1,724 matches
-
avea titlu provizoriu, generosul scriitor mi-a îndeplinit dorința. Era o dramatică poveste a unor cai românești plecați din țară pe ultimul lor drum. Acasă, am citit-o pe nerăsuflate...Doctorul se dovedea un mare iubitor de cai, un prieten pătimaș al acestor elegante și nobile ființe, devotate oamenilor. Atunci, nu știam că doctorul se îmbolnăvise de o boală necruțătoare. Mult mai târziu mi-a spus că s-a operat la București și că se luptă cu parșivenia ei. Întrucât, între
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
în ochiul cugetării, nu știu de ce, nici când, nici cum, dar te-ai lipit ca marca pe scrisoare. Doream să te deschizi în răsărit ca macii în lanul din câmpie și arc din umbra unui curcubeu să mă-nfiori atât de pătimaș, încât să-mi lași o rană sângerândă ca de un vârf de lance rătăcit, încât să cred că viperă ai fost de permanent ai stat la pândă, să vină ceasul cel de taină și-n vis sinistru de sub pleoapă să
BLESTEM de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373987_a_375316]
-
înecat în valuri de cerneală, versul, sfidând morala din cuvinte fiind în dragoste orbită. Vor curge slove pe portativ cu note amare, pe-albul foilor udate în lacrimi și suspine, cu pana înmuiată în șuvoi de gânduri ispititoare, în sufletul pătimaș, plăpândă mladă....sfidând doctrine... Referință Bibliografică: AMURG PUSTIU / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2068, Anul VI, 29 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Petrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
AMURG PUSTIU de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375409_a_376738]
-
la un spital, fie în arestul Poliției (cum avea să se procedeze, la 6 noiembrie 1886, la Iași); - l-a internat pe Eminescu în lipsa unei cereri scrise de admitere, care să cuprindă "numele, prenumele, profesiunea, religiunea, etatea, domiciliul, atât al pătimașului cât și al petiționarului", alături de informații privitoare la "felul de relațiune ce ar fi având acesta din urmă cu smintitul"(Decretul 1012, articolul 8); - l-a acceptat fără "vreun act medical subscris de doi medici"; - nu a respectat intervalul maxim
LICHIDAREA LUI MIHAIL EMINESCU +DOSARELE SECRETE ALE ISTORIEI ROMANIEI CAP. 19 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375317_a_376646]
-
plângeau femeile pe Călin, așa veneau și plecau de la el. Iar bărbații?.. Îi cam luaseră frica. Mai ales atunci când cânta pe la nunți. Pentru că el nu cânta cu vioara, el iubea cu vioara. În mâna lui, arcușul transmitea corzilor viorii vibrațiile pătimașe ale sufletului său. Simțea femeile care sufereau din lipsă de iubire. Acele femei neglijate de soți, bețivi sau posaci, brutali ori nevolnici, bărbați cu suflet uscat sau măcinat de alte patimi. Sau, bărbații așa zis foarte „ocupați”. Bărbați care nu
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
vioară ca un adevărat virtuoz. Cu damigeana de vin lângă el, pui fripți pe masă și brațele femeii îndrăgostite încolăcite pe gâtul lui, Călin zbura cu vioara prin raiul melodiilor. Vioara lui, îndrăgostită și ea, hoinărea zglobie pe culmi sonore, pătimașe, împreună cu fericitul Călin. Dar acele ore de intensă trăire îl secătuiau de energie pe focosul artist. Atunci, Călin se refăcea din nou la horele duminicale sau la nunți. Biata femeie nu înțelegea că focul lui Călin se stinsese pentru ea
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
să mai fac niciodată prostia asta! Urmau îmbrățișările și pupăturile de rigoare cu lacrimile aferente pentru iertare și viața reintra în banalul ei normal, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Numai Călin intra într-un nou ciclu al arderilor pătimașe. Făcea deliciul bârfelor și scandalurilor, când toți bărbații îl urau, îl disprețuiau, îl pândeau să-l ciomăgească, să-l omoare chiar, pentru că toți îi doreau moartea, ori măcar să răzbune umilința îndurată. Numai că niciunul n-a reușit să-i facă
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
foamea năprasnică, se dovedea suficientă pentru entuziasmul lor aproape contagios. Desigur, nu-i băga nimeni în seamă. Într-o garsonieră de la etajul opt al unui bloc, fost muncitoresc, acum sediu de birouri, stătea calm, indiferent la poezia exterioară, rozându-i pătimaș unghiile, Costel. Pe birou licărea ecranul computerului care juca singur table. Era un calculator vechi, cu pedale, care scârțâia din toate încheie- turile, însă de când Costel îi băgase jocul acesta în memorie juca de nebun, fără încetare. Pe Costel îl
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
