1,547 matches
-
național, la care suntem obligați a apela continuu, Întru susținerea zilnică a tonu sului nostru vital) și, coborând pe Rue du 4 septembre, zăresc la un colț tăblița indicând o stradă și apoi un număr de care auzisem ceva la ospățul ministerial din ajun, de la Café de Paris. Îmi iau inima-n dinți și intru pe un gang, urc o scară elegantă până la entresol, unde mă Întâmpină o cucoană În rochie lungă și neagră și cu aere grave de directoare a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vrăjmași. În spătăria Cetății Suceava, o sală mare cu ogive, chei de boltă, pereții sculptați cu motive heraldice, "sală a tronului" e bucurie mare: Domnul cu Doamna, boieri mari, boieri mici, dregători, căpitani prăznuiesc "Strălucita izbândă de la Podul Înalt", prin "Ospățul de biruință". Boierii, în straie de sărbătoare, cu anterie și bărbi după datină bizantină; cei tineri, cu scurte, rași după nărav talian; toți mustăcioși, cu plete unse cu unt; nu puțini, legați cu feși, însemnați în bătălie cum șade bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
picioarele tale, depun biata mea inimă însângerată de iubire... Maria, îmbujorată, zâmbește și-l mustră în șoaptă: Inegalabilul meu Domn s-a cam întrecut din "împărtășanie". Ștefane, șăzi binișor... Se uită lumea la noi... Să ne veselim! De aceea, după ospăț, te îmbraci cât mai simplu, fără podoabe. Coborâm în târg și ciocnim și cu poporul Sucevei. Încingem o horă, de la vlădică la opincă. Eu? Ce să caut acolo în cârd cu prostimea? șoptește ea înțepată. Maria, ești "Doamna țării"! șoptește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pribegia. Alt drum, altă suferință. Urmașii împăraților Bizanțului, cerșetori pe la curțile principilor Europei. Am muncit totuși, ne-am câștigat pâinea, eram învățători. Da, da. Eram servitorii ducilor și-ai conților, de multe ori niște mocofani analfabeți ce se făleau pe la ospețe că au în slujbă, pe cheltuiala lor -, "rămășițele împăraților bizantini". Îți amintești cum se uitau la noi, cum ne pipăiau de parcă am fi fost cine știe ce animale curioase, exotice, nemaivăzute?... Ești nedreaptă. Au fost și oameni buni. Mai sunt oameni buni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nemărginită prețuire", spune el ironic, cu solemnitate, dăruiește "Măritului Stephanus Woyevodae Moldoviensis, qui tautum bellum contra infides turco, un val de purpură aurită, să-și croiască Măria sa o hlamidă pe care s-o poarte în măreție, cu sănătate, la marele ospăț al izbânzii, la ceremonii, la balurile de la Curte..." Ștefan pipăie pânza, o netezește cu palma, în admirație: E aur! Aur curat! Fantastic! Ce încântare! La "balurile de la Curte", în hlamida regală, "il pazzo valacho" va sfârteca inimile domnițelor, ale jupânițelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dreptul boierului, ca el să facă începătura fecioarelor mirese, ca stăpân și binefăcător cu dar, la nunțile aflătoare pe moșia sa. Alexa se cioșmolește de pe un picior pe altul: S-avem iertare... Eu... eu m-am aflat de față la ospățul acela. Dumnealui boier Tilihoi a cam făcut-o de oaie... A nesocotit pravila cea nouă... După ce a băut peste măsură, l-a însemnat pe mire cu biciul pentru că se răzvrătise împotriva datinii, iar pe mireasă a răstignit-o pe masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să-mi dau palme! Și într-o zi de Sântă-Măria Mare țin minte -, se făcuse slujbă mare la biserica Mirăuților, am legănat și racla cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou să ne meargă bine. Măria sa ne-a pohtit la mare ospăț în Cetatea Sucevei. "De astăzi, în Țara Moldovei vor domni Cinstea, Pravila, Dreptatea! a răcnit Diavolul blond. De mâine chiar, încep Scaunele de judecată pentru înturnarea ocinilor hrăpite samavolnic!! Cine nu-i cu mine, e împotriva Moldovei!! Alegeți!!"... Ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zi, poate, ne vom afla și noi odihna... Maria, în lumina tremurătoare a lumânărilor, privește fascinată reflexele rubinii din pocalul cu vin. Șoptește obsedată: Da, Ștefane... ne vom afla odihna... Îți amintești, Ștefane, de nunta noastră? Îți amintești?... La sfârșitul ospățului, după datina voastră -, am băut cu toți nuntașii "paharul de Cale Albă"... Să ne fie " Calea" dreaptă, șoptește Ștefan cufundându-se cu privirea dincolo de coline, în primele raze ale răsăritului. Maria, cu ochii mari, fascinată, cu o stranie bucurie: Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
