971 matches
-
pentru neamul omenesc cum făgăduise mila Tatălui celui ceresc, sămplinească tot ce Duhul Sfânt grăise prin profeți de Fecioara ce va naște pe-mpăratul noii vieți, pe Mesia ce coboară întrupându-se ca noi, să ne mântuie din moartea și osânda de apoi. Trei păstori în câmp de strajă împrejurul turmei stând Au vazut din cer un înger.. și-apoi alții mulți cântând, Și-auzind că se născuse pruncul sfânt Mântuitor Plini de-o sfântă bucurie toți au izbucnit în cor
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Nesațul voluptății e una din cele mai mincinoase iluzii ale vieții în dezlănțuire oarbă. Credem că trăim în beția triumfului când suntem pe alunecușul abisului și al neantului. Creștinismul pune în fața acestui frenetic marș spre neființă al omului bolnav de osânda păcatului două soluții: una pe linia căutării unui alter ego erotic, întregitor căsătoria pentru a face odată pentru totdeauna un singur trup din două; cealaltă, renunțarea definitivă la întregirea carnală și căutarea împlinirii în modul androgin al ascetului. S-a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cer asupra pruncului lui Dumnezeu. - Vreau să fiu aspru pedepsit pentru fapta mea, zise Crăciun, podidindu-l lacrimile, zguduit de remușcări. - Deoarece ai tăiat mâinile femeii tale, continuă blajin fecioara Maria, pe lângă faptul c-ai albit, o să mai capeți o osândă: Tu, Crăciune, niciodată n-ai să poți muri, ca ceilalți oameni. Și niciodată n-ai să rămâi acasă, de ziua ta, ci, la cântatul cocoșilor, din noaptea de Ajun, până în seara zilei lui Ioan Botezătorul, tu trebuie să umbli ca
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
pentru neamul omenesc cum făgăduise mila Tatălui celui ceresc, sămplinească tot ce Duhul Sfânt grăise prin profeți de Fecioara ce va naște pe-mpăratul noii vieți, pe Mesia ce coboară întrupându-se ca noi, să ne mântuie din moartea și osânda de apoi. Trei păstori în câmp de strajă împrejurul turmei stând Au vazut din cer un înger.. și-apoi alții mulți cântând, Și-auzind că se născuse pruncul sfânt Mântuitor Plini de-o sfântă bucurie toți au izbucnit în cor
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
tulburați au fost de năluciri" (Înțel. 17, 3). Sînt amintite amenințările înspăimîntătoare care figurează în Eclesiast, " Dinții fiarelor și scorpiile, șerpii și sabia răzbunătoare sînt ca să piardă pe necredincioși" (Sir. 39, 36), "vai vouă, bărbați nelegiuiți, ...de veți muri, spre osîndă va veți osebi" (Sir. 41, 1l-l2). Din Isaia este extrasă profeția adresată mîndrelor fiice ale Sionului: "Și atunci în loc de parfum va fi miros de putrefacție" (Isa. 3, 24), iar din Ieremia, cuvîntul Domnului: "voi face cuvintele Mele un foc în
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fața lui Dumnezeu. Roadele Sfintei Mărturisiri sunt de neprețuit, deoarece ea ne dezbracă de haina Întinată a păcatelor și ne Îmbracă În haina cea nouă a virtuților creștine, În haina luminoasă a harului dumnezeiesc. Din starea de păcat și de osândă, ea ne trece În starea de har mântuitor, ne deschide calea spre desăvârșire, ne sporește evlavia, rodește curăția sufletului, pacea cugetului, Îndreptarea vieții spre câștigarea fericirii veșnice.