și de-a latul unei singure căi specifice distructive, autoreducându-se în mod ireversibil de la statutul superior de Creație puternic legată prin harul Duhului Sfânt de însuși Creatorul ei la o entitate care își tot exhibă fără limite un instinct sexual pătimaș cu încărcătură patologică evidentă, aruncate fiind, astfel, cu dezinvoltură în neant veritabilele capacități intelectuale cu elocvență demonstrate în timp de către Homo communicans cu toată vina căderii sale bruște din lăcașul sacru al propriei inimi în mrejele perverse ale răului exterior
DIN VĂZDUHUL SEMNELOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372764_a_374093]
-
vecine. Mirele și mireasa, în costume naționale, Elena într-un costum cusut pe alb, cu ie înflorată cu culori deschise. A fost, cu adevărat, distracție mare. Era în toamna anului 1929. Elena și Nicu își arătau unul altuia o iubire pătimașă. Vizitele la hanurile Ardei și Aliman, făcute destul de des de către cei doi, răspândeau în jurul lor veselie, provocată, mai ales, de clarinetul fermecat al soțului. Glumele pe care el le spunea erau un nesecat izvor de umor domnișan. Dar și frumusețea
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
cărui lumină slabă vede în pat, sub cearceaf, două trupuri, unul fiind al Elenei, căreia i se vedea fața. Fiind convins de seriozitatea bilețelului, ochii i s-au împăienjenit, capul a început să i se încălzească, apărându-i imaginea iubirii pătimașe a Elenei cu amantul. Cele două trupuri dormeau adânc. Mai aprinde un chibrit, dă foc fitilului de la candelă, scoate un cuțitaș din teaca de piele, îl apucă zdravăn cu amândouă mâinile. Lama cuțitului strălucea în fâlfâitul flăcării candelei. Ridică mâinile
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
a pus stăpânire pe corpul superb al tinerei fete cu ajutorul abandonării totale a acesteia în brațele sale. Buzele îi alergau pe întregul corp, în căutările frenetice de senzații noi, urcând sau coborând pe gâtul zvelt și dornic de plăcerea sărutului pătimaș. Nu îi ocolea nici ochii frumoși, apoi explora cu dibăcie și savoare bărbia, urcând insistent spre lobul urechii, mișcare ce o electrocută de parcă a fost curentată la intensitate maximă. Tresărea din tot corpul și rămase pierdută printre cearceafurile albe și
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
ce pot să-ți dăruiesc, frumoasa mea. Ea gemu ușor de plăcere la auzul acestor tentante promisiuni, intensificându-și ritmul șoldurilor. Mircea răscolea cu tenacitatea cunoscută toate simțurile fetei. Se retrase din nou din ea și atacă cu sărutările sale pătimașe trupul de zeiță. Cobora, mângâind cu buzele și cu vârful limbii fiecare porțiune de piele bronzată de soarele verii, până ajunse la albeață din adăpostul slipului. Capul se ascunse între coapsele fetei, iar limba sa se insinua spre adâncitura acoperită
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
îngerești E o plăcere-mi zic pe-aici să rătăcești. Și-mi umflu piepții c-asa îmi pace mie, Oh Ioane-mi zic, ajuns-ai pe felie! Sălbatice,flamande, carnale și feline Se-aruncă frate că fiarele la mine. Săruturi pătimașe îmi fură că și hoții În carnea mea simt cum își bagă colții. Vă spun fartați că nu mi-s vanitos Cu cât mai multe vin cu-atât sunt mai vânjos! Cu două, trei rezist și buhul mi se duce
FANTEZIE... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371203_a_372532]
-
dar cu ce suntem noi vinovați? - Menirea noastră este să-i atragem pe copii spre școală, nu să-i îndepărtam prin nepăsare și neimplicare. Văzând că profesorul Condurache pune prea multă pasiune în această discuție și abordarea lui este una pătimașă, Finic încercă să deturneze discuția pe un făgaș dorit de ea. - Haideți să intrăm aici în acest local, dacă nu vă grăbiți. Fac eu cinste cu o cafea. - Ha, ha, ha! Ar fi prima dată când aș merge cu o
IUBIRE INTERZISA CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344743_a_346072]
-
Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 2092 din 22 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului În ploaie regăsesc ceva, un fum ascuns, nedescifrat, Un alt pământ de undeva și-un văl de nimeni admirat, În ploaie, gustul verii rupe ultimul frunzet pătimaș, Și bolta pare, că se umple, cu toamna rece din oraș. Pe străzi, copacii se aprind în mers de horă monotonă, Stindarde-n frunze brumării au calea lor neuniformă, Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi
ÎNTR-UN OFTAT DE LIBERTATE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344842_a_346171]
-
adus într-o dimineață...țeapăn. A rămas Raveca, înainte de 40 de ani...cu casele...fiul...mulți bani...vreo 300 de oi...și o armata de ciobani în subordine. Era o femeie aprigă, severă...însă fiul era prea tânăr, necopt și pătimaș...ca taică-său (nu bea...dar pentru vreo femeie care-i cădea dragă, era în stare să facă moarte de om). Așa l-au urmărit niște ciobani (angajați de-ai lor)...că, într-o seară, n-a mai dus banii
