794 matches
-
Față de succesul masiv obținut de unioniști și de faptul că Marile Puteri au admis, dacă nu în întregime, dar în majoritate revendicările acestora, caimacamul Vogoride își modifică atitudinea pe care o adoptase cu privire la Cuza, după demisia acestuia din postul de pârcălab. El îl avansă la gradul de colonel și îl numește în septembrie 1858 ajutor al hatmanului miliției, post important în ierarhia militară. Mihail Kogalniceanu Căimăcămia de trei ce urmează lui Vogoride, îl avansează pe Cuza la rangul de hatman. Cu
Cariera lui Alexandru Ioan Cuza - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102214_a_103506]
-
alte cuvinte, până la numirea unui titular în acest post de conducere al armatei, Cuza îi ține locul. Așadar, în momentul alegerii sale ca domn, Cuza era comandantul întregii armate moldovene. Era un om popular; demisia sa răsunătoare din postul de pârcălab, într-un moment hotărâtor, îl făcuse cunoscut în întreaga țară și atrăsese asupra sa și atenția cercurilor diplomatice. Era un om simpatic și inteligent, având replică promptă și ascuțită. Nu era nici un ambițios, doritor de a face, cu orice preț
Cariera lui Alexandru Ioan Cuza - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102214_a_103506]
-
Mai târziu, când Casa de Sinzendorf (1707-1804) a înlocuit această familie, a fost realizată o amplă reconstrucție și din acel moment structura exterioară a castelului a rămas, practic, neschimbată. În 1742, Armata Prusacă, după ce a intrat în castel prin trădarea pârcălabului, a jefuit toate obiectele de valoare pe care le-a găsit acolo. La începutul secolului al XIX-lea, magnatul industrial Vilém de Mundy a cumpărat castelul. Deși sosise mai devreme în zonă ca un simplu călător, el a devenit bogat
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
a visteriei” e pus în închisoare, ba chiar și „muncit” și chinuit spre a recunoaște, fiind „ars pe piept cu fierul roșu”. Trece și de această prigoană și după ce mai îndeplinește o serie de dregătorii, precum, cele de vel vornic, pârcălab și hatman își cumpără domnia de la turci, instalându-se, ca stâpănitor local, la Iași, la 27 aprilie/7mai 1634. Va fi o domnie bogată în evenimente, în concurență deschisă cu cea a lui Matei Basarab (1580-1654) din Țara Românească, marcată
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]
-
intră lui în cap. Vodă scrie: „Fie în voia ta”. Șolcan ia hârtia și iese afară, ca să învețe rugăciunea. Dar cum s-a înserat, se ia frumușel, pe furiș, și se duce la țigani; strânge toată țigănimea, prinde pe jupân Pârcălab și-l bate înaintea țiganilor de-l lasă lat pe pământ, arătându-i porunca lui Vodă: „Fie în voia ta”. A doua zi dimineață, pe vremea rugăciunii, Vodă îl pune pe Șolcan să spună „Tatăl nostru” ca să vadă dacă l-a
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
dimineață, pe vremea rugăciunii, Vodă îl pune pe Șolcan să spună „Tatăl nostru” ca să vadă dacă l-a învățat. Și țiganul, de frică, a zis bine rugăciunea. După ce-a trecut o bucată de vreme, numai ce cheamă Vodă pe boierul Pârcălab la curte și-l întrebă de rândul cailor. Pârcălabu vine umilit și scârbit în sinea lui de cele ce pățise. Cum Vodă l-a văzut așa, l-a și-ntrebat de pricina scârbei. Boierul deodată se miră de întrebare, gândea că
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
Se zice că în vremea lui Ștefan-Vodă era, pe lângă curtea domnească, un țigan, Tolpa, care era deștept, glumeț și totodată foarte prefăcut. Într-o zi, venind niște oameni de la țară ca să se jeluiască înaintea domniei pentru nedreptățile din partea pârcălabului lor, întâmpinară, tocmai când aveau să intre în curte, pe țiganul Tolpa. - Ce vreți voi, oameni buni? - întrebă țiganul. - Avem să vorbim oare-ce cu Măria Sa Vodă. Acasă-i? răspunseră românii veniți, socotind că cine știe ce domn mare îi acela cu care
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
sunt unul din cei mai mari sfetnici ai Măriei Sale! Românii veniți, necunoscându-l cine-i și văzându-l așa de vorbăreț, i se încrezură țiganului, gândind că ceea ce le spune e adevărat, și-i istorisiră taina lor, adică: cum că pârcălabul îi asuprește din cale-afară, cum că li se ia bir peste măsură, ba încă pe lângă aceea mai în toate zilele îi batjocorește, îi bate și-i chinuiește fără milă și fără vreo pricină. Iaca de ce au venit ei să
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
să se jeluiască lui Măria-Sa Vodă! - Oameni buni! zice Tolpa, nu purtați nici o grijă, întoarceți-vă acasă în voia cea mai bună, că eu vi-s omul!... Voi vorbi cu Măria Sa. Lasă dacă v-a mai asupri și bate pârcălabul vostru de azi înainte! Românii îl ascultară și se întoarseră bucuroși spre case. Tolpa, după depărtarea lor, căută un prilej bun să intre la Măria-Sa în odaie. Într-o zi Ștefan-Vodă era voios. Știindu-l atunci numai singur în
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
