19,586 matches
-
întîlnim înainte de cină, în pervazul bucătăriei,/ punctuala și timidă de fiece dată, ea, ăporumbita/ pudica, sau ăturturica biblică, neagră/ că o mireasă a Libanului din văzduh.// Gesturile-mi șunt blînde și cumpătate, altfel fuge ușor,/ ea - firimiturile bucății mele de pîine, eu - bucată mai mare,/ dac-am putea ne-am lasă unul altuia ce-i mai bun,/ ne asteptam, cînd celălalt se grăbește puțin.// Un gri cu alunițe pe gît și pe aripi (pe spate)/ descopăr, atît de perlat, că poartă
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
care se cheltuiesc fără rost, pentru că există o problemă, pe care eu am sesizat-o în blocul dintr-un cartier mărginaș, imediat după 1989, când stăteam (sic!), în momentul în care a apărut televiziunea prin cablu. Oamenii au renunțat la pâine pentru a-și lua televiziune prin cablu. Este de înțeles acest lucru. Dar ce le oferea televiziunea? Televiziunea le oferea lumea occidentală. Ei văd acolo cum se trăiește în SUA, în Germania, în Franța în Italia, dar vorbesc de generatii
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
Doar știi, șeful, mai marele împărat, la toată lumea, din inimă de piatră, la toți el v-a urat. E, și ca să fie, eu zic... Porc ai? - Am, bate-m-ar, să mă bată, că, altfel, de unde untură, să pună pe pâine toți din bătătură? - Bine, bine, foarte bine! Nivelul de trai, to'arășul, trebuie să recunoaștem, s-a cam ridicat!... Ai, zici? Atunci, bagă-l cu voi în camera aia, și, peste vreo lună, vii să văd ce s-a întâmplat
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
Adrien Pasquali (Le pain de silence, Geneva, Editions Zoé, 1999), autorul plecase dintre noi, iar această ultimă carte devenise chiar ultima; gest disperat - ca orice asemenea gest - moartea pe care Pasquali și-a dat-o înconjoară cu un halou straniu Pîinea de tăcere și - retroactiv - toate celelalte titluri semnate de el. E greu să vorbești sau să scrii despre ele, tot astfel cum este dificil să numești doliul, moartea, absența, ceea ce e dincolo de clișeu, ceea ce s-a înfăptuit pentru că nu se
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
dincolo de orice metaforă, dincolo de alegoria (atît de șocantă pentru oricare cititor format în spațiul logocentric de tip european) Logosului absent la Cina de taină a unei noi Sfinte Familii (mamă, tată, copil-narator). Gestul autorului, după apariția cărții, hrănește (ca o "pîine") tăcerea noastră, a tuturora. Dar Pîine de tăcere este o carte prea interesantă, ca literatură, pentru a ne lăsa pradă haloului de stranietate și tragism despre care vorbeam. Adrien Pasquali, istoric literar, traducător și prozator helvet al generației de mijloc
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
de șocantă pentru oricare cititor format în spațiul logocentric de tip european) Logosului absent la Cina de taină a unei noi Sfinte Familii (mamă, tată, copil-narator). Gestul autorului, după apariția cărții, hrănește (ca o "pîine") tăcerea noastră, a tuturora. Dar Pîine de tăcere este o carte prea interesantă, ca literatură, pentru a ne lăsa pradă haloului de stranietate și tragism despre care vorbeam. Adrien Pasquali, istoric literar, traducător și prozator helvet al generației de mijloc (s-a născut în 1958, în
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
nu o dată parcimonios în elogii și dificil în a-și accepta (dar și în a-și construi) particularitatea: "literatură de expresie franceză", pentru care tăcerea, adică tocmai "ceea-ce-e-de-nespus" în limbă, este consacrată ca topos de mai bine de un secol. Pîinea de tăcere - prin aluziile, de o violență cu greu reținută, la "limba străină", vorbită în jurul naratorului, copil de imigranți italieni - părea să vizeze, ca pe o "figură obligată", și acest sens secundar. Filiația, familia, înrădăcinarea și problemele expresiei literare a
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
