3,686 matches
-
17 ani de la trecerea gânditorului la cele veșnice, două „noi” cărți ale sale, scrise în limba la care renunțase încă din anii ’40 ai secolului trecut. Cunoscându-i biografia complicată, care a presupus un exil cu multe renunțări, ca și oroarea sa față de „posteritate” sau de „manuscrise” postume, nu putem decât să ne mirăm că aceste două cărți au supraviețuit. Și că, deși nedesăvârșite de autorul lor, manuscrisele s-au prezentat într-o formă suficient de elaborată pentru a fi publicabile
Un eveniment cultural: Cioran inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4916_a_6241]
-
lacune din text au fost completate între paranteze drepte. Rezultatul este un text cursiv, autentic cioranian și, totodată, o ediție în care specialistul poate regăsi toate detaliile manuscrisului. Surpriza acestui Cioran inedit, la 17 ani de la dispariția filosofului reputat pentru oroarea de publicitate, de expunere a intimității, ca și pentru evidentul scepticism cu privire la posteritate, în general, constă și într-un detaliu pe care editorul îl subliniază cum se cuvine. Fragmentul numerotat cu cifra 70, cu care începe Îndreptar pătimaș II, a
Un eveniment cultural: Cioran inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4916_a_6241]
-
--- Intelectualii de stânga și khmerii roșii După filmul și cartea lui Panth despre călăul cambodgian Duch, iată, Pierre Emmanuel Dauzat publică la Bayard Holocaustul obișnuit, o extraordinară analiză a atitudinii stângii franceze față de ororile regimului khmerilor roșii din a doua jumătate a anilor 1970. Ca și cum complicitatea ideologică și politică din anii 1950- 1960 cu Fidel Castro n-ar fi fost suficient de compromițătoare, intelectualii francezi au ținut cu orice chip să ia partea asasinilor
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4923_a_6248]
-
însă vor redescoperi stilul celinian, cu punctele de suspensie („și mereu trei puncte! ah! veșnicele trei puncte! iarăși peste tot trei puncte!”) ce fracturează textul și-i dau acestuia greutatea emoțională, dar și muzicalitatea. (Prezentarea editurii) Pentru Animale Bolnavi Prizonieri Oroarea de realități! Toate locurile, numele, personajele, situațiile, prezentate în acest roman, sunt imaginare! Absolut imaginare! Nici o legătură cu nici o realitate! Nu este decât o „Feerie”... și în plus!... pentru altă dată! Uite-o pe Clémence Arlon. Suntem cam de aceeași
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
ale scrisului lui Lucian Boia. Spre deosebire de Eugen Negrici (ale cărui teze, tot atât de radicale, sunt susținute pe un ton nu o dată pamfletar, ca în Literatura română sub comunism sau, și mai și, în Iluziile literaturii), Boia e lipsit de stridențe. Are oroare de excese. Când le detectează (și, slavă Domnului, cât privește reflectarea acestui interval, are unde) prima sa tentație e să le corecteze. Ironia, pentru el, chiar asta e. O formă reținută de penalizare a dezechilibrelor de orice fel. În ce măsură e
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
cu importante premii literare europene. Dubravka UgreSic va veni la București la finele lui octombrie, la cea de-a treia ediție a Festivalului Internațional de Literatură (28-30 octombrie). Ministerul durerii (2005) este un roman despre nostalgia apartenenței, despre farmecul și oroarea trecutului recent. Protagonista acestuia, Tanja Lucic, părăsește Zagrebul devastat de război și ajunge să predea limba și literatura fostei Iugoslavii la Universitatea din Amsterdam unei grupe de studenți, la rîndul lor exilați. Confruntată cu dificultatea de a găsi un teren
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
anvergura ei justifică o asemenea încadrare de gen. Și mă feresc nu numai pentru că, în sine, demersul lui Mircea Cărtărescu păstrează o amprentă personală care-l face neînseriabil, ci și pentru că, în ciuda dimensiunilor (506 pagini), Postmodernismul românesc pare să aibă oroare de proiectele (fie ele și strict exegetice) cu o oricât de vagă tentă autoritară: „Această grandomanie irațională, dublată de nerenunțarea la sistemul birocrației de partid, la economia centralizată și la controlul polițienesc al populației, a creat de fapt numai o
Big is not beautiful by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5942_a_7267]
-
înfiorării. Grotescul nu te binedispune, ci te indispune, iar cu timpul începe să te înspăimînte: căci realizezi că lumea e cu mult mai smintită decît te-ai fi așteptat. Cu alte cuvinte, cînd un element grotesc ajunge să-ți provoace oroare se cheamă că ai atins pragul orcinos al repudierii instinctive. „Orcinos“ însemnînd: ceva slut și respingător, amintind de umbrele iadului. Iar impresia cu care rămîi în urma lecturii e că trăim într-un iad de mascarlîcuri în fața grozăviei cărora singura atitudine
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
cuvenită e hohotul nebunesc. Iată de ce rîndurile din Teologia albinoșilor sînt insidioase: în locul unui carnaval de bagatele hazoase te pomenești într-o bolgie cu detalii infernale. Să detaliem: dacă admitem că grotescul e acea formă de comic care culminează în oroare, sfîșiere și sațietate crispată, atunci în mod paradoxal, în volumul de față nu avem de-a face cu o proză umoristică, ci cu un hohot de irascibilitate în fața inepțiilor vieții. E ca și cum doi intelectuali erudiți și talentați - iar dacă e
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
