1,126 matches
-
Îți dădeau Dorrgemuse... DAVIDOVICI: Amintiri... - Ce amintiri? DAVIDOVICI: Cum era când erai cu tata, cu mama... ADLER: Ăia bătrâni vorbeau despre război, despre primul război mondial... DAVIDOVICI: Și mai aveam o preocupare: omoram păduchi. ADLER: A, da, da... DAVIDOVICI: Omoram păduchii de pe noi. Asta era o preocupare... Unde puteam. Și În luna octombrie, din atâtea selectări, ei știau că din ianuarie lagărul o să fie eliberat... Și atunci... ADLER: Ce? Nemții știau treaba asta? Nu cred. DAVIDOVICI: Da, da, se preconiza. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu-ți Închipui cum arătam rochia aia lungă, cu niște saboți care mi-au deformat picioarele... - și acum le am deformate. Ei, și am ajuns la Altenburg... - Iar s-a făcut dezinfecție? DAVIDOVICI: Da, da... Tot pe priciuri dormeam, tot păduchi omoram, dar lucram opt ore... ADLER: Opt? DAVIDOVICI: Da. Trei ori opt - 24. ADLER: Noi lucram 12. DAVIDOVICI: Schichte de noapte și schichte de zi. Am greșit? ADLER: Înseamnă că erau 12 ore. Tage și Nachte - 12 ore... DAVIDOVICI: Da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ca să iasă numărul. - Care era misiunea Blockaltesterului? - Singura lui preocupare era să ne țină pe noi În teroare prin ciracii lui: te supraveghea, asta era menirea lui. Baraca lui să fie curată, să fie ordonată... La Auschwitz nu era cu păduchi și cu chestii din astea. Se făcea dezinfecție, aveam spălătorie, unde mergeam să ne spălăm, aveam... WC Puteai circula pe teritoriul lagărului, dar la apel trebuia să fii prezent. Și când dădeau de mâncare trebuia să fii acolo. - Imediat după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bătrâni, fără câini, Wehrmacht... Sincer să spun, puteai fugi... Și după o zi de mers, o zi - o zi și jumătate, trecând prin localități, am ajuns la Gunskirchen - lagărul era Într-o pădure... Tifosul exantematic făcea ravagii: scoteai cămașa, omorai păduchii - asta era singura ocupație, să omori păduchii; nu mai era dezinfecție, iar după o oră eram fel. Noaptea, când mă așezam jos (nu În pat, cu nu era pat), dacă ridicam un picior nu mai aveam cum să-l pun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
puteai fugi... Și după o zi de mers, o zi - o zi și jumătate, trecând prin localități, am ajuns la Gunskirchen - lagărul era Într-o pădure... Tifosul exantematic făcea ravagii: scoteai cămașa, omorai păduchii - asta era singura ocupație, să omori păduchii; nu mai era dezinfecție, iar după o oră eram fel. Noaptea, când mă așezam jos (nu În pat, cu nu era pat), dacă ridicam un picior nu mai aveam cum să-l pun jos - adică nu aveam loc, așa de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ieșit ca fum. A fost o mare nenorocire. Au murit mulți acolo. A murit și un doctor de la Satu Mare, un prieten bun de-al meu, care terminase tot la Cluj, cu doi ani mai devreme decât mine. Și alții... Erau păduchi cu nemiluita la Dachau... - După ce s-au deschis ușile vagonului ați mers În convoi? - Am mers patru kilometri, până la lagăr, pe jos. - Când ați coborât din tren... - Stația Dachau, iar de acolo până În lagăr, care era În afara orașului Dachau. - Ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Sunt sigur că avea număr. Erau zeci de barăci din astea. Dacă Împărțiți 60.000 la 1.600 trebuie să fie vreo 40-50 de barăci, plus cele cu bucătărie, baie, bazine cu fel de fel de chestii... Eram plini de păduchi. - Chiar de la Început? - O singură dată am făcut baie: când am ajuns acolo. A trecut o lună și nu am mai făcut baie. Eram plini de păduchi. Și atunci, ziua, când puteam, ne scoteam cămășile și ne despăducheam. Dar iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu bucătărie, baie, bazine cu fel de fel de chestii... Eram plini de păduchi. - Chiar de la Început? - O singură dată am făcut baie: când am ajuns acolo. A trecut o lună și nu am mai făcut baie. Eram plini de păduchi. Și atunci, ziua, când puteam, ne scoteam cămășile și ne despăducheam. Dar iar ne umpleam... - Exista vreo sobă În baracă? - Nu. Eram patru sute de oameni - unde să mai bagi și o sobă? - Cum erați organizați În baracă? - Era un șef
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
