1,607 matches
-
puternică și le stânjenește odihna cea dulce. Iar frații lor mai mari, dovlecii sunt, parcă, puși pe șotii: pe orice cărare ai lua o oriunde ai vrea să mergi, bagi de seamă, imediat, că ei îți ațin drumul. „Dacă ai ostenit cumva, poți să-ți închipui că suntem niște scăunele. Nu-ți face griji, coaja noastră este tare și puternică, n-ai cum să te răstorni și nici nouă n-o să ni se întâmple nici un rău.” Știuleții de porumb și păstăile
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
3.Scrieți o compunere cu început dat: „Stelele păliră, pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată (Emil Gârleanu, Fricosul) Alegeți un titlu potrivit. Fetica Tudor Arghezi Ce duh ai și ce putere. Să-mpletești ceară cu miere. De la floarea din grădină. Ostenită de albină? Tu aduni de pe meleaguri. Pentru stupi și pentru faguri. Pulberi, rouă, stropi și leacuri, Poate că de mii de veacuri. Ca din lână, ca din ace. łeși rețeaua de ghioace. De celule-n care pui Mierea dulce și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
iute la mers și care bați drumurile și le încrucișezi! 24. Măgăriță sălbatică, deprinsă cu pustia care gîfîie în aprinderea patimei ei, cine o va împiedica să-și facă pofta? Toți cei ce o caută n-au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei. 25. Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ți usca gîtlejul de sete! Dar tu zici: "Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii străini, și vreau să merg după ei." 26. Cum rămîne uluit un hoț cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
căci nimeni nu ia seama la ea. 12. Peste toate înălțimile pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului mănîncă țara de la un capăt la altul; și nimeni nu-i lăsat în pace. 13. Au semănat grîu, și seceră spini, s-au ostenit fără folos." "Să vă fie rușine de ce culegeți, în urma mîniei aprinse a Domnului!" 14. "Așa vorbește Domnul despre toți vecinii mei cei răi, care se ating de moștenirea pe care am dat-o poporului Meu Israel: "Iată, îi voi smulge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
pentru ce zici tu, Israele: "Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, și dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?" 28. Nu știi? N-ai auzit? Dumnezeul cel veșnic, Domnul a făcut marginile pămîntului. El nu obosește, nici nu ostenește; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. 29. El dă tărie celui obosit, și mărește puterea celui ce cade în leșin. 30. Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină, 31. dar cei ce se încred în Domnul își înoiesc puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ai auzit? Dumnezeul cel veșnic, Domnul a făcut marginile pămîntului. El nu obosește, nici nu ostenește; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. 29. El dă tărie celui obosit, și mărește puterea celui ce cade în leșin. 30. Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină, 31. dar cei ce se încred în Domnul își înoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc." $41 1. "Tăceți, ostroave, și ascultați-Mă! Să-și învioreze popoarele puterea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
obosit, și mărește puterea celui ce cade în leșin. 30. Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină, 31. dar cei ce se încred în Domnul își înoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc." $41 1. "Tăceți, ostroave, și ascultați-Mă! Să-și învioreze popoarele puterea, să înainteze, și să vorbească! Să ne apropiem și să ne judecăm împreună. 2. Cine a ridicat de la răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
laudă pe pămînt. 8. Domnul a jurat pe dreapta Lui și pe brațul Lui cel puternic, zicînd: Nu voi mai da grîul tău hrană vrăjmașilor tăi, și fiii străinului nu vor mai bea vinul tău, pentru care tu te-ai ostenit. 9. Ci cei ce vor strînge grîul, aceia îl vor mînca și vor lăuda pe Domnul, și cei ce vor face vinul, aceia îl vor bea în curțile locașului Meu cel sfînt." 10. "Treceți, treceți pe porți! Pregătiți o cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pentru că am exagerat crezîndu-mă iremediabil bolnav, indiferent de motive. Numai o singură nemulțumire. Am lăsat acasă o fată care mă iubește. Nu e frumoasă, și ochii mei au obosit repede îndreptîndu-se spre silueta ei bicisnică. Nu e savantă, și am ostenit vorbind singur, inutil și ridicol. Nu e bogată și mi-ar îngreuia mersul purtînd-o pe umerii mei, ca melcul cocioaba. Dar e îndrăgostită, căci pentru dragoste nu e nevoie de minte, de frumusețe sau de bani. Am simțit-o că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
