928 matches
-
evoluțiile politice din Centrul și Nordul Europei și cele din Orientul European, evoluții pe care trebuia să le controleze, pentru a putea să le dirijeze, în scopul realizării obiectivelor Rusiei atât în Centrul și Nordul Europei, cât și în problema orientala. Astfel, o atenție deosebită trebuia acordată atragerii Prusiei într-un "système défensif général" care să nu-i permită, cel putin, lui Napoleon Bonaparte "d'aller au delà des limites actuelles de șa puissance"28. Apoi, trebuia încurajată Austria, în tentativa
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a fi întreprinse "relativement à la défense de la Turquie" (s. Ven.C.)29. Bineînțeles, la realizarea obiectivelor în discuție era avută în vedere și Suedia, în care scop avea să i se garanteze "la possession de Stralsund"30. Din perspectiva orientala se preconiza intensificarea activității diplomatice a Rusiei la Istanbul, în scopul de a induce cercurilor diplomatice din capitală otomană "beaucoup de tranquillité sur nous mêmes et beaucoup d'inquiétude sur la Turquie"31. Concomitent, Poartă Otomană trebuia determinată să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
A. Sturdza și C. Colescu-Vartic, op. cît., p. 679. 47 Ibidem, p. 700. 48 Ingvar Anderson, op. cît., p. 304. 49 Cf., Dimitrie A. Sturdza și C. Colescu-Vartic, op. cît., p. 697. 50 Cf., Ingvar Anderson, op. cît., p. 304. orientala, cât și în cea nordică 51. Din această perspectivă, tarul a refuzat, potrivit asigurărilor date ambasadorului francez, de Caulaincourt, propunerea Angliei, făcută, după spusele sale, prin intermediul ambasadorului Suediei la Petersburg, de a neutraliză Marea Baltica 52. Bineînțeles, ambasadorul francez a exclus
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
că ocuparea Finlandei a fost înlesnita de comandantul cetății Sveaborg care a predat-o rușilor, fără a opune rezistență, la 21 aprilie/3 mai 180862. Căderea Sveaborg-ului, urmată de ocuparea întregii Finlande, au impulsionat și demersurile diplomației ruse în problema orientala. Tarul Alexandru I îl asigura pe Napoleon că a respins propunerea Porții Otomane de a se "aranja" direct cu el, fără intervenția Franței 63. La rândul său, Alexandru Tolstoi încerca să-l convingă pe Napoleon că "generozitatea" cu care acceptase
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
y avait moyen"96. În context, von Stedingk, care luase cunoștință despre existența acelui ordin, fără să fi fost sigur că și fusese transmis destinatarului sau, evidenția strânsă conexiune dintre politică Rusiei în Europa de Nord-Est și cea în problema orientala. Fenomenul era clar evidențiat de obstinația cu care Rusia refuzase, "malgré le désir et le besoin qu'ils (rușii n. Ven.C.) ont de la paix", de a evacua Principatele Române, condiția sine-qua-non pusă de turci pentru începerea tratativelor de pace
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
politice urmărite de cele două mari imperii pe Continent. Dacă Napoleon era stăpânit de temerea că Rusia s-ar fi putut sustrage sistemului său continental, Alexandru îl bănuia pe "aliatul" sau că-i submina, pe de o parte, politica să orientala 116, iar pe de alta, ca urmărea să favorizeze 111 "La Russie est et restera amie de l'Angleterre et notre guerre avec ce pays contrarie ici tout le monde", îl informa Stedingk pe rege, la 21 noiembrie/2 decembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Suedia. Ca urmare, Danemarca a evitat, în ultimul moment, o invazie a unei armate ruse, comandata de generalul Benningsen 145. Rezolvarea definitivă, din perspectiva dreptului public european, a acestei probleme care, datorită antecedențelor sale, a avut implicații și în problema orientala, avea să fie consacrată de Congresul de la Viena. Așadar, conjunctură politică din Europa de Nord a fost controlată de Rusia. Între rivalii săi, din rândul Marilor Puteri, care i-au contestat calitatea de leader al amintitei conjuncturi, cea mai serioasă a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
războaiele revoluției franceze, continuate de Napoleon Bonaparte, au implicat și Suedia în combinațiile politice ale Franței, atitudinea acesteia din urmă față de cea dintâi fiind puternic marcată de fluctuațiile din politica continentală a Franței și, așa cum am mai menționat, în problema orientala. La începutul secolului al XIX-lea, principalul obiectiv al Franței în Nordul Europei era de natură comercială, adică de a elimina comerțul englez și din această zonă, după ce reușise să-l îngrădească în Sudul 143 Cf., Șved Johnson, op. cît
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
