976 matches
-
adevăr? 8. Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel ce v-a chemat. 9. Puțin aluat face să se dospească toată plămădeala. 10. Eu, cu privire la voi, am, în Domnul, încrederea că nu gîndiți altfel. Dar cel ce vă tulbură, va purta osînda, oricine ar fi el. 11. Cît despre mine, fraților, dacă mai propovăduiesc tăierea împrejur, de ce mai sunt prigonit? Atunci, pricina de poticnire a crucii s-a dus. 12. Și, schilodească-se odată cei ce vă tulbură! 13. Fraților, voi ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
aer. — Au spus atunci cine erau? — Nu, deși ar fi putut s-o facă pentru a-și scăpa viața. Chestia e că am fost soldat aproape treizeci de ani. Am omorât și am făcut lucruri care or să mă coste osânda veșnică... Dar știu să apreciez gestul unui om curajos. Și, eretici ori ba, tinerii aceia asta erau. — Atât de mult preț pui pe curaj? — Uneori numai el rămâne, răspunse cu simplitate căpitanul. Mai ales În vremuri ca astea, când până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
stârvuri și mirosul înecăcios de praf, răsuflarea umedă a văilor și damful stătut al afundurilor dospind de săruri minerale, în liniștea azurie ridicată din răsuflarea bolborosită a bălților mustind de tăria sevelor ce emanau, în singurătatea speriată, întreaga mișcare și osândă a apocalipticei porniri de autodistrugere. Urcase și coborâse întreaga noapte ca să descopere locul cel mai potrivit de unde se putea urmări întreaga svârcolire. De unde se aruncau vietățile cu sutele și miile ca-ntr-o beatitudine, sprijinindu-se unele pe altele, stăpânite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pentru că tot târgul alergase încoace și aștepta, dar nimeni nu știa și nu credea că poate să li se-ntâmple ceva bun. Prea multe rele li se aruncaseră în față, ca să mai nădăjduiască ceva acătării. Așteptarea lor avea ceva de osândă și blestem. Ah, maică, de nu s-ar isprăvi până ajungem și noi la rând! oftă o bătrână atât de ostenită sau bolnavă, sau atât de-nspăimântată de răzbunarea soartei provocată de propriile ei vorbe, că nu mai avu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
drum de-acolo până aici?! Imposibil. Ba da, dar el... Din Germania, mamă? Nu-ți dai seama ce spui. Mă duc să-i ies înainte... Nu, o opri bătrâna. Să nu-l sperii. Vine înhămat la umbră, parcă-și trage osânda și moartea după el. Nu știu, mamă, oricine-ar fi, îi ies înainte. V-am scris opt scrisori, în care v-am scris numai de bine, ca să poată ajunge, căci altfel le rupe Cenzura din Viena. Scriu această scrisoare printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
uitat în ochi și, cu toate că știa că nu-i mai poate face decât răul vorbelor în sine, decât zvârlindu-i în față soarta pe care i-ar fi hărăzit-o el, i-a spus senin că i s-a prelungit osânda la douăzeci și cinci de ani. A doua zi ieșea din temniță, era eliberat, dar șocul acela n-avea să-l uite. Ninsoarea cădea acum atât de deasă că pierdu urmele cerbului. Îl auzi chemând-o: "Haide! Mai repede! Ce-ntârzii atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ei nu puteau tăgădui crima. În așteptarea desfășurării evenimentelor externe și siguri că lucrurile mergeau în sensul lor, ei trăgeau nădejde să câștige timp. Erau încredințați că Tribunalul Militar nu va îndrăzni să aplice o pedeapsă excesivă, și atunci durata osândei era fără importanță, luând în considerare izbăvirea iminentă. Pentru același motiv, rețeaua de familii aristocratice din jurul Hangerlioaicăi nu se agită, preferând discreția. Erau toți convinși că apoi Hangerliu va fi lăsat să fugă în străinătate. Surpriză: Hangerliu, Tudorel și Cioarec
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
agită, preferând discreția. Erau toți convinși că apoi Hangerliu va fi lăsat să fugă în străinătate. Surpriză: Hangerliu, Tudorel și Cioarec, proveniți din trei categorii deosebite, fură condamnați la moarte prin împușcare. Toate formalitățile fură grăbite, grația cu încăpățînare refuzată, osânda rămânând definitivă. Ioanide presimțise de mult că Tudorel este vinovat, caietul cu memoriul nu-i lăsase nici o îndoială. Obișnuit de mult cu ideea, căzu într-o apatie totală, rău înțeleasă de cei din jurul lui. Părea cu desăvârșire indiferent. În realitate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aici, ca ministru aș ordona ca osândiții la moarte să fie lăsați să moară cum poftesc. Este ridicol asta: n-ai voie să mergi la zidul de execuție