o haită de câini. „Încotro alergăm?” îi întreabă. „Spre moartea ta.” Și-a conceput realist opera, Shoah, ca pe un film „despre moarte, despre moartea în sine, nu despre supraviețuire”. Moartea mulțimilor gazate este sfârșitul. Nu există întoarcere, mântuire, speranță. Oroarea de moarte, percepută ca actul și momentul maximei brutalități, l-a urmărit din copilărie. Ne-o spune din prima frază a cărții: „Ghilotina - la modul mai general pedeapsa capitală și diferitele modalități de administrare a morții - avea să fie marea
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
doar cei deveniți neoameni, cei care s-au putut hrăni cu carne de om. Wim Vandekeybus este unul dintre puținii intelectuali din vestul Europei conștienți de coșmarul trăit de cei din est și care spune tranșant până unde au mers ororile comunismului. Filmul alternează fragmente crâncene cu altele pașnice sau aparent pașnice, după care, pe neaștetate, intervine dezastrul. Un potop, de exemplu, care distruge totul. Nu prea știi întotdeauna unde se sfârșește realitatea și unde începe visul coșmaresc. O astfel de
Explore Dance Festival 2010 (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5974_a_7299]
-
a reveni de acolo cu o forță unică. Nimeni nu știe când se produce incandescența, nimeni nu știe cât va dura. Ca în cazul oricărui mare creator, imprevizibilul pare a fi principala combustie a creației. Ca într-o stampă a ororii și neputinței, Greil Marcus caută acea imagine a lui Van Morrison care, „deși lucrează în public, lucrează - uneori la propriu - cu spatele la public." Dispreț, frică sau oficiere liturgică? Probabil toate la un loc.
Van the Man (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5982_a_7307]
-
necompetitive ale activității umane, derivând și unul și altul din aceeași sursă. Însă climatul social al acestei țări a transformat creația artistică într-o întreprindere esențialmente competitivă. Pe listele de bestselleruri autorii sunt cotați asemenea acțiunilor la bursă. Puteți concepe oroarea unei asemenea situații? Și puteți sonda prăpastia de grotesc căreia îi cedează un Hemingway - cel mai mare romancier american în viață - atunci când vorbește de una din cărțile sale ca despre un mijloc de a-și apăra titlul de campion? Știu
Portretul boxerului la tinerețe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5717_a_7042]
-
cu existențe burgheze impecabile, de la Ezra Pound la James Joyce și T. S. Eliot, aproape simultan cu Virginia Woolf, Italo Svevo (Ettore Schmitz). Dacă excesul necontrolat și improvizația delirantă reprezintă, în sine, forme de exprimare artistică, atunci probabil că și ororile de la Cabaret Voltaire sunt artă de primă mână. Dacă nu, nu! Autorul folosește prilejul pentru a divaga pe ideea originalității în artă, pentru a structura istoria boemei, începând cu originile sale medievale, pentru a repune în drepturi ideea carnavalurilor, de la
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
fi păstrat rolul de ferment social. Pe de altă parte, speculează Andrei Codrescu, e posibil ca în acel moment, la care Lenin ar fi asistat, „să-i fi încolțit ideea de a-i deporta sau împușca pe toți avangardiștii.” Că oroarea s-a născut în Cabaret Voltaire sau că a apărut mai târziu în mintea lui diabolică e fără importanță. Revoluționarul avea să-și finalizeze planurile, fără să se împiedice în vorbăria gălăgioasă a unor artiști și intelectuali interesați să șteargă
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
Jurnalului, tradus de el în franceză, ulterior și în română de Liliana Șomfălean. Ultima apariție în public a lui Nijinski, în ceea ce Romola a numit „dansul vieții împotriva morții”, a fost o evocare zguduitoare și puțin pricepută de public, a ororilor războiului care devastaseră Europa. Și, după acest moment, artistul s-a afundat, pentru o vreme cumplit de lungă, de 30 de ani, în negura nebuniei. Este, cred, ușor de înțeles teama cu care m-am dus să văd spectacolul Mălinei
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
timp de 8 ani de zile, forțându-i să realizeze filme de propagandă pentru el. Kim jong-il era trecut pe generic ca fiind producătorul executiv al filmului. Unul dintre filme, numit Pulgasari, era inspirat de Godzilla și făcea referire la ororile capitalismului. Cuplul de cineaști a reușit să scape în timpul unei filmări care avea loc în Austria. 10. Atunci cand medicul i-a recomandat să renunțe la fumat, liderul nord coreean a decis ca toti fumătorii să renunțe în același timp cu
Top 10 cele mai demente poveşti despre Kim Jong-il. Copii învăţau că s-a născut zeu () [Corola-journal/Journalistic/58997_a_60322]
-
o știm din Freud (și din... bun-simț). Or, cu toate că se poartă faceția, eu n-am s-o duc până- ntr-acolo, încât să „iozemitizez” acest magnific vers eminescian: „Înserează și apune greul soare-n văi de mite”; nici să adaug că oroarea de prăpăstii poartă numele tehnic de kremnophobie! L. N.: Când și cum ați debutat editorial? Ș. F.: Relativ târziu, la 33 de ani și zece luni. Am făcut-o în „regie proprie” (pe banii mei, adică), astfel încât am ars etapa
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
urmă, imagini șocante. Jurnaliștii de la Antena 3 au intrat în posesia unor instantanee cu o pacientă legată de pat cu niște cârpe. Până în acest moment, nu se știe cu exactitate motivul pentru care a fost supusă unui astfel de procedeu. Ororile din spitalul din Ploiești sunt demascate de tot mai mulți medici, dar și de pacienți - toți fiind nemulțumiți de modul în care oamenii sunt tratați.
