2,158 matches
-
întreg Brașovul este cuprins de flăcări. Chiar clădiri izolate precum Turnul Alb, Turnul Negru, Casa Sfatului sau Biserica Neagră au fost atinse de para focului, astfel că, în scurtă vreme, acoperișurile ultimelor două s-au prăbușit, vitraliile s-au spart, orga și clopotele s-au topit (ultimele căzând peste ceasul din turn, distrugându-l), iar altarul și toate bunurile dinlăuntru au fost arse. A pierit și vestita bibliotecă a lui Johannes Honterus, plină cu incunabule și manuscrise vechi, și atelierele meșteșugărești
Istoria Țării Bârsei () [Corola-website/Science/304812_a_306141]
-
muzica Nicolae Covaci; versuri Șerban Foarță - Andrei Ujică. A apărut pe albumul „Cantafabule” în 1975 (reeditat în 1996); înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, G. Reininger - orga electronică, sintetizator. Denumire sub care apare piesa „Ciocârlia” pe discul „NDR - HörFest 87” (Germania). Vezi Ciocârlia. Compusă în anii '80 de Nicolae Covaci; text Tom Buggie (în limba engleză); apărută prima oară în 1987 pe discul colectiv „NDR - HörFest 87
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
1974-1975 de Josef Kappl; versuri: Șerban Foarță și Andrei Ujică; înregistrată pentru albumul „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996) în formula N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, G. Reininger - sintetizator, orgă electronică. Compusă în 1968 de Florin Bordeianu și Nicolae Covaci; text Victor Cârcu. A apărut pe discul „Floarea Stîncilor” din 1969; înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, K. Bela - chitară bas, voce, G. Reininger
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
aparțin lui Șerban Foarță și lui Andrei Ujică. Înregistrată în 1975 în formula N. Covaci - solist vocal, chitară solo, double-six, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, chitară acustică, O. Lipan - baterie, timpane, gong, clopote, G. Reininger - sintetizator, orgă electronică, Florian Pittiș - recitator. A apărut pe albumul „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996). Cântec popular macedonean; aranjament Nicolae Covaci (1999), după o idee mai veche, din anii '80. A apărut pe discul maxi-single „Ora-hora” (1999, editat în Germania). Înregistrat în
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
sintetizate de C. Brylankowski), V. Vaessen - chitară bas, T. Colen - voce. Compusă în anii '60 de Nicolae Covaci și Florin Bordeianu. Înregistrată în 1970 în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, G. Reininger - pian electric (sau orgă), K. Bela - chitară bas, C. Rotaru - chitară, Dorel Vintilă - baterie, în subsolul sediului parohial din Piața Unirii din Timișoara. Difuzată prima dată în 1990, Piesa a apărut pentru prima oară abia pe discul „Vremuri, anii 60...” (1998). Piesă compusă în
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Kappl. Versurile aparțin lui Șerban Foarță și Andrei Ujică. A apărut în 1975 pe albumul „Cantafabule” (reeditat în 1996), înregistrată în componența N. Covaci - chitări solo, double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, vioară, O. Lipan - baterie, G. Reininger - pian, orgă electronică, sintetizator, M. Baniciu - solist vocal, chitară acustică. O altă înregistrare s-a făcut în 1990 de N. Covaci - chitară solo, double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, M. Neumann - vioară, voce, și
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Foarță și Andrei Ujică și apărută în finalul albumului „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996). A fost înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, O. Lipan - baterie, percuție, M. Baniciu - solist vocal, G. Reininger - sintetizator, orgă electronică, celesta; refrenul apare și la finalul suitei „Invocație” din debutul aceluiași album. Diferența între versiunea din 1975 și cea reeditată din 1996 este finalul. În timp ce pe albumul inițial piesa se termină printr-un solo tăios de pian electric, în
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Josef Kappl pe versuri de Șerban Foarță și Andrei Ujică. A apărut pe albumul „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996), înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, G. Reininger - sintetizator, orgă electronică, O. Lipan - baterie, percuție. O altă înregistrare a piesei a fost făcută în 1990 de N. Covaci - chitară solo, double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, C. Petrescu - percuție și a apărut
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Piesa compusă în 1974-1975 de Josef Kappl; versuri: Șerban Foarță - Andrei Ujică; apărută pe albumul „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996); înregistrată de N. Covaci - solist vocal, chitară solo, J. Kappl - solist vocal, chitară bas, M. Baniciu - solist vocal, G. Reininger - orgă electronică, pian electric, O. Lipan - baterie. O altă versiune a fost înregistrată în 1990 de N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, S. Tudoran - chitară solo, și a apărut pe
