854 matches
-
ca dintr-un somn letal, o resurecție cvasi miraculoasă. La Praga, ceasurile din palatul prezidențial, numai decorative sub dictatură, au fost repuse numaidecât în funcțiune, ca pentru a se semnala reintrarea simbolică în drepturi, un nou început de istorie. Metafora orologiului care iese din nemișcarea lui comandată e demnă de reținut, ca și aceea a luminii brusc reaprinse într-o împărăție a întunericului. La 30 noiembrie 1989, un cunoscut scriitor de peste Prut făcea să i se difuzeze prin "Europa Liberă" un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Un cimitir Spoon River regăsit, repus în drepturi, resacralizat. CORNEL UNGUREANU SCRIERI: Poeme, București, 1957; Pietre kilometrice, București, 1963; Miracole, București, 1966; Alte poeme, București, 1968; Arheologie blândă, București, 1968; Melancolii inocente, București, 1969; O casetă cu șerpi, București, 1970; Orologiul, București, 1970; Bunica se așază în fotoliu, București, 1971; Sufletul obiectelor, București, 1972; Trecătorul de demult, București, 1975; Iepuri și anotimpuri, București, 1976; O nuntă de cenușă, București, 1977; Un potop de simpatii, București, 1978; Copleșit de glorie, București, 1980
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
București, 1981. Repere bibliografice: Petroveanu, Pagini, 273-276; Nicolae Manolescu, „Pietre kilometrice”, CNT, 1963, 16; Georgescu, Păreri, 240-243; Felea, Dialoguri, 226-237; Felea, Reflexii, 116-121; Sorianu, Glose, 134-137; Rusu, Utopica, 203-207; Nicolae Manolescu, Poezia sentimentală și ironică, CNT, 1970, 26; Ion Pop, „Orologiul”, ST, 1970, 8; Constantin, Despre poeți, 116-119; Felea, Poezie, 138-144; Sorianu, Contrapunct, 100-102; Caraion, Duelul, 155-159; Ciobanu, Panoramic, 52-59; Grigurcu, Teritoriu, 219-225; Călinescu, Fragmentarium, 121-123; Poantă, Modalități, 232-235; Raicu, Structuri, 358-361; Ciobanu, Critica, 73-78; Cristea, Un an, 124-127; Felea, Secțiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
lădița, cerând drept răsplată încuviințarea de a-i săruta mâna și, apoi, gura. Zânele observă o schimbare; se organizează o petrecere la care nu se prepară nimic, deoarece toate proveneau din darurile lădiței. Când poruncește zânelor să cânte, servitoarea scoate orologiul și-l pune pe măsuță. Zânele rămân uimite de cântarea ceasului. Atunci, "fata" îi cere drept plată să doarmă împreună în același pat. În momentul în care a devenit nevastă, palatul zânelor a pierit. Crăiasa a rămas numai cu inelul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
industrializare, sintetizare ori artificializare a umanului. Astfel, sintagma „omul Turing” (vezi Bolter, 1986Ă care, prin relaționarea dintre om și testul Turing, insinuează prezența automatelor inteligente nu poate fi înțeleasă, în întregimea importanței sale diacronice, fără raportarea imagistică a omului la orologiul mecanic, sugerată de pildă de medicul și filosoful Julien Offray de la Mettrie în Omul-mașină în 1747. Sau fără stabilirea legăturii pitagorice dintre numere (substanța numericăă și fundamentul lumii sau „esența” umană, relație care a condus la asimilarea omului cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este una dintre declarațiile „tari” ale promotorilor vieții artificiale. Dacă pentru Aristotel sufletul constituia deopotrivă principiul vieții și mărturia supremației față de mașini, lucrurile s-au schimbat radical pentru susținătorii vieții sintetice: artificiul poate constitui de data aceasta motorul vieții. În timp ce orologiul a marcat în diacronie trecerea de la uneltele simple la mecanisme complexe, creaturile vieții artificiale sunt considerate a trece dincolo de mecanică sau de industrie. Pe când omul a învățat de la mașinile-mecanisme modul funcțional de interacțiune al părților într-un întreg (până la analogia
