1,786 matches
-
mi s-au înfundat în păr, mângâind pielea capului și a cefei, trecând peste obraz, oprindu-se în așa fel încât podul palmei îmi sprijinea bărbia, iar buzele puteau săruta acea piele bătătorită de stiloul vechi, pe care cerneala a pătat-o de atâtea ori. Mi-am deschis ochii și privirile mi s-au oprit asupra Anei. Of... mda. Alexandru, zisei privind-o încă pe Ana, vreau să-i chemi pe Aneriu Dutrumof, pe Cozrat Soliteraj și pe George Govar. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
era foarte statornic în mintea mea. Presupui? Eu zic că e o certitudine. Așteptăm Gardienii. Nu cred c-o să vină cu mâinile goale și se vor uita la noi cum ne baricadăm în cel mai prestigios colegiu din Uniune. Am pătat un diamant, în caz că nu ți-ai dat seama. Cea mai mare boacănă din istorie! Nu vor veni cu bastoane și cu uniformele lor obișnuite. Tare cred că vor veni cu arme mai serioase și mă îndoiesc că vor face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ultimele gânduri creatorului lui. Deși toți eram speriați de ceea ce va putea face în continuare dirigintele, toți gândind că acum ne este sfârșitul, că eram la mila unui criminal inconștient, vreo cinci colegi l-au așteptat pe cel cu mâinile pătate de sânge în fața clasei. În momentul în care a pășit în clasă, am strigat: Uite! Uite ce ai putut să faci! L-ai omorât pe Orande, criminalule! Dirigintele s-a oprit lângă cadavru, s-a uitat la noi fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
avea întipărită pe față o expresie care nu îngăduia neobediența. Blocă intrările și dădu ordine clare să nu fie deranjat. Nu îi păsa nici dacă lumea se sfârșea în afară! Într-un pat din infirmerie zăcea Ana. Așternutul îi era pătat de sânge, dar rănile îi fuseseră deja cusute și îngrijite de Sarah Medico. Părul îi era murdar și fața lividă, iar pe ea avea o expresie senină de împăcare. Era inconștientă. Pieptul i se urca greu când respira și trosnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
adânciți de oboseală și avea cearcăne negre în jurul lor. Fruntea îi era încrețită și își încorda din când în când pumnul stâng. Purta un costum bleu închis pe care nu l-a mai dat jos de mult timp, șifonat și pătat în două locuri. Mergea cu capul în pământ, târșâindu-și ușor picioarele și uitându-se cu coada ochiului, ca un câine hăituit, la cei care se aflau la dreapta și la stânga sa. Străbătură lungul coridor dinaintea Scaunului și în timpul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a îndeplinit rugile și am câștigat războiul... Ianuarius oftează înfundat. De câștigat, l-am câștigat, dar pace tot nu avem și banii se duc pe gârlă... Augustus coboară privirea spre el. Își linge degetul de untde lemn ca să nu se păteze, după care amenință nervos: — Să nu te prind că te scumpești unde nu trebuie! Ianuarius consimte cu o mină sumbră. Luptele de gladiatori sunt cea mai sigură metodă de a atrage favoarea maselor. Cutează să ridice ochii din pământ, abia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-și îndeplinească - chipurile - datoria față de stat. Au avut amândoi neobrăzarea să-și ofere fiicele Vestei când au auzit că este un loc vacant. Principele a preferat-o pe copila lui Domitius, pe temeiul că celălalt, în urma divorțului, ar fi pătat demnitatea familiei. Clatină a jale din cap. Ce glumă proastă! S-a obținut la iuțeală derogare de la Senat. Deh! Cu bani cumperi orice, chiar și conștiința reprezentanților poporului. Nimeni nu și-a mai amintit de vreo interdicție. Pur și simplu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
puterea tatălui era considerată un lucru de rușine, similară cu excluderea din comunitatea gentilică. Acum, din contră, emanciparea a devenit un avantaj. Numai că în acest templu obi ceiurile încă mai păstrează urma vechii înfierări. O vestală nu poate fi pătată de o asemenea pedeapsă, fie că i a fost aplicată ei, fie că l-a lovit pe tatăl său. — Aici, în Atrium Vestae... — În Templul Vestei..., repetă încetișor oarba. Își întoarce ușor capul ca și cum ar dori să urmărească cu privirea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu-s bolnavă! O smucește cu duritate. — Da’ taci odată! Se teme că nu o mai poate stăpâni. Chiar a ajuns la capătul răbdării. De opt zile îi tot