putea descrie senzația asta de foame sau de sete? - În primul rând era setea. Nu aveam apă de băut. În al doilea rând ne era foame, iar În al treilea rând frig de ne lua dracu’. În al patrulea rând, păduchii mișunau și nu puteam scăpa de ei, al cincilea - nu puteam dormi, că tot timpul unii vorbeau, alții nu știu ce țipau În vis, alții voiau să se Întoarcă și nu puteai să te Întorci... Toată lumea trebuia să se Întoarcă pe dreapta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ceva mai bună. Dezbrăcați, ne-au dat cu un dezinfectant, o unsoare contra scabiei și, aveai - nu aveai râie, trebuia să te ungi Împotriva scabiei (râde). Pe urmă Îți dădeau o pijama... Ne-au tuns, sigur. Acolo nu mai erau păduchi decât foarte rar; ne despăducheam... Curgea apa - puteai să bei apă... Mâncarea era ceva mai bună, adică pâinea era la fel, cafeaua la fel, dar, totuși, Îți dădeau cartofi, uneori supă de cartofi, iar seara Îți dădeau un crenvurșt sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de oameni. Acolo stăteam degeaba. Ce mă durea mai mult era setea... Să nu poți să bei... Eu În general beau apă din reflex, că cine știe dacă... Dacă nu ai apă, dacă nu ai mâncare, dacă ești plin de păduchi, dacă ți-e frig tot timpul, dacă nu poți să mergi, că nu ai cu ce, dacă ești dezbrăcat... mai trebuie altceva? Au făcut cardită reumatică, de era să o pățesc. Am și acum o boală de inimă care de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
următor... Păi, au murit vreo 40, cred, În lunile astea. Problemele de sănătate erau epuizarea și foamea. - Boli, epidemii au fost? - Nu, aici nu am avut. Mai târziu am avut tifos exantematic. - Dar aici spuneați că era apă și... - Dar păduchi aveam. Berechet. - Și igiena? - Nu exista igienă. Când am venit am fost tunși zero. Și bărbieritul era o problemă. Deci eram tunși zero, părul bineînțeles că a crescut - sigur că nu cât am eu acum. Și se tăia la mijloc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
igienă. Când am venit am fost tunși zero. Și bărbieritul era o problemă. Deci eram tunși zero, părul bineînțeles că a crescut - sigur că nu cât am eu acum. Și se tăia la mijloc o cărare care se chema „ulița păduchilor”. Asta era pentru că dacă fugim să fim recunoscuți imediat ce-i cu noi. N-a fugit nimeni din lagărul ăsta. În următorul lagăr au fugit de 7 noiembrie. O singură dată, cât am stat În lagărul ăsta, În toiul verii, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Domnul ca secuio-maghiarii din România să aibă tot atâtea drepturi câte au maghiarii din S.U.A. Când Smirnov, cel recunoscut numai de armata a XIV-a din Transnistria (se dovedește a fi suficient!), a făcut aprecierea că România și Bulgaria sunt păduchii N.A.T.O. (vedeți, suntem păduchi, deoarece avem baze americane instalate la noi, dacă aveam baze rusești eram vulturi!), mi-am amintit de vorbele de duh care circulau în subteran, în perioada numită acum sovietizarea României, când câte un rus sus-pus
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să aibă tot atâtea drepturi câte au maghiarii din S.U.A. Când Smirnov, cel recunoscut numai de armata a XIV-a din Transnistria (se dovedește a fi suficient!), a făcut aprecierea că România și Bulgaria sunt păduchii N.A.T.O. (vedeți, suntem păduchi, deoarece avem baze americane instalate la noi, dacă aveam baze rusești eram vulturi!), mi-am amintit de vorbele de duh care circulau în subteran, în perioada numită acum sovietizarea României, când câte un rus sus-pus venea la noi, să ne
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
superiorității sovietice, comisarul rus vede pe catifeaua compartimentului o gânganie și, nedumerit, întreabă ce este. Românul, crezând că poate fi salvat de acel cărăbuș de mai și voind cu orice preț să-și ia revanșa, îi spune că este un păduche. Malenchi, zice iar rusul, u nas, la noi, patru la kilogram! Pentru mine Smirnov și Voronin sunt doi din cei patru la kilogram. Pesemne, președintele Voronin s-a pălit rău la cap sau i s-a dat cu leuca în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și usturime; scărpinându-ne, prindeam niște cocoloașe mici și moi, vii, sub degetele noastre. Am început să ne întrebăm: Măi frate, tu poți să dormi? Nu pot, măi frate! Ce-or fi zgrăbunțele mititele de pe piept? Măi, n-or fi păduchi, observă unul. Păduchi?, am intonat mirați aproape toți. Da, măi, de porc încă, completă altul. Să știți că părul e plin cu păduchi de porc, ne-am dat toți cu părerea. Ce facem?, întrebă unul, alarmat ca și cum am fi fost
