1,224 matches
-
încălzită. Mașina unui prieten din corpul diplomatic... Parcă de-abia acum își dădu seama cât e de vastă și de ruinată sala. Se îndreptă încet către cămin și-l privi cu atenție. Sub cenușă, se mai zăreau resturi din jăratic, pâlpâind brusc, la răstimpuri, când, pe sub ușă, ajungea până aici viscolul, în gura căminului rămase, doar pe jumătate carbonizat, un picior de lemn, neașteptat de gros. Când întoarse mirată capul, Ieronim zâmbi. - Credeți că e picior de masă? întrebă. Nu. Picioarele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
multe șanțuri proaspete... Noroc că mi-ați spus de comoară, adăugă. Și atunci m-am liniștit. Zâmbea, cu ochii în ochii Ilariei. Se întunecase bine când l-am adus în biserică. De cealaltă parte, spre vale, cerul se aprinsese și pâlpâia. - Numai de-ar începe să plouă, spuse dascălul. Să nu se întindă focul. Obuzele cădeau acolo dincolo de crâng, pe șoseaua spre Dumbrăvi. Ieșeam mereu din biserică să văd ce se întîmplă. Mă duceam până la cimitir, mă întorcea printre șanțuri, să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la instrucție, niciodată nu am făcut legătura, asta poate și pentru că are un aer umil, anonim. Afară, ceața nu s-a risipit de tot și prin ferestre pătrunde lumina unui soare molîu, ineficient În fața Întunericului cenușiu din interior. Pe tavan pîlpîie o lumină albastră. E flacăra mistuitoare a televizorului și În mai puțin de o jumătate de oră cele o sută de spinări verzi, nemișcate, arată precum cadavrele carbonizate de la Hiroshima. În mai puțin de o jumătate de oră, cele o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
două zile pe drum și șase trenuri), așa că n-are ce face cu o permisie de trei zile. Astfel că e condamnat să mă asculte pe mine cum le Înfloresc. — Ehe, tinerețe coaie crețe, Îl aud spunînd, În timp ce ochii Îi pîlpîie visători. O vreme, fumăm tăcuți, privind stelele. Apoi Csabi spune: — Mi se pare mie sau puți a căcat? Mutarea iubite prinț, știi tu Pe 5 decembrie Îmi vine ordinul de mutare. Din senin. Primesc În baterie un telefon de la Comandament
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Nu văd... De ce nu văd? NU... — Ce e? Ce am? Întreabă vocea care nu e a mea, deși mie Îmi iese pe gură. Mă ajută să cobor din camion locotenentul Cornea, sîntem chiar pe aleea din fața infirmeriei, becurile albastre Încă pîlpîie În regim de alarmă. După ce reușesc să mă dau jos, Îmi pune o mînă În piept și, ridicîndu-și privirea și cercetîndu-mi chipul, Îmi șterge sîngele de pe bărbie cu o batistă. Un gest plin de compasiune care mi-l face simpatic
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
esențialul. Chiar dacă ar fi ceva de spus, mă Îndoiesc că mi-ar spune. Ca să mă ferească, În primul rînd. Fumăm În capătul coridorului, e seară și orașul pestriț de lumini pare o copie mult mai palidă a cerului pe care pîlpîie o mînă de stele. Latră foarte mulți cîini, asta e clar. Îi pasez un sandvici lui Moise, care mă Întreabă dacă am aflat ceva. Întreabă șovăielnic, probabil că nu așteaptă un răspuns. Mă fudulesc cu treningul meu de bumbac. E
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
neutră și mă privesc cu gravitate. Dar nu Întreb nimic, nu simt nevoia să spună nimic. Nici eu. Deschid fereastra. Prin frigul umed se distinge un miros de fum domestic de cărbuni. Se aud cîini, orașul abia se ghicește, ici-colo pîlpîie neconvingător cîte o lumină În bezna umedă. Cred că Las Vegasul ar arăta identic, dacă l-ar cunoaște pe Ceaușescu. Rafale de fulgi apoși bat pieziș și mi se pun pe față, În Încremenirea nopții se aud burlanele picurînd. Închid
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spune că În studio va sosi curînd Ion Iliescu și din felul În care o face se Înțelege că asta Înseamnă ceva. Mica Încăpere geme de pacienți și de cadre medicale, practic unii din ei sînt lipiți de sticla care pîlpîie albăstrui. Apare Ion Iliescu și e introdus În mijlocul oamenilor din studio, apoi e lăsat singur și ține un discurs scurt. Tovarăși cetățeni, spune el. — Băăă... ia nu ne mai fă tu atîta tovarăși, zbiară o voce. — SSST! Ia tăceți! — Ia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fetița lui Hattie? Înclinat cum era spre melancolie, existau totuși momente când John Robert Rozanov uita cu totul că era bătrân. John Robert clipi în lumina domoală, noroasă, a camerei în care nu fusese aprinsă nici o lampă și în care pâlpâia și fâsâia alene flacăra roză a focului de gaz. Observă uimit cât de mult crescuse Hattie. Nu o mai văzuse de aproape un an de zile. Își spuse: „Deci încă e în creștere?