explică și o învață să-și pună cârpe ca să nu se păteze. Credea că s-a terminat. Uite însă c-a în ceput din nou. O cuprinde brusc groaza. Dacă-i bufnește pe veșmântul alb? — Vesta, ajută-ne! imploră pontifex cu voce tare. Occia trage cu putere aer pe nări. Miroase a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Pollio, pentru că făcea parte din clasa celor cu stare materială pe care nu i-a putut niciodată suferi. De data aceasta, este de acord cu Piso: — Arta vorbirii l-a ridicat pe treapta cea mai înaltă fără a i păta viața în vreun fel. Agrippina pufnește în palmă către ea: — Parcă Pollio îi zicea Turbatul... Da, Rabienus, chicotește încet Antonia. Fac amândouă eforturi disperate să rămână serioase. Calpurnius Piso este atât de uimit de remarca neașteptată a bătrânului, încât nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
eu! În ușă dau amândoi nas în nas cu Ganymedes. Gladiatorul e alb la față. Se clatină. Pusio îl prinde de piept să nu se prăvale. Veteranul horcăie greoi: — Abia... a... am... scăpat... Rufus observă că are cămașa sfâșiată și pătată de sânge în mai multe locuri. Îl zgâlțâie totuși fără prea multe menajamente: — Ce s-a-ntâmplat? — Fugiți! mai apucă să spună rănitul. Se scurge moale din brațele germanului și se prăbușește la pământ. Cei doi se apleacă asupra lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
alții dau să se năpustească înăuntru. — Să fie acesta semn al unei cumplite năpaste ce ne așteaptă? întreabă Paterculus cu glas sugrumat. Nero își verifică mai întâi cu atenție toga pe toate părțile, să vadă dacă nu cumva a fost pătată. Își simte mâna dreaptă zvâcnind. Ca să o controleze, îl apucă pe Paterculus cu putere de braț. Răspunde precipitat, cu o strâmbătură disprețuitoare: — De ce nu te gândești să arunci mai degrabă blamul pe neîn demânarea celor doi popi, care ar fi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stă în spate și poartă securea de sacrificiu. Întinde o mână numai piele și os și încearcă să se sprijine de el. Neputința bătrâneții face să-i alunece din cealaltă toiagul în care se reazemă. Ajutorul își șterge repede degetele pătate de sânge pe tunică și se apleacă să-l ri dice, ocazie cu care-i scăpă și lui din mână securea. Un sunet gutural scos de împărat îl oprește să atingă toiagul sfânt. — Tu nu știi că dialul nu are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ai transformat într-o tânără extraordinară nu-ți dăunează cu nimic. Uite. A zis-o. Practic a recunoscut că a fost un ticălos sexist. Stau și mă uit în jur prin birou. Întâi mă uit la covorul gri jerpelit și pătat cu cafea, la ciudata arsură de țigară. Mă uit la primele pagini înrămate de pe perete, la știrile importante care au ajuns în ziarele naționale, și mă mai uit la redactorul-șef, cum stă el la biroul lui ieftin de formica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de pe perete, la știrile importante care au ajuns în ziarele naționale, și mă mai uit la redactorul-șef, cum stă el la biroul lui ieftin de formica, îmbrăcat în cămașa lui ieftină din plastic, la degetele lui grase și zâmbetul pătat de nicotină. Sentimentul care mă copleșește este că vreau doar să mă răsucesc pe tocuri și să fug. Să fug departe, foarte departe de Kilburn Herald. Iar faptul că a amintit de iubitul meu Ben e ca un cuțit care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
doar cincisprezece minute înainte să ne vedem, și eu nu mă pot opri din plimbat încoace și-ncolo. Lauren mă tot pune la punct, pentru că-mi tot frec palmele umede de rochie și are dreptate, s-ar putea s-o pătez, numai că nu știu ce altceva să fac cu mâinile, așa că merg pur și simplu pe acolo, tot frângându-mi-le. ― Ei bine? spun eu, cam pentru a suta oară. Cum arăt? ― Arăți al dracului de incredibil, spune Lauren. Deși nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