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Pământul în centru - era extrem de corect. Și extrem de complex, totuși. Planetele se învârtesc pe cer un an întreg, apoi se opresc, se întorc înapoi și o iau iar în galop înainte. Pentru a explica ciudatul lor comportament, Ptolemeu adăugase epicicluri orologiului său planetar: cerculețele din interiorul cercurilor mari, ce puteau explica mișcarea înapoi, sau retrogradă, a planetelor (Figura 19). Forța ideii lui Copernic a stat în simplitatea ei. În loc să plaseze Pământul în centrul unui univers plin cu epiciclurile unui supraîncărcat mecanism
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
care se prezintă sub forma a trei generații: Zeițele Fecioare (Sânziana Drăgaica, Lăzărița, Floriile, Fata Pădurii, Ielele, Rusaliile), Zeițele Mamă (Maica Precistă, Muma Pădurii, Muma Caloianului, Muma Ploii) și Zeițele Babă (Baba Dochia, Sfânta Vineri).47 Calendarul popular, bazat pe orologii cosmice, de mare precizie, solstițiile (Crăciunul, Sânzienele), echinocțiile (Ziua Cucuclui, Cârstovul Viilor), fazele lunare (Paștele, Duminicile Tinere) indică timpul bun pentru arat și semănat, pentru formarea și desfacerea turmelor, pentru urcarea și coborârea omului de la munte, pentru culegerea plantelor de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Sâmedru, Foca, Moș Alexie, Lăzărelul, Dochia) sau fără a avea vreo legătură directă cu creștinismul Călușul, Caloianul, Paparuda, Ropotinul Țestelor, Dragobete, Drăgaica, Joimărița, Marțolea, Martinii, Filipii, Circovii, Bestecarii.48 Calendarul popular, privit în concepția unitară asupra lumii, are rolul unui orologiu cosmic, biologic și social. Unitățile de măsură proprii anului anotimpul, lunile, zilele săptămânii, ceasul bun sau ceasul rău se desfășoară în deplină concordanță cu unitatea de măsură universal valabilă viața de om, a cărei triadă ontologică nașterea, căsătoria, moartea se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ziua când păsările trebuiau să-și învețe puii să zboare. Această sărbătoare se ținea pentru ca holdele să nu fie distruse de păsările sălbatice.252 Hotarul dintre primăvară și vară, marcat de solstițiul de vară, este ilustrat de "amuțitul cucului". Ca orologiu pentru măsurarea timpului, cântecul cucului se face auzit de la echinocțiul de primăvară, de la Blagoviștenie, până la solstițiul de vară, la Sânziene, când, potrivit tradiției, se spune că se îneacă cu un bob de orz și nu mai poate cânta. În unele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să fie bine folosit, în rugăciune mai de-grabă, decât cu lucruri frivole. Timpul religios se convertește în timp laic. Din mă-năstire, trece în ateliere, în prăvălii, în piață. În orașe, ca și catedralele, turnurile de veghe sunt împodobite cu orologii. Pe măsură ce societatea devine mai complexă, pe mă-sură ce noi funcții se multiplică, totul trebuie integrat într-un cadru temporal anonim, obiectiv, măsurat. Activitățile trebuie coordonate; trebuie să ajungi la timp; proiectele se desfășoară optim în viitor; aceeași bucățică de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
trebuie coordonate; trebuie să ajungi la timp; proiectele se desfășoară optim în viitor; aceeași bucățică de timp este împărțită între mai multe activități. Cu cât timpul devine mai rar, cu atât este mai prețuit. Instrumentele de măsură se perfecționează. Primele orologii mecanice nu indică decât ora. Ceasul portabil arată deja secundele. Cum am fi putut enunța primele legi ale fizicii moderne fără această invenție? Toată această evoluție dă naștere, încetul cu încetul, unei noi concepții, pentru care timpul este o valoare
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