“. Se uită fix la ea pe sub sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai ales că în ziua aceea și-a lăsat bastonul acasă. „Uite cum un amărât de băț face mult când ai un picior beteag” - gândea el în timp ce i s-a părut că în jur s a furișat o lumină roșcată pâlpâind nefiresc... Și-a ridicat 142 privirea... La casa Dochiței - moașa satului - se ridicau vâlvătăi de flăcări vânzolite de furtună în toate părțile... „Ce înseamnă asta? O luat foc casa Dochiței?” - s-a întrebat. Șchiopătând amarnic, a început să alerge într-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Ion Barbu, Nichita Stănescu. O trăsătură definitorie a stilului poeziei lui Viorel Dinescu este expresivitatea, sporind și căpătând, firește, noi și noi nuanțe de la un volum la altul, într-o translare de la concretul pitoresc (căruțele ce duc spre iarmaroace, care pâlpâie sub dealuri), tulburător, încât nu știi / De pleci spre seară sau de vii încoace, la un univers al cărui grad de abstractizare crește (începând chiar din volumul O altă nuanță a revoluției, din 1983) - Dincolo de ninsoarea care vorbește-n vis
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
știi / De pleci spre seară sau de vii încoace, la un univers al cărui grad de abstractizare crește (începând chiar din volumul O altă nuanță a revoluției, din 1983) - Dincolo de ninsoarea care vorbește-n vis -, încărcat de simboluri, în care pâlpâie semnale și, fiindcă Ninge ușor peste oră, degeaba încerc / Să dau zăpada la o parte / La câțiva pași un lup sfâșie noaptea / Și-ncerc să mă lepăd de singurătate. În acest context, perspectiva oferită cititorului se înscrie în aceeași paradigmă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Problemă greu de rezolvat de-un timp. Îi tremurau picioarele desculțe Pe dușumeaua mirosind a motorină: Condeiul sprijinit în călimară Putea să stabilească orice vină. Dar omul care i-a ieșit în cale L-a-nvăluit cu o privire blândă În care pâlpâia o amintire Ce în adâncuri tot stătea la pândă. Cu zâmbet cald și cu mișcări domoale A înmuiat condeiul în cerneală. A scris ceva, apoi a glăsuit: „De-acum ai dreptul ca să mergi la școală.” Părinții s-au crucit de-
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Dacă folosiți metoda “burst”, respectiv capturarea a mai multor imagini foarte rapid, acest timp poate fi și mai lung. Extragerea cardului în acest timp duce la deteriorarea iremediabilă a imaginilor capturate. Când camera foto scrie informația există un LED care pâlpâie atunci când camera scrie cardul, avertizându-vă de acest lucru. Este însă bine să vă obișnuiți și să opriți camera atunci când doriți să extrageți cardul. 6. Folosiți o cameră lentă și eșuați anticiparea momentului crucial, pe care îl ratați. În general
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
de pierdut, victima a fost condamnată la închisoare pe viață, chiar dacă nemulțumirea englezilor față de acest gest de îngăduință era inevitabilă. - Duceți-mă la închisoarea noastră. Nu vreau să cad în mâinile englezilor - a cerut condamnata, în adâncul ființei sale mai pâlpâind o undă de speranță. - Duceți-o acolo de unde ați luat-o - s-a învoit vicleanul Cauchon, care încă mai avea în vedere pedeapsa capitală. Pentru împlinirea diabolicei dorințe, mai era câte ceva de pus la cale. Inventiv, monseniorul a găsit imediat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
seama că se înserase de-a binelea. Spre asfințit, pe o scamă de nour uitată în zare se ghicea spuza luminii soarelui trecut dincolo de coama dealului. Am pornit cu grabă spre chilia mea. O fărâmă de lumină ca o lacrimă pâlpâia în fereastră. Simțeam și eu oboseala cislei din cursul acelei după amieze. A fost cea mai lungă din câte am petrecut cu bătrânul până acum. Intrat în chilie, am făcut lumina lămpii mai mare și am privit în jur. Totul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
calmul meu nefiresc; cu o stare de letargie care m-a cuprins și apoi m-a doborât. Nu știu dacă ați trăit vreodată o asemenea stare. Nu ești nici mort, nici viu. Te simți ca un foc care abia mai pâlpâie, gata să se stingă. Stai cu ochii deschiși, te uiți într-un punct fix, dar nu vezi nimic. Și nici nu te gândești la nimic decât la propria ta oboseală de a trăi și de a muri. Răstignit undeva între
