2,742 matches
-
și încă una părăsită. Pe următoarea, deși proprietarii de drept sunt decedați, fiul o întreține, ba chiar are stupină și vine destul de des ; îmi crește inima și îl felicit, împreună cu gândul, pentru asta. Și tot așa, tot numărând la case părăsite și umbre deșirate pe ulițele pustii ale satului, îmi opresc privirea pe o casă ce mai are puțin să se dărâme. O casă ce dintr-o dată prinde viață datorită tovarășului meu de drum, gândul, care mi-a simțit slăbiciunea și
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
aproape pustiu, lipsit de viață, obiceiurile frumoase s-au pierdut și poeta este cuprinsă de tristețe și atenționează cititorul să ia aminte, să îndrepte cele stricate pentru că această stare este, se pare, generalizată în țară: “Atâtea ulițe pustii,/ atâtea case părăsite,/ atâtea umbre deșirate triste,/ care și-au pierdut stăpânii.” Mai intens decât atât, Olguța Trifan își manifestă dragostea față de părinți și familie, în general, aspect care o onorează, dar și dragostea față de oameni și anotimpuri, de tot ceea ce o înconjoară
VERSURI IZVORÂTE DIN SUFLET de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370446_a_371775]
-
Articolele Autorului Românie, țară dragă, plai de cântec și visare, Am plecat în lumea largă, te-am lăsat în urmă tare, Am căutat o viață nouă și o pâine îndulcită, Dar mă simt ca rupt în două, ca o casă părăsită, Românie, țară mamă, leagănul prunciei mele, Glasul tău-napoi mă cheamă și-mi deșteaptă doruri grele, Pare pâinea alb-pufoasă și grânarul de poveste, Dar o pâine ca acasă nicăieri nu se găsește. Dragă, scumpă Românie, oridecâte ori zefirul, Peste gândul
DOR DE ȚARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370482_a_371811]
-
mai 2016. Sunt... Sunt o alee Cu orhidee, Cu fluturi zglobii Și iasomii. Sunt o scânteie Din ochi de femeie Cu aripi de foc Și iute la joc. Sunt o săgeată Ce zboară uitată Din ochi de iubită Și ea părăsită. Sunt o sclipire Din ochi de iubire Ce iute s-aprind Și-n lacrimi se sting. Sunt o zvâcnire De fericire În piept de fecioară Din inimioară. Citește mai mult Sunt...Sunt o aleeCu orhidee,Cu fluturi zglobiiși iasomii.Sunt
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
fericire În piept de fecioară Din inimioară. Citește mai mult Sunt...Sunt o aleeCu orhidee,Cu fluturi zglobiiși iasomii.Sunt o scânteieDin ochi de femeieCu aripi de focși iute la joc.Sunt o săgeatăCe zboară uitatăDin ochi de iubităși ea părăsită.Sunt o sclipireDin ochi de iubireCe iute s-aprindși-n lacrimi se sting.Sunt o zvâcnireDe fericireîn piept de fecioarăDin inimioară.... XIII. EPIGRAMA MEA DE PAȘTI, de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 1948 din 01 mai 2016. Epigrama mea de Paști
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
unde mi-e firea ?! Îți voi răspunde doar cu-o adiere. Ochii flămânzi și gura obosită La tine vor afla ce-i mângâiere. Eu te-am visat în visul meu iubită Stăteai cuminte în căsuța ta. Tristă zâmbeai dar totuși părăsită Pierdută în lumină ! ... Daca-i vrea ! Să nu mă-ntrebi acum unde-i trăirea Ci mai degrabă dacă mai exist. Din toate care sunt cred că iubirea E antidotul cel mai potrivit. Privirea mea e mută de uimire Atuncea când
OCHII MEI FLĂMÂNZI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370522_a_371851]
-
2014 Toate Articolele Autorului SUFLETE GOALE de LIDIA DONDESI Trec norii grei, Și lasă în urmă ploi, Ploi reci și chiar ninsori, Furtuni se lasă în noi. Se adună fiori reci, Pe umeri gârboviți Și în pașii obosiți. Sub streșini părăsite Stau păsări nemișcate, Privesc fără putere La vremea schimbătoare, Ca sufletele goale, Ce trec nepăsătoare Peste cei prinși de jale. Referință Bibliografica: ELEONORA(LIDIA) DONDESI. SUFLETE GOALE / Varvară Magdalena Măneanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1371, Anul IV, 02
ELEONORA(LIDIA) DONDESI. SUFLETE GOALE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369378_a_370707]
-
fost dacă “mamele” n-ar fi născut fii unii victime alții călăi nemiloși... Păsările cerului au stat de pază lângă leșurile atâtor cuvinte atârnând în lațul timpului fără rost ... - “morții măsii! părea ( că se mai aude) la marginea unui câmp părăsit și ... și scrâșnetul lopeților ce loveau cu furie într-un pământ pietros ... ... dar peste toate jelitul timpului și-al “puilor de năpârcă” condamnați de propria istorie se întețea, se zvârcolea dureros ... Au mai rămas cuvinte nu vă grăbiți - mai sunt
LEŞUL ATÂTOR CUVINTE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369433_a_370762]
-
