2,363 matches
-
să fie predați, ca ostateci, P. Șafirov și feldmareșalul Șeremetev și „înscrisuri de proveniență înaltă”. O altă cerere era predarea lui Dimitrie Cantemir. Solul rus a răspuns însă că „Dimitrie Cantemir a plecat de la noi”. Țarul a satisfăcut toate cererile otomanilor, însă nu l-a trimis ca ostatic pe feldmareșalul Șeremetev, ci pe fiul acestuia Mihail 90. Drept însoțitor al armatei ruse a fost desemnat Çerkes Mehmed pașa, pentru ca oastea țarului să nu fie atacată în timpul retragerii. Înfrângerea rușilor de la Stănilești
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
o catastrofă, din mai multe motive. În primul rând, trupele țarului s-au retras de la Stănilești, cu întregul echipament și armament de care dispuneau, în perfectă ordine. În al doilea rând, făcând o comparație între pierderile suferite de ruși și otomani, reiese un raport de cel puțin 1/5 în defavoarea otomanilor. Astfel, armata rusă a avut aproximativ 3.000 de morți, răniți și prizonieri în întreaga campanie, pe când otomanii au avut circa 16.000 de morți și răniți numai în bătălia
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
țarului s-au retras de la Stănilești, cu întregul echipament și armament de care dispuneau, în perfectă ordine. În al doilea rând, făcând o comparație între pierderile suferite de ruși și otomani, reiese un raport de cel puțin 1/5 în defavoarea otomanilor. Astfel, armata rusă a avut aproximativ 3.000 de morți, răniți și prizonieri în întreaga campanie, pe când otomanii au avut circa 16.000 de morți și răniți numai în bătălia de la Stănilești. Urmarea, pe termen scurt, a campaniei de la Prut
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
al doilea rând, făcând o comparație între pierderile suferite de ruși și otomani, reiese un raport de cel puțin 1/5 în defavoarea otomanilor. Astfel, armata rusă a avut aproximativ 3.000 de morți, răniți și prizonieri în întreaga campanie, pe când otomanii au avut circa 16.000 de morți și răniți numai în bătălia de la Stănilești. Urmarea, pe termen scurt, a campaniei de la Prut a fost instaurarea domniilor fanariote în Moldova. Pe termen lung însă, momentul 1711 a fost unul de referință
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
turcă otomană: عبد المجيد اول "‘Abdü’l-Mecīd-i evvel") a fost al XXXI-lea sultan al Imperiului Otoman (1839-1861). A încercat să încheie alianțe cu marile puteri ale Europei occidentale, cum ar fi Marea Britanie, Franța, state care au fost aliate ale otomanilor împotriva Imperiului Țarist în Războiul Crimeii. În cadrul Tratatului de la Paris, Imperiul Otoman a fost inclus în familia națiunilor europene. Dar marile realizări ale lui sunt reformele (numite "Tanzimat") cu caracter liberal pe care le-a promovat (reforme inițiate de tatăl
Abdul-Medjid () [Corola-website/Science/310921_a_312250]
-
a călătorit prin tot imperiul spre a vedea modul de aplicare a reformelor "Tanzimat"-ului. În anul 1839, când a ajuns la tron, situația Imperiului Otoman era destul de problematică. Egiptul se răzvrătise împotriva autorității Porții și i-a învins pe otomani la Nizip. Imperiul Otoman reușește să evite dezastrul total doar prin intervenția marilor puteri aliate, Anglia și Franța, care îi vor ajuta în continuare pe otomani și în cadrul Războiului Crimeei. Aceasta din urmă va avea drept efect scăderea influenței țariste
Abdul-Medjid () [Corola-website/Science/310921_a_312250]
-
era destul de problematică. Egiptul se răzvrătise împotriva autorității Porții și i-a învins pe otomani la Nizip. Imperiul Otoman reușește să evite dezastrul total doar prin intervenția marilor puteri aliate, Anglia și Franța, care îi vor ajuta în continuare pe otomani și în cadrul Războiului Crimeei. Aceasta din urmă va avea drept efect scăderea influenței țariste în sud-estul Europei. Cele mai importante reforme promovate de Abdul-Medjid: Abdul-Medjid moare la numai 39 de ani din cauza tuberculozei, boală de care suferise și tatăl său
Abdul-Medjid () [Corola-website/Science/310921_a_312250]
-
au fost cumpărate de către solii regelui în Italia, Grecia și Asia Mică, fiind strânse peste 5000 de bucăți, în valoare de circa 33000 ducați de aur. După moartea monarhului, biblioteca a fost risipită, o parte fiind dusă la Istanbul de către otomani. După câteva sute de ani, unele documente au fost restituite de către turci, în secolul XIX, Budapestei.