constipat. Într-un fel, am înțeles filozofia doctorului și a comandantului închisorii: osânda la moarte e o pedeapsă morală, aplicată unui om sănătos, capabil de toate crispațiile conștiinței. Un nebun, nedîndu-și seama ce se întîmplă cu sine, nu convine justiției. Prin urmare, esențialul e de a merge la execuție într-o stare sanitară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dai seama de grozăvia ei. Ar fi rezonabilă dacă spiritul ar supraviețui și ar nota felul rușinos cum a trecut din ordinea istorică în cea eternă. În scurt, pedeapsa cu moartea este o reminiscență din epocile profund spiritualiste, în care osânda era considerată ca o simplă mutare a sufletului de pe pământ în cer. Dacă însă nu crezi în supraviețuirea spiritului, toată ceremonia apare absurdă. Cadavrul executatului e o piatră care nu va ști niciodată că a fost un condamnat la moarte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cântând un cântec fără vorbe; Petru, pe muntele Tabor, privind printre genele strânse astronava de cristal și-ntrebîndu-se de unde să taie destule crengi pentru trei colibe: una pentru Moise, alta pentru Ilie, alta pentru Isus; femeia adulteră, rămasă singură pe locul osândei ei, încereînd să deslușească scrisullui Isus din țărână, pe când un strop alb de sămânță i se prelinge dintre picioare; Isus mâncând, în casa lui Matei, cu vameșii și păcătoșii, uimiți de iradiația triunghiulară a tâmplelor nazarineanului; Dimas, cu brațele chinuitor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vine coasa îngerului judecății! Fiindcă știți foarte bine: ce atârnă acum asupra capetelor voastre și asupra capetelor fiilor voștri e dreptatea lui Dumnezeu. Condamnarea sufletelor voastre, asta ar trebui să vă înspăimânte mai mult decât moartea prin mâna barbarilor păgâni. Osânda la focul veșnic pentru răutățile voastre. Se întrerupse o clipă, apoi întinse mâna descărnată către poarta încă deschisă: — Credeți poate, că hunii n-ar putea să urce, încă și mai iute ca voi, drumul pe care l-ați străbătut până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și pîn-acuma. [ROMAN] Acolo lângă strană tu n-ai vorbit cu ea? [BOGDAN] Tu o văzuși acolo... eu nu... O draga mea! De-ai știi tu ce fumoasă-i, ce dulce e, ce blîndă! Și când gândesc... bolnavă? O Roman! ce osândă. [ROMAN] Dar nu-i bolnavă tare... o doare capul... [BOGDAN] Dară... Tu știi că de atâta ea poate ca să moară. ROMAN (rîde apart) Ei! nu spun eu... Ia spune, Bogdane, cu temei Cum s-a-ntîmplat în cale s-o vezi întîi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe lângă tine, Dar să mă-mbete vecinic cereștile lumine Din ochii tăi... Cum sfinții privesc pe Dumnezeu {EminescuOpVIII 107} Au mai lăsa tu, Anna, să te privesc mereu? Pierdută pentru mine, zâmbind numai să treci Și eu să-mi știu osânda, să te iubesc pe veci, În veci dup-a ta umbră eu brațele să-ntind, De-al genei tale tremur nădejdea să mi-o prind, Zâmbirea gurei tale să fie al meu crez Purtând în suflet moarte, tu vesel să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îl purtarăți, Voi v-ați hrănit dușmanii, i-ați apărat cu sânge, În loc de-a sparge capul năpârcei sub picior Voi ați crescut-o mare și astăzi vă zugrumă. Spun popii de-o vecie unde orcare vină Găsește-a ei osândă, și binele răsplata. Și mii, timizi de frică și de-o speranță vană, Trec înșelați pe lângă izvoarele vieții. {EminescuOpVIII 270} Iar dacă nu, lințoliu, piroane de sicriu Răsplată sunt virtuții! Răbdarea cine-o are tîrască-se-nsetat, Voi soarbeți picătura de timp
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acum sun-atît de greu? {EminescuOpVIII 470} CHALKIDIAS Aș dori, frumoasă Las, ca să fii în locul meu. LAIS Eu, în locul tău, desigur că n-aș tremura de fel Ca să scutur a robiei lanțuri grele de oțel. Precum fuge osânditul de la locul de osândă, Hărțuit de-o plebe crudă, de pieirea lui flămândă, Și abia ajunge-n templu, adăpostul de scăpare, Aș fugi și eu de-a sorții prigonire-atît de mare Alergând în brațul morții ca altar mântuitor. CHALKIDIAS Ție-ți pare foarte lesne