l-au prins apoi dușmanii, l-au legat și i-au scos ochii, Ca dovadă de ce suflet stă în piepții unei rochii... Tinere, ce plin de visuri urmărești vre o femeie, Pe când luna, scut de aur, strălucește prin alee Și pătează umbra verde cu misterioase dungi, Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi. Te îmbeți de feeria unui mândru vis de vară, Care-n tine se petrece... Ia întreab-o bunăoară - O să-ți spue de panglice, de volane și de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de prisos E în stare ca să schimbe în natur-un fir de păr, Este piedica eternă ce-o punem la adevăr. Așa dar, când plin de visuri, urmărești vre o femeie, Pe când luna, scut de aur, strălucește prin alee Și pătează umbra verde cu fantasticele-i dungi: Nu uita că, doamna are minte scurtă, haine lungi. Te îmbeți de feeria unui mândru vis de vară, Care-n tine se petrece... Ia întreab-o bunăoară, Ș-o să-ți spue de panglice, de volane
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu mâna făcută căuș la gură, parcă înecat de fumul din vatră. Când își văzu tatăl, fiul cel mare, Kanzaburō, făcu o plecăciune și fugi la bucătărie, răsuflând ușurat. Fumul se ridica pe lângă cârligul pentru vase și urca spre tavanul pătat de funingine. Atât în vremea tatălui său, cât și în vremea samuraiului, vatra aceasta afumată fusese loc de sfat pentru multe hotărâri și loc de judecată pentru pricinile sătenilor. — Am fost la Nunozawa și m-am întâlnit cu seniorul Ishida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe margine îl recunoscu și samuraiul. Era tălmaciul pe care îl văzuse în suita seniorului Shiraishi în ziua aceea pe plaja de la Ogatsu. Veți lua cu voi îndeajuns de multe sulițe, însemne și chiar haine pentru însoțitorii voștri, ca să nu pătați onoarea Stăpânului printr-o înfățișare neplăcută când veți ajunge în Nueva España. O dată ajunși acolo, zise seniorul Shiraishi îndreptându-și privirea către tălmaci, vă veți supune întru totul poruncilor seniorului Velasco. Străinul ce purta numele de Velasco îi privea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
iar acum e pe moarte, dădu din umeri moșierul. Asta e! Dar, dacă ești preot, vrea să-i dai ungerea cu mir de pe urmă și să-i spui o rugăciune. Moșierul scuipă în pământ și își șterse sângele care-i păta obrazul ca o medalie. — Cu toate că se răscoală împotriva noastră, tot de noi vin să se roage atunci când le e greu. Așa sunt indienii. Nu vă mai bateți capul cu ei! — Unde e muribundul? Nu glumesc. Dacă ai să te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acum înainte... pentru tine și pentru Japonia. Mi-am plecat adânc capul și am părăsit încăperea. Așezat pe scaun, cardinalul se uita lung pe fereastră. Oare la ce se gândea în clipa aceea? Alaiul zdrențuit al japonezilor ieși din castelul pătat de murdărie de porumbei, de furtuni și de ploi de la Santa Severa. Coborau agale prin luncă înconjurându-l ocrotitor pe Nishi care tocmai se ridicase după boală. Mergând în frunte alături de Tanaka și de Velasco, samuraiul se întorcea din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fiecare rând musteau de simțăminte și tristeți pe care le putea reda în cuvinte. Flacăra lumânării pâlpâia și din când în când scotea câte sfârâit înfundat. Sosi un musafir. Silueta lui se mișca precum o umbră de pasăre pe peretele pătat de picuri de ploaie. Era Matsuki Chūsaku. Am venit să-mi iau rămas bun. Matsuki se sprijini de perete, ocolind privirile celor doi, așa cum făcuse și mai devreme. Nu se putea spune dacă le ocolea privirile din pricină că se simțea vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zăpada de pe haine cu palma, Își scuturară bocancii și intrară. Era destul de-ntuneric Înăuntru. O sobă mare de porțelan strălucea În colțul camerei. Tavanul era jos. De fiecare parte a camerei erau așezate băncuțe În spatele unor mese Închise la culoare, pătate de vin. Doi elvețieni stăteau lângă sobă, fumând pipă și vin nou, tulbure. Băieții Își scoaseră hainele și se așezară la perete, de partea cealaltă a sobei. Vocea din camera alăturată se opri din cântat și o fată cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vârful cât să se desfășoare ca pânzele unui vas, Manuel observă vârfurile coarnelor. Unul dintre ele se ciobise când Împunsese barrera. Celălalt era ascuțit ca o pană de scris. Cât desfășura muleta, Manuel observă că baza albă a coarnelor era pătată cu roșu. Nu-și luă ochii de pe picioarele taurului cât Înregistră toate detaliile astea. Taurul stătea mereu cu ochii pe el. „Acum e defensiv“, se gândi Manuel. „E rezervat. Tre’ să-l scot din starea asta și să-l fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]