urmărea cu atenție eforturile celei ruse de a se prevală de importanță pe care o acordă Franța, îndeosebi Suediei, în blocada continentală, pentru a o folosi că "moneda de schimb" cu care să-și asigure propriile sale interese din Europa Orientala 152. În cazul în care supoziția este corectă, insistența cu care tarul Alexandru I îi cerea lui Napoleon, imediat după Tilsit, de a "primi" Principatele Române de la el și nu de la Poarta Otomană 153, se poate traduce prin dorința acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a fost subordonată eficientizării acelui sistem, iar Rusia, din motive asupra cărora nu mai este necesar să insist, trebuia să fie colaboratorul care dispunea de cele mai eficace mijloace în acest scop. De aceea, "jocul la două capete" în problema orientala a fost considerat de Napoleon ca fiind singurul adecvat, în conjunctură politică din Nordul Europei, așa cum era configurata în primul deceniu al secolului XIX159. Iată pentru ce nu obosea să repete, ori de câte ori i se părea necesar, că el consideră Finlanda
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
recompenseze" pe măsură. Or, o asemenea "recompensă" nu se putea concretiza decât în ofertă de sprijin a Franței, pentru că Rusia să abordeze, potrivit intereselor sale, problema 169 Cf., loc. cît., fond cît. 170 Cf., Hug Ragsdale, op. cît., p. 77-78. orientala 171. Ceea ce nu se putea realiza, însă, fără a fi rezolvată, în prealabil, cealaltă problemă cu care se intersecta problemă orientala și anume problemă poloneză. Ca urmare, Napoleon s-a arătat dispus să accepte extinderea anexiunilor rusești în Polonia. Oferta
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
abordeze, potrivit intereselor sale, problema 169 Cf., loc. cît., fond cît. 170 Cf., Hug Ragsdale, op. cît., p. 77-78. orientala 171. Ceea ce nu se putea realiza, însă, fără a fi rezolvată, în prealabil, cealaltă problemă cu care se intersecta problemă orientala și anume problemă poloneză. Ca urmare, Napoleon s-a arătat dispus să accepte extinderea anexiunilor rusești în Polonia. Oferta viza, totodată, și diminuarea presiunilor Austriei în Centrul Europei, ale cărei posesiuni în Polonia ar fi fost restrânse, acțiune împotriva căreia
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de Pologne", rămas, însă, anonim și care i-a fost prezentat împăratului la o dată cuprinsă între 1 și 3 noiembrie 1806183. Bun cunoscător al realităților poloneze, autorul memoriului a pus în evidență și strânsă conexiune dintre problemă poloneză și cea orientala. Deoarece, el vedea posibilitatea rezolvării celei dintâi, doar în cazul în care se găsea o rezolvare și pentru cea de a doua, firește, din perspectiva intereselor pe care le reprezenta. În această ordine de idei el afirmă că, în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Otoman și, chiar, credea el, "sans déranger l'équilibre de l'Europe orientale", dar numai dacă "la Pologne serait rétablie" (s. Ven.C.)188. Așadar, Polonia ar fi devenit factorul esențial al restabilirii și menținerii echilibrului de forțe în Europa Orientala, a cărei configurație teritorială s-ar fi modificat și în favoarea Poloniei. Deoarece, ea ar fi primit "une portion de la Bessarabie, avec la forteresse de Bender" (s. Ven.C.)189. Pentru desăvârșirea refacerii teritoriale a Poloniei mai era, însă, necesar să
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Ven.C.)189. Pentru desăvârșirea refacerii teritoriale a Poloniei mai era, însă, necesar să i se restituie și cele două Galiții, dar de către Austria care trebuia să primească despăgubiri corespunzătoare. Următorul pas, în direcția rezolvării problemei poloneze și a celei orientale trebuia să se concretizeze prin instalarea unui prinț francez în Turcia Europeană 190 . În aceeași ordine de idei, el recomandă și crearea uni "Etat séparé pour un prince français" ce urma a fi constituit din provinciile vechii 186 Ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
care se numără, firește, si Polonia 192. Polonia putea redeveni, așadar, subiect al relațiilor politice internaționale și, pe cale de consecință, un factor activ al problemei orientale, al cărei rol s-ar fi concretizat îndeosebi prin secondarea politicii franceze în Europa orientala care viza subminarea celei a Rusiei în această zonă193. Pentru că Polonia să-și poată onora amintită calitate de factor activ al problemei orientale, ea trebuia, însă, să devină contingenta cu zona afectată de această chestiune. Era un deziderat formulat într-
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
qui ne lui en a donné jusqu'ici toute la monarchie des Turcs" (s. Ven.C.) (cf., ibidem, p. 172); vezi, în acest sens, si ibidem, p. 8. 194 Cf., ibidem, Annexes 2, p. 178. Necesitatea revenirii Poloniei în Europa Orientala, ca o condiție esențială a reconstrucției sale teritoriale și a revigorării puterii sale politice ce i-ar fi permis, se subînțelege, să aibă un cuvânt greu de spus și în problema orientala, a fost evidențiata într-un alt memoriu polonez