comercianții, bogătașii, burghezii orașelor transformă munca într-o valoare, deoarece creează bogăție. În acest sens, ei disprețuiesc trândăvia nobililor. De fapt, Evul Mediu cunoaște o evoluție tehnologică remarcabilă. Să luăm moara de vânt, moara de apă, scripetele, diferitele instrumente optice, orologiul, imprimeria... O mare parte din aceste inovații vin din Orient (cifrele romane sunt înlocuite cu cifrele arabe) sau din Extremul Orient. În spatele acestor progrese se ascunde figura meșteșugarului, a inventatorului, a artizanului, idealul lor de lucru bine făcut. Spiritul prometeic
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de astăzi și astăzi de ieri. Fiindu-i imposibil să nu vrea să mențină statu quo, această lume trăiește, din punctul nostru de vedere, într-un prezent perpetuu. Societățile care sunt împotriva schimbării sunt numite de Claude Lévi-Strauss54 "societăți reci" (orologii). Dimpotrivă, considerîndu-se și gîndin-du-se pe sine ca pe un proces în continuă schimbare, lumea modernă valorizează și venerează schimbarea. Pentru omul modern este imposibil ca viitorul să repete prezentul, iar prezentul să repete trecutul. Societățile moderne sunt "societăți calde" (mașini
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să ne luptăm greu, că destul ai viclenit asupra tatălui meu." (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă) (f) "Prințul nu se mișcă de lângă ea și, cum fata se distra de minune, uită de povețele nașei ei. Când auzi prima bătaie a orologiului, de la miezul nopții, se ridică și fugi sprintenă ca o căprioară. Prințul o urmă, dar nu o prinse. În grabă, se întâmplă să-i cadă un condur din sticlă, pe care prințul îl culese." (Charles Perrault, Cenușăreasa) (g) "A fost
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
prin percepția misterului sau, uneori, prin exaltarea eului liric adolescentin în fața spectacolului naturii. Trecerea timpului, marea, iubirea, amintirile sunt teme predilecte, dar poetul reușește arareori să depășească nivelul unui reportaj liric, al unei banale descrieri peisagistice sau al simplei confesiuni. Orologiul din oglinzi (1975) continuă linia marinelor și a eroticelor din volumul de debut, dar într-o tonalitate mai melancolică, conferită, oarecum, și de întoarcerea dinspre prezentul percepției către trecutul amintirii. Lirismul se interiorizează, în căutarea unui peisaj lăuntric semnificativ, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
se amestecă regnurile, senzațiile, amintirile - ca într-un haiku elaborat, iar peisajul (păsări, flori, copaci, dealuri, zăpada, ploaia) se transformă într-un fel de jurnal al tuturor zilelor, un jurnal de impresii cvasidepersonalizate, opacizate, vizionare. SCRIERI: Nebuloasa crabului, București, 1968; Orologiul din oglinzi, Cluj-Napoca, 1975; Despre melancolie, București, 1981; Lira meditativă, Târgu Mureș, 1998. Repere bibliografice: Constantin Cubleșan, „Nebuloasa crabului”, TR, 1968, 21; Dumitru Micu, „Nebuloasa crabului”, GL, 1968, 26; Ion Pop, Zodia crabului, ST, 1968, 5; Marin Mincu, „Nebuloasa crabului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
melancolie, București, 1981; Lira meditativă, Târgu Mureș, 1998. Repere bibliografice: Constantin Cubleșan, „Nebuloasa crabului”, TR, 1968, 21; Dumitru Micu, „Nebuloasa crabului”, GL, 1968, 26; Ion Pop, Zodia crabului, ST, 1968, 5; Marin Mincu, „Nebuloasa crabului”, TMS, 1968, 5; Petru Poantă, „Orologiul din oglinzi”, ST, 1976, 5; Iorgulescu, Scriitori, 109-110; Poantă, Radiografii, I, 302-304; Lucian Raicu, Pledoarie pentru simțuri, RL, 1981, 31; Moraru, Textul, 123-127; Ulici, Lit. rom., I, 215-216; Cornel Moraru, După o lungă absență, VTRA, 1998, 10; Aurel Pantea, Imagini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
