1,728 matches
-
voi trimite o scrisoare la Nagahama. Apoi, am să vă urmez imediat. — La Nagahama? Ce fel de scrisoare? — Mama mea, soția și copiii se află încă în castel. Eu pot scăpa, dar mama și ceilalți vor fi ținuți cu siguranță ostatici, dacă așteptăm prea mult. — Cred că ați întârziat deja prea mult. Chiar credeți că mai e timp? — Și ce să fac? Să-i abandonez acolo? Ogane, dă-mi cerneala de-acolo. Shogen începu să-și miște rapid penelul peste coala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să-și adune toate forțele, să se îndrepte în direcția aceea și să declanșeze o bătălie decisivă, mizând pe totul sau nimic. Se spune, continuă Shogen, că înainte de a fi plecat din Nagahama, Hideyoshi a pus să fie uciși toți ostaticii din familia Seniorului Nobutaka, deci puteți înțelege cu câtă hotărâre s-a repezit ticălosul spre Gifu. Și nu e numai atât. Ieri, avangarda lui a dat foc în mai multe locuri și a început să se pregătească pentru asediul Castelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
le cucerise Nobunaga. Până și relația sa cu provinciile din afara sferei de influență a lui Nobunaga suferise o schimbare completă. Clanul Mori, care ani de zile rezistase planurilor de hegemonie ale lui Nirasaki, semnase un tratat de alianță și trimisese ostatici. Exista, însă, un om care rămânea o întrebare deschisă: Tokugawa Ieyasu. De o bună bucată de vreme, nu mai comunicaseră deloc între ei. Păstrau tăcerea, ca doi șahiști slabi care așteaptă fiecare ca partenerul să facă o mutare bună. Liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mai avea încă o grijă. Întreținuse legături strânse cu Nobunaga și, datorită acestor relații profunde, nu putea rupe ușor legătura cu Nobuo, chiar și după moartea lui Nobunaga. Pentru a înrăutăți și mai mult situația, fiul său cel mare era ostatic în Ise, iar Shonyu simțea că nu-l putea lăsa pur și simplu pradă morții. Prin urmare, ori de câte ori primea scrisori de la Hideyoshi, Shonyu era în dilemă. Când discuta problema cu vasalii săi, asculta sfaturile a două fracțiuni, una punând accentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
săi superiori îl sfătuiseră odată să-și corecteze atitudinea, iar Ieyasu consimțise dând vag din cap. Dar într-o noapte, stând de vorbă cu servitorii, le povestise despre trecutul lui. — Am crescut în sărăcie. Mai mult decât atât, am fost ostaticul unui alt clan de la vârsta de șase ani și toți cei pe care-i vedeam în jurul meu aveau mai multe drepturi decât mine. Prin urmare, în mod firesc, am deprins obiceiul de a nu umbla cu pieptul scos în afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
într-o bună zi, aveam să fiu eliberat din prizonieratul la clanul Imagawa și trupul avea să-mi redevină al meu. Nu puteam să mă joc ca un copil. Ieyasu părea incapabil să uite vremurile pe care le petrecuse ca ostatic al clanului Imagawa. Printre vasalii săi apropiați nu exista nici unul care să nu fi auzit povestirile din zilele lui de prizonierat. — Dar, știți, continuă Ieyasu, potrivit celor pe care mi le-a spus Sessai, preoții respectă mai mult ceea ce spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nici simple: Articol: Hideyoshi o va înfia pe fiica lui Nobuo. Articol: cele patru districte din partea de miazănoapte a provinciei Ise ocupate de Hideyoshi îi vor reveni lui Nobuo. Articol: Nobuo va trimite femei și copii din clanul său ca ostatici. Articol: Trei districte din Iga, șapte districte de miazăzi din Ise, Castelul Inuyama din Owari și fortăreața de la Kawada îi vor fidate lui Hideyoshi. Articol: Toate fortificațiile temporare aparținând ambelor părți în cele două provincii Ise și Owari vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fel cum înainte vreme se bazase pe Ieyasu, acum era îngrijorat de reacțiile lui Hideyoshi față de tot ceea ce făcea, Prin urmare, tindea să aplice întru totul dorințele lui Hideyoshi, îndeplinind condițiile stipulate în tratatul de pace. Porțiunile din pământurile lui, ostaticii și angajamentele scrise, toate au fost predate fără excepție. În acel moment, Hideyoshi s-a mai relaxat puțin. Totuși, gândindu-se că era mai bine ca armata să rămână la Nawabu până în anul următor, a trimis un mesager la guvernatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
