5,945 matches
-
o ecuație mai complexă a valorilor, care se situează deasupra oricărui individ, fie el bărbat sau femeie: putere, sacralitate, iubire, onoare, bogăție, familie și mai ales destin. Femeia (nu feminitatea) este legată de denaturarea unora dintre aceste valori fundamentale în: orgoliu, instigare, influență nefastă, subminare a puterii, înșelăciune, cruzime, fiind un agent de același fel cu bărbatul, deci nu radical diferit. Când, în ce moment istoric, devine feminitatea o valoare în sine? Atunci trebuie făcută distincție între femeie ca personaj (walkirie
Un tânăr germanist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8984_a_10309]
-
-uri. Nu ne gândim la fervori culturale în Pașcani - de acest oraș vorbim acum -, am fi utopici. Ce ni se arată ochiului privind Casa de cultură - municipală, desigur -, pe frontispiciul căreia e numele lui Mihail Sadoveanu, personalitate-simbol pentru pășcăneanul cu orgolii localiste? În dreapta imobilului cu arhitectură proletcultistă, mai precis, în interiorul său, o crâșmă și un magazin "mixt", în stânga hardughiei, o berărie, ca să nu-i zicem tot crâșmă, la demisol, niște birouri pentru lucrări cadastrale, la etaj, unde, cândva, era o bibliotecă
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
în acest caz și mai mult de uzul standard, în care aroganță este un termen abstract, cu sens peiorativ ("purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare", în DEX). Uzul popular dezvoltă sensurile "act de sfidare, provocare, jignire", "manifestare de orgoliu", în contexte ambigue, în care termenului i se atribuie și o interpretare pozitivă, strict personală (prin valorizarea afirmării de sine și a ostentației). Deocamdată, termenul concretizat se extinde în contexte evident ironice (mai ales în comentariile sportive): "povestea ridicolului s-
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
două pulsiuni descrise de Freud, despre spaima de timp și, în egală măsură, despre brutalitatea istoriei. Este un subiect care mă urmărește de mult, după cum și câteva personaje foarte complexe, greu de construit; pe unele le-am mai încercat în Orgolii, dar mi-au reușit cu adevărat abia acum. Ella este unul dintre acestea. Ea trăiește o poveste de dragoste care începe în Berlin, se împlinește în Cluj și se sfârșește dramatic în Paraguay. Fiecare carte are un timp al ei
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
el vehiculul performanței și al conștiinței de sine. Referindu-se la un asemenea moment, la cel imediat următor terminării războiului (anii 1919-1920), Baba mărturisește fără echivoc: ,,...făceam ce voiam, căpătasem faimă și aere de portretist, lucru justificat de un anumit orgoliu al vîrstei". Era încă perioada craioveană, cînd el lucra constant în atelierul tatălui său și cînd supravegherea acestuia se exercita atent, dar fără intervenții explicite decît atunci cînd normele academiste păreau amenințate prin interpretări nepermis de libere. Nu se știe
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
Gheorghe Grigurcu Faptul că N. Manolescu se referă mereu la preopinenții d-sale e un semn nu numai de corectitudine informativă, ci și de cavalerism, id est de orgoliu. E aci o disociere tacită de G. Călinescu, care foarte rar își cita congenerii. O mustrare implicită adresată acestuia. Dintre poeziile lui Cârlova, "cea mai celebră este Ruinurile Târgoviștei, care a determinat pe Vl. Streinu să considere pe Cârlova unul
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
Miercuri, 24 octombrie 2007, la Clubul Prometheus din Piața Națiunile Unite, s-a desfășurat o nouă ediție a Întâlnirilor României literare. Tema fusese anticipată și direcționată clar în numărul trecut al revistei, într-un articol al lui Alex. Ștefănescu. Dincolo de orgolii și de vorbe mari, dincolo de latifundiarii de toate felurile și de normele proprietății sacre și inviolabile, întrebarea din titlu rămâne legată de un singur răspuns: literatura este - în chip esențial - un bun public. După cum actul hedonist al lecturii nu poate
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