II, Geneva, 1989), Le Veilleur de Paris (De veghe în Paris; n. I.B.: deși un termen inexistent în română, "veghetorul", ar reda mai bine în acest caz titlul și centrarea asupra subiectului narator, Geneva, 1990), La Matta (Geneva, 1994) etc. Pîinea de tăcere nu este, sub aspectul filiației chiar, o surpriză. Nici chiar preferința autorului pentru scriitura la persoana întîi, pentru toate semnele retorice - prin care scriitura lui e "îngreunată" într-un fel de baroc al confesiunii dezmărginite - ale eului și
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
și mereu, în centrul mesei un bloc de tăcere. De fiecare dată, naratorul reușește să îl numească sau să îl sugereze altfel, dar senzația la lectură este a unei capacități infinite de prelungire a fețelor alegorice; la mijlocul mesei nu e pîinea (trupul zeului salvator), ci tăcerea (teofanie refuzată pînă la capăt), comparată cu bolovanii sfărîmați de tată în mină; e o materie lipsită de har, brutală, materie în stare pură, materie venită din adîncuri infernale. Ceea ce se așează peste ei, peste
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
mamei), de violențe (a neștiuților, amenințători, "vecini" xenofobi), de tandrețe bolovănoasă, inexprimabilă (a tatălui), copilul se construiește în funcție de propoziția negatoare: nenăscut, el asociază vorbirea cu nașterea și cu moartea și cu ieșirea în lumină, din mină, a tatălui. Reintegrarea pietrei (pîinii) de tăcere este ținta visată de copil; numai cînd este vorba despre ea discursul își permite viitorul indicativ al proiecțiilor sau condiționalul eliberator; "a se întrupa" devine, astfel, "a se împietri". Așa se încheie primul capitol ("trebuie continuat, cu o
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
ale casei, ele numără pastilele unei boli de neînvins, dar nu se roagă, nu ating, nu brodează (caietul vechi al mamei - ca ucenică într-un atelier de brodat - devine obiectul jocului, visului, evadării copilului), nu creează nimic. Mîinile ei împietresc pîinea cinei. Tot astfel cum ochii ei nu văd copilul, cum vocea ei îi refuză acestuia dreptul de a fi. Scriitura lui Pasquali, capabilă de suflul amplu al confesiunii-flux de conștiință, nu tremură nici o clipă, cu nici un rînd, pentru a trăda
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
la lectură, decît această stăpînire a cadențelor limbii, ca și a nivelurilor alegorice complexe ale construcției. Că există o rigoare (matematică? sau muzicală?) îndărătul narațiunii, și că această rigoare face posibilă complexitatea de sens. O rigoare de rocă dură. Ca pîinea doritei întrupări. A citi Pîinea de tăcere doar ca pe un denunț (tragic) al unei însingurări a ființei (specific helvete, în chip straniu helvete, cum le place straniilor helveți însingurați să scrie) mi se pare excesiv de restrictiv. A o citi
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
a cadențelor limbii, ca și a nivelurilor alegorice complexe ale construcției. Că există o rigoare (matematică? sau muzicală?) îndărătul narațiunii, și că această rigoare face posibilă complexitatea de sens. O rigoare de rocă dură. Ca pîinea doritei întrupări. A citi Pîinea de tăcere doar ca pe un denunț (tragic) al unei însingurări a ființei (specific helvete, în chip straniu helvete, cum le place straniilor helveți însingurați să scrie) mi se pare excesiv de restrictiv. A o citi în afara gestului sinucigaș care i-
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
profesor fascinant de literatură romandă (cu autoironia lui romandă cu tot!) mi se pare acum riscant, pentru că nu despre amintirile mele personale este vorba. Și cînd vor fi trecut clipele de șoc și anotimpurile de doliu, îndrăznesc să sper că Pîinea de tăcere se va citi o carte interesantă, în singularitatea scriiturii sale alegorice, o carte emblematică pentru această vreme a jurnalelor și a confesiunilor, unde eul autentic se rostește cu atît mai greu, cu cît el e singurul a se
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
va citi o carte interesantă, în singularitatea scriiturii sale alegorice, o carte emblematică pentru această vreme a jurnalelor și a confesiunilor, unde eul autentic se rostește cu atît mai greu, cu cît el e singurul a se rosti. Naratologic vorbind, Pîinea de tăcere mi se pare una din cele mai originale "întrupări ale eului" pe care mi-a fost dat să le citesc în literatura elvețiană actuală.