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Veronica Ionela Catană () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92292]
-
Mantzaridis) În concluzie, roadele Sfintei Mărturisiri sunt de neprețuit. Căci ea ne dezbracă de haina Întinată a păcatelor și ne Îmbracă În haina cea noua a virtuților creștine, În haina luminoasa a harului dumnezeiesc ; din starea de păcat și de osândă, ea ne trece În starea de har mântuitor. Ea ne deschide calea spre desavârșire, ne sporește evlavia, rodește curația sufletului, pacea cugetului, Îndreptarea vieții spre câștigarea fericirii vremelnice și veșnice. Spovedania devine expresie a efortului omului pentru a se Întâlni
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Ana-Maria Bodai () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92293]
-
cu cugetul, cu deprinderile și cu toate simțurile mele. Și pentru rugăciunile aceleia ce fără de prihană Te-a născut pe Tine, ale preacuratei și pururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, singura nădejde neînfruntată și ocrotitoarea și izbăvitoarea mea, Învrednicește-mă fără de osândă să mă Împărtășesc cu preacuratele, nemuritoarele, de viață făcătoarele și Înfricoșătoarele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci, spre sfințire, spre luminare, spre tărie, spre vindecare și spre sănătatea sufletului și a trupului și spre ștergerea și
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mariana Palamariu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92310]
-
Euharistie pâine nedospită sau azimă (ostia). Cea dintâi condiție obligatorie pentru cel ce se Împărtășește este să fie ortodox adevărat și să aibă mare credință În Dumnezeu. Că cine nu vine cu credință și cu lacrimi la Sfânta Împărtășanie, spre osîndă se Împărtășește. ,,Lacrima e simbolul pocăinței, e prețuită și ea nu se pierde. Pot fi lacrimi ca dar al lui Dumnezeu, ca pocăință a celui care o cere” A doua condiție principală pentru cel care vrea să se Împărtășească, să
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat de Trupul și Sângele Domnului. Ci să se ispitească omul pe sine, și așa din pâine să mănînce și din pahar să bea. Că cel ce mănânca și bea cu nevrednicie osândă Își mănâncă și bea, nesocotind Trupul Domnului. De aceea, mulți dintre voi sunt neputincioși și bolnavi și mulți mor (I Corinteni 11, 27-30). Apoi, credinciosul este dator să postească cele patru posturi, miercurea și vinerea, afară de caz grav de boală
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
care credinciosul trebuie să asculte ca de Însuși Hristos. Sfântul Apostol Pavel spune pentru Sfînta Împărtășanie: „Să cerceteze omul pe sine și așa să mănânce din pâine și să bea din pahar, ca cel ce mănîncă și bea cu nevrednicie, osândă Își mănâncă și bea!” La fel și Sfinții Părinți nu stabilesc exact de cîte ori pe an să ne Împărtășim, ci cum să ne pregătim mai bine pentru a fi vrednici de cele sfinte. Știm cu toții că precum trupul are
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi față de Trupul și de sângele Domnului. Să se cerceteze dar omul pe sine și așa să mănânce din Pâine și să bea din Pahar. Căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă Își mănâncă și bea, nesocotind Trupul Domnului. De aceea sunt mulți dintre voi neputincioși și bolnavi și mulți au murit” (I Corinteni - 2, 27-30). Părinții Bisericii ne Învață că această pregătire pentru primirea Sfintelor Taine ale lui Hristos, Trupul și
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92296]
-
de ușor cum poate Își Închipuie unii, ci trebuie o atentă și asumată pregătire pentru ea: post, rugăciune, milostenie, participare la sfintele slujbe la biserică și, bineînțeles, părăsirea păcatelor făcute Înainte. Cine se Împărtășește fără această pregătire, o face spre osândă. Unde și cui ne spovedim? Nu În fața unui zid sau a unui copac, ci În biserică, la preotul duhovnic, căci numai el ne poate ierta păcatele, după spusele Mântuitorului Hristos: „Luați Duh Sfânt!, cărora le veți ierta păcatele li se
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92296]
-
atenție. Ca să nu uităm ce avem de spus, e bine să scriem de acasă pe hârtie. Este mare păcat să ne spovedim În grabă. Păcatele pe care nu le spunem la spovedanie nu numai că nu se iartă, ci aduc osândă celor care le-au ascuns. Cum spune și rugăciunea de la molitfa dinainte de spovedanie: “spuneți fără de sfială toate câte le-ați greșit; iar de veți ascunde ceva, să știți că toate păcatele de două ori mai mari le veți avea
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92296]
-
al conștiinței românești": "El scrie să fie auzit nu de o cititoare plimbându-se leneș printre oglinzi de iatac ci de mulțimi de plugari istoviți, de cosașii tăind incomensurabil poloage paralele, de milioanele conaționalilor "clăcași", văzuți la un loc, sub osânda muncii poruncite, masă inumerabilă de robi ai pământului a cărei suferință, a cărei revoltă, a cărei speranță de eliberare e vuiet secular de codri și ape, nu susur intimist." Urmându-l pe E. Lovinescu (criticul sburătorist scrisese: "Versuri declamatorii? Poate
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
sau că, din cauza unei coincidențe între ceea ce am văzut la televizor că o să se întâmple și un fapt asemănător ce s-a întâmplat, să încercăm să ne creăm viitorul, urmând fel de fel de "sfaturi" care au ca scop câștigarea osândei veșnice.
