806 matches
-
chinuit. Doamne ferește! bombăne bătrânul scuturând tunica, stropind în jur. Tragi rău... zău așa! Să nu... să... să... dar cuvântul îi rămâne în gâtlej. Mă... Măria sa... bolborosește uluit și cade în genunchi îngânând: Ște... Ștefan Vodă... Do... Domnul Ștefan... Ștefan zâmbește ostenit: Sihastrul Daniil, desigur... Înțeleptul Daniil... De mult doream să te cunosc... Ridică-te! Îi întinde mâna. Doamne! Nu-s vrednic de așa cinste, îngână Daniil gâtuit de emoție. Să... să nu te mai cunosc... Măria sa Ștefan Vodă! plesnește el palmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fiere, arată el cu degetul spre Iisus. Și... și n-a băut, a vrut să sufere durerea toată... Bea! Zău-așa! se îndârjește Daniil. Îți ostoiește durerea... Îți aduce uitarea... pacea... Barem să dormi... Să te hodinești... Ești... ești ostenit, ostenit... Ștefan, cu ochii mijiți de nesomn și oboseală: Să mă hodinesc? Să dorm? Ahh! Ce fericire să dormi! Dumnezeule! Când m-oi duce la culcare la Putna o să mă satur de somn... O mie de ani... până la Judecata de Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
plecat sabia nu-l taie", spune el cu durere. Altfel nu pot face... De vă surâde pacea în genunchi, liberi sunteți să alegeți. Dar cătați-vă alt domn. Eu, pâș-pâș, mă duc la Putna să mă culc... Sunt ostenit, tare ostenit, adaugă, apoi se duce la fereastră și privește cerul însângerat de ultimele raze ale apusului ce coboară dincolo de coline. Mă gândesc la cei douăsprezece mii de oșteni juruiți de Cazimir. Mi-i dă?... Nu mi-i dă?... Să-și miște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se oprește să-și tragă sufletul. Trăsni-i-ar!! Dar-ar-ciuma-n ei să dea!... Formidabil! Fantastic! "Năzdrăvanu' " ista... "ca mâța", strigă-n cor boierii entuziasmați. Ștefan zâmbește cinic și continuă cu aceeași patimă, sarcastic, încrâncenat: ...Și-n puterea nopții, când turcaleții osteniți dorm somnul cel greu și dulce, noi, în șalvari, cu turbane, boiți cu funigine pe chip, ne strecurăm, pâș-pâș, sugrumăm străjile. Ca fulgerul cădem asupra taberei! Lovim! Ucidem! Ardem! Foc!! Foc!!... Până să-și tragă osmanlâii șalvarii, buimaci, cu iataganele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dar a crezut în misiunea lui. S-a lăsat bătut în cuie. Fără suferință, nici mântuire n-ar fi fost... A crezut... Și a înviat. Du-ți crucea până la capăt, Ștefan al Moldovei, și vei fi mântuit! Acu, ești ostenit, ostenit... Te-ai rătăcit olecuță. Când ai pierdut tot, tot, îți mai rămâne ceva: speranța în tine. Să n-o pierzi. Te vei regăsi. Te știe o țară, Ștefan al Moldovei nu e omul să se dea bătut. Să sălășluiești în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fost om și ne-ai împărtășit durerea.... De te pierd și pe Tine, eu... eu cu cine rămân? În cine... în ce să mai cred?... Rămâi acolo, în inima mea... Primesc paharul aista... Ne-ai chemat la tine: "Voi, cei osteniți, veniți la Mine și veți afla odihna". Aș veni... Dar... dar pe ei... pe ei, cui îi las?... Și eu am Crucea mea... Golgota mea... Și vreau să merg până la capăt... Dacă Tu te-ai jertfit mântuind o omenire, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rămas până azi, neclintită. * O condusesem pe Doina până acasă, după care, ca să-mi adun forțele pentru întoarcere, am făcut un scurt popas la bufetul din centrul Snagovului, unde, fără grabă, în liniște, am băut o sticlă de bere, călător ostenit, dar cu sufletul împăcat, senin. Era o seară de sfârșit de martie, caldă și ploioasă. Apoi am pornit-o la drum, călcând, din cauza întunericului, pe unde se nimerea, astfel încât, când am ajuns în fine la gazda mea din Gruiu, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
câte ceva despre rezistența anticomunistă. În curte, Miki lătra fără oprire. Ieși afară și vezi dacă nu a venit cineva pe râpă, să asculte la geam. Am dat aparatul mai încet, să ascult zgomotele serii. Când m-am așezat în fotoliu ostenită, să-mi adun gândurile, mi-am amintit de vecina care mi-a cerut să-i dau câinele când voi pleca. Nu știu de ce, gândul mi-a fugit la profesorul de filosofie și religie la al cărui curs participasem în ultima