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
și Florin Bordeianu, cu text scris de Victor Cârcu; Înregistrată în 1970 (ianuarie-februarie) în subsolul sediului parohial din Piața Unirii din Timișoara, în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, K. Bela - chitară bas, voce, G. Reininger - orgă electrică, D. Vintilă - baterie. Difuzată prima dată în 1990, piesa a apărut pentru prima oară abia pe discul „Vremuri, anii 60...” (1998). Compusa în 1971 de Nicolae Covaci, cu textul scris de Victor Cârcu, a apărut în cadrul Ciclului Anotimpurilor de pe
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
de Șerban Foarță și Andrei Ujică. A apărut pe albumul „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996), fiind înregistrată de N. Covaci - chitară solo, double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, blockflöte, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, percuție, G. Reininger - orgă electronică, sintetizator. Înregistrată și în 1990 în componența N. Covaci - chitară solo, double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, versiune apărută pe discul „Aniversare 35” (1997). Compusă în anii '60 de Nicolae Covaci
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
baterie, versiune apărută pe discul „Aniversare 35” (1997). Compusă în anii '60 de Nicolae Covaci și Florin Bordeianu, cu text scris de Florin Bordeianu. Înregistrată în 1969 (?) în componența N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, G. Reininger - orgă electrică, C. Rotaru - ghitară acompaniament, voce, K. Bela - chitară bas, voce, I. Ștefanovici - baterie. A apărut prima oară pe disc în 1998 (pe „Vremuri, anii 60...”). Compusă în anii 60 de Nicolae Covaci și Florin Bordeianu. Textul aparține lui Victor
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
disc în 1998 (pe „Vremuri, anii 60...”). Compusă în anii 60 de Nicolae Covaci și Florin Bordeianu. Textul aparține lui Victor Șuvăgău. A fost înregistrata în 1969 (?) în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, G. Reininger - orgă electrică, C. Rotaru - ghitară acompaniament, voce, K. Bela - chitară bas, voce, I. Ștefanovici - baterie. A apărut pentru prima oară pe discul „Vremuri, anii 60...” (1998). Piesă compusă în anii 60 de Nicolae Covaci și Florin Bordeianu. Autorul textului nu este
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
fost înregistrată în iarna anului 1970, în subsolul casei parohiale din Piața Unirii din Timișoara, de N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, C. Rotaru - chitară acompaniament, voce, K. Bela - chitară bas, voce, D. Vintilă - baterie, G. Reininger - orgă electrică. Apărută prima oară pe discul „Vremuri, anii 60...” (1998). Compusă în 1971, „Vișina” era o baladă folclorică ce aparținea albumului „Cei ce ne-au dat nume”, interzisă de cenzură la apariția discului, în 1972. Un fragment din înregistrarea live
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
compusă în 1975 de Nicolae Covaci, Günther Reininger și Josef Kappl. Textul aparține lui Șerban Foarță. A apărut pe albumul „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996), înregistrată de către N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, G. Reininger - sintetizator, orgă electronică, O. Lipan - baterie. Piesă compusă de Nicolae Covaci în anii '80, inițial cu text englezesc, sub titlul „Morning Light”. Varianta românească, având versuri scrise de Dinu Olărașu, a apărut pe albumul „Baba Novak” (2005), într-o înregistrare în formula
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Valea cu Apă, vioristul Ghiocel din Valea cu Apă, vioristul Victor Ivașcu din Fărcășești, vioristul Gheorghe Burlan, zis Turlă din Valea cu Apă. Formațiile actuale de lăutari din Peșteana-Jiu s-au modernizat, apelând la stații de amplificare, instrumente noi precum orga, bateria și un repertoriu cu multe melodii gorjenești, tradiționale, dar și cu unele cântece de petrecere din alte zone folclorice. Cele mai cunoscute formații actuale din Peșteana-Jiu sunt: formația vioristului Emil Mihu (n. 1960), formația vioristului Dumitru Mihu zis Titi
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
mai cunoscute formații actuale din Peșteana-Jiu sunt: formația vioristului Emil Mihu (n. 1960), formația vioristului Dumitru Mihu zis Titi (n. 1959), formația vioristului Nicu Drulă, originar din Pârâu de Pripor, formația vioristului Stelu Lăcătușu, formația lui Ion Gicu (interpret de orgă) și formația vioristului Grigore Ciucu.