unui învingător, dar dorea să transmită termenii de pace prin gura lui Nobuo. Condițiile erau ca fiul lui Ieyasu, Ogimaru, să fie adoptat de Hideyoshi, iar fiul lui Kazumasa, Katsuchiyo, și fiul lui Honda, Senchiyo, să-i fie predați ca ostatici. Înafară de distrugerea fortificațiilor, împărțirea pământurilor acceptată anterior de Nobuo și confirmarea stării de fapt din partea clanului Tokugawa, Hideyoshi nu mai căuta nici o altă schimbare. — Am în inimă o oarecare nemulțumire cu privire la Seniorul Ieyasu, care nu se va înlătura ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în aceeași zi. Condițiile nu puteau fi numite cu adevărat drastice, dar când le auzi, până și Ieyasu fu nevoit să facă așel la rezervele sale de răbdare. Deși se spunea că Ogimaru era înfiat, în fond avea să fie ostatic. Iar trimiterea fiilor unor vasali superiori la Osaka reprezenta în mod clar o recunoaștere a înfrângerii. Deși vasalii se supăraseră, Ieyasu își păstră calmul, pentru ca și Okazaki să rămână la fel de calm. — Primesc condițiile și vă cer să vă ocupați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Nobukatsu sosiră al Okazaki pentru a semna un tratat de pace. În ziua a douăsprezecea a Lunii a Douăsprezecea, fiul lui Ieyasu fu expediat la Osaka. Îl însoțiră și fiii lui Kazumasa și Honda. Războinicii care le urau drum bun ostaticilor stăteau aliniați de-a lungul străzilor, plângând. Astfel se sfârșea acțiunea lor de la Muntele Komaki - o acțiune care, temporar, zguduise întreaga națiune. Nobuo veni la Okazaki în ziua a paisprezecea, spre sfârșitul anului, și rămase până în cea de-a douăzeci și cincea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Tensho, Hideyoshi și Ieyasu s-au întâlnit în Castelul Osaka la o conferință istorică de pace. Neînvins pe câmpul de luptă, Ieyasu i-a cedat totuși victoria politică lui Hideyoshi. Cu doi ani în urmă, Ieyasu își trimisese fiul ca ostatic la Osaka, iar acum a luat-o de mireasă pe sora lui Hideyoshi. Răbdătorul Ieyasu își aștepta șansa - poate că pasărea avea totuși să cânte și pentru el. După un mare banchet pentru a sărbători încheierea păcii cu cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să ne permită, să ne ofere suficient de mult timp pentru a ne concentra inclusiv asupra obiectivelor noastre de reformă. Au fost doi ani în care a trebuit să facem față unor împrejurări pentru care, mărturisesc deschis, nu eram pregătiți: ostatici, repatrieri... Lucrurile acestea, care, înclin uneori să cred, par să dispară în vacarmul evenimentelor de fiecare zi, au contat pentru MAE o dată pentru credibilizarea continuă a instituției, un lucru pe care ni l-am propus și pe care cred că
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
activitatea sau de viața, în cele mai rele cazuri, a unor cetățeni români. Acest lucru cred că vi l-am dovedit tuturor, cu asupra de măsură și când a fost cazul implicării Ministerului Afacerilor Externe în deja celebrul caz al ostaticilor din Irak și, mai ales - iar din aceasta fac un punct de glorie, un motiv de glorie al ministerului -, în zilele când Ministerul Afacerilor Externe a reușit să aducă înapoi în România aproape 1.000 de cetățeni români aflați în
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
sprijinim, prin toate mijloacele pe care le avem la dispoziție, progresul procesului de pace în Orientul Mijlociu. În viziunea mea, trebuie să abordăm simultan subiectele politice, economice, umanitare și de securitate. Procesul de pace și stabilitate în regiune nu poate fi ostatic al terorismului și violenței. Atacurile teroriste asupra Israelului nu au nici un fel de justificare. România condamnă toate atacurile teroriste împotriva civililor și recunoaște dreptul Israelului de a-și proteja cetățenii de acestea, în acord cu legile internaționale. Având în vedere
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
poate așa ceva. Ceea ce ține de noi înseamnă într-o foarte bună măsură insistență și argument consistent, indestructibil dacă se poate, plus solidaritate cu partenerii noștri din cadrul UE și NATO. În ceea ce privește însă raportul bilateral cu Federația Rusă, nu-l transformăm în ostaticul problemelor sau opțiunilor noastre divergente. Armand Goșu: Va deveni România un fel de avangardă a UE și a NATO în zonă? Discursurile care i-au făcut pe oamenii politici de la Moscova să fie suspicioși au ca temă democratizarea spațiului ex-sovietic
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
legăm trecutul și aspectele sale disputate de viitorul relațiilor bilaterale cu Rusia. În momentul în care am decis - am decis conștienți de faptul că într-o judecată sumară aceasta poate să fie prost interpretată - că trecutul nu trebuie să țină ostatic viitorul, am decis gândindu-ne că orice câștigăm acum contribuie și la câștigarea trecutului; că e vorba de comerț, că e vorba de schimburi comerciale consistente, că e vorba de o consultare politică fără greș într-o mecanică normală, că
