8,329 matches
-
e cel care, zilele trecute, și-a strecurat pe ascuns berea În Apollo. Felul lui de a se purta are ceva nobil, de pildă, modul În care pocnește din călcâie și face o plecăciune dacă Îi arunci o monedă În pălăria de pe trotuar. Însă, din moment ce n-am bani rusești, iar Dabor, cel mult un pumn de monezi nemțești, n-am reușit să-mi dau seama dacă a fost Într-adevăr căpitan În armata lui Wrangel și și-a pierdut toți banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se fereau de ea, parcă hipnotizați. Am clienți care nu se mai satură. Pentru ei, o oglindă era prea mică. Vor să vadă tot ce se Întâmplă, din cât mai multe unghiuri cu putință, din momentul În care Își scot pălăria, până când o pun din nou În cap. Ce fac În timp ce ei se Îmbracă. Pantofii mei sau spatele lor. Drama dintre picioare. Și așa mai departe. Alții se Încordează imediat ce văd oglinda. Dora Își rotunji vârful țigării cu ajutorul marginii scrumierei. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Înconjurat de oameni care rânjeau, Împingându-se. Cu mișcări iscusite, râcâia fulgi lucioși și reci dintr-un bloc de gheață aburind și le punea În conuri subțiri de hârtie. După ce clientul a fost servit, o doamnă mai vârstnică cu o pălărie se holbă cu ochi mari la sticlele vânzătorului, sporovăind cu proprietarul lor. Când În sfârșit a decis ce gust preferă, Italianul scutură containerul ceremonios, de parcă ar fi fost parte dintr-un ritual religios complicat, și turnă amestecul prețios - care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nicăieri. Oriunde mă uitam, nici urmă de ea. Tot ce-am descoperit era un domn care se apropia de mine cu pași repezi și vioi, parcă ar fi jucat Într-o pantomimă. Abia m-a observat Înainte de să-și ridice pălăria, salutându-mă ceremonios, apoi și-a Îndreptat din nou atenția asupra nasturilor Încăpățânați de la paltonul său. Unde dispăruse? Să traversez strada sau să rămân pe partea asta? Doar nu s-a strecurat Înapoi, nu? Am făcut stânga-mprejur. Nimeni, În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ultimii trei ani, fără a fi observat de polițiști. Îmbrăcat În impermeabilul lui Ivan Britz, murdar și puțind a pește, cu cele două perne cu care venise legate În jurul mijlocului, pentru a umple Învelișul cauciucat. În cap Îmi Îndesasem o pălărie de paie pentru pescari, coborâtă până la nivelul sprâncenelor. Pentru a părea cât mai plin de importanță, am luat un teanc de hârtii sub braț. Îmbrăcat În haine bărbătești, nu-mi era greu să trec neobservat. Polițiștii n-au văzut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu mai zic de clienții plătitori, de-a dreptul nedumeriți. Și-apoi, el credea sincer în ceea ce oferea spre vânzare, or asta reprezenta pentru el un nou izvor de suferință, secătuindu-i energia. Când, după cină, își punea pardesiul și pălăria și pleca iar la lucru, nu-și mântuia doar propriul suflet - nu, pornea și pentru a-i aduce mântuirea și vreunul biet nenorocit aflat pe punctul de a-și anula polița de asigurare și, așadar, pe cale să pună în pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
n-avea pe cine să-și verse năduful - în afara propriei lui persoane. „De ce nu-mi pot deșerta mațele - sunt îndopat cu prune până-n cur! De ce m-o durea capu-n halul ăsta? Unde mi-s ochelarii? Cine mi-a luat pălăria?“ Asemenea atâtor bărbați evrei din generația lui, care își slujeau familiile într-un mod atât de feroce și de autodistructiv, tata le slujea pe mama, pe soră-mea Hannah, și în special, pe mine. El fusese întemnițat, dar eu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și, de ziua mea, am primit cadou prima mea mănușă și prima mea minge de baseball, cu bâtă cu tot, dar pe aceasta nici n-am puterea s-o învârtesc de jur împrejur. Tata a ieșit de dimineață devreme cu pălăria, haina, papionul și pantofii negri, cărând la subraț registrul negru voluminos care-i spune cine cât îi datorează domnului Lindabury. Coboară absolut în fiecare duminică în zona locuită de negri căci, după cum îmi spune el, acesta-i cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lăsa copiii pe drumuri, în ploaie, fără să aibă măcar o umbrelă colea să-i apere! Suntem pe terenul viran întins din spatele școlii