1,525 matches
-
mama sa, le-a dat, și au mîncat și ei din ea. Dar nu le-a spus că luase mierea aceasta din trupul leului. 10. Tatăl lui Samson s-a coborît la femeia aceea. Și acolo Samson a făcut un ospăț, căci așa făceau tinerii. 11. Cum l-au văzut, au poftit treizeci de tovarăși, care au stat împreună cu el. 12. Samson le-a zis: "Am să vă spun o ghicitoare. Dacă mi-o veți ghici în cele șapte zile ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
căci așa făceau tinerii. 11. Cum l-au văzut, au poftit treizeci de tovarăși, care au stat împreună cu el. 12. Samson le-a zis: "Am să vă spun o ghicitoare. Dacă mi-o veți ghici în cele șapte zile ale ospățului, și dacă o veți dezlega, vă voi da treizeci de cămăși și treizeci de haine de schimb. 13. Dar dacă n-o veți ghici, să-mi dați voi treizeci de cămăși și treizeci de haine de schimb." Ei i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
și nu mi-ai dezlegat-o!" Și el i-a răspuns: "N-am dezlegat-o nici tatălui meu, nici mamei mele: să ți-o dezleg ție?" 17. Ea a plîns lîngă el tot timpul celor șapte zile cît a ținut ospățul; și în ziua a șaptea, i-a dezlegat-o, căci îl necăjea. Și ea a dat copiilor poporului ei dezlegarea ghicitorii. 18. Oamenii din cetate au zis lui Samson în ziua a șaptea, înainte de apusul soarelui: Ce este mai dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
prinsu a măsura din capul podului Gunoiului (actuala stradă Palat n.n), unde se împreună cu Ulița Mari înaintea Porții gospod”. --Nu cred că știai că la Curtea domnească se bea cafea, încât aveau și “cahfegii” anume să-i servească la ospețe cu cafele și dulcețuri... Asta o confirmă Grigorie Ioan (Calimah) voievod, la 24 iulie 1763 (7271), când dăruiește “lui Andrii cahfegiul de la cahfigeriia gospod... un loc de casă... din mahalaoa Broștenilor”. Interesant este faptul că în cadrul măsurătorii locului se pomenește
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
iubit și îl iubește tot norodul românesc, fiindcă - după cum spune tot Grigore Ureche cronicarul în “Letopisețul Țării Moldovei” - “Fosta-au acestu Ștefan vodă om nu mare de statu, mânios și de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omorâea fără județu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneșu, și lucrul său îl știia a-l acoperi și unde nu gândiiai acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie însuși se vârea, ca văzându-l ai
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a reveni pentru ultima oară la domnie își revede ctitoria în vara anului 1677 când, fiind domn al Munteniei, luptă în alianță cu sultanul împotriva zaporojenilor. Sosit la Cetățuia în ziua de Sâmpetru, hramul iubitei lui ctitorii, îi oferă un ospăț lui Antonie Ruset, voievodul Moldovei. Împotriva acestuia Duca lupta în ascuns să-l scoată din domnie pentru a-i lua locul. „Cei doi domni prieteni, Ruset atârnând de Duca și Duca atârnând de rudele de la Constantinopol ale lui Ruset, se
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, care țin în mână o biserică cu două turle, pe al cărei perete vestic este Filoxenia indicată prin trei îngeri așezați la o masă și prin inscripția grecească, iar dedesubt înjunghierea vițelului jertfit pentru ospățul musafirilor. De jur împrejur în 12 cercuri formate din crengi sunt lucrate în relief diferite scene din Judecata de apoi și din Apocalipsă. Pe coperta a doua, într-un cadru de raze, lucrat în aceeași manieră, îl vedem pe Mântuitorul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Acum, eu, Nebucadnețar, laud, înalț și slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, și El poate să smerească pe cei ce umblă cu mîndrie!" $5 1. Împăratul Belșațar a făcut un mare ospăț celor o mie de mai mari ai lui, și a băut vin înaintea lor. 2. Și în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur și de argint, pe care le luase tatăl său Nebucadnețar din Templul de la Ierusalim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
s-o tîlcuiască împăratului. 9. Din pricina aceasta, împăratul Belșațar s-a înspăimîntat foarte tare, fața i s-a îngălbenit, și mai marii lui au rămas încremeniți. 10. Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului și mai marilor lui, a intrat în odaia ospățului, a luat cuvîntul și a vorbit astfel: "Să trăiești veșnic, împărate! Să nu te tulbure gîndurile tale, și să nu ți se îngălbenească fața! 11. În împărăția ta este un om, care are în el duhul dumnezeilor cei sfinți; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