O POARTA SPRE CER ... de CORINA-LUCIA COSTEA în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344945_a_346274]
-
-ți pun preț Mă împroprietăresc cu tine cum respiri, Mă sărăcesc pe mine nevrednicul semeț Când alți jinduitori te-mbracă-n priviri. Sunt prea bogat când nu-ți ridic valoarea Și prea sărac rămân, de nu te voi iubi. Prea pătimaș când des îți verși candoarea Orgoliul dă pe lături când tu mă vei robi. Referință Bibliografică: Dedicație Ludmilei / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 844, Anul III, 23 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Llelu Nicolae
DEDICAŢIE LUDMILEI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 844 din 23 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345970_a_347299]
-
cu „ăăă!”... Apoi ne punem la încercare plămânii, pentru a vedea cine-i mai tare-n gură și neînfricați precum niște „cavaleri victorioși” ne așezăm pe „tronul regelui" fără a ne teme că vom fi pedepsiți dacă sărutăm și iubim pătimași vedetele „lumii moderne". Și cum pe acest plai „de rai" este veșnic primăvară, nu putem decât să fim mereu tineri, sănătoși, veseli și frumoși, necunoscând tirania timpului care aduce bătrânețea. Descoperind această lume de basm, care-și duce viața în
DE PE MARGINEA UNUI CON DE LUMINĂ PRIVESC EXTAZIAT SPRE INSULA FERICIRII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346039_a_347368]
-
Articolele Autorului Sărută-mă pe buze, tandru Cînd gura-ți ofer cu drag, În al vieții blînd, meandru Să le strîng apoi șirag! Sărută-mă pe gură, blînd Și suspinul să-ți aud, Cînd buza-ntre dinți o strîng Sărut pătimaș și crud! Sărută-mă cînd îți șoptesc La ureche vorbe dulci, Cu brațe tandre te-nvelesc La culcare cînd te duci! Sărută-mă și dă uitării Clipa grea ce ne-a durut În motivul împăcării Ne-am iubit și a
SĂRUTĂ-MĂ de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347905_a_349234]
-
momente de neuitat! Acum sper să deschizi porțile tăcerii și să lași și tu necuvântul să grăiască, si sa înaripezi gândul parfumat că un înger. Să îl lași să cutreiere printre pulberea de stele ca să sădească în vânt semințele plantei pătimașe care crește în fiecare din noi... Nu pot decât să te îndemn să fii mereu tu însuți, să zâmbești, iar dincolo de nori, să pictezi în culorile preferate curcubeul ce înseninează cerul ființei tale... Te aștept cu drag în ungherul meu
SINGURATATEA! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347885_a_349214]
-
pe Dan C. Mihăilescu, pe care-l respect, în mod deosebit, pentru dubla sa prestație de critic și istoric literar..., discutând... cartea „Viața unui om singur” de Adrian Marino, aproape fără să vorbească despre carte. A fost un discurs resentimentar, pătimaș, provocat de portretele obstrucționiste transmise posterității de ilustrul cărturar, între care Dan C. Mihăilescu, Eugen Simion, Dan Grigorescu, G. Călinescu... Fără îndoială, A. Marino este deseori nedrept, a îngroșat defectele unora, a mai pus de la el, a mai pierdut câte ceva
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
cu numele e o rușine mai mare decât unul care se caută pe sine.” Eu sunt ortodoxă...sunt cu 9 ani mai mare decât el. El zice că nu aparține niciunei biserici...dar n-am auzit pe nimeni vorbind mai pătimaș și mai documentat despre fiecare eveniment al vieții...pe care Biblia să nu-l creioneze...undeva, cumva. Pentru fiecare pasaj biblic știe să facă pertinente corelații cu orice altă religie...cu filozofii noi și vechi. De ce se teme? Nu știu
CAND GRIJA TA MA-NVALUIE... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348982_a_350311]
-
Și-a răsturnat pe ele miresme de salcâmi, A-nfipt în scara nopții piciorul și, din stele, A smuls lumină sfântă și-a dat-o astei lumi. Când se juca cu luna o împletea-n silabe Și-i măsura iubirea cu pătimaș sărut, În ochii blânzi jertfea dorințe din nopți albe Și-n amfore de-argint păstra timpul pierdut. Îngenunchea și vântul când săruta Brăila, Prin vatra sufletului o trecea dansând, Își descânta pustiul în vase noi de-argilă, Rănea stafia nopții
PRINŢUL METAFOREI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346810_a_348139]
-
Critic extrem de lucid al lumii în care trăim, autorul face o radiografie dură a societății actuale. Așa cum și a mărturisit deschis dragostea nețărmurită pentru țara natală, deși murdară, populată de oameni înfometați și înfrigurați, te¬rorizați de teamă, scriitorul, la fel de pătimaș și sarcastic, sur¬prinde realitatea dură din țara occidentală în care a emi¬grat. Astfel, ne este prezentată o țară în care oamenii simpli sunt trași pe sfoară de brokerii de la bursă, de companiile de medicamente și societățile de asigurări
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]