Bibliotheca Corviniana () [Corola-website/Science/311074_a_312403]
-
schimb, Constantinopolul avea să fie cucerit în 1453 de turcii musulmani. Ocuparea Constantinopolului de către turci a marcat sfârșitul civilizației bizantine. Hagia Sophia a fost transformată în moschee. După cucerirea Constantinopolului, restul teritoriului bizantin a fost ocupat fără mare greutate de otomani. Revoluția Greacă nu a fost un eveniment izolat. Istoria Greciei în timpul stăpânirii otomane a consemnat un număr mare de încercări de recucerire a independenței de sub dominația străină. În timpul secolului al XVII-lea, stăpânirea otomană a trebuit să facă față rezistenței
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
poziții privilegiate în aparatul birocratic otoman. Grecii controlau afacerile bisericii ortodoxe prin intermediul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, cea mai mare parte a înaltului cler ortodox fiind de origine greacă. Prin sistemul „milleturilor”, ierarhia predominant elenă a Patriarhiei avea controlul asupra supușilor otomani ortodocși, așa numiții "Rum milleti").Începând din secolul al XVIII-lea, membrii unor familii nobiliare elene din Constantinopol, așa-numiții fanarioți, (care și-au primit numele de la cartierul Fanar) au reușit să câștige controlul asupra politicii externe turce și mai
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
mama româncă (din familia Basarabilor) și tata sârb, pretendent într-o perioadă la tronul Șerbiei. A urmat cursurile școlii de la mănăstirea din Poreč, ajungând să vorbească fluent slavona veche. Vorbea deasemeni românește și grecește. a fost un vajnic luptător împotriva otomanilor, haiduc în Șerbia, apoi în Oltenia, a intrat în slujba lui Mihai Viteazul, în timpul atacului armatei lui Mihai asupra garnizoanei turcești din Ada Kaleh și i-a rămas fidel până la moarte. Prima sa misiune, care l-a ridicat în rândul
Baba Novac () [Corola-website/Science/297294_a_298623]
-
o perioadă înfloritoare, devenind o țară importantă din punct de vedere cultural-artistic în centrul Europei până la Renaștere. Matia Corvin a luptat împotriva Imperiului Otoman, realizând independența Ungariei față de acesta. Independența regatului medievala luat însă sfârșit în 1526 după bătalia cu otomanii de la Mohács. Regatul a fost împărțit în trei părți: partea de vest a fost anexată Austriei, în est Principatul Transilvania a rămas independent, iar centrul Ungariei a ajuns raia (turcească) sub stăpânirea Imperiului Otoman. După 150 de ani de ocupație
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
aceste privilegii, toți cetățenii otomani urmând să se supună acelorași legi. Noile reforme au vizat o reconstrucție aproape completă a vieții publice din Imperiul Otoman. În timpul reconstrucției a fost înființată o rețea de școli de stat pentru pregătirea clericilor guvernamentali. Otomanii au fost încurajați să se înscrie la aceste școli. Provinciile au fost reorganizate, iar guvernatorul local a început să fie sprijinit în munca sa de un consiliu consultativ. Reformele au vizat și modernizarea sistemului financiar, reglementat de deciziile băncii centrale
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
Sistemul fondat de Tanzimat a fost în cele din urmă distrus prin negocieri cu Marile Puteri după încheierea Războiului Crimeii. Ca parte a Cartei din 1856, puterile europene au pretins creșterea suveranității pentru diferitele comunități etnice din cadrul imperiului, împotriva planurilor otomanilor care prevedeau tratamentul egal al tuturor cetățenilor în fața legilor. Reformele au dus la creșterea puterii clasei mijlocii creștine și a rolului ei politic și economic. Pe de altă parte, musulmanii nu s-au bucurat de beneficiile reformelor, iar situația lor
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
înțeles diferit obiectivele Tanzimatului. Elitele libaneze au interpretat reformele într-un mod total diferit de restul imperiului. Drept urmare, „Oficialii europeni și otomani s-au angajat într-o competiție pentru câștigarea loialității localnicilor - francezii pretinzând că protejează maroniții, britanicii druzii, iar otomanii proclamând bunăvoința sultanului față de toți supușii săi, indiferent de religie” În Palestina, reformele din domeniul agriculturii, în special cea din 1858, a permis evreilor ruși să cumpere pământ în regiune, ceea ce a dus la sosirea a unui prim val de
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
săi, indiferent de religie” În Palestina, reformele din domeniul agriculturii, în special cea din 1858, a permis evreilor ruși să cumpere pământ în regiune, ceea ce a dus la sosirea a unui prim val de emigranți. Pentru mărirea bazei de impozitare, otomanii au cerut arabilor din Palestina, ca de altfel tuturor cetățenilor imperiului, să-și înregistreze proprietățile. Cum numeroși fellahini încercau să evite plata impozitelor sau erau analfabeți, o serie de mukhtari locali au înregistrat pe numele lor toate pământurile sătenilor. Astfel
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