zadarnice și ridicole truda mea de atunci și toate preparativele dinainte. Am mai pus câteva lemne în soba de fier, am așezat cărbuni în samovar, monologând prin cameră și prefăcîndu-mă că nu observ răceala ei; m-a lăsat să mă ostenesc jumătate de oră și, când i-am servit paharul cu ceai, a făcut un gest vag: Nu beau, nu mi-e foame, mulțumesc". Am pornit o rugăminte impetuoasă, în care puneam ultima mea speranță de a-i destinde indiferența și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
note: "Ce fericită este! Parcă s-a vindecat dintr-o dată!") Cum Viky e bolnavă, are toate drepturile, și mă simt umilit de insuccesele mele. Ioana are uneori, dintr-o dată, remușcări că nu ajută cu nimic pe Viky, și atunci se ostenește pentru vreo treabă neînsemnată. Complică inutil. O persecută mereu gândul să intre la Viky, ca și cum ar putea fi de folos, și de fiecare dată trebuie să-i demonstrez inutilitatea imprudenței ei. Discuția se transformă, pe tema aceasta, în ceartă. La
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
condoleanțe. În momente grave se cunosc prietenii, și Sandu și Ioana au nevoie de prietenia ei. Hacik nu arată prea elegant, dar va fi nevoie de dânsul. Cunoaște bine Cavarna și va putea face multe servicii, fără să mă mai ostenesc eu. Ce-ar fi oare dacă ar cânta din vioară la căpătâiul lui Viky? Atunci, când se va aduna toată lumea? Ar fi un păcat? Dar ce impresionant!... Îmi imaginez toate gândurile doamnei Axente. N-am nici o probă că în capul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
este concluzia analistului. Ce anume va conchide în cele din urmă? Metafizica este dintotdeauna locul predilect al unor enunțuri lipsite de sens. Își amintește, din lecturile sale, că unii filozofi, de la vechii greci și până la Hegel sau mai târziu, nu ostenesc să ne vorbească despre „principii prime“ și „cauze ultime“, „elemente originare“, „spirit“ și „lucru în sine“, „ceea ce există“ și „ceea ce nu există“, mai ales despre „ceea ce nu există“. Toate aceste expresii le consideră fără nici o semnificație, văzându-se în fața lor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
este concluzia analistului. Ce anume va conchide în cele din urmă? Metafizica este dintotdeauna locul predilect al unor enunțuri lipsite de sens. Își amintește, din lecturile sale, că unii filozofi, de la vechii greci și până la Hegel sau mai târziu, nu ostenesc să ne vorbească despre „principii prime“ și „cauze ultime“, „elemente originare“, „spirit“ și „lucru în sine“, „ceea ce există“ și „ceea ce nu există“, mai ales despre „ceea ce nu există“. Toate aceste expresii le consideră fără nici o semnificație, văzânduse în fața lor ca
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se pare. Ea nu răspunse; continua să-l fixeze atentă și bănuitoare, în vreme ce un huruit surd răsună printre nori, iar primele picături leneșe se opriră pe frunzele arbuștilor din jur. încruntat, Balamber gândea febril. Se întoarse spre tânăr, observând: — Te ostenești degeaba; n-o să reușească. Nu-i adevărat! îi răspunse ea repede, lipindu-se și mai tare de fratele ei și strângându-i cu căldură mâna inertă. E foarte robust și sunt sigură că s-ar vindeca dacă ar primi ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adevăr, părăsi de îndată dormitorul și se întoarse în curte. Canzianus se ținu după el, nu fără a fi recomandat mai întâi fratelui Baudelius să facă tot ce îi stătea în putință pentru a-l îngriji pe rănit. în vreme ce se ostenea în spatele său, Ambianus se aplecă și îi șopti la ureche: — E Wisichart, spuse, arătând spre războinic; maestrul de arme al lui Chilperic și omul lui de încredere. între timp, burgundul ajunsese la poartă și își încuraja soldații, ce soseau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
