră apoi niște trepte și se opriră în fața unei uși, pe care un alt militar, aflat acolo de pază, se grăbi să le-o deschidă. Intrară într-o încăpere spațioasă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-l torni la Securitate, explică bătrâna. Frate-său așa a pățit cu unul din ginerii lui și-a ajuns bietul om să fie dat afară din casă și pe urmă l-au băgat și la pușcărie!... Urania, lasă pălăvrăgeala! îi ordonă bătrânul, fulgerându-și nevasta prin sticlele ochelarilor și bătând din picior. Of, doamne! suspină doamna Măgureanu, renunțând cu vădită părere de rău la plăcerea de a istorisi cum fusese cu pățania cumnatului ei. Ai ajuns să-ți fie frică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
urmează să o sufere peste doar câteva ore. Numele "Minodora", până acum necunoscut, vibrează parcă din ce în ce mai puternic în urechea în spatele căreia urmează să se deschidă hidoasa inevitabilă trepanație. Între vis și realitate, Dora încearcă să își țină sub control rațiu-nea, ordonându-și : Ține minte ! Nu uita visul ! În el se regăsește esența vieții tale până aici și de aici. Prin acest vis Cel Atotputernic îți acordă clemență. Ce rol vor fi având oare Omul cu Umbrela și această misterioasă Minodora ?" Respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
amintește să o fi urcat. Se oprește la recepția unui hotel total necunoscut și scoate cartea bancară ca să plătească. "A plătit doamna..." îl asigură tânărul cu ochelari din spatele contoarului. Victor nu se mai întreabă cine și de ce a plătit. Își ordonă fără încetare : "La spital ! Cât mai repede, imbecilule !" Pe stradă, din nou mulțime ; este ora când majoritatea citadinilor ies de la slujbe și se grăbesc spre casă. Dar Victor nu mai sesizează nimic; înoată ca un disperat prin masa cenușie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Ei îs niște prefăcuți... De aceea nu se cuvine să le dai crezare... Nu se poate! Nu se poate! Așa ceva nu este cu putință, vornice! Sunt absolut încredințat că așa ceva nu se va petrece nici măcar într-un vis urât! Îți ordon să pui stavilă uneltirilor pizmașe împotriva unor viteji neînfricați și credincioși cuvântului dat Măriei Mele! Asta trebuie să înțelegi, vornice Moțoace! O dată pentru totdeauna! Că și neamul tău din vânzători de domni s-a plămădit... Da, Măria Ta... Vornic ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Neamțului. Fără ariergardă, mișelul ne lovește și pe noi, bravii mei căpitani. Așa că mai întâi va trebui să pălim acolo, la cuibul de vulturi de la cetate... Să-i nimicim pe toți, până la ultimul mișel! Și bogățiile toate să le confiscăm. Ordon strângerea corturilor! De îndată ridicăm întreaga tabără. Oștenii să nu rămână în urma convoiului, că-i paște pericolul să fie capturați de către cetele de urmăritori ale călăreților moldoveni care răsar de pretutindeni și tot așa dispar în necunoscut. Se interzice consumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a devenit vâscos, încât nici nu se mai scurgea din leșurile rămase pe câmpul de bătaie... Și tocmai când cei câțiva plăieși rămași în viață se pregăteau să înalțe la vedere ștergarul alb, Sobieski, mai mult spășit decât mândru, a ordonat încetarea asaltului și începerea pregătirii de retragere către țara leșească. Iarna era pe aproape și urmașii lui Kopernik de la Torun au anunțat-o deosebit de aspră... Pericolul împotmolirii prin Moldova, cu cetele lui Constantin-hicleanul în spate și în coaste, era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se afla prin neodihna de o noapte din cauza unei lucrări cu caracter urgent. S-a adunat de-un borș, i-a spus șefu' unuia dintre însoțitori în timp ce se pregăteau să părăsească încăperea, și fă-mi legătura la sârmă, i-a ordonat celuilalt. Te-a ajutat Maica Domnului, nenicule-neanicule, și de data asta! Iar ai scăpat de măturoi și noi doream să scăpăm de tine, că săptămânal ne chema la cadre pentru caracterizări, note de relație, referințe, aprecieri de parcă ți se pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fructe. Și totul gătit cu gust rafinat, dar cu tentă dietetică pentru protejarea ici a stomacului, colo a inimii, dincolo a ficatului, pancreasului, afectate de abuzuri anterioare și de ani. Domnul, la rândul lui, ajutat de trei foști învățăcei, a ordonat curtea, grădinile, livada, prisaca, magaziile, hambarele, gardurile și a îndepărtat resturile vegetale și gunoaiele din toate locurile la vedere sau mai dosnice. Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
