1,293 matches
-
cu legalul, dacă tot stăteai să numeri foile plăcintei, rămîneai nemîncat. Cu gura plină de salivă, cu asta te alegeai, Îți venea să te scuipi singur, pe urmă, În oglindă, ce dobitoc! Thomas ar fi putut zice că, după ce ajunsese părtaș la Încălcarea unei legi divine, ce-ar mai fi Însemnat, deacum, să treacă un pas, doi dincolo de marginea uneia omenești, care nici lege nu era pe de-a-ntregul; o co nvenție: nici măcar, pentru că nu toate părțile o admiseseră fără rezerve
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mine, de ce sufletul tău nu e așa de neted ca al meu? Nu pot să-mi închipui dragostea, decât sfârșind cu căsătoria. Sunt de acord că trebuie să aștept, dar de ce nu-mi vorbești de viitor, de ce nu mă faci părtaș la proiectele tale? De ce taci, pentru Dumnezeu, de ce nu-mi spui limpede cum vezi lucrurile, de ce nu spui nimănui nimic? Nu-mi trebuie de la tine decât un cuvânt, și aștept oricât, și mă port oricum vrei tu. - Și ce cuvânt
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-și vorbească, doar își amestecau gândurile și mai făcea o năzdrăvănie când vedea supărare pe chipul amicului său, astfel îi arăta loialitate fără interes. Până când Stani a plecat în lume a avut multe pățanii și aventuri la care erau amândoi părtași; Tamba avea o înțelepciune ieșită din comun, deși nu a urmat școli înalte. Diriginta trebuia să își supravegheze elevii, intra în atribuțiile ei să vadă în ce condiții învață și a fost fericită când a observat încă o familie nezdruncinată
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fost în preajma lui, tot ceea ce l-a emoționat devine relicvă. Cu excepția testamentului referitor la "fiii" săi și la succesiune. Acesta intră în domeniul misterului colectiv, sub domnia tăcerii. Toți acești "fii", vechea gardă bolșevică (în afară de Stalin, Troțki, Zinoviev, Buharin) sînt părtași la divinizarea sa. Ei răspund cu toții aceleiași nevoi tragice de a-l înălța deasupra muritorilor de rînd. Modul în care-l preamăresc l-ar fi revoltat pe Lenin. Îmbălsămîndu-l ca pe un faraon al Egiptului, proclamîndu-l idol al revoluției, ei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
proiectul românesc de reguli de procedură, inclusiv prevederea desfășurării Consultărilor în afara alianțelor militare, devenise deja document oficial al reuniunii. Reușita ni se părea, atunci, extraordinară. Și, în ciuda tendinței atât de omenești de a supraestima adeseori importanța actelor la care ești părtaș, cred că adoptarea propunerilor românești de reuniunea de la Dipoli a marcat un moment distinct în politica României de securitate și cooperare în Europa. Revenind la problema alianțelor militare, desigur prevederea înscrisă în regulile de procedură nu a împiedicat manifestări ale
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
voi lăuda”) contrastează radical cu vociferarea satanei („care umblă, răcnind ca un leu”). Obrăznicia înfruntării suferinței goale este dezarmată. Meschinăria „duhurilor răutății, care sunt în văzduh” (Ef. 6,12) - implicate decisiv în parodia procesului lui Iisus - a fost deplin dovedită. Părtaș la întreaga condiție a umanității noastre, Iisus a dezbrăcat „începătoriile și stăpâniile” și „le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce” (Col. 2,15). Coborârea la iad nu este, atunci, decât finalizarea unei incursiuni cosmice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ar fi „născut din nou” la momentul convertirii. Evaluarea evenimentelor vieții anterioare perioadei de tranziție este determinată în întregime de valorile lui actuale. Printre puținele exemple pe care le dă din primul capitol al vieții, Ian povestește cum a devenit părtaș, din greșeală, la o infracțiune minoră (ceva de natură kafkiană), alegându-se astfel cu cazier (pe care el îl etichetază ca fiind „o pată”). Drept urmare, nu a putut deveni polițist, așa cum sperase o vreme. Acest ghinion a fost, în orice
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
Și judecătorul. Iată, Judecătorul era Dumnezeu, era Infinitul. Sigur că da, universul infinit era totuna cu Dumnezeu. Infinitul cuprinde tot ceea ce există, și este în chip necesar unul singur. Ceea ce există prin urmare e parte din Dumnezeu, iar omul, ca părtaș al vieții divine, nu trebuie să-l caute pe Dumnezeu în afara sa, căci Dumnezeu este înlăuntrul său, prezent în însuși spiritul său, în chiar conștiința sa. Ca să nu se lase covârșit de aceste gânduri, ce dădeau pe-afară și aveau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