preț. A venit cu oaste mare, cei 45.000 de turci împânzind dealurile orașului. 46 de zile de lupte au pus la grea încercare garnizoana celor 850 de apărători ai cetății. Sute de săteni au căzut atunci prizonieri în mâinile otomanilor. Totuși, cetatea rezista! Părea că deznădejdea îi cuprindea pe turci, căci nu reușeau în niciun chip să afle secretul vrăjii nemaivăzute care-i proteja zidurile. Până în ziua în care soția morarului, singura care știa secretul, a aflat că fiii ei
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
a imperiului. Imperiul Otoman suferise foarte mult în timpul interregnului. Mongolii continuau să se dovedească foarte puternici în răsărit, chiar și după moartea lui Timur Lenk din 1405. Regatele creștine din Balcani se bucurau de independență și nu mai depindeau de otomani. Teritoriul otoman fusese devastat în timpul războiului, situația cea mai grea fiind în Anatolia. Mahomed a mutat capitala de la Bursa la Adrianople. El a trebuit să facă față unei situații politice foarte delicate în Balcani. Vasalii sârbi, bulgari, valahi și bizantini
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
el a condus raiduri militare în regiunile învecinate, prin intermediul cărora Albania a trecut aproape în totalitate sub control otoman, iar banul Tvrtko al II-lea Kotromanici (1404-1409, 1421-1445) împreună cu nobilii locali bonsniaci au fost obligați să accepte să devină vasalii otomanilor, Mahomed nu a declanșat decât un singur război cu puterile europene - un conflict fără urmări teritoriale cu Veneția. Noul sultan a fost obligat să rezolve în principal problemele interne. Politica fratelui său, fostul sultan al Rumeliei, Musa Çelebi, sădise semințele
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
o singură mare credință, îmbunătățirea situației sociale a țăranilor liberi și nomazilor pe seama birocrației otomane și a claselor înstărite. Mahomed a zdrobit revolta, iar liderul acesteia a pierit în timpul luptelor. Mircea a ocupat pentru o scurtă perioadă de timp, dar otomanii au recucerit regiunea în 1419. Mai mult, trupele lui Mahomed au cucerit și portul și cetatea Giurgiu. Valahia a fost obligată să accepte starea de vasalitate față de Imperiul Otoman. Mahomed și-a petrecut cea mai mare parte a domniei reorganizând
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
și venețieni. Republica Veneția a considerat că acest conflict este un motiv de război și declanșat conflictul cu Imperiului Otoman. Murad a acționat rapid, asediind Constantinopolul și trimițând armatele și la Saolonic. Venețienii au primit întăriri pe mare, dar când otomanii au luat orașul cu asalt, militarii creștini au fugit în grabă cu corăbiile. După ce otomanii au început însă să jefuiască orașul, flotat venețiană a început să bombardeze Salonicul de pe mare. Încercarea de retragere a soldaților otomani a fost oprită de
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
declanșat conflictul cu Imperiului Otoman. Murad a acționat rapid, asediind Constantinopolul și trimițând armatele și la Saolonic. Venețienii au primit întăriri pe mare, dar când otomanii au luat orașul cu asalt, militarii creștini au fugit în grabă cu corăbiile. După ce otomanii au început însă să jefuiască orașul, flotat venețiană a început să bombardeze Salonicul de pe mare. Încercarea de retragere a soldaților otomani a fost oprită de venețieni. După ce venețienii au primit întăriri, ei au reușit să cucerească orașul. Bătălia pentru Salonic
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
a venețienilor, sârbilor și ungurilor. Papa Martin al V-lea a încurajat și alte statele creștine să trimită trupe în Balcani, dar doar Austria a mobilizat în acest scop un corp de oaste. Războaiele din regiune au continuat cu atacul otomanilor împotriva Țării Românești, asupra cărei turcii își pierduseră înfluența în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân și a interregnului. Valahia devenise între timp vasal al Regatului Ungariei. Odată ce armata otomană a invadat Valahia, sârbii au început să atace Bulgaria și, concomitent
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
Principala forță a trebuti să apere Sofia, iar restul a fost trimisă în Anatolia. Corpul de oaste turcă din Țara Românească a fost zdrobit de unguri și valahi, care după această victorie s-au îndreptat spre Bulgaria, unde sârbii și otomanii se înfruntau deja. Sârbii au fost înfrânți și s-au retras în grabă. Ungurii s-au retras în Valahia când și-au dat seama că nu au puterea să în lovească pe turci pe la spate. Murad a fortificat granițele cu
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
Valahia. În schimb, el și-a trimis forțele în Anatolia, unde i-a înfrânt pe karamanizi în 1428. În 1430, o mare forță otomană a atacat prin surprindere Salonicul. Venețienii au semnat un tratat de pace cu turcii în 1432. Otomanii căpătau controlul asupra Salonicul și a teritoriului înconjurător. Războiul dintre sârbi și unguri, pe de-o parte, și otomani, pe de alta, a lâncezit până în 1441. Atunci, sârbilor și ungurilor li s-au alăturat Sfântul Imperiu Roman, Regatul Poloniei, Albania
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]