curaj și reluă cu o voce fermă. Ea, spuse, arătând din cap spre tovarășa ei, vine dintr-un sat de pe lângă Vesontio. Dacă te întrebi de ce nu ne-au tăiat și nouă capetele și ne țin cu ei, nu te mai osteni. Răspunsul ți-l poți da și singur, mă gândesc. — Nu e nici o cale de scăpare? Lidania dădu să-i răspundă, dar în momentul acela ușa se izbi de perete și în lumina unei torțe un grup de huni năvăli, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Mandzuk nu trebuie să fie chiar așa de rău, cel puțin ai niște privilegii și, în fond, e aproape un bătrân. Lidania strânse din buze și ridică din umeri: — Ei, da. Trebuie să recunosc că mănânc bine și nu mă ostenesc prea tare; și apoi, e mai bine să am de-a face cu un singur bărbat, decât să trebuiască să satisfac zece sau chiar douăzeci pe zi, cum se întâmplă cu cele de aici. De altfel, cred că acest Mandzuk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ieri au murit mulți. Și, pe urmă, umblă zvonul cum că și vizigoții pleacă, ori nu-i așa? Sebastianus preferă să ignore întrebarea. Dar sunteți toți beți! Dacă acum v-ar ataca dușmanul, v-ar face bucăți fără să se ostenească prea tare. Milone plesni aerul cu palma: — Aaah! Fii pe pace, soldatule, după ciomăgeala pe care le-am tras-o ieri, ăia n-o să mai scoată nasul în veci din tabăra lor nenorocită. Se ridicară și alte voci în jurul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privi curios cum se ducea spre cămin. Ea rămase acolo, cu capul aplecat, sprijinindu-se de unul din ornamentele ieșite în relief. Era tulburător că o putea judeca cu atâta răceală. Dar și mai uimitor era că nici măcar nu se ostenea să-i analizeze povestea. Era o versiune plauzibilă. Trebuia să admită asta. Explica realmente o mulțime de amănunte pe care ei nu știau că el le cunoaște, ca de pildă faptul că oameni bogați, ca Peter Yerd și John Nesbitt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
i-am deschis ușa dormitorului. S-a așezat greoi pe unul dintre paturile de o persoană - de fapt, pe patul lui Seymour. Telefonul era pe noptieră, la îndemână. I-am făgăduit că o să-i aduc îndată o băutură. — Nu te osteni, mă întorc imediat dincolo. Te rog numai să închizi ușaă Nu de alta, dar nu pot vorbi la telefon când e ușa deschisă. I-am răspuns că nici eu nu sunt și am dat să plec. Dar chiar în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
noaptea asta sunt propriul meu Moș Ene. Noapte bună! Noapte bună, vouă tuturor oamenilor enervant de necomunicativi! Numeroși oameni de vârsta mea și de categoria mea financiară, care scriu într-o formă de semi-jurnal despre frații lor morți, nu se ostenesc să ne ofere date despre punctul în care au ajuns. Nu au nici un pic de simț al colaborării. Eu am făcut legământ să nu se întâmple așa ceva. Azi e joi și m-am întors în scaunul meu oribil. E unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să spună ceva. „Băieți, prieteni, propun să Închinăm un pahar În favoarea gazdei. Pur și simplu, am gâtul uscat...” „Să trăiască...” - horcăiră amicii gazdei, golind paharele. Gică picior de lemn, vizibil mânios, cu brutalitate Întrerupse agitația. „Lasă Doctore, nu te mai osteni... Nu-i momentul potrivit pentru gratificații! Te-ai hotărât...?!” - silabisi el verificând ostentativ poziția armei. Afurisitul de Doctor tăcea, nevrozând asistența meditând, apoi se duse cu mâna Întinsă către vânzător. „Bate palma...!” Cei doi gangsteri luară o poziție relaxată În timp ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
privi odată la bolnav. „Situația se complică... Personal mă depășește...Poate la poliție, trebue formulată o reclamație, ori În altă parte, oricum eu nu am ideie...” „Cerem scuze pentru timpul pierdut cu noi...Îngână abea auzit bolnavul. Nu vă mai osteniți doamnă doctor, drept urmare a acestei teribile consultații, Încep să cred În mod sigur: sunt un bolnav Închipuit!! Bună ziua...” Fiind informat de necazurile Întâmpinate la Policlinică, șoferul după o clipă de gândire le spuse să meargă la Direcția Sanitară a orașului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
al meu Însă, am intrat În dormitor la, unu și jumătate...!” „Ce ghinion...! Probabil ceasul meu...” Îl duse la ureche, Îl scutură de câteva ori cu aerul celui mai nevinovat om din lume bolborosind. „Da, parcă funcționează...” „Nu te mai osteni...” - Îl scoase Carla din Încurcătură. „Să admitem totuși, ceasul tău tocmai În seara aceasta s’a dereglat dar, cu o chemare telefonică nu puteai să mă anunți...? Ori poate le-ai găsit pe toate defecte...? Te mai Întreb un lucru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]