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
Europei centrale, se distingeau de cele ortodoxe, atât în interior cât și pe din afară. Înăuntru, fusese mutat locul podiumului unde se citea Tora, Bima, dinspre mijlocul sălii de rugăciune, imediat în fața altarului. Sinagoga a fost prevăzută cu locuri destinate orgii și corului, după modelul bisericilor creștine. Slujitorii de cult au început să îmbrace veștminte oficiale, tot asemănător cu clerul populației majoritare. Arhitectura și decorațiile clădirilor erau de obicei, în stilul „neo-maur” , cunoscut uneori ca „al Renașterii Maure”, uneori cu turnulețe
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
de viață se bazează în primul rând pe intuiția lui Hansen deoarece el nu a putut să se bazeze pe studii privind acustica arhitecturală. Forma dreptunghiulară și proporțiile sălii, precum și sculpturile, permit reflectarea numeroaselor sunete. Echipamentul original a cuprins o orgă cu tuburi istorică construită de Friedrich Ladegast, iar primul recital de orgă a fost realizat de Anton Bruckner în 1872. Orga actuală a fost instalată inițial de către firma austriacă Rieger Orgelbau în 1907, foarte stimată de muzicieni ca Franz Schmidt
Wiener Musikverein () [Corola-website/Science/328608_a_329937]
-
el nu a putut să se bazeze pe studii privind acustica arhitecturală. Forma dreptunghiulară și proporțiile sălii, precum și sculpturile, permit reflectarea numeroaselor sunete. Echipamentul original a cuprins o orgă cu tuburi istorică construită de Friedrich Ladegast, iar primul recital de orgă a fost realizat de Anton Bruckner în 1872. Orga actuală a fost instalată inițial de către firma austriacă Rieger Orgelbau în 1907, foarte stimată de muzicieni ca Franz Schmidt sau Marcel Dupré, și recondiționată în 2011. Începând cu anul 2001, clădirea
Wiener Musikverein () [Corola-website/Science/328608_a_329937]
-
privind acustica arhitecturală. Forma dreptunghiulară și proporțiile sălii, precum și sculpturile, permit reflectarea numeroaselor sunete. Echipamentul original a cuprins o orgă cu tuburi istorică construită de Friedrich Ladegast, iar primul recital de orgă a fost realizat de Anton Bruckner în 1872. Orga actuală a fost instalată inițial de către firma austriacă Rieger Orgelbau în 1907, foarte stimată de muzicieni ca Franz Schmidt sau Marcel Dupré, și recondiționată în 2011. Începând cu anul 2001, clădirea a renovatp și mai multe săli noi de repetiție
Wiener Musikverein () [Corola-website/Science/328608_a_329937]
-
parte din cele capabile să execute glissandi propriu-ziși. Asemenea procedeu, pentru rapiditatea presupusă și varietatea de înălțimi implicate, poate constitui o dificultate tehnică apreciabilă. Totuși, există un număr de abordări specifice, facilitate de construcția instrumentelor. Astfel, instrumentele cu claviatură (pian, orgă) pot executa glissandi de mare întindere prin trecerea degetului mare pe deasupra clapelor albe. Se pot folosi și alte degete sau char palma (posibil și pe clapele negre), mai ales în combinație cu tehnica numită cluster (procedeu vehiculat în muzica de
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
a întâmplat deoarece pentru a intra în mânăstire era cerută o anumită dotă și ea nu avea suficienți bani pentru aceasta. În cele din urmă mânăstirea ("Sărmanele Clarise") din Münster a primit-o, cu condiția să învețe să cânte la orgă. A mers la organistul Söntgen din Coesfeld pentru a studia muzica și a învăța să cânte la orgă acolo, dar nu a apucat să facă acest lucru, căci datorită sărăciei familiei organistului Söntgen a fost obligată să lucreze acolo, epuizându
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
bani pentru aceasta. În cele din urmă mânăstirea ("Sărmanele Clarise") din Münster a primit-o, cu condiția să învețe să cânte la orgă. A mers la organistul Söntgen din Coesfeld pentru a studia muzica și a învăța să cânte la orgă acolo, dar nu a apucat să facă acest lucru, căci datorită sărăciei familiei organistului Söntgen a fost obligată să lucreze acolo, epuizându-și astfel micile economii. Mai târziu una din fiicele Söntgen a mers împreună cu ea la mânăstire. În 1802
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
proiectul de reconstruire a Templului Mare Spaniol Cal Grande din București,de pe strada Negru Vodă, a cărui nouă clădire a a fost inaugurată în anul 1899.După doi ani, în spiritul schimbărilor novatoare, a fost introdusă în această sinagoga o orgă, care a acompaniat rugăciunile, inclusiv sâmbătă și de sărbători. Bejerano era adesea oaspetele reginei României, Elisabeta care îi aprecia calitățile. Fiind un veritabil poliglot, cunoscător a multe limbi din Europa și din Orientul Apropiat, Bejerano a servit uneori că translator
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]