857 matches
-
pe bună dreptate, spelunca, termen pe care dialectul local l-a transformat în Sperlonga. Din pietrele din spelunca țâșneau câteva izvoare cu apă rece. În locul acela, cu neputință de zărit de pe uscat, se putea ajunge pe un singur drum, bine păzit, tăiat în stâncă. „Nici un om nu se poate avânta în coborârea aceea dacă nu vrea să moară pe loc“, spuneau marinarii. Neîncrederea nevrotică a lui Tiberius s-a potolit când acesta a descoperit că nu avea în spate un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ducea la Misenum, Baia, Capri cu câțiva prieteni de-o viață: un senator care era și un jurist faimos, Cocceius Nerva, cavalerul Curtius Atticus, pasionat, ca și el, de istoria veche, câțiva literați greci. Peste tot alegea locuri superbe, însă păzite și inaccesibile, și ridica acolo case după gustul său, sigure ca un castrum din ținuturile barbarilor. „Vizuinile uzurpatorului“, zicea Agrippina, „unde își ține ascunsă teama“. Tiberius nu era bântuit doar de suspiciuni și spaime. Era și misogin, nu suporta glasurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care tremurau dinaintea neașteptatei dezlănțuiri a puterii militare. Imediat, în atmosfera aceea de lovitură de stat, Macro anunță pentru a doua oară: — Eu plec. Și porni spre Roma. Gajus Caesar reveni pe terasă. Oriunde s-ar fi întors, în vila păzită acum ca un castrum din ținuturile barbare, toți ochii erau ațintiți asupra lui. Dacă făcea un pas, mișcarea se repercuta asemenea unui val asupra escortei, funcționarilor, liberților și sclavilor. Îl privi pe Macro cum se îndepărta sub norii grei aducători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să facă la fel. Pentru că senatorii se temeau de formidabilii și incoruptibilii germani, cu care nu puteau comunica, așa-numiții Corporis Custodes, începu să-i țină în jurul lui și în timpul întrunirilor. — Priviți, spuse Valerius Asiaticus ieșind vădit dezgustat din Curia păzită, acum nu mai știi dacă la Roma dușmanii sunt barbarii sau senatorii. Vorbind astfel, străbătea grandiosul Forum Romanum urmat de cortegiul de adepți și clientes; părea să nu observe ostilitatea celor care le făceau loc servitorilor săi atingându-i ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
preschimba curând în violet. Azi-noapte am așteptat până au adormit, înțepenisem zăvorul ușii, am ieșit cu pasul meu de totdeauna, măsurat de frânghie, știam străzile pe de rost, știam de unde să iau pușca cea veche și ce intrare nu e păzită, și am ajuns aici la ceasul când noaptea pălește în jurul acelui pumn de stele iar deșertul pare că se întunecă. Parcă ar fi trecut ani și ani de când stau ascuns în stâncile astea. Mai repede, mai repede, oh, de-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
făcuseră datoria omorând și robind destui oameni și luând nenumărate prăzi pentru stăpâni și pentru ei înșiși. În așteptarea corăbiilor atlante, fiecare își vedea de ale lui. Armele erau curățate, tot așa coifurile și scuturile, și sclipeau. Robii erau bine păziți, și averile luate. Tot ce se putea jefui, era jefuit. Unora, sutașii le dădeau învoire să se ducă de dimineață până seară la Behdet, oraș vesel în care erau femei, bere și vin. Alții se desfătau privind apele din Hapi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și lăsat patru zile fără hrană. Astfel, Auta trebui să se mulțumească numai cu tovărășia lui Iahuben. Când era singur, căuta să stea cât mai des de vorbă cu oamenii rome și cu robii lor care nu erau atât de păziți, dornic necontenit de a ști mai mult, de a afla ce încă nu bănuise. Mai ales robii localnicilor îi dădeau știri îmbelșugate despre obiceiurile și traiul sau limba țărilor din care au fost aduși. Câteodată stătea ceasuri în șir în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pătrundea nici de sus, de pe acest zid. Ceea ce credea era numai ceea ce îi spusese Auta, o dată, când se aflau în Ta Kemet. Firește, nici Auta n-a intrat și nu putea să intre în acest templu fără lacăte sau zăvoare, păzit mult mai bine de credință și groază. Dar Auta știa unele taine de la Marele Preot, și i le-a spus. Una din ele era ciudățenia din mijlocul templului: pe un trunchi de piramidă din marmură neagră, înconjurat de cinci havuzuri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se ducă ceva mai departe de țărm, acolo unde pescarii își întind năvoadele la uscat, pe lemnăria dulgherilor