turci, pe tătari și pe unguri."( Și pe polonezi adăugăm noi) Wapowski cronicar polonez, Jurământul de credință de la Colomeea * "Fost-au acestu Ștefan Vodă om nu mare de statu, mânios și degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omorâia fără județu. Altminterea era om întreg la fire, neleneșu, și lucrul său îl știia a-l acoperi și unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie însuși se vârâia, ca văzându-l ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
legendă spune că atunci când Isus a fost bătut cu pietre, acestea, atingându-L, s-au transformat în ouă roșii. Altă legendă afirmă că, după ce Isus a fost răstignit, cărturarii saducei (adepți ai cultului mozaic) și rabinii farisei au făcut un ospăț de bucurie. Unul dintre ei a spus: Când va învia cocoșul pe care-l mâncăm și ouăle fierte vor deveni roșii, atunci va învia și Isus". Nici nu și-a terminat acela spusele și ouăle s-au făcut roșii, iar
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
În fine, prezenta ediție Humanitas a Strajei dragonilor conține și schița capitolului 3, „O amintire“: este ultimul semn lăsat de autor - învins în lupta cu timpul -, înainte „de a fi fost răpit de Iupiter, ca și Ganymed, și transportat la ospățul celor din ceruri“. Mulțumim, pe acesată cale, doamnelor Marta Petreu, Roxana Croitoru, Olga Murvai și domnului Mihai Sofronie pentru amabilitatea de a ne fi ajutat în clarificarea unor aspecte de natură istorică și toponimică din textul lui I. Negoițescu. JURNAL
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și ea văduvă acum (bunicul fusese al doilea mort ce-l contemplasem pe catafalc - și coroanele de zambile roz și violet care-l înconjurau mi-au făcut insuportabil până azi mirosul insinuant-dulceag al acestor mesagere ale viermilor convocați la ultimul ospăț) - nu mai contenea cu mulțumirile la adresa celei care, zicea ea, îi oferea întâia adevărată vacanță în viață: „Să nu fac eu nimic, să nu muncesc nimic?“ - repeta copilărește, încântată și uimită, fiindcă maică mea îi interzisese orice activitate casnică, deși
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mă prostern ca înaintea unei zeități. Nu urcasem oare, pe negândite, în Olimp? Când am plecat de acolo, nu mergeam pe străzi, ci pluteam, cu sentimentul extatic de a fi fost răpit de Iupiter, ca și Ganymed, și transportat la ospățul celor din ceruri. Faptul că sunt iubit sau nu nu are nici un sens din punctul de vedere al iubirii mele, adică al iubirii în sine. Lucru grav și plin de sens e doar faptul că eu iubesc. Căci nu ca
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
acum - într-o lumină idilică - în proza românească (Astronomul și doftorul, Petrea Dascălul). O vână a talentului lui G. se vădește în istorisirile de vânătoare. Ca peste ani la Sadoveanu, personajele, oameni istoviți de alergătură, se dedau, pe la popasuri, unor ospețe îmbelșugate, unde domnește voia bună, se încrucișează vorbe de duh, se iscă o adevărată întrecere de ingenioase minciuni vânătorești (Vânătoarea, Catrințaș, Boală cu leac, Milordachi). Voluptuos al povestirii, naratorul își pregătește cu grijă auditoriul, recurgând la strategii și trucuri anume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
frumoasa mea, buna mea, ieri chiar ai fost aproape ca o prezență concretă; când am deschis scrisoarea și m-am uitat cu înfrigurare la numărul de pagini, mi-am zis ca o flămândă căreia i s-ar fi oferit un ospăț după lipsuri și foamete: „22 de pagini, mulțumesc, Monique!“ [...] E miezul nopții. Mă gândesc la tine, te iubesc; câte odată sunt înnebunită de neliniștea baudelairiană; spune-mi sincer ce crezi despre asta? Eu, scumpa mea, dacă aș putea găsi 300
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
1925 precizare de amănunt: "Joi am recitit pagini foarte interesante din Stendhal: Despre educația femeii. Amorul la arabi". În 1926 notează cuvinte indiene din Kipling (Cartea junglei) "bună lectură pe care nu ai digerat-o crede Sadoveanu e ca un ospăț bun rău digerat". Adesea notează anecdote, cuvinte de spirit, curiozități felurite; trei pagini reproduse din Omul de geniu de Lombroso îi vorbesc despre Caractere degenerative, despre Precocitate și Genii tardive. Nu ni se spune cine sunt autorii reflecțiilor despre artă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