mele. Își așază registrul pe jos și se cocoață pe placă cu haina pe el și cu pălăria maro pe cap. Poartă ochelari cu rame pătrate, de oțel, și părul lui (leit al meu, cel de-acum) e o claie vâlvoi de culoarea și textura bureților de sârmă; și dinții, care, cât e noaptea de lungă, stau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dar în nici un caz din posteriorul unui om care, poftim, trebuie să plece de acasă constipat ca să tragă la jug douăsprezece ore. — Șapte și jumătate? De ce nu mi-ai zis! Se-mbracă în doi timpi și trei mișcări, își pune pălăria și paltonul și, cu registrul lui negru, voluminos, de încasări într-o mână, își înghite, stând în picioare, tărâțele și prunele puse peste noapte la muiat și, la urmă, își umple buzunarul cu un pumn de fructe uscate care unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
altfel nu mai aveau loc. — Foarte interesantă discuție, strigă mama din baie. Foarte interesantă discuție cu un copil. — Discuție? se oțărăște el. E adevărul gol-goluț - și în clipa următoare se pornește să tropăie furios prin casă, răcnind în gura mare. Pălăria, că întârzii, unde mi-e pălăria? Între timp, maică-mea intră în bucătărie și-mi servește privirea ei de sfinx, răbdătoare, eternă, atotștiutoare... și așteaptă... în curând el revine în antreu, gemând, cu o mutră chinuită, de-a dreptul apoplectică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
interesantă discuție, strigă mama din baie. Foarte interesantă discuție cu un copil. — Discuție? se oțărăște el. E adevărul gol-goluț - și în clipa următoare se pornește să tropăie furios prin casă, răcnind în gura mare. Pălăria, că întârzii, unde mi-e pălăria? Între timp, maică-mea intră în bucătărie și-mi servește privirea ei de sfinx, răbdătoare, eternă, atotștiutoare... și așteaptă... în curând el revine în antreu, gemând, cu o mutră chinuită, de-a dreptul apoplectică: — Unde mi-e pălăria? Unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mi-e pălăria? Între timp, maică-mea intră în bucătărie și-mi servește privirea ei de sfinx, răbdătoare, eternă, atotștiutoare... și așteaptă... în curând el revine în antreu, gemând, cu o mutră chinuită, de-a dreptul apoplectică: — Unde mi-e pălăria? Unde-i pălăria aia? Într-un târziu, blajină, din străfundurile sufletului ei omniscient, ea îi răspunde: — Nătărăule, e pe capul tău. Pe moment, ochii lui par să se golească de orice urmă de experiență umană și de putere de înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Între timp, maică-mea intră în bucătărie și-mi servește privirea ei de sfinx, răbdătoare, eternă, atotștiutoare... și așteaptă... în curând el revine în antreu, gemând, cu o mutră chinuită, de-a dreptul apoplectică: — Unde mi-e pălăria? Unde-i pălăria aia? Într-un târziu, blajină, din străfundurile sufletului ei omniscient, ea îi răspunde: — Nătărăule, e pe capul tău. Pe moment, ochii lui par să se golească de orice urmă de experiență umană și de putere de înțelegere: rămâne locului, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
urmă de experiență umană și de putere de înțelegere: rămâne locului, o pată albă, un obiect, un trup plin de căcat și nimic mai mult. Apoi, conștiința îi revine - da, la urma urmei, va trebui să iasă în lume, fiindcă pălăria i-a fost, în fine, găsită, nicăieri altundeva decât pe propriul lui cap. A, da, zice el uluit ducând mâna în sus - după care o șterge din casă, zdup în Kaiser, și Superman dispare până la căderea întunericului. Kaiser-ul... e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care a existat vreodată. Și e a mea! Ah, gagico, termin, termin, fleorțotina dracu’! Și, astfel, devin singura persoană care a ejaculat vreodată în buzunarul unei mănuși de baseball la varieteul Empire din Newark. Probabil. La Empire sunt la putere pălăriile. Cu vreo câteva rânduri mai în față, un tovarăș de suferință cu vreo cincizeci de ani mai bătrân ca mine își varsă lapții-n plărie. În pălărie, doctore. Oi, mă ia cu greață. Îmi vine să plâng. Nu în pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de baseball la varieteul Empire din Newark. Probabil. La Empire sunt la putere pălăriile. Cu vreo câteva rânduri mai în față, un tovarăș de suferință cu vreo cincizeci de ani mai