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Chevrolet "De Luxe", cu doar 12.000 de kilometri la bord, lung de 15 metri, pe care nu aveam voie să-l folosim și primisem sarcina de la MAE să-l "valorific" pe piața locală. Lângă un zid al curții dormeau ostenite și prăfuite trei autoturisme ale ambasadei R.D. Vietnam, care își închisese porțile după septembrie 1973 și ni le lăsaseră nouă "în custodie". În curte am remarcat portocalii și lămâii, o minunată magnolie și un arbore cam de 10 metri înălțime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de gheață, Și pe-al lor trup de sânge ud Des cade biciul crud. Sărmani!... de șase luni acum, Ei merg fară-ncetare Pe-un larg pustiu ce n-are drum, Nici adăpost, nici zare. Din când în când un ostenit Mort cade, părăsit! În urma lor și pe-mprejur, Cazaci, baskiri sălbatici Cu suliți lungi, cu ochi de ciur Alerg pe cai sburdatici, Și-n zarea sură stă urlând, Urlând lupul flămând. O mare parte din activitatea sa Alecsandri o consacră
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu o putere de fiară și strigă de produce un ecou îngrozitor.” în realitate, slăbit de marile preocupări intelectuale și de erizipelul de altfel vindecat ce i se iscase pe față din cauza mânjirii cu necurățenii a locului zgârieturii, se simțea ostenit și doritor de o lungă liniște...” G. Călinescu citează o frază din textul următor: „De 7 nopți, de când stau lângă nenorocitul, numai astăzi a putut fi scos din cămașa de forță, având niște furii ce seamănă mai mult a turbat
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
sine al ruperii de muncă este important, ne va interesa, mai întâi, ceva de dinaintea lui, și anume lumina din odaie: de vreme ce-și caută patul, înseamnă că cel muncit a stins-o. Ca în Scrisoarea I : Când cu gene ostenite sara suflu-n luminare. Pentru versul acesta am îmbinat câteva tradiții editoriale, și, în căutarea obiectului propriu-zis, a sursei luminii, ele trebuie deslușite filologic. Prima tipărire a Scrisorii I, din Convorbiri literare, 1 februarie 1881, are termenul luminare, ca în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
să ne lămurească în privința luminii din interiorul odăii. Manuscrisul și prima publicare (Nerva Hodoș, 1902) ne vorbesc despre luminare: încet te-ardici și sufli ’n luminare. Este aceeași expresie pe care am întâlnit-o în Scrisoarea I: Când cu gene ostenite sara suflu’n luminare. Am dedus că acolo este vorba de lampă, poate aceeași din Singurătate (A târziu când arde lampa) - și că poetul suflă încet și prelung deasupra sticlei de lampă ori jos, în focar, după ce-l ridică de pe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
avânt tineresc, încrezător și neînfricat, visam un cer senin și un țărm cu raze, zări și zile înstelate. Vrăjit de acest vis ardea în pieptul meu dorul urcușului tot mai sus, chemare cerească. Acum, împovărat de greul anilor mulți și ostenit, nu mai pot surâde revărsărilor sufletești de altădată și privesc înapoi. Decepție-o lume infamă care bate din palme, urlă și așteaptă. Forța idealului creștin s-a alterat de mult și speranțele luptei noastre gem neîmplinite. Trăim zile amare. Căldura
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
supraaglomerat și care trece prin stație tot așa de rar ca și Cometa Halley pe lângă pământ, care sunt rațiunea și scopul acestei enorme cheltuieli de bani și energie umană, fără inteligență? Nu este firească revolta oamenilor care vin pe jos, osteniți, înghețați de la muncă, când văd agenții Securității grași, bine hrăniți și îmbrăcați, bărbați și femei, arzând inutil benzina și încasând salarii de trei-patru ori mai mari decât ale lor numai pentru a teroriza doi oameni care nu au făcut și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
În lucrul la Istoria literaturii, fără concedii de ani de zile, muncind și pentru radio ca să mai câștig un biet ban ce mă ferește de mizerie, eu mă sacrific răpind din timpul și energia mea de om În vârstă și ostenit, ca să scot Dialogul. Jur În fața Cerului, că nu din ambiții personale, ci numai fiindcă cred că se poate realiza ceva frumos și În sine valoros. Dar, din păcate, toți socotesc că e firesc ca eu să mă sacrific, iar ei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
după bunul ei plac și poftele ei. A doua fotografie e a unei femei trecute de patruzeci de ani, colțuroasă, slabă, cu gura suptă și ochii încercănați: pare încăpățânată, uscată și dură, iar privirea ei e pustie, plină de deznădejdea ostenită a unui om care nu înțelege, n-a înțeles și nu va înțelege niciodată.” În această manieră sunt executate și celelalte portrete. Stil de realist iscoditor și rece, scene reușite (ca aceea în care Elena, fiica Davidei, ascultă la ușă