Imagini șocante din spitalul groazei din Ploiești by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/59265_a_60590]
-
măcar o scenă rămâne în inventarul mizeriilor morale ale grațioaselor staruri: Julianne Moore dansând de bucurie la aflarea veștii morții unui copil al rivalei sale. Acum va putea pune mâna pe rol. Din fericire, festivalul ne răsfață nu numai cu orori, ci și cu filme adevărate, despre oameni normali. Oricât de detașați am vrea să fim (la urma urmei nu suntem aici pentru a lua temperatura morală a omenirii), totuși nu putem înregistra doar imagini, la rece. Avem nevoie și de
Cannes 2014: Debarcarea vedetelor cu tancul by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62216_a_63541]
-
Șagului... blocuri... cimitir... Problema nu e cu plecările, cu călătoriile, cu orașele, cu țările, cu peregrinările prin istorie, prin continentele gîndirii, prin mările și insulele lui Ulise. Problema e, cînd eneadele se încheie, cu întoarcerea acasă. Cui să povestești minunățille, ororile, năstrușniciile? Unde e repausul acela calm al tăcerii? Unde e acasă? Pămîntul ferm. Au trecut patru ani, draga mea." (p. 152) Autorul suferă de o singurătate pe care, spirit analitic, și-o alungă prin cercetări istorice sau incursiuni geografice. Medicul
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]
-
de demon, noi suntem singurii în măsură să alegem în care ne vom îmbrăca. Depinde însă, desigur, și de climat și de anturaj. Cam acesta este punctul vulnerabil din altminteri magistrala demonstrație a lui Schmitt care evocă la fel de convingător și oroarea maximă a mentalității Fuhrer-ului, grozăvia catastrofei declanșate de el, și alternativa unei Germanii de extrema dreaptă în lipsa unui catalizator al forțelor răului și distrugerii cum a fost Hitler. O Germanie în care numitul Adolf H. și-ar fi dezvoltat înzestrarea
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
extraordinare în iad. Ești halit și de elevii recenți, pe care nu-i interesează decît fițele, că ele te fac mare și tare. Dacă ești dirijor bun, te mănîncă orchestra mediocră. Dacă ești arhitect bun, te compromit colegii care contruiesc ororile pe care le dictează teșcherelele doldora. Dacă ești scriitor bun, te neagă vreo gașcă de închipuiți. Dacă ești actor bun, vine cineva și spune că nu faci mai nimic, apari odată două ore pe scenă, și cu asta, cam basta
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
făcuseră amândoi în 2004 și cele câteva capitole pe care apucaseră să le schițeze pentru a deveni ea însăși Leo alias Oskar. Este însă, mai cu seamă, un exercițiu - inedit prin amploarea și prin minuțiozitatea lui - de explorare a străfundurilor ororii concentraționare, dar de evocare oblică, metaforică, a ceea ce, privit în față și spus de-a dreptul, ar copleși, ar obnubila, ar fi nu literatură ci tortură. Cele aproximativ șaizeci de scurte capitole de proză poetică m-au trimis cu gândul
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
Geoffrey Faber Award), căruia i-au urmat, într-o succesiune rapidă, romane, povestiri și nuvele caracterizate printr-o imaginație debordantă, o inventivitate lexicală remarcabilă și o ironie incisivă, a căror trăsătură comună este, așa cum o descrie autorul însuși, preocuparea pentru „oroarea ascunsă în sînul cotidianului". Dintre acestea, amintim: Cock and Bull (Cucul și pupăza, 1992; Polirom, 2007), My Idea of Fun (1993), Grey Area (1994), The Sweet Smell of Psychosis (1996), Great Apes (Mărețele maimuțe, 1997; Polirom, 2009), Tough, Tough Toys
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]