între cer și pământ”: ”primăvara a izbucnit prin ramul de vișin,/ Isus trece puntea spre moară,/ în lampă pâlpâie gândurile mele/ de sub sprânceana nopții scrutează luna” (”Cântec” pag. 6). Numai el, poetul, poate uni lumi, găsind acea cale spre satul părăsit: ”sub alungirea mâinii tale/ mă scurg, Luncavăț însorit,/ întoarce-mă/ te rog din cale, spre satul meu natal și părăsit”. (”De dor”, pag. 18) și pentru ca sinele poetului din această lume să nu se piardă există și acea ”Credință”, care
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CEAIUL Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 1879 din 22 februarie 2016 Toate Articolele Autorului CEAIUL S-a înserat și este frig afară, Dar în cabana veche, părăsită, E un cămin cu piatra înnegrită În care arde-o flacără sprințară. Mă uit la flacăra ce-mi încălzește Picioarele și-mi e atât de bine! În mână, am romanul de la tine, Ochii privesc, dar mintea nu citește. Mă pierd
CEAIUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370679_a_372008]
-
Și Eminescu îi zâmbește Din steaua cu suflet de Zei. Iubirea-i caldă-mbălsămează Moldova și pământu-i sfânt, Copoul veșnic lăcrimează, Purtându-i versurile-n gând. De la poet și-a lui iubită, Din Cerul care i-a unit, Către aleea părăsită Picură gând de bun venit. Așteaptă Iașiul în tăcere, Îl trec fiori de veșnicie! În Catedrală, de Înviere, Va fi o Sfântă Cununie! Referință Bibliografică: Nunta lui Eminescu! / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1734, Anul V
NUNTA LUI EMINESCU! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369571_a_370900]
-
Trenul se mișca în noapte când alene de parcă era o mocăniță de munte, când alerga sprințar spre destinația finală. Undeva prin nu știu ce gară sensul de mers s-a schimbat, de parcă mecanicul de locomotivă a uitat ceva în ultima gară abia părăsită și ne întoarcem spre locul de plecare. Am înțeles de la vrâncean că se schimbase traseul iar o parte dintre vagoane au pornit spre altă destinație, spre Suceava. Pe la miezul nopții iar s-a schimbat locomotiva. În sfârșit, când zorile începeau
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
păgână, De atâtea vise fanteziste Moarte de foame, De iluzii colorate în sânge, De vorbe mitraliate, Vorbele urii, Ura în moarte... Bogății de disperare, Griji neîmpăcate, Împăcare...visele măririi, Păcatelor, istorisiți-vă în arhivă, În poezia vântului, În clasicii nimbului părăsit. Adevărul lor e în adevărul lor, Al nostru e în al nostru, E despre îndoială și neîncredere, De ce nu-l rostim? De frica umbrelor din noi, A înnebunit istoria din noi, A înnebunit istoria copiiilor. Fericirea emoției plecate Sub alte
DE VORBĂ CU IUBIREA... de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369673_a_371002]
-
Și n-ai lăsat cohortele străine, Să mă răpună de pe al Tău altar. Mi-ai dat în dar iubirea adevărată. Mi-ai pus pe cap un coif de nemurire. Și m-ai luat în brațele de Tată, Când trist și părăsit eram în lume. Un glas divin îmi murmură pe buze, Iar versurile-mi cântă: Îndrăzniți! Isus a biruit odată această lume! Crezând în El, pe veci să izbândiți! Baia Mare, 29 decembrie 2016 Adiere Mă lasă o clipă să adiu ca
ZBORUL CLIPEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369703_a_371032]
-
din România - nu va fi furat, nu va fi atacat, în caz contrar infractorul este pasibil de pedeapsă. Fericirea vine acolo unde este dreptate și bunătate. Ce seamănă omul, aceea să culeagă! PS Este o vastă diferența între o femeie părăsita de iubitul ei și una părăsita de soțul și stăpânul ei. Iubita a trait o poveste frumoasă, a respirat relaxată, a fost în al nouălea cer, acum jelește dragostea pierdută. Sotia-victima și-a cerut iertare pentru a-și liniști soțul
DEMNITATEA UNEI FEMEI de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369693_a_371022]
-
nu va fi atacat, în caz contrar infractorul este pasibil de pedeapsă. Fericirea vine acolo unde este dreptate și bunătate. Ce seamănă omul, aceea să culeagă! PS Este o vastă diferența între o femeie părăsita de iubitul ei și una părăsita de soțul și stăpânul ei. Iubita a trait o poveste frumoasă, a respirat relaxată, a fost în al nouălea cer, acum jelește dragostea pierdută. Sotia-victima și-a cerut iertare pentru a-și liniști soțul, a respirat cu grijă să nu
DEMNITATEA UNEI FEMEI de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369693_a_371022]
-
privească în oglinda de la baie, dar imaginea ce se contura cu greu pe luciul acesteia, s-a distorsionat intrând într-un con de umbră, apoi totul s-a transformat într-o noapte întunecoasă... ... Legată la ochi, mergea printr-un tunel părăsit, pustiu, lipsit de orice fel de zgomote. Erau foarte multe pânze de păianjen, pe care le simțea alunecându-i pe față, pe mâini și pe trup, învăluind-o și împiedicând-o să se deplaseze. Încerca să le rupă, pentru a