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vrea să rupă brațele copacilor potopiți sub greutatea zăpezii. Lupii urlă înfometați iar celelalte viețuitoare stau pitite în ascunzișurile lor. La marginea pădurii este o căsuță troienită sub nămeți. Prin hornul înghețat nu iese nici măcar un firicel de fum. Înăuntru, pâlpâie tremurând o lumânare. Lângă soba în care se sting ultimii cărbuni, stau înghesuiți unii lângă alții doi băieți de 9 și 8 ani și o fetiță de 4 anișori. În pat, învelită cu o cergă uzată, zace măicuța lor care
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
în care se afla fierăria era veche și dărăpănată, iar camerele în care locuia acesta cu familia lui erau sărăcăcioase. Îngerul privi prin geamurile întunecate și văzu că toți ai casei dormeau. Dar iată, la unul dintre geamuri se vedea pâlpâind un opaiț. Și la lumina lui palidă, văzu un pătuț în care se afla un copilaș care era pe moarte și pe mama acestuia, care cu mâinile înălțate spre cer, se ruga cu lacrimi, zicând astfel: „Doamne, vezi necazul meu
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
care sfințește toate. Iar prin Taina Sfântului Maslu se aduce tămăduire bolilor sufletești și trupești, celor ce aleargă cu credință și evlavie către Doctorul sufletelor și trupurilor. Iată câtă Sfințenie este în Sfânta Biserică...” Lumânarea aprinsă din sfeșnicul de pe măsuță pâlpâie cuminte... M-am oprit din citit cu sufletul încărcat de acele multe Taine ale sfintei Biserici... Pe aripile zefirului, în înserarea târzie - când toate vietățile s-au oploșit pe unde își au sălașul - cu unduiri pline de frumusețe plutea spre
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
încovoie în valea îngustă. Înconjurat de păduri ruginite, din chelia unui pisc golaș îl pândea un foișor scheletic. Cu pași de uriaș, foișorul se întoarse și se cufundă sub pământ. M-a trecut un fior. În zare tăcerea era desăvârșită. Pâlpâiră sub un pâlc de salcâmi case albe. Ca o claie înmiresmată, le acoperea liniștea. Pufăind, niște bărboși se lățeau pe acoperișe. Parcă țineau sfat, în vreme ce câteva lămpașe licăreau neliniștit sub deal. Cred că voiau s-o fure pe zâna Viorică
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
îi aținteau bețigașul cu care ea zămislise această vrajă... Doream atunci s-aud glasul necuvântătoarelor și mormăitul scorburilor din sălcii. Deodată mi-au ieșit în cale doi moșnegi. Glasurile lor domoale se auzeau de departe. În miezul umbrei felinarul lor pâlpâia un cerc cretos. Bătrânii zeflemiseau pe-un leneș. - Pesemne a strâns mìșună de parale, ca șoarecii grâu, toamna. - Cât s-audă cucul ! Unul din ei purta o căciulă „acră”, ceea ce vrea să însemne ascuțită. Sub ea se zbârlea o barbă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
roșie se vedea cu totul, rotundă și fierbinte de parcă mi-ar fi făcut-o un fier de călcat. Copiii ceilalți erau acum un fel de mâz gălitură colorată, iar fulgii de zăpadă se opriseră din căderea lor la ferestre și pâlpâiau nemișcați. Și Petruța, în liniștea clasei, și-a așezat doar ușor palma pe marea pată, mai ușor decât ar fi fost atin gerea unui fulg, și atunci pata mea a pălit cu încetul, contururile i s-au șters și culoarea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și gemu. Karin era la căpătâiul lui, la un metru de fața lui. El se aplecă de mijloc, iar ea țipă. Ochii lui se rotiră și o găsiră. Țipătul ei se transformă în râs, apoi în suspin, în timp ce ochii lui pâlpâiau peste ea. Îl strigă pe nume, iar fața de sub tuburi și cicatrice tresări. Imediat, o mulțime de îngrijitori năvăliră în cameră. Multe se întâmplaseră dedesubt, cât timp zăcuse înghețat. Acum ieșise la suprafață, ca grâul de iarnă prin zăpadă. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
unul încearcă doar să tragă de timp. Dacă Ghidul catadicsește măcar să-și aducă aminte de el, nu e acasă pentru nimeni. Dar altceva îi transmite mesaje, prea încet ca să le audă. Prin geamul de plastic al avionului, luminile orașelor necunoscute pâlpâie sub el, sute de milioane de celule scânteietoare interconectate, care fac schimb de semnale. Chiar și aici, creația se desfășoară în jos, cale de nenumărate specii. Creaturi zburătoare, scormonitoare, târâtoare, fiecare potecă sculptându-le pe toate celelalte. Un război de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]