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
din locuitorii acestei cetăți mai curând ați puteau da o descriere a prietenului public, patrupedul Leutu', decât să recunoască ănfătisarea rectorului sau a primului ministru. Leutu' an sus, Leutu' an jos; Leutu' an față, la P5; Leutu' lângă fabrică de pâine; Leutu' pe malul Dâmboviței; Leutu' luând șuturi șăgalnice, parcă date cu ăncetinitorul, semănând mai mult cu o saltare leneșa din fund; Leutu' primind mângâieri; Leutu' ănconjurat de muște; Leutu' beat crița, ăn aplauzele mulțimii; Leutu' băgat an seama de toată lumea
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
Romanciuc și să mă ierte zecile și zecile de nume ilustre ce s-ar cuveni citate aici, reprezentând împreună cu Grigore Vieru o școală poetică de rang european, scriind o poezie care este viață de toate zilele în sufletul omului, ca pâinea și apa este hrană în spiritul Logosului întrupat în istorie pentru a intensifica miracolul vieții nepieritoare în inima omului.” (VRF, 8 sq.). Fenomenul poetic românesc basarabean, generația resurecției basarabene despre care vorbește Ioan Alexandru, având drept lider pe Grigore Vieru
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
de izvor. / De moarte nu mă tem, / Dar cântă pasărea pe ram / și lunca nu mă știe. («Doină” VRF, 22). Patria-Mamă este pentru eroul liric al lui Grigore Vieru aroma, aurul desfășurării vieții în dienoc (diurnnocturn): Piatra asta e o pâine caldă. Vântul ăsta e un vin domnesc. / și pelinul busuioc sălbatic. // Vine ziua aurindu-mi pâinea. / Vine seara aromindu-mi vinul. Vine mama îndulcindu-mi gândul. («Patria» VRF, 30). Desigur, dacă ești bună sămânță: Dar mai întâi / să fii sămânță. / Tunet
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
știe. («Doină” VRF, 22). Patria-Mamă este pentru eroul liric al lui Grigore Vieru aroma, aurul desfășurării vieții în dienoc (diurnnocturn): Piatra asta e o pâine caldă. Vântul ăsta e un vin domnesc. / și pelinul busuioc sălbatic. // Vine ziua aurindu-mi pâinea. / Vine seara aromindu-mi vinul. Vine mama îndulcindu-mi gândul. («Patria» VRF, 30). Desigur, dacă ești bună sămânță: Dar mai întâi / să fii sămânță. / Tunet să fii. / Ploaie să fii. Lumină să fii. Să fii os / de-al fratelui tău / retezat
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
și plimbărețului căutător de stele de pe plajă." "Prin cămășuța subțire, ca țesuta din fire de paianjen, liniile armonioase și frumoase ale corpului i se zăreau clare și ochii celor doi nu știură ce să admire mai întâi. Unduirea soldurilor de pâine de casă, îngustimea taliei de trestie necoapta sau sfârcurile sânilor că boabele de coarna?" Dacă susține cumva că scrie (doar) pentru sine, A. Calafeteanu are, negreșit, dreptate. Dezastrul, român, București, Edit. Eminescu, 1998, 410 pag., preț neprecizat
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
ideile lui, dar are dreptul oricine să fie vanitos și, ăn general, să fie oricum dacă nu face rău nimănui. Oricine are dreptul să se contrazică și an special Cioran. Unde lucrurile se strică este când vrea și foamea și pâinea cu unt. ăE cu putință că eu să fi dat un interviu pentru un magazin care se tipărește an milioane de exemplare?a (605). Va trebui să-l căinam pentru ămomentulă lui de slăbiciune. ămi vin an minte membrii de
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
de talentat, ca Alexandru Darie, să recunoaștem că există, în film, și cîteva idei regizorale: de pildă ideea de a monta, pește monologul lui Prospero (..."am zguduit cele mai neclintite metereze și-am dezrădăcinat păduri întregi de cedri și de pîni"...) cîteva imagini pregnante cu George în alte roluri; sau ideea de a o filma pe Leopoldina Bălănuța de la distanță, din spate, într-o cabina de montaj, vorbind, cu un glas ars de iubire și de suferință, despre George, ca despre
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
ca melancolie a concretului, ca amar simțământ al unei existente stigmatizate de negativ. Degradarea" e alibiul material al ănsingurării, după cum sorgintea să morală, "despărțirea", reprezintă un alibi al poeziei: "Cu ochii ăngroziti privesc degradarea/ - carne albă a peștelui și a pâinii apără-mă!/ Mă mișc printre tăceri și morminte./ Aici - felul an care am ămpietrit și eu/ ăntr-un noiembrie negru, prietene./ Alături - o masă de carne putreda./ Să-ți imaginezi despărțirea de patrie/ când singură dimineață stai an față paginii./ Auzi
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
acum circarii de la Cotroceni să dreagă busuiocul, pentru ca mai rau se afunda în mlaștină morală ce le-a trecut demult la subțiori. Vremea în care românii se mulțumeau doar cu circul a trecut. Dacă nu li se pune și ceva pâine pe masa - și nu li se pune! - poate dl. Constantinescu să invite "la un pahar" nu doar pe foștii săi colegi de clasă, dar și pe colegii din Nirvana ai călugărului Vasile, că tot degeaba! Vorbele frumoase, ciugulite din pliscurile
De la "Tigareta II" la "Evangelista III" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17546_a_18871]
-
atunci. Aceeași senzație tonica de bună stare aveam s-o încerc ceva mai tîrziu, intrînd într-un restaurant de la subsolul unei clădiri din Piccadilly Circus de la Londra unde se află un local german, - șnițelul uriaș dînd mult peste farfurie,... berea... pîinea aurie, "de casă" că pita din Ardeal. Gastronomia fiecărui popor e pentru mine un indiciu foarte important de civilizație. Tot astfel că poezia și literatura lui. Cred că nu mă îndoiesc. Apreciez și o strachina de fasole aburinda cu un
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]