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
2014 Toate Articolele Autorului Ne spunea cândva poetul Că era o rândunică, Ce-și avea în cuib puietul, Și-l creștea doar singurică. Au crescut și și-au luat zborul Însă mama obosită, I-aștepta acas cu dorul, Singură și părăsită. E povestea unei mame , Ce-a ajuns la bătrânețe, Cu copiii duși în lume. Să se stingă de tristețe. A purtat în ea durerea Bolii,fără să vorbească. Și le-a dat lor doar iubirea Ce-ajutat-o ca să-i crească. Viața
DUREREA UNEI MAME de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362706_a_364035]
-
mâncat de aceste animale sângeroase este maxim. Pe străzi vezi permanent oameni plimbând câini din această rasă. Doar trăiesc de pe urma lor. O plimbare prin vreuna din pădurile din apropierea orașului nu mai este o plăcere. La o curbă, dintr-o casă părăsită, apare un astfel de animal fioros, dintr-o casă părăsită, din care te urmăresc cu ură, câțiva copii ai străzii. Drumul devine astfel o adevărată aventură periculoasă. În partea opusă a orașului, situația este aceeași. Traseul devine un drum inițiatic
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
permanent oameni plimbând câini din această rasă. Doar trăiesc de pe urma lor. O plimbare prin vreuna din pădurile din apropierea orașului nu mai este o plăcere. La o curbă, dintr-o casă părăsită, apare un astfel de animal fioros, dintr-o casă părăsită, din care te urmăresc cu ură, câțiva copii ai străzii. Drumul devine astfel o adevărată aventură periculoasă. În partea opusă a orașului, situația este aceeași. Traseul devine un drum inițiatic. La trecerea podului, într-o promenadă nevinovată, te așteaptă o
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
copiilor, Culori, mirosuri distincte, Ce semne ne aduce vara? Un ghid ilustrat al armoniilor. Fiece zi - o uimire. Posedați suntem de intuiția particularului, Infinitul ne produce greață. Cum poate vocea Kostromarului? Tristețea zorilor la execuție. A amurgului pentru un om părăsit. A amiezii pentru un om flămând. Din pânza radioului - un glas hârâit. Urmașilor mei eu nu le scriu, Nu voi pleca într-un sicriu, Umblând pe două-trei picioare, Mai știi , chiar patru aripioare. Oftează tânăra domniță, așteaptă în pat o
URMAȘILOR MEI, COPIII de BORIS MEHR în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353362_a_354691]
-
național și tradiția autohtonă. Au trecut anii, și ce rapiditate motivată au avut în a ne parasi, că , iată, observ, că domnul Silvian Fusu a rămas albit de probleme și de indiferență... A ajuns actorul, regizorul și poetul Silvian Fusu- părăsit, cu o pensie de 622 lei și 97 de bani, dar, și mai recent, am auzit, că Ministerul Culturii ia dat un ajutor anual de 400 de lei. Este ceva în comparație cu un miliard furat. Aici, însă, tocmai nu e problemă
SILVIU FUSU ŞI DUMINICA MARE A ILUMINĂRII, CU ECATERINA NEGARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353364_a_354693]
-
dup masa de seară, m-am culcat să mă odihnesc. Dormeam pe prispă cu luna și cu stelele și cu luceafărul în capul meu, în valea Bucovului cântau brotăceii, un adevărat concert în luncă, undeva prin vecini la o casă părăsită cânta o cucuvea care mă speria de câte ori o auzeam, iar pe ulițele satului flăcăii cântau doine din fluier sau din gură. Deși eram obosit de alergătura de peste zi, adormeam greu. Gândurile mele fugeau aiurea, explorând cerul cu minunățiile lui sau
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
pe care-i considera nătângi, dobitoci și inutili. Degeaba globul său fermecat, degeaba fericirea și bucuria supușilor din împărăția sa. Sufletul său și gândurile sale alergau disperate după prințesa lui dragă. Mai veneau și regretele târzii după femeia iubită și părăsită. Într-o bună zi se pomeni strigând: “Gata! Nu mai rezist!” Fără să mai spună ceva cuiva, încălecă superbul său cal alb fermecat și zbură în viteză spre sătucul uitat, la scumpa lui soție părăsită. Umblând zvonul că a sosit
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
târzii după femeia iubită și părăsită. Într-o bună zi se pomeni strigând: “Gata! Nu mai rezist!” Fără să mai spună ceva cuiva, încălecă superbul său cal alb fermecat și zbură în viteză spre sătucul uitat, la scumpa lui soție părăsită. Umblând zvonul că a sosit Primăvara, fiica lui Soare-Împărat și în acel sat al Speranței, unde pomii îmbrăcaseră straie de floare, casele râdeau prin ferestre, grădinile zâmbeau cu sclipiri de floare și joc de fluturi, fetele cântau de dor pe
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]