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
în aceste versuri este atmosfera de reculeasă intimitate și de temperată fervoare psalmică. Lumea ca o rană se hrănește și se salvează nu prin îndoială, nici prin jefuirea cerului, ci prin umilința împărtășirii din aceeași suferință. Fiindcă imaginea Cuvântului rătăcitor, ostenit, ocrotitor, răstignit și înviat nu este, în cele din urmă, decât umbra însoțitoare a conștiinței proprii. Așa încât aventura mereu repetată spre un „dincolo veșnic” amintește într-un fel dilema, la fel de dramatică, a lui Nichita Stănescu: „Ce singurătate/ să nu înțelegi
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
adîncimii. Nu sînt măști ale omului, ci ale creației. Ne gîndim în speță la acel M. Beniuc al începuturilor sale, care aducea o pală de ozon montan în încăperile cu aer confinat ale unui modernism tras în fire prea subțiri, ostenit. Ca și poetul Cîntecelor de pierzanie, Vieru reîmprospătează motive și modalități aparent defazate, le animă printr-o sinceritate părelnic conjuncturală, în fond bizuită pe arhetipuri sufletești. Iată o cantilenă ce captează ecouri intemporale: "Pe drum alb, înzăpezit,/ Pleacă mama./ Pe
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
de ironie, de gag fin, de consistență. Ridicolul lui Malvolio poate fi măsurat în umbra enormă ce-i crește și se proiectează pe cortina din spatele său. De pildă. Din păcate, iarăși, l-am găsit pe Florin Mircea în Malvolio parcă ostenit, fără anvergură și aplomb, executantul doar al unui traseu stabilit impecabil de Beatrice Rancea, o formă interesantă, dar fără vlagă. Și-am suferit. Ca și pentru Bufonul lui Petru Ciubotaru. Chiar dacă rolurile nu sînt împlinite, discuția se menține în jurul unor
Comedia erorilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14338_a_15663]
-
Marina Constantinescu Fără evenimente spectaculoase nici măcar pe ultima sută de metri, anul 2001 își trăgea, ostenit, ultimele clipe ale existenței. Ca și în filmul Zorba grecul, bocitoarele se grăbeau să-l înmormînteze, de viu, totuși, să-l deposedeze de bunuri, să-i smulgă și dreptul la orele pe care le mai avea de trăit, să zicem
Curcanul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15609_a_16934]
-
asta trebuie să facem rost neapărat. Zăpușeala de iulie era umedă și avea gust de funingine și sfîrșeală. Picoteau lungiți pe hanorace și pufăiau alene din țigări cu cutiile de bere în față, ca niște lucrători după o zi grea, osteniți, plictisiți cît vor mai trebui să facă pe copiii, să impresioneze și să convingă?! Li se cam luase de maimuțăreala asta, ei nu mai erau demult copiii, dar n-aveau încotro. Deciseră, da, or să ceară, or să ceară pînă
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
de iască, Parc-ar vorbi, așa de vii sunt toate. Din ochii-i timpu-i gata să vorbească Și-un plâns etern eterul îl străbate. Ea trece doar pe străzi netulburate Cu-același chin întipărit pe mască. în cimitir se-așază, ostenită. Și florile ce mai adânc palpită Se lasă pe-un uitat mormânt să cadă. Astfel, de-atâtea veacuri umbra vine, Când seara pribegește pe coline, Mormântul Beatricei să-l revadă. 1954 Mă bate gândul Mă bate gândul stingerii într-una
Poezie by Nicolae Ungurean () [Corola-website/Imaginative/7109_a_8434]
-
la nuanțele vietii lui trecute înălțându-se lent din beznă ce să fac, șoptește... e visul tău, mai aude el stins, apoi o mare împăcare îl ia lin de mână - vremuri de rătăcire. vremuri de pribegie și doar aceste licăriri ostenite ale ochiului înspre liziere ochi de supraviețuitor, aici unde nu totul a fost adevăr, nu totul minciună, uităm uităm sprea a ne putea aminti mai bine. TRĂIND MEREU din timp împrumutat treceau azi-noapte dintr-un vis într-altul fără a
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-website/Imaginative/7150_a_8475]
-
-se, ca un șapte fantastic, începe să se încolăcească, să se strângă, să se grămădească până ce se transformă parcă într-un morman de carne fierbinte care se zvârcolește de pe loc un timp ca apoi, pe neașteptate, să se destindă iarăși, ostenit ori prefăcut, în tact cuminte, lăsând să se vadă fețele roșite și vesele ale jucătorilor.” Acest joc este, de asemenea, un dans al destinului unde mulți își găsesc sufletul pereche, după cum spune și Andrei Leahu: Apoi, prin partea noastră, mai
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]