întrebă. Asta omul înțelese. Îi făcu iarăși semn să se apropie, pentru a-i șopti celălalt mare secret. Maca preferă să păstreze o oarecare distanță. Omul șopti cu atâta râvnă, că oricine ar fi trecut pe stradă ar fi devenit părtaș al marii taine : — Masonii și jidanii de la Fondul Monetar Internațional... Asta e treabă de baptiști, americănească. Apoi se întoarse la îndeletnicirile lui. Zici că e doișpe fix... repetă. — Acuma e deja doișpe și un sfert, observă Maca. — Bun, plescăi omul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu o voce care mai degrabă se simțea decât se auzea. — Am s-o dau. Îmi face numai necazuri. Fiecare înțelege din ea altceva... — Dar noi știm, nu-i așa ? Jenică nu știa la ce anume ar fi putut fi părtaș cu străinul, de ce folosea el întruna persoana întâi plural. Îl luase cu frig, credea că din cauza ușii pe care străinul o deschisese, plutind parcă, până la ea. — Mai ții deschis azi ? îl întrebă din pragul ușii. — Pentru azi e destul, oftă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Atotîmpăratul celor de sus și al celor de j o s a venit, a vrut să se asemene nouă, ca toți împărtășindu-ne de El ca dintr-o Lumină să ne arătăm lumini secunde, asemenea Primei Lumini și să fim părtași ai împărăției și ai slavei Sale și moștenitori ai bunătăților veșnice, pe care nimeni nu le-a văzut vreodată<footnote Idem, Erosurile imnelor dumnezeiești, 42, p. 232. footnote>. Împărtășirea dumnezeieștilor și preacuratelor Taine este viața veșnică, iar cei care le
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
care apoi îndată șterse punctul efectuat. Ioanide convocă pe Pica. - Deși rămân la principiul de a nu mă amesteca în viațata personală, îi zise, acum se întîmplă lucruri care mă obligă să intervin. Mai târziu faci ce vrei. Gavrilcea e părtaș la asasinarea lui Dan Bogdan, nu știu în ce măsură, străin nu este, oricum, te rog să mă crezi. Neliniștea mea e mare în privința lui Tudorel. Să fi alunecat așa de jos, amețit de alții, încît să ajungă un criminal? Să salvăm
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rasa paznicilor, și implicit statul întreg, “vor degenera cu necesitate”: “Dintre aceștia puțini... care văd bine sminteala mulțimii și că nimeni... nu face ceva sănătos în cetate... Filozoful e ca un om căzut printre fiare, care nu vrea să fie părtaș la rău, dar nici nu este în stare, singur, să se împotrivească tuturor sălbăticiunilor și e în primejdie să piară el înainte de a putea da sprijin cetății sau prietenilor...” Sintetizănd, programul politic al lui Platon<footnote id=”47”>“Dacă interpretăm
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
nu. Max Frisch, dramaturgul elvețian, care deși nu a fost filosof, a evocat criza spirituală a societății contemporane cel mai bine, spunea că „demnitatea omului constă în faptul că poate alege”. De fapt această alegere se face după ce am fost părtașii unor fapte. Putem vorbi de demnitate în situațiile în care nu găsim un echivalent material, atunci cănd avem un cost interior numit demnitate. De fiecare dată cănd suntem făcuți să credem de anumite circumstanțe că a fi demn nu este
Filosofia deminităţii. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Maria Manuela Firu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2292]
-
caracterului uman, haideți să ne găndim că „nimic n-a lăsat în istorie o urmă mai luminoasă decăt rarii reprezentanți ai demnității omenești în vremuri de josnicie” cum spunea marele cleric apusean, Henri Lancordaire. Unii dintre noi nu am fost părtași la astfel de declinuri ale societății, dar ne îndoim de importanța demnității de mai multe ori decăt o făceau poate acei oameni. Tot acesta spunea „să punem mai presus de orice datoria și demnitatea”, făcănd referire la datoria față de Dumnezeu
Filosofia deminităţii. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Maria Manuela Firu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2292]
-
văzute în lume ca fiind o țară "captivantă, exotică, bogată, puternică, stabilind moda în diverse privințe o culme a modernității și a inovațiilor."25 Și o astfel de imagine exercită atracție "într-o epocă în care oamenii caută să fie părtași la traiul bun de tip american, chiar dacă în calitatea lor de cetățeni politici sunt conștienți de dezavantajele pe care acesta le poate avea în privința ecologiei, spiritului comunitar și a egalității."26 De pildă, explicând apariția unui nou curent în China
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
6)”<footnote Ioan Bunea, op. cit., p. 25. footnote>. Însă, la sus-numitele precizări contestatare, mai putem menționa, pe de o parte, că cei ce se botezau aveau ei înșiși copii ce nu erau absolviți de păcatul strămoșesc, la care cu toții suntem părtași (Rom. 5, 12-19), deci au și pruncii ceva care trebuie să li se șteargă, neexistând altă posibilitate de a-i scuti de aceasta, iar pe de altă parte, cei ce se botezaseră au putut avea copii după aceea, prin urmare