Caleidoscop by Anca Chiper () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93255]
-
care libertatea de exprimare trebuia să fie într-un acord echilibrat cu atitudinea morală a autorului. El descifra semnificațiile unei mentalități gazetărești a timpului care, prin lupta deschisă dintre tineri și bătrîni, arunca în ceață criteriile deosebirii celor "vrednici de osîndă de cei întru totul nepătați". Avînd ca fundal problema ortografiei, prin urmare: o chestiune de limbă, demersul din eseul "L-am, nu l'am" atinge un lucru esențial: rațiunea de a fi a pornirilor noastre acuzatoare: Avem fiecare ceva polițienesc
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
era stăpânul morții, adică pe diavol. El, împăratul Dreptății, împăratul Măririi, izvorul vieții și biruitorul morții, a murit pe cruce, pentru ca prin moartea Sa să aducă întregului neam omenesc harul izbăvirii din păcat și din moartea cea veșnică sau din osânda morții. Dar Iisus Hristos n-a murit fiindcă ar fi fost victima morții, ci ca urmare a păcatelor oamenilor. El a fost străin de orice păcat și S-a făcut pe Sine Miel de jertfă și a primit moarte pe
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
înalță Bunului Dumnezeu e sfântă și dumnezeiască căci, aici, la Sfânta Liturghie, ne împărtășim cu trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, ne ridicăm la starea de fii ai lui Dumnezeu, rugându-L: „și ne învrednicește pe noi, Stăpâne, cu îndrăzneală, fără de osândă a te chema pe Tine, Dumnezeul Cel ceresc Tată, și a zice”, după care clerul și credincioșii rostesc sau cântă rugăciunea Tatăl nostru. Când suntem în Biserică și ne rugăm cu credință, ne împărtășim și ne îmbrăcăm în haina curățeniei
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Trup și sânge al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Amin.” Prin taina Sfintei împătașanii, cel botezat a primit nu numai trezirea sufletului din somnul păcatelor, nici numai iertarea și ieșirea de sub osânda lor, nici numai împărtășirea darurilor Duhului Sfânt și plinirea împărăției lui Dumnezeu în noi, ci și arvuna nemuriri. Prin Sf. împărtașanie suntem părtași la viața cea veșnică împreună cu toți sfinții, precum a spus însuși Mântuitorul: „Cel ce mănâncă Trupul Meu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ceea ce este necesar. Spre ființă este acea pâine necesară doar pentru a ne păstra în putere ființa. Prin cuvântul astăzi se înlătură grija zilei de mâine. Și Trupul lui Hristos este o Pâine spre ființă, pentru a cărei împărtășire fără de osândă se cuvine să ne rugăm.” Sf. Simeon al Tesalonicului ne îndeamnă ca înainte să fi cerut aceasta, să cerem cele cerești. Dar fiindcă suntem muritori și avem nevoie de pâine, pentru a ne menține în viață, cerem și pâine, ca
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
iertare”. Cine își cere iertare, acela își mărturisește păcatul. Se vădește în acest fel că Dumnezeu primește pocăința: o dorește mai mult decât moartea păcătosului. în Sfânta Scriptură, datoria este o metaforă a păcatului. Datornicul era pasibil de judecată și osândă, de care nu putea scăpa decât înapoind ceea ce împrumutase, așa cum arată și Domnul în parabolă. Trebuie să tregem învățătură să iertăm și noi pe datornici, pentru a primi prin aceasta iertarea Domnului. Sf. Ciprian al Cartaginei ne învață să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ar spus să ne rugăm pentru iertarea păcatelor.” „Se înțelege de aici că iertarea păcatelor depinde în primul rând de noi, după cum și judecata asupra noastră înșine ține tot de noi; pentru ca nimeni să nu se plângă cu nechibzuință de osânda mai mare sau mai mică ce i s-a dat. Mântuitorul te face judecător asupra ta însuți chiar pe tine, cel vinovat, ca și cum ți-ar spune: judecata pe care o vei face asupra ta însuți o voi face și Eu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
vedenia care vorbește în poem vorbește poemul, îl scrie ca loc nonelocvent al limbajului. Confruntat cu un limbaj ce își rostește epuizarea, descărnarea, subiectul nu mai află predicate ale ființării, devine instanța neștientă a unei pătimiri: "Așa, deci, scrisul ca osândă", "nu știu ce scriu, nu mai știu ce scriu", "scriu, eu, acum,/ și nu mai știu cine vorbește în poem"13. Încercare a unei radicale îndurări, exercițiul anti-retoric este totuși o confesiune până la capăt, de la capăt. Negativul nu e deriva, dispariția fără
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
interdicție a transparenței: "Să cred că sunt - dar sunt abia la ceasul/ rostirii și-al abaterii sub streșini,/ nu când, pe ziduri, brațele suite/ (de șapte ori mai lungi!) arată câtă/ lumină a rămas necucerită:/ și până unde brațele măsoară/ osânda mea stă-n căile crescute". Ceasul rostirii e răstimpul ființării; începutul poemului e rostirea neauzită, imaginea nevăzută care o însoțește, semnul inaparent al semnificabilului nemanifestat, aflat sub discursul care l-ar pune în lumină. Căile luminii cresc în numele prin care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]