economic. Cea a distrugerii creatoare cere intervenția armonizantă a puterii publice. Întrebarea pusă lumii se schimbă și ea odată cu timpul. Cu paradigmele mecaniciste (Newton), sau termodinamica (în sensul pe care îl are la Carnot), universul, viața sînt asimilate unor mașini orologiul, mași-na cu aburi și ne punem întrebări privind modul de funcționare a mașinii. Mod de funcționare înseamnă repetiție; ne limităm, deci, la concepția aristotelică, după care "nu există altă știință în afară de cea a generalului". Generalul este repetabilul, experiența pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
o încheiere epică în maximă viteză. Cu toate că nici una din aceste legende nu rezistă, Bolintineanu e întîiul versificator român cu intuiția valorii acustice a cuvântului. El are un fonetism studiat care traduce ideea poetică direct, fără asociații plastice. Vestitele versuri: Un orologiu sună noaptea jumătate, În castel la poartă oare cine bate... surprind prin un ce horcăit, cavernos, printr-o cadență de mașinărie. Bolintineanu mai posedă plastica dinamică, însușirea de a strânge într-o linie răsucită toată virtualitatea unei mișcări, încît, tăiate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ninge! Ninge!... Alb e satul!... Ninge! Boi și vaci, cu răget umple Valea... Ceața peste deal s-așterne, Ca un cântec de iubire Soarele în nori se stinge... Ninge! Ninge!... Alb e satul... Ninge! Sufletul poetului se umple de plictis, orologiul măsoară satanic cu compasul insomnia, din cimitirele "cu mari și negre porți" se ridică în arome de flori atomii morților descompuși. Înainte de Bacovia și aproape în spiritul lui Rollinat, poetul cultivă un patetic sfâșietor, în care elementele tipice sunt "simfoniile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din nord debarcă marinari bruni din sud, un rege plînge-n cavou lăsând să-i pice lacrimi sonore pe bazalt, părerile de rău trec în domul sufletului în odăjii de arhiereu, un matelot cântă solemn "ca-ntr-o cetate spaniolă când orologiul din cupolă anunță fiecare oră, printr-un preludiu de mandolă", caicele trec pe Dunărea neagră ca niște coșciuguri albe, moartea bate în poartă de trei ori, luna pare un cap de ghilotinat. La toate astea se adaugă monologul sepulcral, sentențios
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
percal Îmbălsămat de fuga zefirului de vară, Visa la iarnă baluri la consulul muscal. Tot acum se schițează și o poezie intimistă a odăii, a relicvelor, cu elemente autohtone: În casa amintirii nu-i astăzi și nu-i ieri, Căci orologiul vremii a încetat să bată Și clipa netrăită a înghețat pe el. Dar prin iatac adesea te-apucă și te fură Miresmele cosite a florilor de fân, Păstrate sub răcoarea pânzetului de in. Înlocuindu-se havuzurile cu balta și pășunile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
zero"344 la majoritatea obiectelor "noii ordini", sugerând reducerea lor la stadiul de funcție și de strictă utilitate derobată de orice simbolism anterior. Aceste considerații sunt susținute prin multe alte exemple lipsa ferestrelor, dispariția oglinzilor, a portretelor de familie, a orologiilor sau pendulelor sunt doar câteva simptome ale organizării unei noi lumi obiectuale, în care "obiectele nu mai sunt investite cu "suflet", și nici nu ne mai investesc cu prezența lor simbolică: relația devine obiectivă, fiind una de îmbinare și de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
turbare”, „noaptea-i furtunoasă”, „noaptea se Întinde și din geana sa”, „ca un glob de aur luna strălucea” etc). Luna este, de regulă, sursa de lumină pentru decoruri. Urmează al doilea moment (tablou), cu o mică notă de mister („un orologiu sună noaptea jumătate/ În castel În poartă oare cine bate?”), risipit repede de un dialog sever În care apare evidentă ireductibilitatea pozițiilor. Dialogul (un monolog, În fapt, fragmentat, reînnodat printr-o replică necesară demonstrației) constituie esența poemului. Aici Bolintineanu, priceput
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]