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni și dintotdeauna. În Actele martirice sunt nenumărate astfel de episoade paradigmatice: „Probus zise: «Ori aduci jertfă, ori te pun la chinuri». Montanus răspunse: «Mă bucur dacă ai să faci așa, ca să mă aflu părtaș la patimile Stăpânului meu, Hristos». Atunci Probus dă poruncă să fie pus la chinuri; și când era mai crud muncit, Probus îl întrebă: «Ce zici, Montanus, aduci jertfă zeilor?» Montanus răspunse: «Aduc jertfă prin acest chin Dumnezeului meu, Căruia mereu
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
și relativizat ca merit. Umilitatea vine din conștiința faptului că orice hotărâre și orice realizare a proiectului propriu se înalță pe un proiect străin, cu alte cuvinte că în orice reușită a noastră nu sîntem decât medii sau, cel mult, părtași. Gândul că nu totul depinde de noi, că nu noi am hotărât în cele din urmă în privința noastră este temeiul umilității. Umilitatea este felul de a se manifesta al recunoștinței care nu are o adresă precisă. Ea este omagiul recules
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pun în mâna unui singur om răspund de felul în care acesta o utilizează cu consimțământul și în numele lor. Dacă din vastitatea proiectului în care sîntem preluați face parte și crima, noi ne definim prin acest proiect și sîntem cu toții părtași la crimă. Când un popor întreg hotărăște nu în vederea eliberării, ci a abdicării de la libertate, el răspunde în fața celorlalți și este exclus din Istorie. Istoria este locul libertății popoarelor. Poporul a cărui libertate se reduce la libertatea unui singur om
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
metodă. Numai apelul la un zeu grec, la o întruchipare a spiritului obiectiv al lumii aceleia, ne poate garanta accesul la misterul nașterii artei în Grecia. Nu ca istorici de artă trebuie să ne apropiem de această problemă, ci ca părtași la propriile noastre origini. Iar dacă originile noastre ne privesc, dacă ele sânt prezente în fiecare moment al dezvoltării noastre ulterioare, ba chiar ne întîmpină din viitor, atunci Atena nu este un zeu apus și noi nu vom putea afla
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
repetam întruna, sticluța cu sosul de soia! Pentru Dumnezeu, liniștește-te!" Cu toate acestea faptul că eu nu aș fi putut șterpeli în vecii vecilor sticluța nu avea nici o importanță. Ceva mai adânc, care venea de dinaintea mea, mă făcea coautor, părtaș, complice la gestul de rândaș la care tocmai asistasem. Important era că și ea și eu trăgeam după noi, acolo și peste tot în lume, alaiul infinit al frustrărilor venite din 45 de ani de comunism care ne împingeau, pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în harem" și a broșurei "Cucerirea lumei de cătră evrei". Aceasta din urmă a ieșit în traducere și în coloanele ziarului "Apărătorul legei" înainte de câteva luni. Credem a putea recomanda cetitorilor noștri vizitarea acestei prelegeri a unui martor ocular și părtaș războiului din Serbia. Conferența se va ține, se 'nțelege, în limba franceză, iară prețul intrărei e de 2 franci. [1 decembrie 1876] ÎNCETARE DIN VIAȚĂ Duminică la 28 noiemvrie 1876 a încetat din viață G. Costaforu. Născut la anul 1821
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
1634, Mitre Apostol și Vasile Costache și altele, care vor urma la puțin timp. În documentul din 29 iunie 1697, prin care se face „Socotiala a patru bătrâni din satul Torcești”, stabilindu-se descendenții acestora, găsim în fruntea celor opt părtași din „bătrânul lui Gurban” pe un „Hilip din Umbrărești” cu urmașii săi, Mihail Epure, tot umbrăreștean, fiul său, Nastasiuc, el fiind unul din cei 34 bătrâni pe care umbla satul Umbrăreștii-răzeși, menționat în acte ulterioare cu funcția de iuzbașă. Dar
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
În secolele următoare, căderea unor răzeși în starea de dependență va atrage după sine pe lângă încadrarea lor în condiția socială a vecinului și epitetul respectiv”. Cu alte cuvinte, locuitorii ce-și pierd statutul de răzeși, adică dreptul de a fi părtași egali sub aspect juridic la veniturile dobândite din structurile productive ale comunității (țarină, fânaț, imaș, pădure, crâșmă, vad de moară sau de pod peste apă etc.) devin vecini, cu obligațiile ce decurg din această stare de fapt, cea mai restrictivă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]