alianță cu Lupul; și ne-a dat și două scrisori, scrise latinește și românește, pe care să i le aruncăm în față (Lupul încheiase tratat de alianță în 30 Oct. 1638)." După nunta Mariei cu Radziwill: "După trei zile de ospăț, au început tratativele. I-am reproșat jurămintele călcate. Nu putea nega scrisorile, pecețile, iscăliturile; dar se mira cum de-a putut face asemenea legământ scris. Trebuie, zicea, să fi fost nebun sau bat. Căci el este sub mâna Sultanului, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Așa mi s-a întîmplat și acum, fapt care l-a făcut pe Mișu Sabin să observe, la scurt timp după asta, că „prea despic firu-n patru”. Ca să nu fac figură de filosof sau de moralist („Un filosof la un ospăț e ca un cîine în baie”, scrie Lucian de Samosata), am plecat, nu înainte de a-l felicita pe „bădia Ghiță” pentru norocul de a se retrage din activitate însoțit de bunăvoința generală. Puțini îl au. Nu mi-a scăpat pînă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
băiatul se întoarce și găsește coliba aproape gata: «Dumnezeu mă ajută!» gîndi el mulțumit. Și construiesc așa, completîndu-se unul pe altul, băiatul ziua, priculiciul noaptea. În cele din urmă coliba e terminată. Pentru inaugurare băiatul hotărăște să-și ofere ca ospăț o căprioară, priculiciul, un mort. Unul aduce căprioara ziua, celălalt cadavrul, în timpul nopții. Cînd, a doua zi, tatăl vine să ia parte la ospăț în locul fripturii găsește pe masă un cadavru. - Hotărît lucru, fiule, nu vei fi niciodată bun de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
noaptea. În cele din urmă coliba e terminată. Pentru inaugurare băiatul hotărăște să-și ofere ca ospăț o căprioară, priculiciul, un mort. Unul aduce căprioara ziua, celălalt cadavrul, în timpul nopții. Cînd, a doua zi, tatăl vine să ia parte la ospăț în locul fripturii găsește pe masă un cadavru. - Hotărît lucru, fiule, nu vei fi niciodată bun de nimic, spuse el.” Judecata e nedreaptă. Un Stan Pățitul care nu se deșteaptă, adolescentul din poveste e mai curînd tragic decît ridicol, căci dincolo de handicapul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la Liceul Pedagogic, nevasta milițianului din comună. După ce a mîncat și a băut bine, A. s-a lansat în apostrofări și aprecieri ofensatoare la adresa unora de față și a altora absenți. Fiu de popă, nu știe, pare-se, că „la ospățul vinului” nu trebuie să „mustri pe aproapele tău”. Despre el (Neagu), de pildă, a spus că e un „prost etern”! A trecut mai bine de o lună de la această întîmplare și încă nu-i dumirit ce anume l-a făcut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
serii am putut vizita mica localitate, Plaza de Armas, catedrala colorată, Muzeul regional și Mercado, cu a sa Feria de artesania Târgul de artizanat, admirând minunatele obiecte din lână, piele, lemn, piatră și metal . Seara am participat la un inedit ospăț, unde ni s-a servit "curanto", specialitate pe bază de carne de vită, porc și pasăre și fructe de mare, puse într-o groapă acoperită cu pietre încinse în foc. Am savurat-o acompaniați de "milcao" turte din cartofi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un "capitalist" icre negre, icre roșii, icre de știucă, morun, calcan, salam de Sibiu, afumături, brânzeturi în coajă de brad, mesteacăn, tei și ce-o mai fi, vinuri de Valea Călugăreasca, Murfatlar, Târnave, țuică bătrână... Cred că nici la vestitul ospăț al lui Sardanapal nu erau atâtea produse. Pe vas a mai fost îmbarcată orchestra Pană, inclusiv bătrânul maestru al viorii și o echipă de dansuri folclorice. În ziua Z, pe motonavă, pentru supervizare, se aflau subsemnatul și șeful serviciului transporturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fragezi, parfumați și mustoși. Cum fiecare casă sau instituție avea o zonă "protejată" împotriva atacurilor chimice (la ambasadă, o cameră cu ferestrele dublate cu folii de plastic), ne-am luat farfuriile și am coborât în beci pentru a ne continua ospățul. A treia alarmă am trăit-o într-un hotel din Tel-Aviv, în ultima noapte dinaintea plecării. Fusese dorința poetului Adrian Dohotaru de a petrece ultima noapte în "Țara Sfântă", pe malul marii, în compania lunii și a valurilor (de reținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Ne-a adus tot felul de aperitive excelente, unele pregătite după rețetele de "acasă". La plecarea ultimului client, s-a grăbit să închidă localul, a lăsat o singură lumină aprinsă în colțul unde ne așezasem strategic noi și a început ospățul gastronomic, spiritual și vocal. Spiess și patronul și-au adus aminte de anii studenției, de profesori, de colegi, de momentele vesele ale carierei, și apoi, luați de amintiri și de atmosfera plăcută creată, și-au dat drumul la voci, solo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]