mai limitează la dobîndirea averii... Eroul balzacian Dinu Păturică îmbină atracția erotică pentru iubita stăpînului său cu spolierea acestuia din urmă; cele două pasiuni devin mutabile, iar Kera Duduca se transformă în simbol al unei averi care își schimbă stăpînul. Orgoliul și dorința de a urca pe scara socială cît mai sus ajung la Păturică iraționale, du-cîn-du-l la prăbușire - tot ca în Balzac! De aceeași sursă este la Filimon apetența pentru material, bogăția costumelor și a obiectelor, varietatea felurilor de mîncare
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
caz în care nu aș fi întru totul de acord cu Al. Dobrescu e chiar primul invocat: Letopisețul de la Putna preia pasaje dintr-un letopiseț anonim anterior; ambele sunt fără autori declarați, deci textele circulă, ca adesea în vechime, fără orgoliul proprietății. Al doilea capitol (p. 67-132) se ocupă de "știința de contrabandă" a unor istorici: Nicolae Milescu (în numărul 41 din România literară, Daniela Dumbravă arată că "Nicolae Milescu nu a plagiat"), Dimitrie Cantemir, Nicolae Bălcescu, D. Bolintineanu. Un paragraf
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
polemici de nuanțe, subtilități terminologice și definiții conceptuale, atunci intensitatea ei s-ar fi stins de mult și nimeni nu ar mai fi stat astăzi să-i dea vreo atenție. În realitate, în spatele polemicii teoretice se ascund uriașe și nedomolite orgolii naționale, etnice și religioase. Aici e pragul delicat dincolo de care apele încep să se despice și tot de aici încolo tonul dezbaterilor, unul pînă acum seren și destins, capătă stridența crispată a învinuirilor ideologice. Din acest moment, logica dezbaterii lasă
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
Mozart, Sonata lui Franck, în execuția lui Hubermann, mărturisește atît de cioranian: Sînt obosit de atîta muzică, dar e încă singurul lucru consolator din ultimul timp". Un mod probabil de defensivă morală, dar și un stimul lăuntric sui-generis îl reprezintă orgoliul pe care Sebastian nu se poate împiedica a și-l da în vileag. într-un rînd dejunează cu N. Carandino la "Capșa", invitat de criticul dramatic pentru o convorbire "de afaceri". I se propune să fie redactor la o gazetă
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
capital". Prînzește cu oameni de vază: "Masă de seară cu Rosetti și Camil la G.M. Cantacuzino, care mi-a povestit unele lucruri despre Transnistria și Odesa". Nu cumva e la mijloc, în ciuda tuturor precauțiilor și a decepțiilor, o prelingere a orgoliului menționat, un bovarism? O manieră de a-și propune o existență ideală pe coordonate livrești în cuprinsul căreia jocul antitetic, mixtura de umbră și strălucire socială, de insucces și succes asezonate cu lamentații (unele de un dramatism convingător, altele cu
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
ocazionali, adnotând geografic lista publicațiilor străine cu care avangardiștii de la Contimporanul au menținut relații cel puțin amicale, vorbind despre ideologii și politici în termenii cu mult mai judicioși ai opțiunii estetice de fond. E limpede că Paul Cernat își suprimă orgoliul personal de a transforma propria publicistică într-o docilă literatură de raft, dar își asumă, pe de altă parte, gestul de a face din ideea de publicistică o preocupare demnă de orice bibliotecă respectabilă. Intrarea în volum e mai ocolită
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
rol, ce a făcut sau nu dintr-un personaj, cum l-a dezamăgit sau nu pe regizor. Folosim, fără argumente neapărat, cuvinte tari, superlative pompoase, care, la urma urmelor, nu fac mai mult decît să gâdile, pentru o vreme, ceva orgolii. Există și cealaltă variantă, cînd actorul este sancționat. Pentru tot. Chiar și pentru lipsa de inspirație a regizorului, pentru pista greșită pe care l-a condus sau l-a lăsat să meargă singur, abandonat propriilor inerții. Actorul este la rampă
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
cumpănit, se naște o atmosferă apăsătoare de farmacie și pîndește cu multă hotărîre fiara calofiliei. Sub aparența caligrafului anonim și a geometrului impersonal care, în ordine morală, ar putea fi numită discreție și modestie se ascunde, în fapt, un mare orgoliu de creator: acela de a lua lumea de la zero. Chiar de la imperativul "să fie lumină".