și lui Beniamin și s-a dus să spună în auzul lui David la Hebron ce hotărîse Israel și toată casa lui Beniamin. 20. A ajuns la David în Hebron însoțit de douăzeci de oameni și David a dat un ospăț în cinstea lui Abner și acelor care erau cu el. 21. Abner a zis lui David: "Mă voi scula, și voi pleca să strîng tot Israelul la domnul meu împăratul, ca să facă legămînt cu tine, și să domnești în totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
salată verde, friptură de porc, fasole verde cu migdale, cremă de zahăr ars la desert și cantități generoase de vin. Simt un junghi de compasiune pentru Pamela și festinul ratat pe care ni l-a pregătit, dar mă îndoiesc că ospățul din Burlington poate întrece ceea ce împodobește masa de la Chowder Inn. Victorioasa Lucy, eliberată din iminenta sclavie, apare la cină îmbrăcată în rochița în carouri roșu cu alb, cu pantofii negri de lac și șosetele scurte și albe, cu margini dantelate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Cu cine? Când? Acolo masa reprezenta momentul central, nucleul zilei, și ea Înghițea de fapt totul! „Momentul” nu e deloc bine spus, pentru că mesele durau ore și ore. Urma refacerea, iar apoi altă masă! Ani de zile, aici, dusesem dorul ospețelor tradiționale de acest gen, care Încep de la mijlocul dimineții cu aperitive și băuturi tari și sfârșesc În după-amiaza zilei următoare, cu supe acre, ca să Îi remonteze pe cheflii. Lumea se rulează continuu, cei șubrezi dispar și se Întorc, parțial refăcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Și cu dieta de la care nu ai În nici un caz voie să te abați! Să fi fost tot tu, dar cu douăzeci de ani În urmă!... Iar dacă te-ai Încăpățânat să ajungi acum, firesc ar fi fost ca, la ospețele voastre tradiționale, după o oră, două să te fi scuzat la toată lumea și să te fi ridicat de la masă! Absurd, draga mea! Cum să fi stat doar o oră și să mă fi ridicat, când se sărbătorea tocmai venirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
săi. Dar Nizam este atunci cel care devine bănuitor În privința prieteniei care se naște Între Hasan și Malik Șah. Cei doi bărbați sunt tineri, li se Întâmplă să glumească Între ei pe seama marelui vizir, mai ales vinerea, zi de shölen, ospățul tradițional pe care sultanul Îl oferă apropiaților săi. Prima parte a festivităților este cu totul oficială, rezervată. Nizam stă așezat la dreapta lui Malik Șah. Îi Înconjoară cărturari și oameni de știință, se iscă discuții Însuflețite pe temele cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pătrundă acolo, dacă fuge de toate uneltirile și le disprețuiește, Îndeosebi pe acelea care Îi divizează, dintotdeauna, pe medicii și astrologii palatului, nu Înseamnă că n-are obligații de care nu poate scăpa: să asiste, din când În când, la ospățul de vineri, să examineze cine știe ce emir bolnav, și mai ales să-i pună la dispoziție lui Malik Șah taqvim-ul, horoscopul lunar, sultanul fiind de așteptat să-l consulte, ca oricine altcineva, pentru a ști În fiecare zi ce trebuie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
curtea. Dacă Malik Șah nu regretă faptul de a fi cucerit atât de ușor cele mai cunoscute cetăți din Transoxiana, el suferă În amorul său propriu pentru că s-a lăsat folosit. Merge până la a refuza să organizeze pentru trupă tradiționalul ospăț al victoriei. „Asta e cărpănoșenie!”, murmură cu răutate Nizam la urechea cui vrea să-l asculte. Cât despre Hasan Sabbah, el trage din Înfrângerea sa o prețioasă Învățătură. În loc să caute să-i convertească pe prinți, Își va făuri o redutabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de orice, uneltiri și amenințări, a urmărit, zi de zi, negocierile cu Asasinii. I-a Însoțit pe sultan și pe vizirul acestuia pe calea Bagdadului. Ține să se afle acolo pentru execuție. Este ultima masă a lui Nizam, un iftar, ospățul care consfințește Întreruperea postului, În a zecea zi de ramadan. Sfetnici, curteni, emiri, toți sunt neobișnuit de sobri, potrivit cu luna sfântă. Masa e așezată sub o iurtă enormă. Câțiva sclavi țin făclii ca mesenii să-și poată alege bucatele. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aș fi fost un frate scăpat dintr-un naufragiu. De Îndată ce-și stăpâni, totuși trăsăturile, Își chemă servitorii, le porunci să-mi ducă geamantanul la el acasă, să mă instaleze În Încăperea cea mai frumoasă și să pregătească un ospăț. Mă ținu, astfel, două zile acasă la el, lăsând la o parte orice treabă ca să stea cu mine și să-mi pună neîncetat Întrebări despre Maestru, despre sănătatea, starea acestuia și, Îndeosebi, despre ce spunea Djamaledin În legătură cu situația din Persia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cărora le zăream de departe minaretele și ale căror contururi mă mulțumeam să le ghicesc. În munții din Luristan, dincolo de izvoarele fluviului Kom, tovarășii mei și-au slăbit veghea, ne aflam pe teritoriul bakhtiar. În cinstea mea au organizat un ospăț, mi/au dat să fumez o pipă cu opiu și am ațipit imediat, În ilaritatea generală. A trebuit să mai aștept atunci două zile Înainte de a-mi relua drumul, care era Încă lung: Șuster, Ahvaz, În fine, primejdioasa traversare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu mandioca, pimenta, cocos, amendoim, gemgibre, moqueca de siri mole, vatapa efó, caruru, fasole neagră cu farofa, Într-o mireasmă dulce de mirodenii africane, cu izuri tropicale dulcege și tari, din care luarăm cu evlavie, știind că luam parte la ospățul străvechilor zei sudanezi. Pe drept cuvânt, ne spuse Ialorixá, pentru că fiecare dintre noi, fără s-o știe, era fiul unui orixá, și adesea se putea spune și al cui. Am Întrebat, făcându-mi curaj, al cui fiu eram. Ialorixá mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sau hârbuite. Numai la Lisabona și la Botoșani ce mai exista un muzeu al trăsurilor. La etaj îmi înjghebasem o crescătorie de porumbei. Într-o duminică, era ziua bunicului Taubergher, s-a adunat toată familia să pună la cale un ospăț. Pe noi, cei mici, ne-au trimis în târg, după vin. Când ne-am întors trăgând sticlele de vin pelin după noi, mâncarea deja aburea. Pui cu smântână. Înfulecăm cu mare poftă. Familionul ne privește șușotind, dar parcă mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mă îmbrac și pornesc șchiopătând în căutarea unui dispensar. Trec printre blocurile aruncate parcă din elicopter, fără nicio logică. Traversez alei înguste, acoperite de bolți de iederă, terenuri de joacă presărate cu gunoaie, leagăne strâmbe, bucăți de pisici rămase de la ospățul câinilor. Mă gândesc că și eu am copilărit printre blocuri în construcție, împușcam cu injectoarele șterpelite de la tractoare, aveam fața ciupită de flacăra iscată de pucioasa din capetele chibriturilor, mă ascundeam printre grămezile de cărămizi, suflam cornete de hârtie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la lumină și se pierdu peste plopii cu ciori, în direcția soarelui cu colți. Fanfara cânta greoi, îngânată de plânsul înăbușit al femeilor. La pomană fură invitați doar cei din familie, morocănoși, dar siguri că au rămas în viață. După ospățul în reculegere sufletească, Bunica sparse gheața amintindu-și de perioada în care Bunicul fusese luat la canal. - El nu era legionar. Participa la adunările lor ca să obțină ajutor pentru construcția bisericii și a școlii. Ba și poștă le-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
brâu și chiar borșul rece de fasole cu ceapă străjuiau fiecare capăt al mesei. Lumea se cam afumase și nu mai știa bine de ce venise. Nu erau de condamnat, totuși. Probabil că și Bunicul, dacă s-ar fi înființat la ospăț, precum Banquo la festinul terifiatului Macbeth, ar fi poruncit: toarnă, băi Ghiță, niște jin d’ăl roșu, da’ repede, că vine postu’! De o bucată de vreme telefonul se dădea de ceasul morții. M-am hotărât să răspund. Era Cristina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
am convins să mă lase, că voia să mă ia cu forța. Tot vorbind ele în bucătărie, Vasile și Petrică la masă în curte, era gata și mâncarea. Femeile au aranjat pe masă bucatele și s-au așezat toți la ospăț continuând discuțiile, acum toți patru despre cele întâmplate în Murgeni, ori în Cocora, despre problemele legate de gospodăriile lor, despre planurile de viitor. Aproape de ora sosirii autobuzului spre Murgeni, s-au pregătit de plecare. Copiii n-ar mai fi vrut
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]