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-ne, prindeam niște cocoloașe mici și moi, vii, sub degetele noastre. Am început să ne întrebăm: Măi frate, tu poți să dormi? Nu pot, măi frate! Ce-or fi zgrăbunțele mititele de pe piept? Măi, n-or fi păduchi, observă unul. Păduchi?, am intonat mirați aproape toți. Da, măi, de porc încă, completă altul. Să știți că părul e plin cu păduchi de porc, ne-am dat toți cu părerea. Ce facem?, întrebă unul, alarmat ca și cum am fi fost în Roma, iar
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să dormi? Nu pot, măi frate! Ce-or fi zgrăbunțele mititele de pe piept? Măi, n-or fi păduchi, observă unul. Păduchi?, am intonat mirați aproape toți. Da, măi, de porc încă, completă altul. Să știți că părul e plin cu păduchi de porc, ne-am dat toți cu părerea. Ce facem?, întrebă unul, alarmat ca și cum am fi fost în Roma, iar Hanibal ante portas. Ne-am zbătut până la ziuă îngroziți de gândul că vom fi mâncați de vii de păduchi. Dimineață
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu păduchi de porc, ne-am dat toți cu părerea. Ce facem?, întrebă unul, alarmat ca și cum am fi fost în Roma, iar Hanibal ante portas. Ne-am zbătut până la ziuă îngroziți de gândul că vom fi mâncați de vii de păduchi. Dimineață la „deschidere” a venit primul o dată cu sunarea clopotului, însoțit de un gardian care deschidea lacătele și trăgea zăvoarele, comandând: „Drepți”. Nu cunoșteam reguli interioare de pușcărie. N-am luat poziția de drepți căci cocoțați pe baloții de păr ajungeam
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cineva e bolnav, de râie mai ales, sau dacă a murit cineva. Ceilalți nu vorbesc. Ați înțeles, bă? Domnule prim, am zis, îmi dați voie să raportez? Tu ești șeful? N-am hotărât încă, dar până hotărâm ne vor mânca păduchii de porc dacă nu dați dispoziție să fie scoase baloturile din cameră, uitați-vă ce e pe noi! Și de sub cămașă am scos câțiva păduchi, mari ca bobul de orz. Primul s-a tras înapoi un pas. Să vină sanitarul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să raportez? Tu ești șeful? N-am hotărât încă, dar până hotărâm ne vor mânca păduchii de porc dacă nu dați dispoziție să fie scoase baloturile din cameră, uitați-vă ce e pe noi! Și de sub cămașă am scos câțiva păduchi, mari ca bobul de orz. Primul s-a tras înapoi un pas. Să vină sanitarul la mine imediat, i-a ordonat gardianului. Sanitarul, un gardian lung, buzat și chel, salută cu chipiul în mână, plecat înainte ca și cum un jug îi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
var și două bidinele, două mături și cârpe de spălat pe jos și-i lași să ia apă din curte. Până la ora 12 să fie lună aici. Ai înțeles? Apoi ni se adresă nouă, liniștitor: Bă, să știți că de păduchi nu scapi în pușcărie. Și noi mai ducem câte unul acasă. Da’ n-o să mai aveți așa mulți! Să vă păducheați și voi mai des. De două-trei ori pe zi, că altă treabă nu aveți! Bine, să trăiți, am zis
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe cei care-i puseseră la această muncă. Apoi am spălat, am văruit și am șters cu gaz dușumelele, ușile și ferestrele. Am primit pături vechi, roase și împuțite, apoi ne-am despăducheat, conform indicației primului, tot restul zilei, căci păduchii depuseseră atâtea ouă (lindini) încât toate cusăturile interioare ale hainelor noastre luceau. Noaptea ne-am putut totuși odihni. Dimineața ne-am aliniat și am dat raportul, conform instrucțiunilor. Apoi ni s-a servit terciul. Sfătuindu-ne între noi, am hotărât
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
rezolvat problema, deși nu au evadat; cei mai mulți, neobișnuiți cu munca pământului și slăbiți, nu puteau face față. Nu s-au putut asocia sufletește, căci erau orgolioși și egoiști, lipsiți de unitate morală și spirituală. I-a decimat și tifosul exantematic. Păduchele infectat este agentul patogen al acestei boli. Cel neinfectat nu este periculos. În Aiud nu erau bolnavi de tifos, dar „marii gânditori” pentru „binele omenirii” pentru a motiva moartea în masă a deținuților politici, au făcut un transport spre Aiud
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]