Tolpa - bucuria lui..., ia hârtia în mână și, ieșind din divanul domnesc, îndată a și pornit la țară, anume către satul acela, de unde erau românii ce au fost venit la domnie să se jeluiască pentru asuprirea peste măsură din partea pârcălabului. Ajungând el în satul acela, a dat poruncă să se strângă toți sătenii la un loc, dimpreună cu dânșii și pârcălabul, căci vine de la curtea domnească și le aduce o vorbă mare de la Măria-Sa Vodă, pe care oricine trebuie
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
acela, de unde erau românii ce au fost venit la domnie să se jeluiască pentru asuprirea peste măsură din partea pârcălabului. Ajungând el în satul acela, a dat poruncă să se strângă toți sătenii la un loc, dimpreună cu dânșii și pârcălabul, căci vine de la curtea domnească și le aduce o vorbă mare de la Măria-Sa Vodă, pe care oricine trebuie s-o asculte și s-o îndeplinească... După ce s-a strâns tot satul, dimpreună cu pârcălabul la un loc, Tolpa vârându
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
loc, dimpreună cu dânșii și pârcălabul, căci vine de la curtea domnească și le aduce o vorbă mare de la Măria-Sa Vodă, pe care oricine trebuie s-o asculte și s-o îndeplinească... După ce s-a strâns tot satul, dimpreună cu pârcălabul la un loc, Tolpa vârându-se în mijlocul oamenilor și punându-se față în față cu pârcălabul, pe care a început mai întâi a-l mustra înaintea satului întreg pentru neomenia lui cu sătenii și cu toți românii de prin
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
de la Măria-Sa Vodă, pe care oricine trebuie s-o asculte și s-o îndeplinească... După ce s-a strâns tot satul, dimpreună cu pârcălabul la un loc, Tolpa vârându-se în mijlocul oamenilor și punându-se față în față cu pârcălabul, pe care a început mai întâi a-l mustra înaintea satului întreg pentru neomenia lui cu sătenii și cu toți românii de prin împrejurimile acelea, apoi arătându-i iscălitura lui Ștefan-Vodă, îi zise: - Vezi ce este scris aici? - Văd: fie
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
mai întâi a-l mustra înaintea satului întreg pentru neomenia lui cu sătenii și cu toți românii de prin împrejurimile acelea, apoi arătându-i iscălitura lui Ștefan-Vodă, îi zise: - Vezi ce este scris aici? - Văd: fie în voia ta - răspunse pârcălabul, dar el nu știa ce să însemneze aceasta! - Nu știi?... bine! Lasă că știu eu! - strigă Tolpa furios, și atunci pe loc porunci oamenilor să-l întindă jos înaintea oamenilor și să-i măsoare vreo 50 bețe bune și pipărate
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
-l întindă jos înaintea oamenilor și să-i măsoare vreo 50 bețe bune și pipărate, zicând: - Iscălitura Măriei-Sale poruncește: să pedepsim pe toți aceia care nu știu de omenie și asupresc pe frații lor din cale-afară și fără vreo dreptate!... Pârcălabul era nevoit să sufere bătaia, crezând că așa a poruncit Vodă. El, însă, era unul din cei mai credincioși, mai supuși și mai plăcuți domniei, și știind aceasta, se miră foarte mult, cum de-a făcut Ștefan-Vodă să poruncească să
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
după ce-a fost bătut, având treabă numaidecât să se ducă la curtea domnească, se duse, și ajungând intră la Măria-Sa. Ștefan-Vodă, bucurându-se de sosirea lui, îl primi cu aceeași prietenie și inimă bună ca și mai înainte. Pârcălabul s-a mirat mult de primirea aceasta bună. Pricepând atunci că nu poate să fie ceva rău la mijloc, că trebuie să-l fi pus cineva la cale și de aceea poruncise ca să-l pedepsească, îl întrebă pe Vodă: - De
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
pedepsească, îl întrebă pe Vodă: - De ce-ai poruncit, Măria-Ta, lui Tolpa ca să mă bată înaintea sătenilor mei, că doară n-am făcut nimănui nici un rău? Ștefan-Vodă, uitându-se lung la dânsul, mirându-se și el de vorbele pârcălabului, îi zise: - Ce spui?... - Ce spun?... d-apoi iaca cum și iaca cum, și începu a-i povesti toată istoria cum s-a întâmplat. - Ei, mișelul! zise Vodă mânios, de aceea mi-a spus el să mă iscălesc eu la
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
Nostru, ca să aibă cu acea iscălitură putere să te bată!... Așa-i treaba?...Lasă că mi ți-l voi învăța eu!... Ștefan-Vodă se făcu foc; porunci curtenilor să-l prindă pe Tolpa și să-l spânzure. Tolpa însă, când istorisea pârcălabul lui Vodă și când Vodă porunci să-l prindă și să-l spânzure, stătea la ușă și asculta toate, și cum a auzit aceasta, îndată s-a făcut nevăzut, ascunzându-se în grădina domnească, care era foarte mare, știind că
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
pe lângă dânsul, o legă de altă creangă deasupra capului său. Văzându-l așa, Vodă zise cu milă: - Zău că-mi pare rău de sărmanul Tolpa. Bietul, de bună seamă, auzind că am poruncit să-l omoare, pentru că a bătut pe pârcălabul, s-a spânzurat el singur, n-a mai așteptat pe alții... Tolpa numai trăgea cu urechea. - Dacă ar fi viu, eu l-aș ierta... - Fie în voia ta! strigă Tolpa, sărind jos și îmbrățișând picioarele Măriei-Sale. - Fie în voia ta
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]