impun măsuri disciplinare, că prea miroase a sabotaj în dauna intereselor clasei muncitoare. Eu îl știam suferind numai de inimă, dar ăsta precis are și ceva la mansardă! Și încă ceva cât se poate de serios, după cum se prezintă situația! Ordonați celor de la cadre să-l treacă în regim de urgență, până una-alta, pe o linie moartă la Stațiune și să fim atenți dacă propteaua mai intervine și de data asta! A mai adăugat primul. Amanții Cine a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în bătătură, Costi cel mic a și pârât-o pe Veronica dintr-a patra că a mâncat toată zeama de ștevie cu ultima îmbucătură de mămăligă, fără să-i dea și lui măcar cât pentru o gustare. Vasilica, papa! A ordonat frățiorul. Lapte! Bulcă! N-are Vasilica, i-a răspuns aceasta. Astăzi copiii nu mi-au dat pentru că hrănesc niște căței care s-au oploșit pe lângă școală. Iar porția mea am mâncat-o eu... că mi-a fost foame. Lui Costi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
poftește pacientul în cabinet! Între timp, doctorița și-a zis că îl va trata cu atenție și respect, așa cum se cuvine când ai în față un om aflat în mare suferință și îngrozit de spectrul morții. Dezbracă-l! i-a ordonat fiului, refuzând o comunicare directă cu bătrânul Geambașu, pe care-l vedea pentru a doua oară în viața ei. Îl găsea mult schimbat, slăbit și dărâmat fizic și psihic, ca un ins ce-și așteaptă sfârșitul imanent... O umbră palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
își păstrase încă strălucirea. Din cămașa sa albă rămăseseră doar bucăți zdrențuite. Din pantalonii de piersică mov, la fel. Dormea. Gemea. Se trezea. Țărmul era aproape, voise să plece de la el? Sau spre el? Păduri tropicale, ordonate. Un paradis natural ordonat după estetici umane. Întâmplare? Își părăsi pluta, cu un ultim efort. Apoi căzu și nu se mai ridică. Următorul lucru pe care și-1 aminti era căldura. De el se apropiară oameni. Doi. Blânzi. Era la răcoare, la umbra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nici cea mai mică emoție sau dubiu în privința reușitei sale; încă dinainte știa clar că lucrurile se vor mula întocmai după cursul pe care îl gândise el în plan. De aceea, și era pe deplin conștient de valoarea sa. Își ordonase singur că trebuie să ucidă, iar acum nu făcea decât să-și ducă cu tact la împlinire propriile ordine. Era atent și precaut, dar detașat și liber de constrângeri totodată. Își trăia clipele de glorie în plin, adânc cufundate-n
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
templele păgâne, în încercarea de a fi martirizați. La un moment dat, istoricul notează, cu vădită repulsie anglo-saxonă față de orice formă de extremism religios, că donatiștii "pătrundeau, uneori, cu forța în tribunale și îi sileau pe judecătorii înfricoșați să le ordone execuția". Altminteri ponderat ca ton, Augustin însuși nu se poate abține de la comentarii malițioase: "sinuciderea din respect pentru martiraj este amuzamentul lor cotidian". În încercarea de a stopa aceste excese, Biserica hotărăște, la Conciliul de la Braga, refuzul performării riturilor funerare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se întâmple ceva, ci printr-o forță supranaturală, străină, care face să vină în ființă o anumită capacitate, să iasă la iveală. A înțelege, acțiunea prin care rațiunea noastră, după modelul "înșfăcării" simțurilor, ia în stăpânire lumea, împărțind-o și ordonând-o, este, în japoneză, wakaru, care înseamnă, literal, "există starea de separare": ceva se separă de haosul inițial și astfel devine, ca atare, vizibil. A vrea se traduce prin: acest obiect trezește starea de a voi, în general, și numai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lumii fapta, ca esență a umanului. Faust poate, acționează și subjugă prin faptă. Fără acțiunea directă, brutală, a eului, dușmanul nu poate fi înfrânt. Japonezul însă se retrage într-o pasivitate contemplativă care permite lucrurilor să se întâmple, să se ordoneze pentru el, după legile lor ascunse. El știe că nu forțează ordinea lumii, ci o urmează cu subtilitate, cunoscând momentul în care liniile de forță se aranjează astfel încât să îi acorde supremația. Mai mult decât atât, el nu este niciodată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai ales în ciuda evidenței viscolului care se întețea și care, pentru orice minte lucidă, condamna la inutilitate mânuirea, fie ea japoneză, a lopeții la o astfel de oră. Dar logica niponă, căci, îmi spun, trebuie să existe și așa ceva, se ordonează după cu totul alte principii decât cele care ne par nouă irefutabile. Mă întorc la calculator, visătoare, gândurile nedespărțite de mișcările mâinii de afară, înfrigurate și atât de puțin reale. Se opresc cândva și pare că am uitat. Peste mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]