bătrân ca mine își varsă lapții-n plărie. În pălărie, doctore. Oi, mă ia cu greață. Îmi vine să plâng. Nu în pălărie, măi, șvanț, că pe urmă o să-ți pui chestia aia pe cap. Acuș’, trebuie să ți-o pui pe cap și să te plimbi prin centrul Newark-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pălăriile. Cu vreo câteva rânduri mai în față, un tovarăș de suferință cu vreo cincizeci de ani mai bătrân ca mine își varsă lapții-n plărie. În pălărie, doctore. Oi, mă ia cu greață. Îmi vine să plâng. Nu în pălărie, măi, șvanț, că pe urmă o să-ți pui chestia aia pe cap. Acuș’, trebuie să ți-o pui pe cap și să te plimbi prin centrul Newark-ului, cu șuvițe de clei scurgându-ți-se la vale pe frunte. Cum o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe urmă o să-ți pui chestia aia pe cap. Acuș’, trebuie să ți-o pui pe cap și să te plimbi prin centrul Newark-ului, cu șuvițe de clei scurgându-ți-se la vale pe frunte. Cum o să iei prânzul cu pălăria aia pe cap?! Ce jale se pogoară în sufletul meu când mi se prelinge în mănușă ultima picătură. Deprimarea e copleșitoare: până și pula mi se rușinează și nu mai scoate un cuvânt când ies de la varieteu mustrându-mă aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în gura mare „Ah, nu, nu“, cam asemenea cuiva care tocmai simte că are talpa plină de căcat de câine, dar v-ați prins de calambur, cui îi mai pasă, cui îi mai pasă... Bleah! Dezgustător. Ce Dumnezeu, chiar în pălărie?! Ven der puț șteit! Ven der puț șteit! În pălăria pe care o poartă pe cap! Îmi vine în minte așa, din senin, cum m-a învățat maică-mea să mă piș stând în picioare! Uite, n-ar fi exclus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tocmai simte că are talpa plină de căcat de câine, dar v-ați prins de calambur, cui îi mai pasă, cui îi mai pasă... Bleah! Dezgustător. Ce Dumnezeu, chiar în pălărie?! Ven der puț șteit! Ven der puț șteit! În pălăria pe care o poartă pe cap! Îmi vine în minte așa, din senin, cum m-a învățat maică-mea să mă piș stând în picioare! Uite, n-ar fi exclus ca tocmai asta să fie informația de care aveam nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
te faci cu un dentist chior? Simpla idee îl face să-și tragă una cu mănușa în frunte. — Joacă softball, băi, măscăriciule, ripostează doctorul Wolfenberg, foarte à la Connie Mack în pantofii lui în două culori, cu găurele, și cu pălăria de Panama pe cap, dă drumu’ la joc, băi, Biderman, dacă nu vrei să fii dat afară pentru insulte... — Da’ cum vă-nvață pe voi la școala aia de dințari, doctore, în alfabetul Braille? Între timp, din terenul exterior răsună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
timp pentru a vedea o fată subțiratică, În balonzaid alb, dispărând În lungul coridorului, spre clasa a doua. O dată se deschise ușa și un bărbat mai În vârstă aruncă o privire Înăuntru. Avea o mustață căruntă, purta ochelari și o pălărie moale, ponosită. Myatt Îi spuse În franțuzește că acest compartiment era ocupat. — Un loc, spuse omul. — Doriți la clasa a doua? Întrebă Myatt, dar omul clătină din cap și trecu mai departe. Domnul Opie se cufundă cu vizibilă voluptate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mințise sau, dacă nu, atunci domnul Eckman. Își turnă singur Încă un pahar. Curios, se gândi, că el, cel care călătorea cu peste nouăzeci de kilometri pe oră, era cel liniștit, nu domnul Eckman, ce-și Încuia biroul, Își lua pălăria din cuier și cobora scările mestecând, cum se spune, telegrama primită de la firmă Între dinții lui proeminenți și ascuțiți. „Domnul Carleton Myatt sosește la Istanbul pe data de 14. Aranjați Întâlnire cu Stein.“ În tren, indiferent de viteza cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
intervievezi? Întrebă Janet Pardoe. N-o interesa câtuși de puțin, dar voia s-o distragă pe Mabel Warren de la gândul despărțirii. Lacrimile ei erau prea evidente pentru oricine. — Ar trebui să-ți piepteni părul, adăugă ea. Domnișoara Warren nu purta pălărie și părul ei negru, tuns scurt, ca al unui bărbat, era iremediabil ciufulit. — Pe Savory, spuse ea. — Cine-i ăsta? — A vândut o sută de mii de exemplare. Hora mare și veselă. Cinci sute de mii de cuvinte. Două sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]