de corăbii. În liman sunt totdeauna câteva corăbii pescărești și alte câteva noi, abia date la apă. Așa spunea Mpunzi. Sunt însă păzite totdeauna de câțiva pescari. Dar năvoadele nu le păzește nimeni. Utnapiștim se va strecura până la ele, va face focul și va aprinde un braț de ierburi uscate, de la care va lua foc lemnăria. Atunci Utnapiștim va ieși din ascunzătoare și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de care nu se poate apropia nimeni. Totuși unii trebuie să fi aflat, zise Uh. - Firește că sunt oameni care știu, bunăoară Utnapiștim al meu! răspunse Auta. Pentru stăpâni lucrul cel mai de seamă este însă că robii sunt bine păziți și ținuți cu biciul, iar soldaților din tabere n-are cine să le spună. Cred că nu știu nimic nici măcar sutașii, poate doar marile căpetenii. Și tot planul cred că numai bătrânul l-a făcut, fostul meu stăpîn! - Știu să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
trec prin proprietatea acestuia, despre care știu că e foarte întinsă pe o porțiune însemnată de pădure în continent. Și iată că într-o noapte, curioasă fiind cam cum trăiește, ajung și-i spionez casa imensă. Proprietatea e foarte bine păzită, așa că el trebuie să se simtă în afara legii, mai presus de societate și ca un rege. Mă apropii de sticla casei și privesc înăuntru, el, comod așezat pe un scaun, citește ziarul. În șemineu, pur de design, arde focul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cutiei poștale fu tentată să o deschidă sperând că va găsi o nouă scrisoare de la „El” care o tulburaseră atât de mult. Toate gândurile se învârteau doar în jurul lui în încercarea disperată de a-i afla identitatea atât de bine păzită. Reuși să se stăpânească și trecu pe lângă aceasta fără să o deschidă, deși se vedea ceva în interior. Îi putea distrage atenția de la spectacol, chiar să o întoarcă din drum orice mesaj venit din partea lui și nu voia asta. Voia
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
zăbrele de fier, dar prin ea nu vedeai nimic. Era învelită pe dinăuntru cu pânza neagră a unui mahnae aruncat între vechituri. Era încăperea secretă a curții lor, pusă între cotețe și acareturi. Dacă mintea lui ar fi fost la fel de păzită, ar fi stat în câmp fără să-și amintească de corvezile de soldat care nu plecase din bază de nouă luni. Sfintei lui Republici Iran n-o să-i pese vreodată de moartea unui mobed și, cu toate astea, voise să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Vest, în inima Samariei, cum ar descrie Shapira și colegii lui de acolo acest loc. Și totuși, dacă un echipaj de televiziune israelian ar da peste această adunare - ceea ce nu se putea întâmpla, zona având în jurul ei un perimetru bine păzit -, nu prezența fostului membru al Machteret-ului i-ar fi șocat cel mai mult, ci aceea a bărbatului așezat chiar în fața lui Shapira la masa de picnic. Acest bărbat era asistentul personal al nimeni altuia decât Yossi Ben-Ari, ministrul apărării naționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
timpul se găsește cineva care să se bage în groapă. Ce dracu’ or fi căutând ăștia în groapă? PRIMUL BĂRBAT: Ar trebui scoși și bătuți. Chestiile astea n-ar trebui lăsate așa. AL DOILEA BĂRBAT: Altădată gropile erau mai bine păzite. PRIMUL BĂRBAT: Așa nu mai merge. AL DOILEA BĂRBAT: Ce ai de gând să faci? PRIMUL BĂRBAT: Nimic. (Din când în când replicile celor doi bărbați sunt întrerupte de vocile celor din groapă ori de zgomotul obiectelor aruncate.) VOCEA LUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de peizan carpato-danubiano-pontic, ce mai! Biroul doctorului Wagner era Închis. Prin preajma ușii patrula Însă, ca din Întâmplare, un individ cu alură tipică de bodyguard. Erau mulți ca el pe coridoarele Centrului, bântuiau otova - În aparență, cel puțin. Cine erau cei păziți și de ce pericole trebuiau să fie feriți, nu-mi era deloc clar. Tipul s-a apropiat de mine Îndatoritor și mi-a spus afișând un zâmbet profesional, de recepționer la marile hoteluri: - Mister Adam, astăzi Magistrul nu are program de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Așa se exprimase: folosește pistolul ca să te aperi! Mâna Îmi tremura pe mânerul metalic al armei. Ce-ar fi să Încerc? În trambalările prin Centru reușisem să pricep câte ceva din topografia sa și, În primul rând, reperasem ieșirea. Firește, era păzită, dar hai să spunem că nu asta ar fi fost problema: aveam, orișicât, un pistol și ceva Îndemânare În a-l folosi. Cândva, În studenție, participasem, Într-adevăr, la câteva concursuri de tir, iar pe unele le și câștigasem - doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai greu și mai adevărat decât întreaga ta viață. Am intrat la „Capșa“ și am săvârșit ritualul ceaiului. Dom’ Argint încă mai servea. Abia se mai mișca, încins cu fața aceea de masă scrobită, aducând încet, ca pe trofee bine păzite, ceainicul, zaharnița, ceștile, cleștii pentru zahăr, oul acela argintat pentru esență și toate celelalte ale unui ceai cu dichis. Se chinuia bietul om să mai păstreze ceva din vechile ritualuri ale anilor de demult, bucurându-se când niște tinerei ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
piardă urma, iar apoi să se îndrepte spre Tikdabra. De cealaltă parte a pustiului e în sigurnață. Nici o ființă omenească n-a traversat vreodată această regiune, îi atrase atenția colonelul. Tocmai de asta a fost aleasă ca frontieră. Nu trebuie păzită. Nici o ființă omenească n-ar supraviețui fără apă în mijlocul unei saline timp de cinci zile, dar eu am văzut cum a supraviețuit acest targuí, domnule colonel, replică Malik. Cu tot respectul cuvenit, îmi permit să vă atrag atenția că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ntei cetăți a Ierusalimului și a toată Palestina” ascultă-l ce spune în 1746 martie 15: “Facem șt(i)re cu această carte a Patriiarșii noastre că întâmplându-ni-se smerenii noastre a veni până aice, la această de Dumnedzău păzită țară, am găsit o tocmală făcută de egumenii noștri, ce avem la sf(i)ntele mănăstiri de aice din Iași, cu dumnalui Costantin Năstase biv vtori vist(iernic) pentru niște loc de trii dughene, ce este pe Ulița Podului Vechiu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dragă, am o rugăminte la dumneata. Care? Nu mai mă înnebuni de cap cu asemenea aiureli. Ia aminte, la ce-ți spun: aiureli ori neaiureli, bagă la cap, ce-ai să auzi, acum, din gura mea: atâta timp cât va exista vama păzită, și vor fi stipulate prin legi, controale, la vamă, va coexista și șpaga. Tu trebuie să fii nebun. Ba nu sunt. Eu exprim un adevăr continuu valabil, de-a lungul istoriei omenirii. Fă un test. și-ai să te convingi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sub privirile plutonului de execuție picioarele condamnaților la moarte, rîvnind pînă În ultima secundă să le fure o fărîmă din nimbul lor de martiri. În vremuri tulburi cînd totul se clatină și pîrÎie din Încheieturi, Îi vezi dînd tîrcoale caselor păzite, dînd telefoane, trimițînd scrisori de solidarizare, iscălindu-se cu litere roșii, strigîndu-și cu glas tare numele În receptor, ca nu cumva să fie omiși de la Împărțirea decorațiilor, fie și post mortem. CÎtă fantezie incendiară, cîtă vocație eroico-poetică, un patos isterizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
le devenise la fel de familiar ca și cinematograful unde se duceau, cîndva, sîmbătă seara, sau ca biserica unde mergeau duminică dimineața, la liturghie. Aceasta era singura lume pe care o cunoșteau acum. CAPITOLUL VI PIERDUT FĂRĂ URMĂ „Vei găsi toate ușile păzite.“ Micul duce 1 Rowe Își luă micul dejun Într-un restaurant A.B.C. de pe High Street din Clapham. Ultimul etaj al clădirii fusese distrus de bombe, iar ferestrele erau Înlocuite cu scînduri, Încît ai fi zis că te afli Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care prostul de rând le ia împotriva prostului de rând sunt mai dure. Dar nu vă pierdeți speranța, nu e departe ziua, când ne vom trezi că toate magazinele și cașcarabetele cu mărunțișuri s-au înconjurat ferm de garduri electrice păzite bodyguarzi, gata oricând să-ți dea un cap în dinți și de pitbulli flămânzi, amatori de sânge. Ca să ne țină departe de rafturile lor, cum e și normal pentru un popor, care este presupus format sută la sută din hoți
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
un pol fiecare, și-l trimit pe Axente să ia salam și pâine și suc de roșii din oraș. Axente, Încă marcat de severitatea bine jucată de Grințu mai devreme, cere un bilet de voie ca să iasă normal, pe poarta păzită a școlii. Grințu râde și-i zice: — Ia-o peste gard! Peste mai puțin de trei minute Îl chiar zărește sărind gardul Înalt de sârmă Împletită prin dreptul ferestrei. Albu a turnat țuică În ceștile de cafea și Întreabă: — De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]