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
versurile poeților, determinându-i să facă tot ceea ce, de regulă, nu se face; și să scrie tot ceea ce, în mod curent, nu se scrie... Sub acest raport, există o clară continuitate între cele două momente artistice, chiar dacă al doilea, cu orgoliul auroral al debutului, preferă delimitarea cât mai zgomotoasă de cel care l-a precedat. Între Mihail Gălățanu și Marius Ianuș, ori Cristian Popescu, Ioan Es. Pop și Teodor Dună, apropierile sunt vizibile - și determinate de angajarea decisă a noilor poeți
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
Toate alcătuiesc un foarte credibil și complet tablou, în notă hiperrealistă, al tranziției românești în anii din urmă: viața de familie dominată de senzația de sufocare pe care o produc frustrările și lipsa de comunicare între soți, lumea literară cu orgoliile ei, lipsa de substanță a dezbaterilor intelectuale, răfuielile grotești în public ale oamenilor din mediul artistic, manifestările teribiliste ale tinerilor creatori ce, uneori, țin loc de operă, mediul universitar, dominat de ambiții, frustrări și bătălii pentru funcții. În peregrinările sale
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
creștin. Toate acestea sunt semme pledînd pentru vria cu neputință de redresat în care a nimerit religia Sfîntului Pavel. În fine, e un motiv de îngrijorare să vezi cum credincioșii din fiecare tabără privesc la ceilalți cu superioritate și cu orgoliu nemărturisit. Creștinii sunt încredințați că surele Coranului nu reprezintă o scriere revelată și că islamul este o religie barbară și înapoiată. Musulmanii, la rîndul lor, privesc creștinismul ca pe un corpus de falsuri și inexactități a căror vulnerabilitate argumentativă poate
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
consemnînd, ca și în cazul lui Rebreanu, doar "întîmplările rele", jurnalul este un specific text de criză: suferințe, gînduri amarnice din care nu lipsește ideea sinuciderii ("soluția logică, nu sentimentală" a ieșirii din impas), crizele financiare și, mai ales, de orgoliu, preocuparea obsedantă pentru procurarea banilor necesari supraviețuirii ("Aceeași preocupare, de a găsi bani", notează autorul la 2-30 august 1931, iar, o lună mai tîrziu, "azi literalmente nu am ce mînca" și "n-am decît pensia, adică de plătit chiria") - acestea
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
dintr-o vanitate excesivă, și poate că nu greșesc mult afirmînd asta... Dealtfel la temeiul oricărei activități literare, și chiar de alt soi, este intenția imediată a publicității... Dorința ca lumea să știe cum simți și ce gîndești. Reportînd: vanitatea, orgoliul preced opera de artă și în acest sens orgoliul e creator... Cred că o dovadă a mediocrității mele e că pînă acum n-am avut curajul să înfrunt ridicolul imens de a fi un geniu... De a mă comporta ca
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
mult afirmînd asta... Dealtfel la temeiul oricărei activități literare, și chiar de alt soi, este intenția imediată a publicității... Dorința ca lumea să știe cum simți și ce gîndești. Reportînd: vanitatea, orgoliul preced opera de artă și în acest sens orgoliul e creator... Cred că o dovadă a mediocrității mele e că pînă acum n-am avut curajul să înfrunt ridicolul imens de a fi un geniu... De a mă comporta ca atare, fără să mă sinchisesc de surîsurile enervate și
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
alese și direcționate instinctiv spre atingerea unor scopuri concrete (îndepărtarea bolii, răului, nedreptății) sau a unor praguri spirituale evoluate (iertarea, smerenia, împăcarea)". Împăcarea cu rosturile lumii "prin înțelepciunea care exclude resemnarea, dar ține mintea trează, curioasă, deschisă", prin renunțarea la orgoliu, prejudecăți și suficiență, prin blândețe, toleranță și iertare, nu vine neapărat din cărți sau din filozofie. "Bunicii noștri acordau importanță fiecărui cuvânt pe care îl scoteau pe gură... erau mânuitori genuini ai metaforelor existenței". Nu degeaba, scrie Carmen Firan, în
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
Corespondența mea ca ambasador extraordinar și plenipotențiar în Cuba nu este făcută publică din cauza restricțiilor diplomatice. Pentru a satisface o anumită curiozitate, am prins câte o notă, neesențială din punct de vedere al confidențialității. Cea mai flatantă scrisoare (eu am orgolii mari, nu?), primită în timpul primariatului , a fost cea de la cancelarul RF Germania, domnul Helmut Kohl. Am avut o satisfacție deosebită când primarul Lisabonei, cu care eram în relații foarte amicale, a ajuns Președintele Portugaliei. Când m-a anunțat că părăsește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
o va câștiga. Iisus Hristos Să nu-ți pară rău niciodată după ceea ce, pierzând, poți cumpăra înapoi, cu bani, sau cu orice altceva de tăria banului. Ceea ce trebuie să pierzi, Pentru a câștiga Viața, este eul, acest pachet de prejudecăți, orgolii, frică, instinct al posesiunii, fugă după securitatea materială, mentală, sentimentală. Trebuie să scapi de acel Ceva despre care ai fost educat că trebuie preamărit. Ah, legea sufletului, de nepipăit este. Iar dacă nu ești sub o lege, dacă nu ești
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
a domniei lui Baiazid I a fost mai puțin benefică pentru marele sultan. În anul 1400 izbucnește conflictul cu Timur Lenk, marele conducător Mongol. Conflictul s-a datorat tendințelor expansioniste ale hanului Timur, pe care Baiazid nu le putea accepta, orgoliul său nemăsurat, impunându-l ca singur stăpân al Europei sud-estice și Asiei. După ce Timur Lenk a cucerit Siria, acesta a impus lui Baiazid anumite lucruri. Printre aceste, amintim retrocedarea cetății Kemah, să accepte purtarea brâului și a căciulii ( de fapt
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]