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
2, p. 178. Necesitatea revenirii Poloniei în Europa Orientala, ca o condiție esențială a reconstrucției sale teritoriale și a revigorării puterii sale politice ce i-ar fi permis, se subînțelege, să aibă un cuvânt greu de spus și în problema orientala, a fost evidențiata într-un alt memoriu polonez, aparținând lui Wybicki și datând de la sfârșitul anului 1806 sau de la începutul celui următor. Referindu-se la limitele geografice care ar fi trebuit să configureze teritoriul viitoarei Polonii, în cazul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
politiques et commerciaux, de réintégrer la Pologne dans cette possession. On y gagnerait Oczakow, Kinburn, Cherson, Odessa, etc." (s. Ven.C.)196; adică 195 Ibidem, p. 180. 196 Ibidem. exact acele puncte strategice de pe care Rusia își lansa politică să orientala și care afectaseră și interesele orientale ale Poloniei. Or, se subînțelege din această demonstrație, odată ce Rusia le-ar fi pierdut, ea ar fi fost în imposibilitatea de a-si mai impune hegemonia în Orientul European și, pe cale de consecință, harta
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
utiles ni honorables", ceea ce se putea realiza prin amintitul schimb de teritorii 208. Reacția cercurilor conducătoare austriece a fost, însă, departe de a corespunde obiectivelor urmărite de Franța în problema poloneză și, pe cale de consecință, în Europa de Nord și în Europa Orientala, refuzând să accepte cedarea Galiției pentru Silezia 209. Cum încheierea păcii cu Rusia constituia o necesitate stringenta, în vederea desăvârșirii blocadei continentale, iar pe de alta, pentru conservarea Imperiului Otoman, Napoleon a încercat să exercite presiuni diplomatice asupra ei, prin intermediul Prusiei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
autre que la Russie a intérêt à voir l'Autriche puissante" (s. Ven.C.) (cf., ibidem, p. 774). modifice situația politică stabilită de el la Est de Elba245. Prin urmare, la începutul anului 1811, Napoleon era mai preocupat de problema orientala și de menținerea blocadei continentale, decât de cea poloneză. De aceea, daca nu ar fi admis nici o modificare în statutul Ducatului Varșoviei, totuși, nu ar fi declanșat nici războiul împotriva Rusiei, din acest motiv. În schimb, nu ar fi ezitat
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a Austriei, îndeosebi în perioada napoleoniana, se află în câteva din lucrările bine cunoscutului istoric francez, Edouard Driault, dintre care amintesc: La politique extérieure du premier consul 1800-1803, Paris, 1910, passim; Austerlitz, Tilsit (citate, deja, în paginile anterioare); La politique orientale de Napoléon, Sébastien et Gardane 1806-1808, Paris, Alcan, 1904, passim. și-au concentrat eforturile diplomatice în direcția lărgirii alianței. Prima vizată a fost Austria care avea, deja, suficiente motive de îngrijorare, provocate de politică italiană a lui Napoleon Bonaparte care
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cea mai mare parte, si Rusia 314. Totodată, mai este de reținut faptul că și pacea de la Viena a relevat adevărul că în politică continentală a lui Napoleon Europa de Nord deținea un loc secundar, în comparație cu importanță pe care o acordă problemei orientale 315. Această proporție a variat, însă, și în anii premergători prăbușirii Imperiului, în funcție de conjuncturile politice cu care a fost confruntat Napoleon. În anii care au urmat, Austria a intrat și mai profund decât în perioada anterioară în sfera de influență
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
bornes au monopole et au principes arbitraires des Anglais"325. Cercurile conducătoare prusiene erau și ele conștiente că problemele cu care era confruntata Europa de Nord nu puteau fi rezolvate temeinic și durabil, daca nu se rezolvau și cele existente în Europa Orientala. În anul 1800 acestea continuau să fie acutizate de invazia franceză în Egipt, produsă cu doi ani mai înainte, adică la 1 iulie 1798. De aceea, retrocedarea de către Franța a Egiptului către Turcia nu numai că ar fi pus capăt
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
urmau a fi stabilite prin tratate separate cu ea, iar Danemarca să fi fost determinată să adere la Coaliție. Și cum problemele cu care era confruntata, atunci, Europa de Nord nu puteau fi discutate decât în conexiune cu cele decurgând din problemă orientala, articolul 12 al Convenției de la Bartenstein garanta independența și integritatea Imperiului Otoman 345. Era, deci, o nouă măsură menită să împiedice tranșarea acestei probleme de către Napoleon, în favoarea exclusivă a Franței și, eventual, a aliaților ei. În spiritul ei, Convenția de la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]