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
amicilor, în momentul în care ele se suprapun. Una peste alta, era nevoie de a regândi geografia influenței noastre politice și credem că o facem pe bună dreptate, că suntem îndreptățiți s-o facem acum. Evident, a contat și episodul ostaticilor, trebuie să fim foarte sinceri în chestiunea asta, a contat mult și istoria recentă a României, faptul că România devine stat membru al Uniunii foarte curând și că orice stat din altă zonă decât continentul european are nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
viceprim-ministru", spuse el. ,,Din acest moment sunteți prizonierul meu. Dacă vine armata, veți fi primul care va muri". ,,Să nu vă imaginați că prin reținerea mea îi veți opri", spuse Mendoza, care chiar credea în argumentul său. ,, Dacă ne luați ostatici vă puteți lua la revedere de la toate. Au mitraliere grele, o mulțime. Vor omorî pe toată lumea de aici! Nu aveți scăpare!" Pablo râse. ,,Doctore", spuse el pe un ton calm, aplecându-se spre Mendoza. Tot nu înțelegi. Toți oamenii aștia
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
sine dezvoltarea întreprinderilor de contrabandă, implicând ca atât străinii, cât și bunurile să atragă niveluri ridicate de impozitare. Dar ar presupune și asigurarea de armament și de soldați mercenari pentru ,,statele-bandit" și grupurile teroriste, construind activități coercitive precum luarea de ostatici și asasinarea, și facilitând acel tip de oportunități corupte pentru politicieni care formează obiectul de studiu al acestei cărți. Corupția și comerțul transnațional cu droguri Atâta timp cât suntem hotărâți să ne continuăm eforturile inutile prin intermediul dreptului penal pentru a împiedica oamenii
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
mai mic cu cinci ani decât mine”. Zice: „Spune-i să plece”. Așa că fratele meu a rămas acolo, la Tușin, și eu m-am dus din Tușin. După ce am plecat, după vreo lună, au venit acolo și l-au luat ostatic. Și fratele meu a fost dus la nemți, la un nod de căi ferate. Fratele meu știa și nemțește, și rusește. A stat el cât a stat, apoi a venit Înapoi la Tivliv. Noi am stat la Tivliv... nu la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
i-au adus la Suceava... — La Suceava unde au stat? — Fiecare unde putea. Nu li s-au dat locuințe, nu li s-a dat nimic... Apoi, după ce românii au reocupat Basarabia, tatăl meu și cu fratele lui au fost luați ostatici Într-un templu, unde au stat o lună Înainte de deportare, și după o lună de zile le-au dat drumul... — Stăteau doar În templu sau erau puși și la munci? — Nu, stăteau zi și noapte doar În templu, ca ostatici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ostatici Într-un templu, unde au stat o lună Înainte de deportare, și după o lună de zile le-au dat drumul... — Stăteau doar În templu sau erau puși și la munci? — Nu, stăteau zi și noapte doar În templu, ca ostatici... Vi se dădea voie să le duceți mâncare? — Da, ni se dădea voie să le ducem de mâncare. Erau Înconjurați de jandarmerie și nu se dădea voie să intri Înăuntru... — Și magazinul dumneavoastră a fost românizat? — Da, a fost confiscat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cine va fi găsit că nu s-a conformat va fi omorât. Așa că toată lumea a făcut Întocmai, nu s-a opus nimeni. Asta-i realitatea... — Vi s-a comunicat un pretext oficial din cauza căruia ați fost arestați? — Nu. Numai când ostaticii au fost luați În templu, ni se spunea că nu știu unde ar fi Încercat evreii să saboteze armata română sau mai știu eu ce... Dar erau niște pretexte false, fiindcă evreii erau oameni pașnici, nu erau comuniști - cei mai mulți evrei nu erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la muncă nu se știa dacă te mai Întorci sau rămâi acolo, și atunci oamenii se ascundeau; și ca să-i scoată din ascunzătoare, poliția evreiască Îi bătea pe evrei - ca să-i scoată la muncă pe cei tineri, poliția evreiască lua ostatici dintre evreii bătrâni. A fost și cazul bunicului meu, care a fost luat ostatic pentru că fratele mamei s-a ascuns. Ostaticii erau bătuți până când cel vizat se prezenta ca să plece la muncă... Mi-ar veni foarte greu să spun astăzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]