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bărbat a adolescentului ce pășește majestuos, cu paltonul pe umeri, prin inima verii, care este chiar sufletul tău. Peste voi se așază, cupolă perfectă, albastrul unui cer de iarnă, căci sus, În tării, unde soarele arde, frigul veșnic pândește cu osânda iernii pe oricare ar cuteza să Îl Înfrunte. Cu foc sau blasfemie și trufie. Deocamdată, Dumnezeu te ocrotește chiar dacă, spre seară, mama ta, decăzută din visul acesta frumos, va constata că paltonul tău a fost dat la Întors și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spuneam așa, nu. Începusem să spun cam așa: Doamne, ai milă de coconii, cocoanele mele și de toți cei dragi mie și nu-i osândi pe ei pentru păcatele mele, căci nu sunt eu drept ca Iov să pot răbda osânda lor, pentru că am fost trufaș înaintea Ta. — Și? — Abia atunci gândurile au început să-mi urmeze rugăciunile. Am înțeles că lui Hristos îi place să ne rugăm mai întâi pentru alții și apoi pentru noi. Și am purces așa pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dar perele la Doicești? Au venit tot călugării de aseară. Să ne rugăm pentru împărtășanie: — ...Nici sărutare îți voi da ca Iuda, ci ca tâlharul mărturisindumă, strig către Tine: pomenește-mă, Doamne, întru împărăția Ta. Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie mie împărtășirea sfintelor Tale Taine, Doamne, ci spre tămăduirea sufletului și a trupului meu. Amin. — Se împărtășește robul lui Dumnezeu Matei... Nu vreau să fiu eu primul, taică, nu mă lăsa să fiu eu primul. De lângă el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
preocupat de urmările faptelor lui. Decadența Greciei. Antipodul "bestiei blonde". "L'homme, ivre d'une ombre qui passe, porte toujours le chîtiment d'avoir voulu changer de place 1..." 1 "Omul, amăgit de-o umbră care trece, își poartă necontenit osânda de-a fi voit să-și schimbe locul..." (fr.). Mulțumit cu puțin, ca să poată suporta viața... Indulgent cu alții, sever cu el însuși. Inspiratorul tuturor endemonologiilor amabil pesimiste. Neînțelese de proști și de porci, care traduc "plăcerea" lui subtilă și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să le facă lumea plecăciuni prin piețe; ei umblă după scaunele dintîi în sinagogi, și după locurile dintîi la ospețe; 47. și casele văduvelor le mănîncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osîndă." $21 1. Isus Și-a ridicat ochii, și a văzut pe niște bogați care își aruncau darurile în vistierie. Pe alocuri vor fi mari cutremure de pămînt, foamete și ciumi; vor fi arătări înspăimîntătoare, și semne mari în cer. 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
tîlharii răstigniți Îl batjocorea, și zicea: "Nu ești Tu Hristosul? Mîntuiește-Te pe Tine însuți și mîntuiește-ne și pe noi!" 40. Dar celălalt l-a înfruntat, și i-a zis: "Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osîndă? 41. Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar omul acesta n-a făcut nici un rău." 42. Și a zis lui Isus: "Doamne, adu-Ți aminte de mine, cînd vei veni în Împărăția Ta!" 43. Isus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
din Ceruri... Apele vieții rareori îs netede... La lumina lunii... Iorgu stătea de-o vreme, întins pe pat, cu ochii ațintiți în tavan. Acolo sus pe negura de var, deslușea ca din altă lume, închipuiri ciudate. Avea ursita lui și osânda lui. Știa asta!... In minte îi veniră vorbele bunicii Ileana, de la Zahorna... ”Apele vieții... rareori îs netede, dragu mamii, drag!” - Dar acum... acum e prea mult!... murmură el înfrigurat. Ii era teamă de osânda din el. Inima i se răsuci
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
închipuiri ciudate. Avea ursita lui și osânda lui. Știa asta!... In minte îi veniră vorbele bunicii Ileana, de la Zahorna... ”Apele vieții... rareori îs netede, dragu mamii, drag!” - Dar acum... acum e prea mult!... murmură el înfrigurat. Ii era teamă de osânda din el. Inima i se răsuci într-însul, ca un șarpe veninos, care îi dădea fiori și răcelli pe spinare, și fierbințeli în creier. închise ochii strâns, stâns până la durere și își strânse maselele să le audă crăpând, doar... doar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tot mai frecventă de către infractori a unor metode sofisticate, cum sunt tacticile diversioniste. 3) Influența mass media. Televizorul familiarizează în mod direct cu tehnicile criminale. Și mai erau multe. Mult mai multe. Wilt rămase cu privirea plecată pe foaie, presimțind osânda. — Recunoașteți scrisul? îl întrebă inspectorul. Da, o fac! răspunse Wilt, adoptând mult prea devreme limbajul eliptic din boxa martorilor. — Recunoașteți că dumneavoastră sunteți cel care a scris aceste însemnări? Inspectorul întinse mâna și recuperă notițele. — Da. — Exprimă ele opinia dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]